Sari la conținut

Yugo


namaste
 Share

Postări Recomandate

  • Răspunsuri 57
  • Created
  • Ultimul Răspuns

Top Posters In This Topic

Prin vama trec la fel de simplu ca ultima data. Gata, Muntenegru!

Mi-as fi dorit sa intru in tara asta prin nordul ei, ca sa existe o trecere mai clara, datorata peisajului, dar sunt sigur ca va veni si aceasta. Daca ajungi in Kotor e musai sa vizitezi si Lovcen National Park, e aproape si merita.

Constat ca in loc sa rezist din ce in ce mai mult in sa se intampla exact invers. Dupa 300 de km incep sa ma fatai. Nu mai rezist, asa ca trebuie sa campez. Intrebarea e unde? Coasta Muntenegrului e la fel de turistica precum cea a Croatiei. Diferenta e ca aici e mai greu sa campezi altundeva decat in locurile special amenajate, din cauza ca nu prea ai unde. Singura solutie e sa pornesc spre nord, dar nici asta nu-mi prea surade, caci se intuneca si pur si simplu nu mai rezist in sa. Trec de Budva si Petrovak si dreapta.

 

DSCF2256.jpg

 

DSCF2257.jpg

 

DSCF2261.jpg

 

DSCF2262.jpg

 

DSCF2264.jpg

 

DSCF2266.jpg

 

DSCF2268.jpg

 

DSCF2272.jpg

 

DSCF2273.jpg

 

Platesc doi euro jumate si intru intr-un tunel. Ies dupa un sfert de ora. E imens! Ma intreb cat le-ar lua romanilor sa construiasca asa ceva, dar nu caut sa imi raspund. Dupa 30 de km peisajul se schimba complet. Desi mai devreme imi era greu sa mai merg, acum imi vine greu sa opresc, chiar si pentru o poza. Incep sa rasara muntii si o fac intr-un ritm alert, la fel de alert ca lasarea intunericului. Printre ei, navala rauri, iar deasupra aburi se inalta.

Imi repet in gand ca am cauciucurile uzate, dar fara prea mare rezultat. Nu dupa mult timp pierd spatele, pentru prima data. E bine sa nu depasesti limitele de viteza cu mai mult de 30 de km, mai ales aici unde poti sfarsi usor intr-o prapastie. Vad un colt de luna deasupra unui munte si accelerez, de data asta cu un motiv intemeiat. Trec in viteza prin parcul national Skaderska Jezeram, unde din cauza intunericului ratez parcarea. Nu-I nimic, gasesc loc de innoptat si revin maine. Ochesc o casa cu livada si doua terenuri de tenis. E deja noapte si mi-ar prinde vine un somn in livada astora.

Stau toti la o masa precum familia lui Nikoline, in seara precedenta. Intreb de un vorbitor de limba engleza si apare Bejana. Se uita ciudat la mine si incepe sa rada, iar eu imi dau seama ca nu mi-am scos cagula. Ce ametit! Primesc acordul sa stau pe peluza lor si sunt bombardat cu intrebari de bunica ei. Nu inteleg nimic asa ca recurge la semne. Foame, sete? Nu! Nu vreau decat sa dorm. Bejana ii traduce, dar nu cedeaza decat dupa ce ma mai intreaba de cateva zeci de ori. Sunt chemat la masa si mi se face semn sa iau si harta. Incep prezentarile. Tatal, antrenor de Karate, pensionat, iar mama profesor de biologie. Ii rog sa imi arate pe harta ce locuri trebuie neaparat sa nu ratez. Sunt extrem de mandrii cand vorbesc de Muntenegru. Doamna biolog se uita pe harta mea si mi-o arunca intr-un colt. Pleaca in casa si vine cu un set de harti plus una mare de perete. Se comporta exact ca un profesor. Fac greseala si ii spun ca sunt ecolog, asa ca pe langa prezentarile generale ale parcurilor prin care urmeaza sa trec, incepe sa prezinte si speciile caracteristice, cu denumirile in latina! Ma amuza teribil, iar Bejana nu stie cum sa ma scoata din situatia creata. Pana la urma reusim sa stabilim un traseu de comun acord si o tai pe motiv de oboseala. Babuskaia imi inspecteaza cortul si imi repeta semnele de mai devreme. E teribil de comica. Dupa 5 minute Bejana imi ciocane in cort si ma tine de vorba pana dimineata. Aceeasi mandrie pe care am observat-o si la parintii ei. Sunt de un rar nationalism. E studenta la economie si cunoaste patru limbi. Deschide subiectul crizei si cu greu reusesc sa il inchid, dupa ce imi vorbeste o jumatate de noapte pe marginea lui. Imi povesteste despre Muntenegru si o face cu o pasiune incredibila. Imi expune locurile in care urmeaza sa calatoresc ca pe niste niste mine de aur neexloatate. Intr-un final oboseste si isi aminteste ca in doua ore trebuie sa fie la cursuri. Urca scarile casei si se opreste! Se intoarce fara sa spuna nimic, imi ia harta si pune un punct pe ea. Ma pune sa ii promit ca ii voi trimite o poza cu locul ala, fara sa imi spuna despre ce e vorba. Se retrage in aceeasi liniste si dispare in intuneric.

Noapte buna, Bejana, de maine promit sa fiu un bun miner!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Saua mea a fost ingrosata putin, dar fara prea mari rezultate. In iarna asta o refac total dupa modelul Corbin si sunt sigur ca situatia va fi alta la urmatorul drum.

in ce sens o refaci dupa modelul Corbin? Pentru ca saua Corbin nu confera confort doar din cauza formei sezutului, Corbin are un material special, facut de ei care da acest confort. Majoritatea seilor, in momentul in care te-ai asezat pe ele formeaza o presiune in interior, evident aceasta presiune formeaza o forta in directie opusa care cauzeaza amorteala/durerea fundului la drumuri mai lungi. Materialul corbin se muleaza dupa forma fundului si forta cauzata de presiune merge in lateral, oferind confortul maxim... eee... asta e mai greu de copiat :)

Mesaj completat

In mod normal, fara bagaje, consuma pana in 5.5%. In tura asta consumul a fost in jur de 7,5 %. Mult, dar a meritat

5.5%..... in oras ? ca afara a meu scoate 4.5-4.7, cand am chef de raliu 5

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

in ce sens o refaci dupa modelul Corbin? Pentru ca saua Corbin nu confera confort doar din cauza formei sezutului, Corbin are un material special, facut de ei care da acest confort. Majoritatea seilor, in momentul in care te-ai asezat pe ele formeaza o presiune in interior, evident aceasta presiune formeaza o forta in directie opusa care cauzeaza amorteala/durerea fundului la drumuri mai lungi. Materialul corbin se muleaza dupa forma fundului si forta cauzata de presiune merge in lateral, oferind confortul maxim... eee... asta e mai greu de copiat :)

Mesaj completat

 

5.5%..... in oras ? ca afara a meu scoate 4.5-4.7, cand am chef de raliu 5

 

 

Cand am spus modelul m-am referit la forma, pentru ca asta e principala problema la Transalp. Faptul ca aluneci continuu inspre rezervor, atat tu, dar mai ales pasagerul, e problema de care se plang cei mai multi T-alpisti. Vreau o sa care sa nu mai fie inclinata inspre rezervor, mai lata si poate un pic mai moale, dar nu neaparat.

 

T-ul meu consuma 5-5.5% mixt la un mers la fel de mixt. In afara probabil ca nu ajunge la valorile astea.

 

 

 

 

Mesaj completat

Cioc, cioc, cioc…

Nu e clasicul sunet ce rasuna din lemn, pvc sau metal. E unul ce cu greu reuseste sa ma trezeasca, pentru ca elasticitatea panzei de cort nu se impaca prea bine cu productia de decibeli. Deschid cortul, si sunt intampinat de o aroma puternica de cafea, ca’n reclamele clasice. Ridic capul si o zaresc pe Babuskaia. Tine in mana un ibric mare din care ies gramada aburii de cafea de care va vorbeam mai devreme. Imi vorbeste cateva minute si apoi imi arata masa. Ma uit la ceas si constat ca e foarte devreme. Probabil Bejana a rugat-o sa ma trezeasca, stiind ca vreau sa plec in zori. Arunc o privire in jur si constat ca livada e plina de fructe, unele pe care nici macar nu le cunosc.

 

DSCF2274.jpg

 

DSCF2275.jpg

 

Strang o colectie mica si o arunc in top-case pentru mai tarziu. Ma duc la masa ce mi-a fost catedra aseara si servesc o cafea foarte ciudata in timp ce stau la palavre cu Babuskaia, adica ea cu mine. Cafeaua asta e probabil extrem de fin macinata caci seamana cu o budinca. Dupa cateva guri ma trezesc instantaneu si ating cu Babuskaia un subiect comun. Ne amuzam de multii pisoi care se joaca in iarba. Macar aici ne intelegem.

 

DSCF2276.jpg

 

Ii multumesc pentru cafea si ma pun pe strans cortul. Apare si Bejana cu ochii cat cepele si imi dau seama ca am fost treziti de aceelasi individ. Ii spun ca oricum nu plecam pana nu se trezea, ne luam ramas bun si parasesc locatia cu acelasi sentiment pe care l-am avut atunci cand am plecat de acasa. Simt ca de aici inainte incepe o noua calatorie si sper sa fie la fel de fructuoasa ca precedenta. Ma intorc in Parcul National Skaderska Jezera pe care aseara l-am ratat. Greu de explicat in cuvinte, poate ca pozele vor reusi cumva sa o faca.

 

DSCF2279.jpg

 

DSCF2283.jpg

 

DSCF2289.jpg

 

DSCF2293.jpg

 

DSCF2300.jpg

 

DSCF2301.jpg

 

DSCF2304.jpg

 

DSCF2306.jpg

 

Muntenegru e o tara foarte mica, asa ca ajungi extrem de usor dintr-un colt in altul.

Cand i-am spus aseara d-nei profesoare ca am la dispozitie 1000 de km pentru Muntenegru mi-a zambit si mi-a spus sa fac traseul pe care l-am stabilit impreuna, iar apoi, daca vreau sa-mi ating target-ul, sa dau vreo trei ture in jurul tarii.

Glumea, evident, dar adevarul nu e prea departe.

Imi stric dispozitia pentru ca nu pot lua in cadru tot peisajul si-mi promit, pe post de consolare, ca voi reveni cu o tehnica si teorie mai profunde.

Mai inspir o data si inghioldesc oratania apasand butonul rosu. Azi vreau sa ajung in Biogradska Jazera. Tot azi vreau sa renunt la GPS, caci ma simt extrem de sigur pe mine in aceasta tarisoara.

Ajung foarte rapid in Podgorica unde singurul lucru care ma frapeaza e multitudinea de tineri. Il parcurg foarte rapid, caci nu e mai mare decat orice oras mediu romanesc.

Din nou pe curbe de nivel cu Tara printre munti. O sa imi iau cateva palme acasa, dar nu pot sa nu afirm ca Tara e cea mai buna amanta spirituala pe care am intalnit-o vreodata. E un rau fascinant. Se strecoara cu viteza printre muntii ingramaditi in coltul asta de harta si iti ademeneste privirea aruncandu-te des pe contrasens.

 

DSCF2311.jpg

 

DSCF2316.jpg

 

DSCF2318.jpg

 

DSCF2321.jpg

 

DSCF2324.jpg

 

DSCF2326.jpg

 

DSCF2327.jpg

 

Vremea se strica in timp ce ma indepartez de coasta. Ploua cu picaturi foarte mici de cateva ore. Asta e cel mai bun antidot impotriva bunei dispozitii. Dupa o curba zaresc o Yamaha ce imi pare cunoscuta pe partea opusa. Si echipamentul motociclistului imi pare cunoscut cu toate ca nu imi vine in minte de unde. Cale intoarsa si il gasesc pe Hannes razand de intamplare.

 

DSCF2328.jpg

 

E tipul pe care l-am intalnit in Croatia si desi am avut un traseu complet diferit, ne-am reintalnit in paradisul asta ud. E ud fleasca, dar asta nu-l face nefericit. Imi spune ca era constient ca asta va fi vremea, atunci cand a plecat de acasa, asa ca nu il deranjeaza deloc. Se intoarce de unde urmeaza sa ajung eu, din Durmitor. O imbratisare, o poza si o binecuvantare de drum bun. Incepe sa ploua si mai tare asa ca ma grabesc catre Jazera asta.

Vad un indicator care ma trimite in dreapta si ajung in fata unei bariere. O femeie imi striga ceva din cabina, dar nu inteleg nimic. Ploua puternic si nu am de gand sa ma duc pana la ea sa vad ce doreste. Dupa inca un minut de boscorodeala ridica bariera. Urmeaza o invalmaseala de curbe, unde ambele roti imi aluneca pe frunzele gramada pe asfalt. Viteza mica ma impiedica sa o scap si in scurt timp ajung in epicentrul parcului. Un lac superb, ca de obiecei.

 

DSCF2329.jpg

 

 

Din nou limita de poze...

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

DSCF2331.jpg

 

DSCF2342.jpg

 

Lenevesc aici vreo trei ore, fara sa-mi iau privirea de la lacul piscat de maruntele faramituri de apa. E precum focul ala de tabara la care privesti ore in sir fara sa te plictisesti.

Ploaia n-are de gand sa se opreasca, asa ca trebuie sa imi iau inima-n dinti si sa pornesc. Nu mai am mult pana in Durmitor si stiu ca orice drum ar trebui sa urmez pana acolo si prin orice conditii, merita.

I-am promis lui Bejana ca o sa ii trimit o poza cu podul ei iubit, un pod vechi ridicat peste Tara. L-am zarit cu greu printre picaturile ce-mi ingradesc campul vizual si valurile de abur ce se ridica din padurile fierbinti.

Intr-adevar, e un pod special, un pod complicat de simplu.

 

DSCF2344.jpg

 

DSCF2351.jpg

 

DSCF2360.jpg

 

DSCF2356.jpg

 

Nimic nou pana in Zabliak, oras aflat exact la intrarea in Durmitor. E seara, asa ca trebuie sa imi gasesc un loc de campat. Desi ploua, am de gand sa stau la cort in seara asta. Diversi disperati imi sar in cale sa-mi explice ce paturi comode au in vilele lor, dar incerc sa ii ignor. Ma plimb vreme de o ora in apropiere de intrarea in parc, in incercarea de a gasi un loc sigur de campat. Ciobanestii astia uriasi cred ca au o misiune destul de interesanta, iar personajul principal e posibil sa fie Mos Martin.

Gasesc o mica padurice in apropierea unei vile si mi se pare locul perfect pentru campat. Dupa ce termin de pus cortul, la vila din apropiere opreste un Hummer. Tipul are fata de mafiot, dar blonda care il insoteste pare gingasa, asa ca ma duc sa ii zic vreo doua. O intreb daca pot sa campez pe proprietatea ei si incepe sa rada. Imi raspunde ca: ‘din cate constat deja ai facut-o’. Mai adauga ca in mod normal asta nu e posibil, dar o sa va vorbeasca cu sotul ei, poate fac o exceptie. Ma duc in cort caci afara inca ploua si incep sa imi gatesc, in speranta ca n-o sa ma expedieze astia de aici. In cateva minute apare blonda zgribuluita si imi spune ca pot ramane, dar ca noaptea e foarte frig afara, asa ca ar trebui sa ies cu ei in oras sa mancam si apoi sa dormim in casa. O refuz politicos si inainte sa plece ma intreaba daca am vizitat lacul Negru. Ii spun ca nu si imi propune sa dau maine o fuga pana acolo, inainte sa imi continui drumul prin Durmitor.

E liniste...

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Hmmm.. ce pot sa zic? Superb!! Am fost si eu pe acolo in vara asta, chiar in Zabjak.. Sper ca ai apucat sa vizitezi pana la urma si Lacul Negru si mai ales Curovac (un viewpoint superb, de unde potzi sa vezi foarte bine canionul Tara, la vreo 9 km de Zabljak).. Pun si io cateva panorame.. Sper sa nu itzi "incarc" topicu' prea tare...:rolleyes:

 

Superba povestirea! De-abia astept episodu' urmator! :D

 

 

DDC

 

PS: pozele sunt, in ordine..

1. O panorama de pe podul de peste Tara..

2-3. Doua panorame de sus, de la Curovac

4. O panorama cu lacul Crna Jezera (Lacul Negru)

post-3067-1256546984_thumb.jpg

post-3067-1256546999_thumb.jpg

post-3067-1256547007_thumb.jpg

post-3067-1256547015_thumb.jpg

Editat de ddcristi
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 4 weeks later...

E liniste..

Aceeasi liniste care cu care mi-am invelit ramasitele sufletesti cu cateva ore in urma. Atat de linste incat picaturile de condens ce se zdrobesc de sacul de dormit ma fac sa tresar din minut in minut. Nu stiu de unde a auzit cortul asta de picatura chinezeasca, dar o iau ca pe un semn ca ar trebui sa ma trezesc. E devreme, iar umiditatea excesiva din interior e nimic in comparatie cu ce ma asteapta afara. Dormitorul asta e unul rece si umed in aceasta perioada a anului. Hummerul nu mai este in fata casei, dar il regasesc in parcarea parcului Black Lake. Mic dejunul asta negru costa doi euro. Mi se cer inca doi pentru parcare, dar accepta nimic atunci cand le spun ca lipseste semnul de parcare cu plata. Imi las totul pe motocicleta, incluziv casca, spanzurata de-o oglinda. Black Lake este cel mai mare lac din muntii Durmitor. Este negru datorita unor alge care il populeaza. Ii observ pe tipii pe a caror parcela m-am cazat, undeva in departare, pe o banca. Bun mod de a-ti incepe ziua! Ma plimb imprejurul lacului care e neasteptat de mic fata de imaginea vizuala creata, atunci cand am auzit ca e regele lac din muntii astia. Imi iau micul dejun pe o banca mestecand agale, impregnez negrul asta in cativa mega si pornesc spre iesire.

 

DSCF2361.jpg

 

DSCF2365.jpg

 

DSCF2367.jpg

 

DSCF2375.jpg

 

E timpul pentru Durmitor. Ce-I drept, preludiul asta a fost binevenit, caci agitatia creata de umezeala ce mi-a imbibat fiecare centimetru de haina mi-ar fi modificat perceptia.

De cand am renuntat la GPS ma descurc cu harta si indictoarele. Problema este ca in tinutul asta nu reusesc sa dau de indictoare, cel putin nu de cele pe care le caut. Merg la intamplare patruzeci de km si ajung intr-un catun, unde un cioban imi explica prin niste gesturi brute ca trebuie sa ma intorc de unde am plecat si sa o iau in cealalta directie. Sunt bucuros caci nu regaseam nimic special in peisajul de pana acum. Perioada asta a anului, desi e una nu foarte propice pentru mersul pe motocicleta, e ideala pentru cei ce nu vor sa fie deranjati de trafic in pustietatea asta. Reusesc in cei patruzeci de km, pe drumul de intoarcere, sa dau de o masina ce opreste langa mine si mi se confirma ca trebuie sa fac stanga la un moment dat.

Intru pe traseul corect, marcat de indicator, daca ai norocul sa vi din directia asta. Incepe din nou sa ploua si am tupeul sa zambesc parsiv spre cer, asta dupa ce in seara precedenta mi-am atasat toate membranele pe geaca si pantaloni.

Nu dureaza mult timp si incepe spectacolul. E un spectacol pe care probabil l-as savura si fara cele cinci simturi de baza, dar pentru ca sunt fericitul posesor al lor, opresc din 10 in 10 metrii pentru holbarea de rutina si intinsul pe iarba uda.

 

DSCF2379.jpg

 

DSCF2382.jpg

 

DSCF2393.jpg

 

DSCF2394.jpg

 

DSCF2396.jpg

 

DSCF2397.jpg

 

DSCF2398.jpg

 

DSCF2400.jpg

 

DSCF2403.jpg

 

DSCF2405.jpg

 

DSCF2408.jpg

 

DSCF2413.jpg

 

DSCF2417.jpg

 

DSCF2419.jpg

 

DSCF2422.jpg

 

DSCF2423.jpg

 

Reply, please..

Mesaj completat

ca sa pot posta si restul zilei...

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Posteaza, posteaza! :alcy:

 

Sarumanaaa..:bow:

 

Am citit demult, nu mai stiu unde, o pilda despre un copil care se retragea in fiecare zi in padurea de langa casa si se intorcea dupa cateva ore. La un moment dat tatal sau il intreaba unde se tot duce in fiecare zi. El ii raspunde ca se duce sa il intalneasca pe Dumnezeu. Tatal il zambeste si ii spune ca nu trebuie sa se duca pana in padure ca sa il intalneasca pe Dumnezeu, caci Dumnezeu e peste tot. ?Da tata, Dumnezeu e la fel peste tot, dar eu nu sunt peste tot la fel?, ii raspunde fiul.

Mi-as dori sa nu fiu ca pruncul din pilda, dar nu sunt departe de el. Am nevoie de moscheele astea muntoase ca de oxigenul din aer. Pare ciudat ca am venit pana aici ca sa nu fac nimic si sa incerc sa nu ma gandesc la nimic. Pe de alta parte, asta e cel mai greu lucru din calatoria asta.

 

DSCF2410.jpg

 

Din cand in cand linistea e deranjata de zgomotul unei masini ce trece foarte incet pe soseaua ingusta. Drumul e periculos, caci nu este ingradit decat pe o parte de stanci, dar cu siguranta nu asta e motivul pentru care toti se misca intr-un ritm extrem de lent. Usor, dar cu rapiditatea cu care lucrurile frumoase trec, ajung la iesirea din parc. Sunt atat de multumit de odihna primita incat imi promit atat mie cat si gardianului ca o sa revin, cat de curand posibil, dar plec fara resentimente. Alimentez in Brno si continui pe langa Tara.

 

DSCF2426.jpg

 

DSCF2429.jpg

 

DSCF2430.jpg

 

DSCF2431.jpg

 

DSCF2432.jpg

 

DSCF2437.jpg

 

DSCF2443.jpg

 

Ajung la canionul ce-i poarta numele, trec podul, ma intorc cateva sute de metrii pe jos si imprtalizez peisajul. Un tip cu un aparat serios imi face semne cu locurile pe care ar trebui sa le incadrez si ii ascult sfatul.

 

DSCF2446.jpg

 

DSCF2449.jpg

 

DSCF2452.jpg

 

DSCF2454.jpg

 

Continui mai departe cautand macar un firicel albastru pe fundul fiecarui canion pe deasupra caruia trec. Drumul pana la granita merge paralel cu Tara, iar aceasta devine din ce in ce mai viguroasa. Apele cresc si incep sa inteleg de ce Tara e cel mai rapid rau din Europa. Sunt foarte multe tabere de raffting aici, dar probabil ca sunt in extrasezon caci e pustiu in ele. Ajung din nou la granita cu Bosnia unde mi se cere pentru prima data talonul. Munteanul asta il verifica amanuntit fara sa imi ceara un alt act, mi-l returneaza rapid si pleaca fara sa spuna nimic. Pornesc si eu motorul echipandu-ma lent, ca sa aiba timp sa ma opreasca in caz ca exista vreo nelamurire. Nu exista! La bosnieci e mai simplu, hello, hello si mai departe. Sunt pe rezerva de mult, dar canistrele isi fac din plin datoria asupra moralului meu. N-am mai alimentat din Zabliack si au trecut peste 170 de km de atunci. Alimentez in Brno si ma intrept catre parcul National Sutjeska, ultimul parc din Bosnia planificat pentru tura asta, pe care imi doresc sa il vizitez in ziua urmatoare. Incepe din nou sa ploua, apoi se opreste, apoi ploua din nou. Nu apuc sa ma obisnuiesc cu udul sau uscatul si ca atare intr-o curba intru un pic mai puternic, fac greseala sa accelerez cand inca nu eram perpendicular pe sosea si pierd complet spatele. Aud metalul scrasnind si simt un prim soc ce-mi zguduie corpul. Ma strang pe motocicleta si simt cum ma invart pe sosea, iar dupa ce ma lovesc puternic cu capul de asfalt ii dau drumul. Continui ceva metrii pe asfaltul ud si ma opresc in curba urmatoare. A trecut o vesnicie de cand am pierdut spatele. Ma ridic rapid si spre uimirea mea sunt extrem de calm si fac tot posibilul sa o ridic din nou pe roti pentru a o scoate de pe carosabil. Le fac semn unor sarbi care ma privesc din departare si acestia alearga spre mine. Opreste si o masina de contrasens si reusim cu totii sa o ducem pe iarba. Soseaua e plina de lucruri din cutia al carei capac a zburat, lacatele, ceva butoane , spoilerul castii mele si alte maruntisuri, lucruri pe care unul din cei veniti le face repede gramada langa motocicleta. Ma examinez atent, dar nu simt nici cea mai mica durere. Examinez si motocicleta si in afara de cutia polizata bine, de oglinzile ametite pe ghidon, crashbar-ul apropiat mult de carena si handguard-ul tocit nu pare sa aiba nimic.

 

DSCF2460.jpg

 

DSCF2461.jpg

 

DSCF2465.jpg

 

Am norocul ca unul dintre tarani sa vorbeasca bine engleza, caci a invatat-o la cules de nu stiu ce prin Anglia. Ma ajuta sa pun lucrurile la loc in cutie, sa rearanjez oglinzile si sa trag un pic de crashbar. Incerc sa o pornesc si dupa cateva invartiri in gol porneste si ramane extrem de turata. Imi dau cu greu seama ca handguard-ul a intrat in ghidon blocand acceleratia. Nu e chip sa desfac acel imbus polizat asa ca mut toate comenzile cativa milimetrii. Porneste si merge, dupa toate gandurile ce mi-au trecut prin minte in timp ce ma invarteam pe sosea, e o usurare incredibila. Pentru ce era buna asigurarea aia de sanatate, dobitocule? Un constiincios din mintea mea imi tot pune intrebarea asta, iar eu cu capul plecat nu am ce sa ii raspund. Le multumesc celor ce m-au ajutat, mai mult prin semne si cu ajutorul cunoscatorului de englezicisme. N-am cuvinte pentru oamenii astia care au alergat prin ploaie cand au vazut ca am cazut si au stat in aceeasi ploaie cu mine mai mult de jumatate de ora pana am putut pleca. Sunt din nou pe doua roti. Mai exact, pe un morcov care e pe doua roti. Cauciucul ala combinat cu asfaltul umed si o greseala de pilotaj puteau sa imi arate o alta extrema a zilei de azi. Din fericire totul e bine cand se termina cu bine, iar acum s-a terminat cu bine. Am aflat ca in urmatorul sat e un hotel, chiar la intrarea in parcul Sutjeska. Nu am pasit intr-o camera de hotel, si nici nu mi-as fi dorit sa o fac, dar am neaparata nevoie de un dus cald si de o saltea moale. E un compromis pe care in seara asta o sa il accept, pentru ca suma experientelor pe ziua de azi e suficient de mare si nu vreau sa ii adaug o noapte intr-un cort intins pe ploaie. Camera costa 20 de euro. E umed, apa calda e calaie, dar are un pat cu perna si plapuma. Dupa o rutina scurta ma fac ghem in patul rece si incep sa crosetez la albul si negrul ce mi-au colorat ziua.

 

Editat de namaste
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Sarumanaaa..:bow:

 

 

 

Am norocul ca unul dintre tarani sa vorbeasca bine engleza, caci a invatat-o la cules de nu stiu ce prin Anglia. Ma ajuta sa pun lucrurile la loc in cutie, sa rearanjez oglinzile si sa trag un pic de crashbar. Incerc sa o pornesc si dupa cateva invartiri in gol porneste si ramane extrem de turata. Imi dau cu greu seama ca handguard-ul a intrat in ghidon blocand acceleratia. Nu e chip sa desfac acel imbus polizat asa ca mut toate comenzile cativa milimetrii. Porneste si merge, dupa toate gandurile ce mi-au trecut prin minte in timp ce ma invarteam pe sosea, e o usurare incredibila. Pentru ce era buna asigurarea aia de sanatate, dobitocule? Un constiincios din mintea mea imi tot pune intrebarea asta, iar eu cu capul plecat nu am ce sa ii raspund. Le multumesc celor ce m-au ajutat, mai mult prin semne si cu ajutorul cunoscatorului de englezicisme. N-am cuvinte pentru oamenii astia care au alergat prin ploaie cand au vazut ca am cazut si au stat in aceeasi ploaie cu mine mai mult de jumatate de ora pana am putut pleca. Sunt din nou pe doua roti. Mai exact, pe un morcov care e pe doua roti. Cauciucul ala combinat cu asfaltul umed si o greseala de pilotaj puteau sa imi arate o alta extrema a zilei de azi. Din fericire totul e bine cand se termina cu bine, iar acum s-a terminat cu bine. Am aflat ca in urmatorul sat e un hotel, chiar la intrarea in parcul Sutjeska. Nu am pasit intr-o camera de hotel, si nici nu mi-as fi dorit sa o fac, dar am neaparata nevoie de un dus cald si de o saltea moale. E un compromis pe care in seara asta o sa il accept, pentru ca suma experientelor pe ziua de azi e suficient de mare si nu vreau sa ii adaug o noapte intr-un cort intins pe ploaie. Camera costa 20 de euro. E umed, apa calda e calaie, dar are un pat cu perna si plapuma. Dupa o rutina scurta ma fac ghem in patul rece si incep sa crosetez la albul si negrul ce mi-au colorat ziua.

 

[/i]

 

 

Superbe poze superba povestire...RESPECT tie si celor ca tine... :alcy:

Editat de Norsemann
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...

Peste noapte s-a oprit curentul, iar de dimineata apa calda a lipsit cu desavarsire. Cu cine sa te certi? Cobor, imi iau pasaportul si patronul sarb, un mare mafiot dupa figura, insista ca trebuie sa vad musai o cascada. Imi face o schita, dar ma avertizeaza ca drumul e foarte prost. Eh, off-road nu am facut in tara asta, dar niciodata nu e prea tarziu. Vremea isi revine putin cate putin, iar cand ajung la intrarea in parcul Suceska, o raza de soare se imprastie in valurile de ceata ce se ridica din padurea umeda.

O dimineata cu ceata e un prin semn pentru o zi mai calduroasa decat de obicei, barfesc intre ele lentilele mele aburite.

Primisem un bilet de intrare cadou, azi dimineata de la patronul mafiot, dar nu apuc sa-l scot la vedere caci un portar plictisit ridica bariera, apoi ma opreste sa imi spuna ca sunt primul vizitator si n-ar fi rau sa stau cu ochii in patru, caci e plin de ursi pe aici. I will si mai departe. Teama imi este, dar nu suficient cat sa ma dea inapoi. Dumul asfaltat devine din ce in ce mai prost pana dispare complet. Pe jos zace un pietris ce ma plimba dupa bunul plac, din dreapta in stanga potecii si viceversa. Intalnesc un semn ce indica 12 km pana la cel mai apropiat punct. Sudoarea mi se prelinge pe piele, de la multiplele incercari de a mentine controlul si a nu sfarsi in vreo rapa. Imi tot repet ca in ritmul asta o sa imi ia o vesnicie, dar ajung mai repede decat ma asteptam la o parcare asfaltata, de parca tocmai aici era musai nevoie de asfalt. Semnul indica inca 400 de metrii pana la primul obiectiv de vizitat. Acesti 400 de metrii pe marginea unei rape, cu ghetele neaderente la frunzele si radacinile umede, sunt la fel de dificili ca cei 12 km pe pietris.

(Constat acum, seara, cand beau un ceai fierbinte, ca lucrurile astea care mi s-au parut destul de simple pe parcursul zilei, mi se par ingrozitor de grele acum si le povestesc dintr-o perspectiva un pic neadeacavata, caci eu, aici, printre cuvinte, sunt atunci si nu acum. Mai greu decat toate intamplarile dintr-o zi este sa arunci cu cateva cuvinte intr-o agenda uda si trista, trista caci orice timp ar fi notat in ea, prezentul real nu-l va trai niciodata, sub umbra condeiului meu. Ma mustru si continui.)

Ramurile de conifere nu imi permit sa vad mare lucru, dar acest putin peisaj ce il zaresc e o fiinta vie ce isi modifica permanent infatisarea, datorita maselor de abur ce isi schimba rapid locul.

 

DSCF2471.jpg

 

DSCF2472.jpg

 

DSCF2473.jpg

 

DSCF2475.jpg

 

DSCF2478.jpg

 

DSCF2483.jpg

 

Zareasc si superba cascada de care imi vorbea hotelierul, inainte de fi ascunsa de marea de abur, care refuza cu desavarsire sa mi-o dezvaluie atunci cand incerc sa o imortalizez. Ma uit in spate si ma cuprinde un sentiment de teama, pe care nici macar specatacolul din fata mea nu reuseste sa-l inhibe.

Diferentele de peisaj dintre locurile vizitate in tara asta nu sunt foarte mari, insa cea mai mare diferenta o face costul biletului, cost care nu se regaseste in plata efectiva a biletului ci in accesibilitatea dificila la bucatica de natura pe care vrei sa o vezi. Drumurile pana la zonele protejate sunt dificile, iar asta nu face decat, pe de o parte, sa apreciezi mai mult locul atunci cand ajungi la el, iar pe de alta, sa te intoarca din drum daca nu esti suficient de hotarat.

 

DSCF2485.jpg

 

DSCF2489.jpg

 

DSCF2491.jpg

 

Pornesc spre parcare, pe care o gasesc asa cum am lasat-o, goala.

Inca 5 km si ajung in urmatorul punct. Evident, dupa 50 de m de asfalt urmeaza acelasi oribil pietris, de data asta cu mici portiuni de noroi. Opresc, dau casca jos si imi dau seama ca in tura asta am reusit sa mai regasec inca un dormitor in vastul apartament al naturii.

 

DSCF2492.jpg

 

DSCF2493.jpg

 

DSCF2494.jpg

 

DSCF2496.jpg

 

DSCF2497.jpg

 

DSCF2498.jpg

 

Ma intind pe iarba uda si atipesc putin. Ma trezeste mecanismul de incalzire In caz de urgenta, dardaitul. Dardai de-mi clantane dintii. Cateva genoflexiuni, alerg sa fac ceva poze din unghiuri diferite si temperatura urca rapid. Decid ca e suficient cu aventura in parcul asta, desi semnele indica un lac la 7 km distanta. Sunt mult prea singur aici si mi-am asumat suficiente riscuri pentru dimineata asta. Ajung la poalele muntelui fara sa am vreo neplacuta intalnire cu inamicul pietruit sau cu vreunul blanos.

De aici, conform hartii si insemnelor de pe ea, urmatorul obiectiv e un parc national ce pare ca poate fi vizitat atat din Bosnia cat si din Serbia. Ciudat e insa ca nu vad nicio granita la mijloc, asa ca undeva e o eroare.

Nu merg mult si vad semnul catre un alt obiectiv turistic laudat la intrarea in Bosnia de panourile turistice. Acelasi drum dificil pana la aceste coloane de nisip, drum care consider ca nu merita facut, caci cel putin eu nu vad nimic special la aratarile astea. Ma bucur insa ca am putut sa imi umplu top-case-ul cu mere, niste mere mari si acre, caci ma apropii de Romania si probabil voi avea nevoie de ele.

 

DSCF2501.jpg

 

DSCF2502.jpg

 

Deasupra capului se perinda zeci sau sute de tuneluri. Nu exista o jumatate de km fara tunelul ei. Incep sa le innumar de plictiseala dar nu-mi iese, caci peisajul imi tot incurca numaratoarea.

Ajung in orasul Visegrad si ma opresc langa un pod superb, monument Unesco, sa ii fac cunostinta cu obiectivul din dotare.

 

DSCF2506.jpg

 

DSCF2510.jpg

 

E inca devreme, asa ca n-ar fi rau sa vizitez cate ceva din parcul Tara, desi nu stiu din ce parte sa il abordez. Intreb un politist care cum aude de Tara imi fac semn la stanga. Un set de curbe stranse si surpriza, drum forestier. Cu siguranta parcul nu incepe aici, caci nu zaresc niciun insemn, dar poate asta e o scurtatura. Drumul urca, se ramifica spre mici catune unde cu greu zaresti cate’o mamaie tacuta pe’o prispa.

 

 

Reply... :scratch:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Super poze ! Atata pot sa zic deocamdata din " continuare " ... ca inca nu am citit :scratch:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

DSCF2512.jpg

 

Urc si eu cu el iar dupa vreo 20 de km nu mai rezist. Drumul asta pare a fi mai degraba un drum de exploatare forestiera. Desi la inceput parea practicabil, pe masura ce inaintez noroiul isi marcheaza din ce in ce mai abuziv teritoriul. Trec de o casa parasita, ciuruita de sute de gloante. Decid ca trebuie sa ma intorc si pierd spatele care probabil ca mi-a citit intentia si imi intoarce motocicleta la peste o suta de grade, lasand-o perpendiculara pe noroi. Ma dau mare cu cascadoria, dar nu reusesc sa impresionez niciun arbore trist ce asculta simfonia indepartata a unor motofierastraie.

 

DSCF2512.jpg

 

DSCF2515.jpg

 

DSCF2516.jpg

 

Ma abat de la principal si colind cateva catune in incercarea de a da de un preot, caci cu astia te poti intelege mai bine in general. O baba, doua si atat. E complet pustiu pe aici, desi casele par ingrijite.

Ajung la sosea transpirat bine, a doua oara pe ziua de azi si ma revigorez injurand dihania de politist ce m-a intreptat catre acel nicaieri. Caut pe cineva care sa imi dea mai multe informatii si pe retina imi apare o blonda cocheta. Rad de tampit in casca, la gandul ca am noroc de cele mai impresionante surse de informare. Ma indruma bine printre plescaiturile largi de guma si reusesc sa ajung pe drumul care duce spre vama sarba. Granita o trec fara sa imi dau seama macar, doar o privire si un presupus zambet sub casca integrala.

Parta asta a serbiei, si cea a bosniei de altfel, e absolut superba. Pajistile sunt de un verde crud de ti-e greu sa crezi ca nu-I primavera. Asfaltul e proaspat turnat si incep sa trag de manson pe curbe, in speranta de a reveni la increderea pe care o aveam inainte de incidentul din Bosnia.

 

DSCF2517.jpg

 

DSCF2518.jpg

 

DSCF2521.jpg

 

Dihania raspunde impecabil, asa cum a facut-o in toata tura. De cand am intrat in Serbia m-a cuprins acel puternic sentiment de acasa, poate mai puternic decat m-a cuprins vreodata la revederea orasului natal sau a altei zone foarte familiare. Peste drum de intrarea in parc se ridica timid un mic hotel la ale carui servicii o sa apelez in noaptea asta caci am neaparata nevoie de un dus. Receptionierul ma insoteste la o camera imensa, un fel de apartament pe care imi cere acelasi tarif platit si in seara precedenta in Bosnia. Dupa ce testez apa calda accept oferta si imi inchei ziua iscalind cateva foi cu degetele inmuiate de un dus fierbinte.

A fost o zi lunga si mai mult ca sigur ultima zi grea din calatoria asta. Poate si de aici senzatia de liniste. O liniste pe care o privesc cu manie, caci mai vreau neliniste.

Ma culc, caci incep sa aberez.

Noapte buna.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Uauuuu!!! :laugh: Ma inclin...

Ce mai poate fi spus? Pozele spun mai mult decat poate sa exprime cineva in cuvinte...

Super tare... Va admir pentru aceste drumetii... De aia vreau si io Transalp... ca duce mult si suporta si mai mult...

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Vizitator
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.


MOTOCICLISM.ro
Grup Facebook: +36000 membri
Înscrie-te în grup
Discutii despre motociclism pe Facebook
 
BIKESHOP.ro
Grup Facebook: +18000 membri
Înscrie-te în grup
Anunturi de vanzare - cumparare pe Facebook.


×
×
  • Creează nouă...