demostene Postat Iunie 22, 2014 Share Postat Iunie 22, 2014 Part I Intr-o buna dimineata m-am transformat in munson, gandindu-ma ca un rac veritabil nu poate exista, bineinteles, decat la... tropicul racului sau, in orice caz, pe aproape. Un rac este sucit, in niciun caz ca eroul lui Henry Miller (o scurta referinta pentru cine a citit "Tropicul cancerului") insa, gandurile subversive i se incalcesc intotdeauna printre vise, sperante si nebunii. "Voi cuceri lumea! Voi deveni exploratorul viselor pierdute, imi voi lasa gandurile negre si imposibile la templele pierdute din cea mai indepartata jungla a lumii, voi merge unde nimeni nu cuteaza sa-si duca nici macar imaginatia. Da, totul este posibil daca vrei!" Asa este - Totul este posibil! - imi spun din nou, scrasnind din dinti in timp ce alerg cu disperare spre camera de motel pentru a elibera cat mai repede o parte din maroniul vietii. Da, la capatul lumii totul este posibil, in primul si-n primul rand diareea datorata localului special unde am mancat cu o seara inainte. De-abia am apucat sa-mi cumpar cafeaua pe undeva vis-a-vis de motel, daca am lipsit zece minute. Aceleasi ganduri despre "cum o sa fac eu" mi se rastalmacesc in minte si capata un complet alt sens in timp ce ma grabesc frustrat spre motel, buda devinind un obiect idealizat si aproape magic. Dau insa sa intru in camera si, surpriza... Femeia de serviciu imi zambeste suav, cum doar asiaticii pot, si-si tot pleaca fruntea in timp ce-mi aranjeaza lucrurile din bagaje, fara sa se deranjeze absolut deloc de prezenta mea. Ca toata experienta sa fie inedita, receptionera este si ea prezenta la acesta parada a lucrurilor pieii albe, ambele minundandu-se si comentand entuziasmate pe pasareasca lor. Na, mai du-te la buda daca poti! Bine, ce-i drept, e si mana mea la mijloc. Mi-am ales un motel pe o strada aflata intr-unul dintre cele mai indepartate si cica periculoase cartiere ale Saigonului, atat de departe incat nicio fata alba n-a mai calcat pe aici probabil de pe vremea razboiului. E suficient sa merg pe strada si milioane de ochi sunt atintiti permanent asupra mea. Deh, Demo, fata palida - 1, Vietnamezi - milioane frate! Spuneam ceva mai devreme de acel local minunat unde mancarea iti provoaca, sa zicem, imaginatia. De fapt era chiar un local bun, dovedit si de soboloanul care se agita nestingherit pe sub mese. Sensibilitatea mea de european ma forteaza intr-o astfel de situatie sa sar de pe scaun oripilat si sa ma uit cu niste ochi intrebatori la patronul de alaturi, care venise sa cunoasca personajul unic ce ii popula localul. De fapt, nu era doar el, mai toti cei prezenti s-au strans unul cate unul la masa unde incercam linistit sa-mi comand ceva, nu ca as stii oricum ce vreau sa comand. In orice caz, patronul se uita la mine mandru si-mi raspunde intr-o engleza intr-atat de pocita si irecognoscibila incat trebuie sa-l intreb din nou ce-a zis: Yes, yes! Food very good! Dupa adevarate peripetii intr-ale comunicarii, mi se explica intr-o engleza bunicica de catre un alt localnic venit si el la masa mea cu aceasta ocazie, legatura intre sobolanul gras si fericirea patronului. As putea sa ma declar fericit chiar si pentru simplul fapt ca am dat de cineva care vorbeste o limba pe care o inteleg, de obicei comunicarea implica o limba tonala pasareasca, gesturi, dictionare, mima si foarte multa imaginatie. Asadar, sobolanii sunt de fapt un indicator al calitatii restaurantului. Fereasca sfantul sa te duci seara intr-un local fara, daca nici sobolanii nu mananca mancarea atunci chiar e de rau! Si, uite asa am ajuns eu sa iubesc si aceste rozatoare pe care cu doar cateva secunde mai inainte le detestam cu toata fiinta. Daca esti cu adevarat norocos, poti primi chiar si un meniu in engleza. Atat de tare m-am bucurat cand am vazut scris ceva de genul "beef in wonder" incat nici nu mai conteaza ce e acel « wonder ». Recunosc vaca, e suficient! Si, presupun eu ca ar fi o referinta la ceva sos. Bine, referintele si presupunerile sunt periculoase aicim, nu de alta dar mi s-a mai intamplat sa aflu ca am mancat carne de caine fals, intrebandu-ma chiar si pana in ziua de azi ce naiba o fi fost aia! Beef, vaca, simplu frate! Trec 5 minute, 10 minute, timp in care admir gaina chioara care alearga pe sub masa si se loveste de toate cele (deh, daca nu e sobolan, macar sa fie ceva acolo sa nu te plictisesti), panoul electric prins stramb de un copac gros care creste chiar prin mijlocul localului, femeia care prepara mancarea la marginea strazii si oamenii, care la randul lor ma privesc mirati si susotesc. Mii de motorete trec pe langa, totul este atat de diferit si agitat incat mi-e greu sa-mi pastrez coerenta in ganduri. Intr-un final apare si vietnamezul meu cu o tava in mana si mi-o aseaza timid in fata. Ma uit la tava, ma uit la el, ma uit iarasi la tava si din nou la el. Iau meniul si simt nevoia acuta sa ii arat ce-am comandat. Sus scria in vietnameza iar mai jos traducerea in engleza. Ii arat spre tava cu melci si apoi din nou pun degetul pe cuvantul satios "beef". Da din cap fericit, arata si el spre acelasi locusor din meniu iar apoi imi arata spre melci zicand pe limba lor "da, da"! Si, pleaca, la fel de multumit de sine, lasandu-ma stupefiat sa ma uit la melcii dubiosi din farfurie. Concluzia este ca degeaba vorbesti sau stii sa citesti in engleza, beef poate insemna la fel de bine aici si… melci. Daca e s-o luam motociclistic, prima regula a Saigonului este ca nu exista nicio regula. In primul rand, daca ai carnet, european ori international, degeaba, trebuie sa-l preschimbi cu unul vietnamez. Nu costa mult dar, de cand ne simtim atat de europeni, faptul ca totul e scris doar in limba romana pe carnet nu prea ajuta la nimic. Macar inainte era trecut acolo si in engleza/franceza. Acum suntem insa mai smecheri, Romana este o limba europeana. Ce tare ! Gaseste traducator daca poti din romana in vietnameza sau macar in engleza! Aici insa nu exista. Nu exista Romania pe harta, ce sa mai zic de traducatori autorizati! Am alergat pe la zeci de case de traduceri si notariate cunoscute prin tot Saigonul, toti dau din cap uitandu-se ca la felul 20 la limba bizara de pe carnet. Raspunsul este insa mereu acelasi. Pana la urma, niciunul dintre putinii expati de pe aici nu poseda asa ceva. Majoritatea n-au nici macar in tara lor pentru condus scuter sau motocicleta. Asadar, de ce m-as obosi tocmai eu sa-l preschimb!? Opresti la trecerile de pietoni daca e cineva? Toti din spate se vor napusti asupra ta, risti sa creezi ambuteiaje si accidente. Opresti la semafor? Daca nu e intersectie mare, la fel, vei fi sursa tuturor nenorocirilor locale. Vrei sa mergi pe contrasens si sa intri pe sensul tau taind benzile continue? Nicio problema! Vrei sa te uiti mai atent la participantii din trafic? Ca fata palida, « it’s a big no-no », ii vei intimida si vei observa repede cum incepe sa li se clatine motoreta sub picioare, riscand sa intre in vreun stalp sau in celelalte sute de motorete inghesuite si ele pe strada in acelasi loc. Obisnuit cu principii, reguli si valori europene, dupa o luna intreaga de stat aici si de negare, m-am dat repede pe brazda. Mergand agale cu viteza melcului turbat printre milioane de scutere, imi repet cuminte dupa cum mi s-a tot spus si mi s-a aratat: "la capatul lumii, sunt alte reguli!" Totul e un paradox si-o aventura. Daca ajungi la capatul lumii, cautarea sensului este un nonsens. De la cainii pusi la rotisor pana la legi si la oameni, nimic nu este ceea ce pare. Din pacate, poate doar banii, diareea si furtuna tropicala care imi tot intrerupe conexiunea la net. As putea include acolo si miile de furnici care mi-au invadat camera dar, fiindca tot am prins un gecko controbaindu-mi prin lucruri, l-am adoptat ca animal de companie sa-mi rezolve problema. Vorba aia, daca chiar ai de ales intre furnici si gecko’s, ii aleg pe ultimii! Cu mare placare as mai povesti vrute si poat si nevrute insa, cuvintele sunt pretioase in nonsens. Ingerul meu pazitor de pe la colturi de strada, mai nou intotdeauna omniprezent in viata mea, e gata insa oricand sa ma taxeze pentru propria-mi prostie. Ce noroc totusi ca la capatul lumii totul este perfect, bine si frumos Ceva video: https://www.dropbox.com/s/khbxmwctojew22r/2014-05-23%2017.14.36.mp4 https://www.dropbox.com/s/i021vczck3ny9rs/2014-06-15%2007.31.40.mp4 Intr-o alta ordine de idei, motoreta mea zace acasa si probabil o sa mai tot zaca fiindca planific sa raman prin zona macar inca un an. Si, vorba aia, ce nevoie ai de o motocicleta veritabila cand poti avea un veritabil scuter coreean! Traiasca Sym Atilla! Pana de curand nici nu auzisem macar de brand. Daca stiti pe cineva interesat de o motocicleta Honda Transalp, poate vorbi cu mama, are procura de vanzare: http://www.tocmai.ro/honda-transalp-xl-600-v-1998-extras-16166599.html Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
VasileGrigore Postat Iunie 22, 2014 Share Postat Iunie 22, 2014 Frumos scris Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andreizalau Postat Iunie 22, 2014 Share Postat Iunie 22, 2014 da intr-adevar, frumos scris mai ca imi vine sa o cumpar numa pentru ceea ce am citit nu e sarcasm, doar ca nu pot sa cumpar moto acum in schimb, povestirea imi aminteste de o carte citita acu vreo 20 anisori, "Vraja marelui nord" nu mai stiu autorul, dar atat cartea, cat si textul de mai sus sunt scrise in aceeasi maniera fain sper sa prind si partile ulterioare Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Dan Nastase Postat Iunie 22, 2014 Share Postat Iunie 22, 2014 La multi ani, Filip! La multi kilometri frumosi! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
omgs Postat Iunie 22, 2014 Share Postat Iunie 22, 2014 Felicitari, ne poti da mai multe detalii? Cum este cu politia ?cu musulmani rebeli? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator _Raul_ Postat Iulie 1, 2014 Share Postat Iulie 1, 2014 Super fain stilul si super faina povestea, Demo! Vaca din meniu era, probabil, mai degraba "in wander" decat "in wonder" . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aship Postat Iulie 2, 2014 Share Postat Iulie 2, 2014 Acu' sper ca nu te opresti din povestit. Zi tot, cum ai ajuns acolo, de ce tocmai acolo, etc. Plus restul de peripetii asiatice. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
demostene Postat Iulie 6, 2014 Autor Share Postat Iulie 6, 2014 Part II – De’ale Saigonului Esentialul oricarui inceput de calatorie incepe sa se concretizeze odata cu multitudinea lucrurilor pe care le detii. Fara ele, nu ai un subiect de discutie, nu te simti implinit si hai sa fim sinceri, pur si simplu, dupa cum se zice, nu esti in pas cu lumea sau cu tehnologia. Asadar, ca orice calator respectabil, am decis sa-mi impartasesc si eu cu lumea echipamentul de drum. In primul si-n primul rand, poate mai important decat orice altceva, o casca. Cum aici castile sunt mai degraba echivalentul unei coaje de ou, am fost indraznet si m-am aventurat sa-mi iau cea mai tare casca posibila, anume cea mai ieftina half-face de la Motoboom. 180 de lei, asta fara reducere! La banii astia ti-e si jena sa ceri asa ceva. Oricum as da-o, este de o mie de ori mai buna decat tot ce-am vazut pana acum intr-un oras unde mai toti se deplaseaza pe doua roti. Pot de fapt sa uit orasul, e tara celor pe doua roti, fie ca e vorba de motorete ori biciclete. Atat de scumpa si buna incat culmea, am si fost intrebat de mai multe ori daca nu cumva o vand. Nu, nici gand! Geaca moto : ceva de vara, cumparata acum foarte foarte multi ani. Nu se mai vede brand-ul, alb-ul de pe ea e discutabil si interpretabil si, bineinteles, oricat de usoara ar fi, caldura ma impiedica oricum s-o port. Concluzia : am carat-o degeaba ! Cizme : Niste Alpinestars pe care nu-i port. In mare insa, adidasii de anul trecut. Nu ca ar fi insa marca Adidas! Aparat foto : bineinteles, cel mai tare din parcare ! Acum cativa ani am avut prezenta de spirit sa ma arunc in a-mi lua un smartphone chinezesc, un Jiayu G3. Are o camera belea! Pe cuvant! Iar, daca mi se fura, o practica des intalnita in acest colt al lumii, si-a scos banii intreit pana acum. Laptop : un Lenovo T430, luat SH de pe undeva pe net inainte sa plec. Robust, mic si al dracu frate! Restul nici nu mai conteaza. Poate doar motoreta, doar ca aia se afla inca acasa daca e sa ma iau dupa acte. Intre timp de fapt s-a si vandut. Aici e mai simplu sa inchiriezi. Dupa o ora de negocieri folosind putinele cuvinte cunoscute in vietnameza, desene si gesturi, de la 100 usd/luna am ajuns la 50 USD/luna. Atat m-a costat rabla coreana mentionata anterior, pe care ti-o poate repara oricine, oriunde si oricand. Iar, la cum se merge aici, un automatic este un musai, altfel mai mult ca sigur dupa o ora de trafic vei da foc la motoreta, la oras si te vei uita de acest sport. Intr-o luna sau doua o sa ma uit sa cumpar ceva, poate o Honda Dream, bineinteles SH si in jurul fabuloasei sume de 400 USD. Daca se poate cara un frigider pe ea, si i-am vazut carand asa ceva in timp ce ma cruceam cu privirea, ma poate duce la fel de bine si pe mine oriunde mi se mai nazare. Apoi, bineinteles, banii. Pai, problema este una foarte, foarte simpla. Nu-i prea am. Un bilet de avion doar dus si suficienti pusi deoparte cat sa rezist pentru cateva luni. A nu se intelege gresit, materia cenusie ma ajuta asa ca in avans am platit pentru un curs de profesorat timp de o luna, pe care l-am si terminat aici, care ma certifica cum ca pot preda limba engleza cam prin toata Asia. Putin pe ici, putin pe colo, si uite asa se strang kilometrii si aventurile. Jurnalist, IT’st si mai nou profesor de engleza, franceza, mate, whatever. De ce nu pana la urma ?! Cu aproape 30 de dolari imi cumpar echipamentul de profesor dintr-o piata de la capatul Saigonului, unde bineinteles toti ma privesc ca si cum as fi cazut de pe luna: pantaloni, curea, camasa, pantofi si ceas. Normal, toate masura XXL, toate made in China. De la marimea europeana S/M, am ajuns aici un gigant. Prima lectie la o scoala de la marginea orasului, 2 ore la 14 USD/ora, se petrece in niste conditii chiar minunate. Deh, sunt alb, daca eram de-al lor primeam 3-4 iar daca aveam norocul sa am ochii albastri sau verzi, saream spre un 17-18. Incep la 7.15 dimineata dar, matinal cum sunt de fel, ajung cu o ora mai devreme, asta ca sa am si ceva timp sa pregatesc totul. Cu jumatate de ora inainte de clopotel apare si primul prichindel, care se uita la mine cu niste ochi cat cepele. Isi arunca ghiozdanul, aproape ca urla cam singurele cuvinte pe care le stie intr-o engleza pocita - ”Teacher, I love you!” - si, se agata ca o lipitoare de mine, imbratisandu-ma de pantalonul piciorului drept. Raman mut si incerc doar sa ma trag incet-incet spre catedra dar, nimic. Al naibii pur si simplu se tine scai de mine si nu-mi da drumul. Oooookkkkkk…. Asta nu m-au mai invatat, ce naiba sa fac cu asta, deja imi imaginam cum or sa intre peste mine colegii localnici, ma vor inhata si voi ajunge la politie sa dau explicatii nenumarate pentru dracusorul asta mic agatat de pantalonul meu. Transpir pentru cateva momente ce-i drept dar, ma redresez repede si am prezenta de spirit sa-l trimit spre banca lui, bland dar totusi ferm. Nu de alta dar mi-au venit in minte vorbele unui alt profesor strain de pe aici, cu care am stat la o bere si-o vorba undeva prin centru, care mi-a povestit cum a fost mai dur si i s-a intamplat ca studentul sa vomite ori sa faca pe el. Asta da power frate! Si, uite asa se iveste si o a doua oportunitate, inca 2 ore, doar ca intr-o dupa-amiaza de data aceasta, pe timp de muson. Din 17 elevi, intai imi intra o prichinduta micuta, murata toata din cap pana-n picioare, lasand in urma ei ditamai baltoaca apoi, inca vreo 4-5, toti intr-o stare similara. Na, invata-i daca poti! Asia mirifica este o sursa nelimitata de intamplari, totul este posibil sau imposibil, tot timpul. Ti se poate da o adresa pentru un interviu iar numele strazii si numarul sa corespunda dar sa te regasesti intr-un alt district al orasului fiindca e normal sa ai doua strazi in locatii diferite cu acelasi nume, poti sa ajungi complet murat la ore blestemand in gand musonul care-si revarsa supararea asupra ta sau, de ce nu, poti sa ajungi la scoala si sa afli ca lectia pe care ti-au trimis-o si pe care ai pregatit-o este de fapt o alta si ai si-un alt numar de studenti. Cica i se zice ‘trial by fire’… Ba chiar si fetele aici fac parte dintr-o cu totul alta specie. Stand de vorba cu niste expati si niscai localnici intr-un bar, dupa cateva beri ma trezesc subit cu un pumn prietenesc in umar de la una din vietnamezele dragute care se afla si ea pe langa noi. A dat atat de bine ca aproape mi s-a taiat respiratia. Ma uit urat si mai ca strig ‘WTF woman’! Colegii straini ceva mai experimentati in ale Saigonului incep sa rada si-mi explica semnificatia gestului. Anume, iti dai seama ca te plac doar cand te inghiontesc, chicotesc si te lovesc. Ookkk….Concluzia, dupa ce esti vanat tot, esti tocmai bun de pus pe masa! Nu zic ca mi s-a intamplat si la o scoala, unde o frumoasa vietnameza, si ea profesoara de engleza, m-a placut intr-atat incat m-a imbrancit din sold pe nepregatite, suficient cat sa ma scurg pe peretele de langa ca o carpa. Oi fi eu prea european, cert e ca nu sunt obisnuit cu asemenea gesturi de tandrete. Ulterior, le-am observat mai pe indelete si, cu cat plac pe cineva mai tare, cu atat saracul sufera mai mult. Retrospectiv, poate ca de fapt nu e chiar atat de rau, nu e ca si cum in Europa ar fi altfel! Macar la ei e pe fata. Si, da, pentru ahitatul dupa adrenalina din mine, nimic nu se compara cu un slalom printre un milion de motorete. Rule of the game? No rule! Just stay alive! Si-un video facut calare pe motoreta, la o plimbare aiurea prin oras: https://vimeo.com/99334886 Sa vedem ce mai urmeaza! Pe curand. Comments: Daca te referi la politia din trafic... Doar nu crezi ca vor cuteza sa se aventureze in a opri tocmai o fata palida! Pe langa dificultatile evidente de comunicare chiar si in engleza, pentru ei inseamna minim cateva ore de completat hartogaraie asa ca absolut nimeni nu-si bate capul cu tine. Dintre expatii pe care i-am cunoscut pana acum, care conduc zilnic aici dealtfel - unii chiar de ani buni, stiu doar unul singur care are carnet de conducere moto! My friend, la capatul lumii regulile sunt altele. De fapt, e foarte simplu. Daca se intampla ceva, orice si oricum ar fi, daca esti sau nu esti in legalitate, daca ai sau nu ai asigurare, daca este sau nu este vina ta, ca alb, tu esti cel vinovat si trebuie sa platesti. Bineinteles, cash. De ce? Ce intrebare! Chiar mai conteaza?! Just because Care musulmani rebeli?! Majoritatea sunt budisti si ceva catolici. Poate confuzi cu Filipine sau Indonezia. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Dan Rosca Postat Iulie 6, 2014 Share Postat Iulie 6, 2014 Frumos.Asteptam partea a III - a Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator _Raul_ Postat Iulie 9, 2014 Share Postat Iulie 9, 2014 Cu cata nonsalanta trec pe rosu unii dintre scuteristii aceia . Ai grija sa nu ii pici cu tronc rau, dar rau de tot vreunei vietnameze. Parca te vad cu poze cu ochii umflati . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aship Postat Iulie 9, 2014 Share Postat Iulie 9, 2014 Cursul ala de limba engleza... Poti sa ne dai un link, ceva? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.