Turul tarii 14 - 27 Iulie 2014 - 4068 kilometri

[George M.]

Frumos concediu, ai mers la relax intr-o certitudine relativa p-un traseu aproximativ... asa cum sta bine calatorului care mai vede si altceva decat strada si destinatia.

 

Pai sigur. Media pe zi a fost de 290 km, 3 zile sedere la mare si 3 zile sedere la munte. In rest, in fiecare zi cate o destinatie noua, iar pe traseu mai opream sa vizitez cate un muzeu, o cetate, o cafea, nu m-am fugarit.

 

 

Cu ce aparatura ai pozat?

 

De ce, au iesit cat de cat? )

 

Cu asta, dar pozele le-am mai parfumat eu pe ici pe colo, contrast, luminozitate, culori, incadrare.

 

[sanducu89]

Awesome! O bucata buna de drum poate ca ne-am fi putut sincroniza Cheers!!

[dexxter]

4.6% media la calatoria asta. Si n-am mers la consum, unde a fost de dat i-am dat. Pe serpentine imi lua si 10% la 6-8000 rpm.

4,6 mi-a luat si mie Deauville-ul in toata tura de alpi din 2011. De altfel asta era consumul lui.

[Vizitator _Raul_]

 

Prima poza este geniala. Eu mi le lipesc pe rezervor cu scoci dupa ce le schitez ca tine .

Numai ca tot aman de ani buni o tura a tarii. Mi-ai dat idei

Editat Iulie 31, 2014 de _Raul_

[George M.]

Baga una la anul, nu mai sta!

[morriss]

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:52

Ziua 4. Ce am sa va povestesc acuma reprezinta rezumatul a celei mai tari, neasteptate, nesperate si surprinzatoare experiente de pana acum si cred ca din intreaga calatorie. Cititi si urmariti fotografiile in ordinea in care le-am pus.

Totul s-a petrecut ieri (Joi), in ziua a patra de calatorie. Am stat cazat la o pensiune in Avrig dupa ce Miercuri m-a plouat bine pe DN1, fix la iesirea de pe Transfagarasan.

 

In zorii zilei am plecat catre Brezoi, pe Valea Oltului, cu gandul sa vad lacul Vidra (pe raul Lotru). Acolo am intalnit un grup de patru motociclisti, langa care am oprit pentru a-i saluta. M-am bucurat sa vad ca motocicletele lor aveau numere de Bucuresti si am sperat ca, in sfarsit, voi intalni si eu cativa motociclisti romani cu care sa schimb o vorba-doua, caci pana acum n-am vorbit cu nici un motociclist din Romania, ci numai din strainatate, Germania, Ungaria, Slovacia, Cehia, Franta, Austria, Rusia, Republica Moldova etc. Cobor de pe motocicleta, imi scot casca si ii intampin cu traditionalul "Ci faceti uai baieti!!" Ei, nimic. Eu, "Veniti de departe?" Ei, "Hallo, speak english?". -Poftim?? Pai, ce-i cu motocicletele voastre? -Pai, noi suntem din Germania, am venit cu avionul in Bucuresti, iar de acolo am inchiriat motocicletele astea pentru o saptamana. Inchirierea fiecarei motociclete a costat 400 de euro. In fine, am mai schimbat cateva vorbe, ne-am uitat pe harta, am discutat despre starea drumului, apoi am plecat impreuna cativa kilometri pana la intersectia cu Transalpina, ei ducandu-se la Ranca, iar eu la Petrosani. Drumul pana la Petrosani n-a fost cel mai fericit, pe alocuri este foarte, foarte prost, insa, in apropiere de Petrila am traversat un defileu superb intre muntii Parang si muntii Sureanu, unde am vazut cateva stanci cu niste culori tare ciudate, le-am pozat. Am ajuns in Petrosani pe la ora 11, am luat masa si am plecat catre urmatoarea destinatie, Baile Herculane.

 

De aici incepe aventura! Totul a fost frumos, dar destul de plictisitor pana am traversat toate orasele, incepand de la Aninoasa si pana la Lupeni, insa de la Lupeni pana la Campu lui Neag am prins o portiune de serpentine necirculata si cu asfalt foarte bun, aspru si aderent. Am profitat si m-am dat destul de tare pe acolo, iar de vreo doua ori scaritele mele au zgariat asfaltul. Pana la un moment dat, cand SURPRIZA, S-A TERMINAT ASFALTUL!!! A aparut un indicator cu Terminarea restrictiei de 40 km/h, de parca se putea abtine cineva sa mearga cu 40 la ora pe serpentinele alea superbe, si de parca ai fi putut sa mergi cu mai mult de 20 la ora de acolo mai departe. Insa drumul a continuat, iar GPS-ul lui Cristinel il cunostea, mai putin telefonul meu care a ramas fara semnal. Mi-am spus in gand, hai sa merg mai departe, probabil este doar o portiune si la un moment dat va incepe din nou asfaltul, asa cum am mai intalnit. Ei bine, n-a fost asa. Drumul devenea tot mai ingust, mai abrupt si mai putin lin. Pietrele de pe drum s-au transformat treptat in bolovani, dar am continuat sa merg sperand ca voi ajunge la asfaltul mult dorit. Dar de unde? Am intalnit un nene care se plimba pe acolo in costum de biciclist, pe langa bicicleta. -No, bade, departe-i Cluju'? -Dar unde vrei sa ajungi? -La Baile Herculane. -Da-i inainte! -Dar cat o tine drumul asta asa, fara asfalt? -Ăhă, da-i inainte! No, si i-am dat inainte, de unde aveam sa stiu ca voi avea de parcurs CINCI ZECI SI CINCI DE KILOMETRI prin pustietate, pe un macadam foarte dur pentru motocicleta si cauciucurile mele de asfalt, pe unde numai utilajele taietorilor de lemne treceau, pe unde micile cascade si izvoare curgeau de-a lungul, pe unde gaseam cate o balta mai mica ori mai mare lasata de ploaia de ieri, pe unde acele balti deveneau imense pentru motocicleta mea, erau late cat tot drumul, si n-aveai cum sa le ocolesti, ca la stanga era muntele, iar la dreapta prapastia. La fiecare astfel de balta m-am oprit, am cautat un bat mai lung cu care am verificat adancimea apei si soliditatea fundului baltii, caci daca era mâl pe fund n-as fi putut trece, insa, din fericire, era tot macadam. Cea mai adanca balta a fost atat de adanca, incat a sarit apa pana pe parbriz, m-a stropit putin pe fata, iar nivelul apei ajungea pana la scarite.

Mergand asa pe cale, pe la jumatatea distantei de HARD ENDURO (DN 66A), Dumnezeu imi scoate in cale salvarea mea morala. Intr-un luminis faceau pauza doi enduristi din Cehia, Hynek si prietena lui, Petra, el cu KTM 990, ea cu Honda CRF 250. Cand m-au vazut, sa pice din picioare, nu alta. -Cum este posibil asa ceva?? Cu motocicleta asta ai ajuns tu aici?? -Da, ce sa faci, se mai intampla... De acolo am continuat drumul impreuna, eu mergeam primul, iar in spatele meu era Hynek, urmat de Petra. In nici primele 5 minute de mers, trecand prin niste balti si noroaie consecutive, Hynek loveste cu cutia din dreapta o piatra pe care a si smuls-o din locul ei, si cade cu motocicleta. Toata scena a durat o secunda si am privit-o din mers in oglinda retrovizoare. Am oprit imediat si m-am dus sa-l ajut. Am ridicat motocicleta, cand, deodata, o scapa din nou. Il ajut sa incalece si pornim la drum. Petra era foarte obosita din cauza traseului, ii era greu, nu mai parcursese pana acuma distanta asa de lunga si dificila. N-a ezitat sa-mi spuna de doua-trei ori "You are my hero, can't belive you did it with this bike, Respect!!", in special cand privea la cele doua Tricolore care nu m-au parasit nici macar un metru in toata calatoria mea. De parca n-ar fi fost totul deja destul de dificil, niste tunete puternice de munte au prevestit o minunata ploaie care a tinut-o molcom pana la barajul Lacului Valea lui Iovan, insa de acolo a inceput mai tare. Macar iesisem din munte si usor-usor civilizatia incepea sa apara din nou. De la baraj drumul era din dale de beton, sparte, cu gauri adanci, si, cu toata sinceritatea o spun, imi placea mai mult in padure. Ma enerva sa merg pe un drum chipurile amenajat, dar totusi atat de spart. Mai si ploua, nici nu vedeam bine si trebuia sa fac slalom printre gropi. Toata aventura a durat cam 5-6 ore, nici nu mai stiu, sunt fericit ca n-am ramas fara benzina si ca nu m-a prins intunericul. Intr-un final am ajuns la asfalt curat, intersectia dintre DN 66A si DN 67D. Atunci toti trei am simtit gustul victoriei, ne-am imbratisat, am ras, ne-am bucurat si ne-am pozat, plus schimb de adrese de email. I-am condus pana la iesirea din Herculane, ei mergand mai departe catre Orsova, eu ramanand in statiune. Am simtit nevoia de rasfat dupa aventura asta, cred ca il meritam, si sunt convins ca orice motociclist poate spune ca nu e putin lucru sa parcurgi 55 kilometri de hard enduro (pentru mine a fost hard) cu o motocicleta touring de 260 de kilograme, cu bagaje si cauciucuri de asfalt. Da, sunt eroul Petrei. Lui Hynek i-am daruit unul dintre cele doua Tricolore pe care le aveam cu mine, s-a transmis multa emotie prin gestul facut de mine. L-a arborat imediat pe motocicleta lui.

 

Am inoptat la pensiunea de unde va scriu, unde m-am relaxat cu 15 minute de inot in piscina si o cu o cina delicioasa, unde am avut ca aperitiv doua beri brune, doua tuici din partea casei si niste Jaggermeister, partenerul meu de drum. In rest pastrav la tigaie, cu mamaliga si mujdei si o portie de clatite cu afine si ciocolata.

Acum trebuie sa replanific traseul fiindca am pierdut destul de mult timp cu aventura aceasta, iar maine, pe 19, trebuie sa fiu la Motorfest 2014 Suceava, intrunirea moto organizata de prietenii de la North Gang Riders, unde vom avea concert cu Fara Zahar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tare de tot. Am muscat-o si eu pe traseul asta, numai ca din sens invers si dupa o furtuna nebuna cu o zi inainte.......Eu am facut traseul cu un FZS de 600. Tare experienta.....

[George M.]

Am un amic motoretist care a muscat-o si el pe traseul asta, insa cu masina, ceea ce mi se pare mai rau. Dar am de gand sa revin prin zona asta, insa niciodata cu o motocicleta de strada, cu un Transalp, Vstrom, Varadero etc. ar merge uns.

[???]

Bravos camarade!!!! Foarte frumoasa excursia ta si in special pozele! Pacat ca nu ne-am intalnit in trafic. Mai rar vezi tricolorul romanesc pe motoare zilele astea....

[George M.]

Poate cu alta ocazie. Din ce oras esti?

[Kalashnikov545]

faina tura si frumos povestit in imagini si cuvinte

[Galen]

Sa mergi cu insemnele nationale fluturand pe topcase, nu e tupeu, ar trebui sa fie pentru fiecare dintre noi un gest firesc, nationalismul corect inteles se mai numeste si patriotism. Te asigur ca mai ai in tara asta de 10x ori mai multe de vazut, dar e un bun inceput pentru degustare.

 

Vad ca te-a impresionat traseul "off{ valea Jiului de Vest - Herculane). Sper ca te-ai oprit sa vezi izvoarele Cernei, daca nu, sa o faci data viitoare. Un intreg rau iese prin cateva izvoare de sub munte. A fost ceva tur de forta sa inconjori lacul cu un motor de strada

 

Felicitari pentru tura!

[George M.]

Multumesc! Asa este, traseul off pe langa lacul Valea lui Iovan mi-a creat cea mai frumoasa experienta din toata tura pe care vreau s-o repet cat de curand, dar nu cu moto de strada. Muntii Cernei au luat ca tribut de la mine amortizorul pe spate. Poate c-am exagerat putin cand am poreclit drumul ala forestier "hard enduro", insa asa l-am resimtit cu motocicleta mea.

 

Drapelul m-a salvat de un radar in localitate, un politist roman in Sfantu Gheorghe.

Cica:

- Imi place ca purtati Drapelul Romanesc cu dumneavostra, mai rar asa. Dar de ce o faceti?

- Pai stiti, ca sa vad muntii mei din tara mea, trebuie sa traversez un sfert de Ungarie...

 

Touche!

Editat Septembrie 15, 2014 de George M.

[ADVRadu]

Ma bucur ca nu sunt singurul nebun care face 'enduro' cu motor de strada. Faine poze si tura!