Una pe zi- ca sa ma puneti pe harta

[frigider]

 

Ce nume de female e asta guy?

O fi shemale?

[guy_ana]

In sfarsit am rezolvat cu netul......sper. Mi-am luat cartela de la UA dar nici asta nu merge peste tot. Iar cum eu se pare ca umblu pe unde nici nu se gandea nimeni sa foloseasca netul...... Dar acum sunt in trecere printr-un orasel, asa ca pun si poza de ieri

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200352183149592&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

si pe cea de azi, ca dupa aia nu se mai stie.

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200352188509726&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

 

Calafat > Vidin .

Ultima poza e podul ce trece peste istmul dintre Marea Neagra si lacul pe malul caruia se afla Cetatea Alba.

 

Vad ca nu va inghesuiti sa va dati cu parerea, desi eu vorbeam serios cand v-am promis suveniruri. Iar geanta mea devine pe zi ce trece tot mai grea si vad ca nu am cui sa predau goodyes-urile!

 

Deci una mostra nisip din desertul Herson (stiati pana acum ca exista deserturi in Europa? Dar desert adevarat, nu cateva dune acolo, cum avem si noi in Romania) si una licoare apa rosie din lacul ala mare rosu care se vede la inceputul Crimeei vor ramane la mine.

Editat August 5, 2013 de guy_ana

[Taz Asg]

noi? nu ne dam cu parerea? hehe

[guy_ana]

Ok, tocmai am reusit sa incarc si urmatoarea poza. Sorry pentru calitate, dar e foarte proaspata, de acum vreo ora jumate.

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200362010035258&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

De data asta spun eu despre ce e vorba, ca nu ma mai pot abtine. A fost cea mai mare tzeapa pe care am luat-o!

Tineti minte: Daca va place enduro si aveti cat de cat (ceva mai multa, dar nu foarte) experienta offroad, nu lasati pe nimeni sa va spuna ca nu puteti ajunge sus la Chufut -Kale pe motor! M-am lasat intimidata si m-am urcat intr-un Jeep, dar imi venea in fiecare moment sa ii spun soferului sa opreasca, sa ma intorc sa-mi iau mobra cand am vazut care era urcarea aia groaznica cu care ma amenintasera. E drept, daca nu te tii dupa un jeep din ala, risti sa te pierzi, dar in rest, biata masina a suferit de o suta de ori mai groaznic decat mobra.

 

Supararea mi-a trecut insa cand am ajuns sus si am realizat ca, daca asi fost cu motorul acolo, nu asi fi putut sa cobor pe jos, ceea ce a fost mirific!

Editat August 6, 2013 de guy_ana

[Taz Asg]

aoleu cat de fain e locul

aaaa daca locul se numeste Chufut-Kale locuitorii se numesc Chufuti sau Ciufuti??

[guy_ana]

Iaca de ieri nu am poza, ca vroiam sa pun una cu ceva fooooarte cunoscut (Ay-Petri) dar se facuse tarziu ca ma apucase ploaia si deci ma grabeam sa ajung la locatia de astazi. In plus, asa m-a enervat tot circul turistic de acolo, ca pur si simplu am uitat sa fac o poza si cu telefonul, ca sa o pot uploada.

 

Pun in schimb doua de azi, ca e asa minunat acolo, ca pur si simplu am decis sa fac "pauza" si am petrecut acolo aproape toata ziua.

Scria ca sunt cam 500 de gauri in piatra in acel oras, iar eu cred ca am vizitat cel putin 200..... Pacat doar ca nu am putut innopta in acelasi loc, ca sigur dormeam in vreuna din ele.

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200372570939274&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&permPage=1

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200372568019201&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

Editat August 8, 2013 de guy_ana

[Taz Asg]

fain

[guy_ana]

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200375851221279&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

Hai ca asta e una usoara! Ce una-alta, odata ce mishtourile s-au terminat, chiar nu se uita nimeni pe Google?

[SergiuG]

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200375851221279&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

Hai ca asta e una usoara! Ce una-alta, odata ce mishtourile s-au terminat, chiar nu se uita nimeni pe Google?

Sudak, cetatea

[guy_ana]

Yessssss! O caramida din cetate a ta este!

 

Si taman cand credeam ca ziua asta nu mai are nimic de oferit.......

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200376877326931&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

[SergiuG]

Yessssss! O caramida din cetate a ta este!

 

Si taman cand credeam ca ziua asta nu mai are nimic de oferit.......

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200376877326931&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

mersi mersi

[guy_ana]

Si iaca veni si ziua 9. Tot una usoara si tineti minte : nu veniti niciodata aici! Nu m-am enervat nicaieri ca in acest oras si pe deasupra nici nu ai nimic de vazut in el.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200381111192775&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&permPage=1

Si uite ca vezi si ultima zi si deci ultima poza. De aici pun saua pe iapa, ca vacanta s-a terminat.

Cand ajung acasa pun si restul pozelor, "explicative".

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200384480437004&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

Ne vedem la Bucale, la bere cu suvenirurile.

 

Ce? Am zis ca vacanta s-a terminat? ca ma intorc acasa? Nuuuuu, mai e timp. vad daca ghiciti unde am dormit azi-noapte. Ma duc sa fac poza!

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200396146208641&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200396149648727&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

Am acum internet la discretie, ca am ajuns in tara,asa ca pot pune doua poze, ca sa fie mai plin de indicii, sa nu credeti ca e in Bucuresti.

 

Si explicatiile pentru ultimele poze: stanca "cameleon", intrarea la bacul catre Rusia din Kerch, cetatea Arabat.

 

Goot riding everyone, over and out!

Editat August 13, 2013 de guy_ana

[SergiuG]

Si iaca veni si ziua 9. Tot una usoara si tineti minte : nu veniti niciodata aici! Nu m-am enervat nicaieri ca in acest oras si pe deasupra nici nu ai nimic de vazut in el.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200381111192775&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&permPage=1

Si uite ca vezi si ultima zi si deci ultima poza. De aici pun saua pe iapa, ca vacanta s-a terminat.

Cand ajung acasa pun si restul pozelor, "explicative".

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200384480437004&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

Ne vedem la Bucale, la bere cu suvenirurile.

 

Ce? Am zis ca vacanta s-a terminat? ca ma intorc acasa? Nuuuuu, mai e timp. vad daca ghiciti unde am dormit azi-noapte. Ma duc sa fac poza!

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200396146208641&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200396149648727&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater

 

Am acum internet la discretie, ca am ajuns in tara,asa ca pot pune doua poze, ca sa fie mai plin de indicii, sa nu credeti ca e in Bucuresti.

 

Si explicatiile pentru ultimele poze: stanca "cameleon", intrarea la bacul catre Rusia din Kerch, cetatea Arabat.

 

Goot riding everyone, over and out!

Piata Marii Adunari Nationale, Chisinau in poza se vede Arcul de Triumf si Guvernul

Editat August 13, 2013 de SergiuG

[ERU]

Bine ai revenit mademoiselle. Banuiesc ca toata lumea asteapta mai multe poze si la rezolutie ceva mai buna.

Editat August 13, 2013 de ERU

[guy_ana]

Piata Marii Adunari Nationale, Chisinau in poza se vede Arcul de Triumf si Guvernul

Brava! Uite cine e atent, vede. Inca una pentru tine! E adevarat, ca suvenir de la Chisinau nu am avut ce sa iau, ca nu puteam sa sap in cladirea guvernului si nici macar magneti nu fac, dar gasesc eu ceva.

 

Cand ajung stabilim intalnirea cu premiantii insetati.

 

Bine ai revenit mademoiselle. Banuiesc ca toata lumea asteapta mai multe poze si la rezolutie ceva mai buna.

Evident ca am facut si vreo o mie de poze normale. Ma apuc de treba dupa ce ajung acasa, ca deocamdata sunt in vizita la ala micu, sa ii las ce a mai ramas din banii de gradinita :-))))

[SergiuG]

Brava! Uite cine e atent, vede. Inca una pentru tine! E adevarat, ca suvenir de la Chisinau nu am avut ce sa iau, ca nu puteam sa sap in cladirea guvernului si nici macar magneti nu fac, dar gasesc eu ceva.

 

Cand ajung stabilim intalnirea cu premiantii insetati.

 

 

Evident ca am facut si vreo o mie de poze normale. Ma apuc de treba dupa ce ajung acasa, ca deocamdata sunt in vizita la ala micu, sa ii las ce a mai ramas din banii de gradinita :-))))

mersi, mersi, asteptam intrunirea

[guy_ana]

Yeap! am ajuns acasa, am facut si o selectie de poze, sa incepem dara:

 

Crimeea, 12 zile, 3600 de km, 550 euro.

 

Scopuri:

 

- spalat creierii - check

- cautat ceea ce natura si omul au creeat in zona de-a lungul veacurilor-check

- aflat putina istorie a locurilor - check

- imbunatatit cunostiinte de limba rusa - check

- sa nu merg niciodata de doua ori pe acelasi drum - aproape check, cu exceptia a vreo 300 de km

- mers la relax, la inspiratie, dupa chef - check

- cautat cat mai multe drumuri neasfaltate - nu prea check, ca aia au reusit sa asfalteze practic si ultimul drumulet care apare pe harta. Cu o singura exceptie de vreo 10 km, a trebuit sa merg prin zone "albe" ca sa ies offroad. Doar bieti aproximativ 200 de km de pamant si pietris au ajuns sub rotile mele.

- evitat orasele mari, ca erau prea multe chestii misto prin munti si campuri ca sa-mi pierd vremea - check

- admirat turismul local, vazut de ce se inghesuie toata Rusia si Ucraina in vacanta aici - check, cu descoperire particularitati de rigoare

- mancat orice, de la senvisuri la pachet, mancare tatarasca, ucraineana, ruseasca, pana la pizza, soi de lux in acele locuri - check

- dormit cat mai ieftin, de la cort pe plaja pana la hotel "liux", adica cu dus si WC propriu, dar nu si cu apa calda neaparat - check

- adus poze acasa - check

 

O sa incep incet incet sa pun poze, dar va previn: incercati sa vedeti ce contin, nu va uitati la calitate, pentru ca aparatul meu foto se pare ca s-a decis sa isi schimbe proprietarul. Se pare ca s-a cam dus vremea lui, e cazul sa il schimb.

 

Ca impresii pot sa spun asa:

 

Soselele Ucrainene sunt de genul sute de km aproape in linie dreapta, Nu gasesti 5 km de drum nevalurit, dar majoritatea au gaurile carpite, astfel incat am avut o viteza de croaziera intre 80 si 130 fara probleme. Mai putin in partea propriu-zisa de coasta, unde e paradis pentru cei carora le place sa se dea pe curbe.

Politistii sunt cam uraciosi, nu m-a oprit nici unul sa facem cunostiinta . De altfel am inteles ca nu iti zic nimic daca depasesti cu 20 km/h viteza legala, deci nici nu aveau de ce- la 110 erai ok.

 

Oamenii foarte prietenosi, in majoritate si, contrar a ce auzisem, am intalnit foarte multi care vorbeau engleza. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma adresez cuiva in ceea ce rup eu in rusa, iar respectivul sa imi raspunda in engleza. Sau chiar sa se opreasca vreun trecator sa imi traduca, daca avea senzatia ca nu ne descurcam. Pe de alta parte, desi m-a uimit cum desi pare regula sa se dea la o parte sa iti faca loc pe sosele, odata ce se dau jos din masina, parca intra fiecare in lumea lui, Nu o data a trebuit sa imping efectiv pe cate unul ca sa pot trece. Fiecare pare ca traieste doar pentru el: vroiai sa faci o poza, parca special venea cate unul si ti se posta in fata si ramanea acolo. Ba a fost chiar o faza tare, cand unul statea fix in fata mea, eu pe motor - el pe jos, tipand la mine sa ma dau la o parte, desi singurul mod in care puteam face acest lucru era sa trec prin el.

 

Motociclisti destui, dar toti ucraineni. Toti saluta fara exceptie. La fel, practic singura tara straina din care vin turisti, e Rusia.

 

Impresia generala pe care mi-au creat-o oamenii a fost ca toti vin disperati acolo, doar sa fie "la mare". In singurul oras in care am stat, hotelurile erau la mare distanta de plaja, dar turistii se plimbau in costum de baie ziua in amiaza mare, ne facandu-mi imresia ca ar fi avut vreo intentie sa mearga la plaja. Efectiv, parca doar se bucurau ca sunt acolo. Pe marginea marii, sute de corturi in absolut orice locusor cu nisip langa apa, indiferent de distanta fata de localitati, chiar fara nici un butic pe aproape, cu toata casa dupa ei, inclusiv wc-ul, la survival.

 

Ce mai! Curat paradis pentru nostalgicii Vamii de alta data!

Dar si, surprinzator, un loc in care poti face o mica escapada adventure fara pretentii.

Cum plecarea a fost abia pe la ora 12, nu aveam nici o sansa sa ajung in prima zi la Odessa, data fiind trecerea prin vama. Dar nici nu vroiam, pentru ca auzisem de Valcovo, "Mica Venetie" si eram curioasa. Din pacate am descoperit ca renumele de care se bucura se datoreaza doar faptului ca e unul din putinele locuri de acces al lor spre Delta, iar porecla unor mici podulete peste care trece drumul principal din sat. Pentru romani recomand calduros Delta noastra, pe care o avem la dispozitie in splendoarea ei. Singurul loc de interes e Baza Pelican, de unde se pleaca in Delta, in rest, e doar un sat obisnuit.

 

Ziua 2 : Valcovo, Cetatea alba, Odessa, tabara de sportivi pe malul marii.

 

Vroiam neaparat sa vad cetatea lui Stefan cel Mare. Singurele date despre ea erau cele de pe panoul din poza, dar nici o referire la el, din cate imi dau eu seama. Nu pot sa spun insa ca m-a surpris.....

 

Dupa care am luat-o spre Odessa, pe drumuri cat mai laturalnice

 

Ziua 3: Mykolaiv, Kherson, desertul Kherson, Askaniia-Nova

 

 

Desertul este acum o rezervatie, in care in principiu nu ai acces liber. Doar daca....

Rusii au incercat sa il impadureasca, ceea ce nu le-a reusit decat partial, asa ca de pe soseaua care trece pe langa el (si pe Google Earth de altfel), se vad sirurile de copaci frumos aliniate la plantare. De asemenea, peste tot de-a lungul soselei,nisipul era arat adanc, la fel si pe toate drumurile de acces,ca sa ii vina cuiva ideea sa intre.

 

Odata racorita fiindu-mi pofta de caldura, am luat-o inspre nord, eventual sa vizitez o mare gradina zoologica in Askania Nova. Am ajuns dupa inchidere, dar am renuntat oricum la vizita, pentru ca aveam a doua zi alte lucruri mai interesanta de facut. Oricum, cu ocazia asta am elucidat si "misterul cercurilor din lanurile de grau" care se vad din satelit in toata zona. Este dupa cum banuiam, doar metoda lor de cultivare, pentru ca iriga cu ajutorul unor sisteme rotative de conducte. Tot admirand eu frumusetile astea, am avut parte si de un mini curcubeu.

Apa o aduc loco prin niste canale mari, pe care le intalnesti prin toata tara. De-a lungul lor sunt drumuri, de care m-am folosit cu succes in cateva randuri, desi erau cam inchise accesului public...

 

Ziua 4: Askaniia-Nova, lacul roz, Chornomors'ke, epava, Olenivka

 

Cum ziceam, am taiat-o de-a lungul unuia dintre canala, direct spre sud, prin campuri pe unde a trebuit o data sa negociez ca sa ma lase sa trec, pana la drumul care trece printre lacul roz si lacul alb. Sau cel putin alb era acum, pentru ca era secat.

 

 

Din cate am reusit sa discut cu un paznic de acolo, rozul se datoreaza reactiei sarii din apa cu lumina... nu-mi prea explic eu, dar, oricum, ireala mai era imaginea valurilor alea roz..... numai pasarile flamingo lipseau din peisaj. Mai trebuie sa spun, ca acesta e singurul lac cu apa roz. Se mai vad din satelit si altele, dar acelea se pare ca arata asa doar din cauza nivelului scazut al apei si culorii rosiatice a solului de pe fund.

Inapoi la asfalt, am avut placerea sa urmaresc politia ucraineana in actiune.

 

Apoi, dupa ceva plictiseala pe la gramada cu tot afluviul de turisti migratori catre mare, am ajuns la marginea ei propriu-zisa. Jumatate de zi mi-am petrecut-o haladuind in toate sensurile in cautarea unei epave si a altor vestigii mai mult sau mai putin arheologice, facand cunostiinta cu campingurile "adevarate". Pe coasta aia erau mai multe golfulete si nu a scapat unul de zeci de corturi in care se locuia cu toata casa dupa ei, cate o saptamana, fara nici un loc de aprovizionare macar cu apa in apropiere.

Am gasit intr-un final si epava, un vapor esuat parca special in acel loc in 2005, din care intre timp n-a mai ramas aproape nimic. Dar stancile alea erau un fel de rezervatie, cu ghid cu tot, de o frumusete incredibila.

 

Seara mi-am petrecut-o intr-un campind "civilizat" unde am avut parte de concert house pana pe la 3 noaptea. In afara de asta, mi-am dat seama, ca nu e nici o sfaraiala sa dormi la cort, chia daca costa mai nimic, pentru ca dupa aia platesti pentru buda si dus, iar mancarea costa mai mult decat la alte restaurante. In total mai bine imi gaseam o pensiune pe undeva, ca tot atat facea. Plus cateva ore de somn in plus! De altfel, concluzia asta a ramas valabila pentru toata excursia. Am dormit o data chiar la un hotel particular, modern, unde am platit mult mai mult. In schimb, am putut sa ma duc sa cumpar mancare ca acasa de la un supermarket adevarat si sa mananc macare calda in bucataria hotelului. In final, costul nu a depasit cu mult media zilnica obisnuita.

 

 

Nenea ala din ultima poza e varianta locala a vanzatorului de seminte, pentru ca asta se mananca prin zonele alea la bere. Pe mine una, ma distrau copios, am vazut mai multi.

Ziua 5: Olenivka, Chornomors'ke, Yevpatoriia, Bakhchysarai, Chufut-Kale

 

Am luat-o pe drumuri cat mai directe catre Bakhchysaray, unde vroiam sa vad mai ales orasul din piatra, Chufut-Kale, fosta capitala la un moment dat. Evident, nu puteam sa trec pe langa palatul stapanului Crimeei. Tare mult mi-a placut paralela cu Pelesul. Unul dintre hanii care au construit la palat, crescut prin Franta, a pus bazele stilului arhitectural "Rococo de Crimeea", evident un amestec intre rococo si stilul local. Paralele cu Pelesul vine din multe momente in care am avut senzatia ca sunt acolo: acelasi amestec de stiluri, aceeasi impresie de ansamblu, aceeasi senzatie de "out of place".

 

 

Pe de alta parte, foarte frumos,o oaza de liniste.

 

Si, impresionant...vitralii in ghips!!!

 

 

Restul orasului este dominat se stanca, impresionant si chiar cu trasee de catarare incluse.

 

 

Cand ajung la locul de unde vazusem eu pe Google Earth ca ar incepe urcarea spre cetate, mai sa nu ma lase sa trec: de aici nu se mai merge decat pe jos, ca cica acolo nu am cum sa ajung cu mobra oricum, fiind 12 km de urcare continua, care parea catarare din povestile lor. Am tot insistat, am fost tentata sa o iau de capul meu contrar a ceeea ce-mi spuneau, m-am gandit chiar sa ma iau dupa un jeep si sa stabilesc sa las mobra si sa urc in el daca nu mai pot merge. Elementul cheie era ca era deja 6,30 si si asa ma indoiam ca mai e timp sa vad ceva. Venea seara. Daca o luam de capul meu si nu gaseam drumul, ceea ce s-ar fi intamplat pentru ca drumul pleca din cu totul alta parte decat de unde credeam eu, pierdeam ocazia sa ajung sus. Daca ma luam dupa un jeep, trebuia sa-l platesc oricum, sau nu asi fi avut loc in el, ca se grupau mai multi pana se umplea, ca sa imparta costurile. Asa ca m-am cazat ieftin la hanul din parcare (s-a dovedit o decizie ideala din multe puncte de vedere) si am asteptat sa mai apara doritori de jeep. Era deja foarte tarziu, dar s-au gasit totusi.

 

Dupa cum am povestit, singura nu asi fi gasit drumul oricum. A doua zi am urcat inca o data o bucata, ca sa fac poze de sus si daca nu gaseam un jeep dupa care sa ma iau, ma pierdeam si la dus si la intors. Iar eu nu sunt o persoana care se rataceste usor..... Dar, daca mai merge cineva acolo vreodata, tineti minte ca traseul de urcare nu e cine stie ce din punct devedere tehnic. Doar ca, dupa ce ati vizitat tot, trebuie practic sa urcati din nou, ca sa va intoarceti la mobra.

 

Pozele sunt mai neclare decat de obicei, pentru ca deja era seara si deci insuficienta lumina. De intrat se intra pe sus, de unde vezi toata Crimeea si alte peisaje mirifice.

Gaurile in stanca din fatada orasului dateaza cica din secolul I e.n. Dar orasul a fost locuit pana in secolul XIX si l-a gazduit pana si pe tar, deci secolul XX.

 

 

Secole de roti care au sapat in drum

La coborarea prin padure surpriza! Nu numai ca se poate urca cu mobra, dar chiar si cu scuterul cu remorca! Evident, baiatul era un vanzator local, ca ala era drumul de acces pietonal, nu exista acces decat pe jos, trecand printr-o manastire.

 

Ziua 6: Bakhchysarai, Sevastopol, Balaklava, Yalta, Ay-Petri, Esky-Kermen

 

Pe asfalt pana la fosta fabrica de submarine din Balaklava, apoi multi nervi pana am gasit vestitul palat de la Yalta, care de fapt este langa, in Livadia. In Yalta n-am mai intrat, nu parea nimic special.

La palat ma prinde o descarcare de nori de vreo ora si si pe munte arata nasol. Asa ca am luat masa de pranz, verificand cum brusc, de unde nu era nici o previziune de vreme rea toata luna, acum urmau sa fie furtuni si la noapte. Nasol, ca eu planificam sa stau la cort. Am sperat sa fie bine, sa mai pot urca astazi muntele.

 

 

Urmeaza poza cu idiotul care se pune tacticos in fata ta cand vrei sa faci o poza, si nu se mai misca de acolo....

 

Am luat-o spre Ay-Petri dupa ce s-a oprit ploaia. Sunt doar 23 de km, dar faci o gramada, pe un drum ingust, foarte circulat, pe care nu poti sa iei o curba daca nu te asiguri inainte ca nu te intalnesti cu vreun microbuz pe sens invers..... Dupa ce iesi din padure peisajul e frumos, am pus si o poza din care se vede cam care era diferenta de nivel la fiecare curba.

 

Iar odata ajunsa sus... da, ar fi fost poate frumos doar sa urc pana la varf, sa trec pe podurile alea pana la cruce, daca asi fi avut timp. Dar cat am stat acolo nu am vazut pe nimeni sa treaca, asa ca nici macar nu mi-a mai pasat. Ma indreptam catre telul principal al calatoriei acesteia, Esky-Kermen, iar acea aglomerare de tarabe/restaurante unde erai agatat ca in Turcia sa intri, mi-a produs doar dorinta sa plec mai repede.

 

 

Am luat-o in jos, pe partea cealalta a muntelui. O parte de drum, parca asi fi ajuns si eu in Mongolia...

 

 

Apoi un drum mirific prin padure, nu mai putin virajat decat la urcare, dar macar mai liber.

 

 

In sfarsit Esky-Kermen. Am tras la campingul de la intrare, o intreprindere privata cu exclusivitate, la preturi deci cum vor ei de mari. Nu exagerat, doar mai mari ca la alt loc similar. Si primul loc unde nu se stia deloc engleza.

 

 

Foarte dragut, cu piscina, podulete si gradina zoologica alcatuita din porci, soim si struti atasate. Se pare ca nu te respecti daca nu ai macar niste gaini de aratat la turisti, iar porcii erau un fel de pets, intrau chiar si in bucatarie.

 

Anyway, cum m-a vazut straina, pasare rara, tipul face ceea ce faceau toti: imi ofera direct camera liux, la 50$ bucata. A doua zi aflu ca pentru ucraineni era la juma de pret. Plus mai zicea ceva de plata pentru transport. Ce transport domle', ca am venit singura, nu ma duci tu nicaieri! Lasa-ma in pace si zi-mi unde pun cortul! In final imi arata, il ridic si....incepe sa toarne. Dar bine, nu asa! Iar cortul meu nu stia sa faca fata ploii- desi, ulterior am aflat ca stie, dar nu aveam habar cat va ploua noaptea, ca fulgera in continuu, chiar dupa ce se oprise ploaia.

 

Abia am avut timp sa duc sub o copertina lucrurile scoase din gentile impermeabile, planificand sa dorm acolo la nevoie. Pana sa ajung la terasa sa mananc ceva, eram leoarca. Din fericire, cat am sta la terasa au mai aparut niste turisti, ucraineni de data asta, carora li s-a oferit economy, la doar dublul pret fata de cat cerea pentru locul de campare . Si uite asa s-a prins tipul ca n-oi sti eu prea multa rusa, dar stiu destula. Promt m-a cazat la economy, la pret de localnic. Dragut a mai fost si ca, intorcandu-ma la cort sa-mi iau lucrurile, am descoperit ca in cort nu plouase, in schimb, tot ce pusesem sub copertina era ud!

Ziua 7: Esky-Kermen. Inapoi la Grand Canion, Simferopol, Alushta

 

Dedicasem ziua acestui loc. Stiam eu ca e ceva frumos, dar nu banuiam ce ma asteapta. Aveam de gand sa stau cat e nevoie si, daca ar fi exista prin zona o posibilitate de a face rost de cash (ca acolo orice masa costa cat la un restaurant adevarat), in final asi fi ramas si asi fi urcat sa dorm in una din casele alea in stanca! Pun doar cateva poze, cu greu selectate din sutele pe care le-am facut.

 

Ce nu stiam era ca tot orasul e de fapt sapat in platoul stancii aleia mari.

Schema orasului

Te poti plimba ore in sir si, oriunde vezi urme de pasi care merg spre margine, vei gasi o fost "casa" la marginea stancii. Cred insa ca spre final incepusera sa construiasca si suprateran, pentru ca am gasit un santier arheologic unde dezgropau astfel de case si, urmarind apoi prin padure, era toata plina de pietre de constructie. Ba mai mult, daca erai atent, chiar si padurea era plina de gauri semiacoperite de paman, semn ca si acolo se mai sapasera case in piatra. ma gandeam ca poti chiar sa cazi in una din ele daca nu esti atent si o iei pe langa drum.....

 

 

Campingul

 

 

Fostul drum de acces, din nou cu roti de secole sapate in piatra

 

 

Cea mai tare mi s-a parut insa fantana, care cobora abrupt pana undeva la nivelul solului, pe o scara pe care te catarai la propriu pana si ca sa cobori! Am facut la final o poza de afara, unde se vede gaura balconului intermediar. Intre suprafata si acea odihna, nu erau decat doua schimbari de directie, coborarea fiind practic verticala. Iar oamenii aia carau apa in spate!

 

Si ultima scara, unde am ales sa nu mai cobor, ca nu stiam daca ma mai pot intoarce.....in partea de jos nu mai vedeam trepte.

 

Dupamasa am plecat totusi, intorcandu-ma sa vad Marele Canion, care fusese inchis cand trecusem pe langa el seara trecuta. Zisesem ca nu am ce pierde, dar am pierdut timpul. Nu ca vreau sa vorbesc urat despre ceva cu care altii se lauda, dar e doar o plimbare prin padure pe un traseu pe care ai putea urca usor cu o mobra de cross, pana la un rau de-a lungul caruia te poti plimba. Pentru ei o fi ceva deosebit, pentru noi romanii care avem atatia munti si pentru mine in special, curata pierdere de timp. A folosit totusi la ceva, pentru ca o data cu asta am sters instantaneu din plan o serie de cascade, pesteri, alte canioane si rezervatii naturale, dandu-mi seama ca am marea sansa sa patesc la fel. Hai sa ma concentrez totusi doar pe lucrurile noi. Oricum, dupa Esky-Kermen, nu credeam ca ma va mai impresiona ceva. Din fericire ma inselam.

 

Total blazata deci, am plecat spre Alushta, unde pe harta mea era notata o cetate. Nu am gasit-o, nimeni nu stia de ea, dar, oricum, era in drum.

Ziua 8: Alushta, Sudak, Cape Chameleon

 

Am plecat tarziu si cam fara chef. Prima oprire la Cetatea Genoveza, pe care am vizitat-o in fuga, dupa care am descoperit cu parere de rau ca barul de motociclisti pe care il vazusem pe Google Earth, nu mai exista.

 

 

Plina de spleen, nu mai aveam chef sa merg nicaieri, in continuare urmand numai orase. Am plecat totusi spre seara, spre Cap Cameleon.

 

 

Poate n-ar trebui sa fiu mandra de mine, dar asta este rezervatia de la Karadag, un munte pe langa care am trecut aproape fara sa franez, considerand ca risc sa iau iar o teapa ca cea de la canion. Mai exista posibilitatea sa vizitez pe apa, dar din cate aflasem, turele alea nu erau regulate si nici sigure, asa ca am decis sa nu pierd timpul.

 

Si exact cand deveneam din ce in ce mai sigura ca ziua nu mai are ce sa imi ofere.....

 

 

am dat de Cape Chameleon!

 

Instantaneu mi s-a resetat planul de calatorie. Oprire obligatorie peste noapte aici, sute de poze cu si de pe stanca, apus de soare, seara de "Vama de altadata" in toata regula petrecuta la terasa de roakeri batrani vanzatori de bere.

 

 

Ziua 9: Cape Chameleon, Lac Koyash cu stancile in apa, Lac Tobechyk, santier arheologic, Kerch, Arabat

Si pentru ca am vazut ca nici un topic serios de calatorie nu e cu adevarat interesant fara o recolta de frumuseti locale imortalizate in pixeli, a doua zi mi-am facut si eu "datoria". Pe ascuns, evident, ca tin la viata mea...;-))))

 

 

Pe bune, nu vreau sa fiu misogina, dar astea sunt singurele exemplare respectabile pe care le-am gasit in toata excursia!

 

Dupa care am plecat spre un lac sarat uscat din apropiere. Macar ca am avut ocazia sa mai balauresc printre niste vii, ca lacul era pur si simplu o balta uscata, nu tu crusta de sare sau ceva deosebit. Doar ca era sa raman inamolita prin mijlocul lui, unde mi s-a oprit motorul la un moment dat si roata mi s-a infundat instantaneu.... Deh, se pare ca totusi nu era asa uscat cum parea!

 

 

De altfel, aproape toate lacurile uscate pe langa care am trecut pareau albe de la distanta, probabil avand un oarecare continut de sare pe vremea cand mai erau lacuri. De aproape insa, era pur si simplu pamant.

Urmatorul obiectiv au fost niste stanci interesante aflate la cativa km in larg, ocazie sa mai ies cativa km de pe asfalt, intr-un mic discovery, ca nu cunosteam exact cum se ajunge acolo.

 

 

Apoi un alt lac ce aparea rosu si cu "salt desert' pe Google Earth. N-am pierdut nici acolo prea mult timp, pentru ca nu prea era secat si nici prea rosu. Peisaj dragut totusi, caci in poza se vede Rusia in departare, iar marea era plina de vapoare. Ceea ce se vede alb in poza insa, e doar reflexia apei, nu desertul de sare......

 

Din cele vreo cinci asezari antice semnalizate pe harta, am ales una, de altfel singurul loc in care am gasit santier arheologic. In rest, toate ruinele vizitate de mine erau parasite, ba mai mult, la Arabat de exemplu, cei din camping practic nici nu stiau ca ruinele aflate in imediata apropiere ar putea fi ceva interesant de vizitat.

 

 

Dupa o scurta documentare cu arheoloagele, am plecat spre Kerch, unde asi fi dat ulterior orice sa nu fi trebuit sa intru, dar unde vroiam sa imi repar conexiunea la internet, care iar nu mai functiona. Imi era destul de necesara, caci cu ajutorul internetului navigam. Excursia era pe terminate, dar mai aveam de mers la Arabat si inca nu eram hotarata daca ma opresc acolo sau mai continui.

 

Avea sa fie o dupaamiaza plina de nervi cu rezultat zero la capitolul net, un oras din care am scapat abia pe seara. Macar am vazut cu ochii mei intrarea la bacul spre Rusia, cu care fusese cat pe ce sa ma intorc din Kazachstan. Un fel de closure pentru atunci. Atentie pentru doritori: imbarcarea cred ca dureaza o zi intreaga, era o coada imensa! In rest, nimic de facut in Kerch.

 

 

Goana cu medie de 100 la ora pana la campingul de langa cetatea Arabat, unde am ajuns noaptea. Am gasit totusi un loc intr-un vagon, ultima camera economy de multe paturi, toate numai pentru mine, la pret de doua beri :-)

 

Pozele le-am facut a doua zi deci.

 

 

Ziua 10: Arabat, sosea, Mikolaiv

 

Seara cautasem ceva campingul, pentru ca eu cautam un camping de corturi. Era de fapt un mic satuc de casute, cu toate stelele, de la cladire noua hotel, pana la vagon cu camere amenajate. Corturi nu primeau. M-am simtit bine o dimineata intreaga, distrandu-ma cu toate amenajarile lor shik. Probabil ca prin acele locuri asa e moda....

 

 

Probabil ca asta e moda si la WC-uri...

oricum, mai bine decat buda "moderna" cu gresie, de la benzinarie!

 

Am vizitat si cetatea, dupa cum spuneam, o ruina ne bagata in seama de nimeni. Cred ca unii nici nu stiau ca exista acolo!

 

Baie in Marea azov- in acea zi, in cinstea mea probabil- plina de alge; bagaje; taiat spre asfalt de-a dreptul prin camp; sute de km de plictiseala.

 

Photo session la unul din putinele lucruri perfect tipice zonei, piata de peste uscat pentru bere- alias semintele locale.

 

 

Si la hanul la care am trat, obligat fortat, pe la ora 10 seara.

 

 

 

 

Ziua 10: Mykolaiv, Odessa, Tiraspol, Chisinau

 

Nu a trebuit decat sa ajung la Odessa si sa imi inchipui ca merg inapoi pe drumul pe care mai fusesem o data, ca sa schimb instantaneu planurile. Pai de ce sa se termine vacanta, cand poate sa continue? Ca o data in viata sunt pe aproape de Tiraspol si tare curioasa eram cum mai e situatia cu statul ala fantoma, numit Transnistria!

 

Asa ca: dreapta catre nord si... mare gresala am facut!

 

Nu ca asi fi patit ceva aventuros, dar am pierdut trei ore la trecerea granitei catre Transnistria. Ce am vrut, am aflat insa:

 

O intrare in tara pe care nu scrie nimic, unde nici daca intrebi nu ti se spune ce tara e, unde nu scrie nimic de genul nici macar pe multele hartii pe care le ai de completat. Iar la final, bomboana pe coliva, nici macar pe chitanta pe care mi-au dat-o nu e scrisa moneda lor nationala (rubla), ci scrie ca platesti in dolari!

 

Oricum, birocratie mai mare decat la vama Rusiei, plimbare de trei ore intre ghisee. Dupa aia, tara e mai mica decat un judet la noi si nu ai nimic de vazut. Doar tancuri camuflate in Tiraspol...... si inca o vama simbolica la "trecerea" in Moldova.

 

 

Din cauza vamii si a unei furtuni cu grindina de pe drum, n-am mai apucat sa ajung decat pana la Chisinau. Orasul m-a surprins tare si inca foarte placut. S-a modernizat mult fata de ce este posibil sa fi fost in timpul comunismului. Nu mai vorbesc de preturile la hotel, care nu sunt nici unul sub 40 de euro, si asta dupa negociere! Am avut noroc cu oamenii, plini de solicitudine, asa am gasit cel mai ieftin hotel din toata tara cred, dat fiind ca am platit 10 euro pentru o camera de doua paturi in buricul targului.

 

Pentru cine merge la Chisinau, notati: se numeste hotel Zarea si se afla in spatele ASEM, adica ASE-ul lor.

 

Ziua 11: Chisinau, Romania

 

Dimineata, vacanta se terminase de data asta pe bune. Doua poze la repezeala, 100 si ceva km pana la granita, drumuri mai varza ca in Ucraina.

 

 

Intrarea in tara pe la Iasi si gata! eram ca acasa.

 

Once again, Over and out!

 

 

 

 

Editat August 23, 2013 de guy_ana

[robertkiran]

Frumoasa excursia. Am citit tot ce ai scris. Felicitari. Motocicleta ti-a facut ceva probleme?

[SergiuG]

nu trebuia sa pleci de la Chisinau spre Iasi ca sa treci vama..drumul spre Leuseni - Albita e muuuullttt mai bun

[b374]

Motocicleta ti-a facut ceva probleme?

 

Dayana face probleme motoretei, nu motoreta Dayanei!

[guy_ana]

Frumoasa excursia. Am citit tot ce ai scris. Felicitari. Motocicleta ti-a facut ceva probleme?

Multumesc. Nu, nici o problema. Dakarurile (ca sa nu zic BMW-urile ca poate simte cineva nevoia sa dea cu pietre) sunt mobre care nu fac probleme......

 

 

Dayana face probleme motoretei, nu motoreta Dayanei!

De data asta i-am promis sa fiu cuminte, cand am plecat de acasa.....

 

 

nu trebuia sa pleci de la Chisinau spre Iasi ca sa treci vama..drumul spre Leuseni - Albita e muuuullttt mai bun

Da, probabil, doar ca aveam ceva treaba prin zona Iasului si mi-am mai lungit vacanta un pic.

[ERU]

Deja sunt invidios.