demostene Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 (editat) O zi intreaga de zboruri si tranzit prin aeroporturi si sunt inapoi in Saigon. Surprinzator, luatul vizei a durat doar 10 minute, spre deosebire de niscai ore, cat dura deobicei. Wow! Ma regasesc mergand agale de-a lungul terminalului de sosiri cu rucsacul de munte in spate, acelasi rucsac cumparat acum multi ani dintr-un Carrefour, rucsac care m-a servit credincios prin cele mai nebune aventuri. Nu mai arata deloc nou, e rupt si ponosit, dovada ca si-a facut datoria. Evit multimea de taxiuri si taximetristi care ma tot agaseaza si imi continui nestingherit drumul. Intr-un final, un nene cu trei dinti ramasi prin gura ma abordeaza si rosteste singurele cuvinte pe care le cunoaste in limba engleza, lasandu-mi de inteles ca e disponibil sa ma duca cu motoreta. Exact ce asteptam, un xe om! Asa ca incep sa negociez cu el direct pe vietnameza. Initial pare socat apoi incepe sa rada si sa-mi turuie diverse intr-un ritm de mitraliera. Stai asa nene! Vorbeste mai incet ca nu inteleg ce zici! Intr-un final, ajungem si la motoreta, o Honda Dream veche si ruginita cu aspect de rabla turbata. Cu o mana tin ditamai bagajul in spate sa nu ma dezechilibreze iar cu cealalta ma tin cumva de el si-i tip in ureche pe limba lui: "condu incet!". Nici nu mergem 5 minute si o ia pe contrasens, pe singura straduta cu un semn mare de interzis la intrare. Am zambit. Da, am ajuns inapoi in Saigon. Daca as fi fost in Europa probabil ca m-as fi panicat, aici insa semnele astea sunt un fel de optionale: Stop, interzis, nu parca, nu intoarce, etc... Incerc sa ma dumiresc de ce m-am indragostit atat de tare de locul asta pierdut prin lume, sunt aici deja de doi ani. Suficient incat sa pierd sirul gandurilor. Ca-n metafizica, sunt aici dar nu stiu de ce! Gandurile ma poarta apoi spre Indonezia, vulcani si insule, de unde tocmai m-am intors dupa o luna de halabduiala prin aer, pe uscat, pe apa si sub apa. De ce Indonezia? D-aia, pentru ca toata lumea a zis Laos! Cunosc deja povestea, inchiriat motoreta si... la drum! Pe furtuna, pe ploaie, pe soare, pe insule si vulcani, pe drumuri uitate de asfalt si de civilizatie. Exact asa cum imi place mie. Cu mp3-playerul urlandu-mi muzica in urechi si inghitind kilometri. In doi ani de zile am strans cam 50.000 de kilometri in Asia, oare e suficient? Nu, nu m-am saturat, simt ca mai vreau! Ce naiba e in neregula cu mine, vreau lumea intreaga! Nu ma satur niciodata de culori. Am avut pene, am impins la motoreta de mi-a venit rau, ce mai, am avut parte de toate aventurile. Nu ca n-as mai fi avut parte de ele si in trecut. De data asta mi-am propus sa fiu insular, ca Robinson Crusoe. Sau pe-aproape oricum. Barca veche a carui vopsea s-a scorojit complet demult traverseaza marea incet-incet, inghesuita cu oameni si bagaje, biciuti fara mila de furtuna. N-ai unde sa te adaposteti oricum asa ca tot ce poti sa faci e sa te ghemuiesti si sa astepti inevitabilul. Imi vin in minte povestile cu refugiati. Daca un "adrenaline junkie" ca mine e speriat, cum s-or simti ei saracii oare! Dar prichindeii, care probabil nici nu inteleg ce se intampla de fapt. Intr-un final ajung pe insula mea plina de corali si flora tropicala, de unde pot privi cu stupoare unul dintre cei mai mari vulcani din Indonezia cu tot cu coroana lui de nori. Si..., apa..., atat de albastra incat poti jura ca e furata dintr-un alt univers. Probabil ca e! Privind-o, am decis deja inconstient urmatoarea mea mare aventura! Vreau sa devin scafandru de adancime, vreau sa-mi clatesc privirea in "Le Grand Bleu", vreau pirati si epave! Asa ca m-am inscris la cursuri si, in curand, m-am trezit inotand prin adancuri impreuna cu testoase gigant si rechini, deasupra coralilor bioluminescenti. Ma intreb cumva daca nu visez de fapt. Intr-o buna noapte furtunoasa am iesit la suprafata si nici urma de barca asa ca micul nostru grup de aventurieri submarini, suficient de nebuni incat sa faca scufundari nocturne pe furtuna, s-a trezit lopatand spre tarmul nevazut sub ploaie ca soldatii din "Navy Seals". Cea mai dubioasa combinatie, un motociclist scafandru! Partea cea mai nasoala e ca nu mai vreau sa ma intorc, vreau inapoi pe insula, in abisul adancurilor submarine. Vorba aia, m-am nascut doar rac si nu mi-a luat decat o jumatate de viata ca sa-mi descopar locul perfect din lume. Nu stiu cum si cand dar, odata o sa ma intorc acolo. As mai povesti eu multe dar nu stiu oricum de unde sa incep si pe unde sa ma opresc. Mai degraba pun poze. Thailanda ceva mai incolo, n-am multe poze de acolo oricum. » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:49 » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:51 » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:56 » Post actualizat in 16 Feb 2016 07:00 1001 de poze si 1001 de povesti. Am mers, am inotat, am vazut dar n-am facut atatea poze cat as fi vrut. Nu de alta dar ar fi insemnat sa ma opresc la tot pasul fiindca totul era de fotografiat. Oameni, peisaje, momente. Cert e ca daca cineva vrea sa ajunga prin Indonezia, recomand drumul din spatele muntilor in Yogykarta si insulele Lombok si Gili. Nu Jakarta, nu Bali! PS: Berea e scumpa (3 dolari la supermarket daca o gasesti) si nu se gaseste in zonele neturistice. Editat Februarie 16, 2016 de demostene Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
stulewa Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 norocosul naibi!!! superb!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
zîmbesc Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 Excelent, să reușești să-ți trăiești visele...asta înseamnă fericirea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
jaman Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 Ce peisaje Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Acochy Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 Se vede ca-ti prieste acolo! Ai pus ceva kile pe tine ) Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Aries_Seira Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 Te invidiez "maxim" pentru ceea ce faci !!! Ai vre-un blog pe undeva, unde se pot citii mai multe ? Distractie faina! Si, vorba aia plina de intelepciune : CARPE DIEM !!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
demostene Postat Februarie 16, 2016 Autor Share Postat Februarie 16, 2016 Din pacate n-am pus nimic pe blog, n-am scris despre si nici nu prea am facut multe poze. N-am folosit super echipamente, super motorete ori super aparate foto. Acelasi rucsac, aceleasi manusi, acelasi aparat foto - un Nikon Coolpix AW100 - pe care am reusit sa-l stric partial de data asta ducandu-l la 30 de metri sub apa (pe el scrie 10 metri maxim) si acelasi mp3 player chinezesc Noname la care suprinzator inca mai tine bateria. Poate ca mi-am luat-o in cap de data asta insa, mi-am mai cumparat un Nikon D5200 entry level, un filtru ieftin Circular PL (kenko) si-un trepied chinezesc care s-a rupt dupa 3 folosiri dar care inca este functional si probabil ma mai tine cel putin cativa ani chiar si-asa. Dupa experienta furtunoasa din Indonezia am realizat ca mai bine luam tot un aparat de buzunar waterproof, acum am si grija astuia. Tot ce-mi mai lipsea era un alt bagaj de carat! Pe langa Nikon, probabil ca cel mai scump si mai nepretuit lucru din tot arsenalul meu este un multi-tool Leatherman partial ruginit. Singurul lucru dupa care as plange daca l-as pierde. M-a salvat de nenumarate ori in nenumarate situatii. Multitool-ul si... pilulele de Imodium. Singurele lucruri esentiale cand calatoresti. De fapt, nu-ti trebuie multe lucruri sau multi bani ca sa calatoresti, iti trebuiesc doar multe abilitati si o intuitie care se formeaza incet-incet odata cu experienta. Cel putin aici la tropice e simplu fiindca e tot timpul cald, nu simti lipsa apei calde, a aparatului de ras sau a multor altor lucruri. O simpla camera pe care dai 4-5 dolari pe noapte e suficienta, daca iti petreci mai multe ore intr-o camera decat facand si vazand lucruri inseamna ca esti in vacanta si nu intr-o aventura. Regula este ca atunci cand ajungi seara in camera, trebuie sa pici lat pe pat si sa te trezesti dimineata mai odihnit decat daca ti-ai fi petrecut intreaga zi intr-un pat de hotel de 5 stele. Poate, sa mai ai energie si de-un dus rece dar ala poate fi amanat si pe dimineata. Apoi, a doua zi, la fel. Si, tot asa. Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, tarziu dupa pranz gasesti oricand o taraba sau pe cineva cu un carut care sa vanda o lingura de orez asortat cu ceva la un colt de strada. Teoretic ar trebui sa fii atat de infometat incat oricat de dubios ar gusta sau ar arata, ar trebui sa-ti para cea mai minunata mancare de pe pamant si te vei bucura ca prostul de ea. Nimic mai simplu! In rest... apa. Multa, multa, multa apa. Daca te hidratezi suficient poti face cam orice, poti conduce oricat si oriunde! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
kinguh Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 care e bre secretul, cum reusesc atatia sa faca treburile astea? eu as pleca toata viata prin lume da nu vad niste solutii care sa deschida poarta, nu m-as intoarce in acelas loc. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
rrcosmin Postat Februarie 16, 2016 Share Postat Februarie 16, 2016 Super tare!!! ∞ Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
demostene Postat Februarie 18, 2016 Autor Share Postat Februarie 18, 2016 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bezsnei_andor Postat Februarie 19, 2016 Share Postat Februarie 19, 2016 BIG LIKE si RESPECT!!!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
TrekLens Postat Aprilie 28, 2016 Share Postat Aprilie 28, 2016 Ai un stil foarte fain de a povesti. Ar trebui să aduni poveștile asiatice într-o carte! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Banzay Postat Aprilie 28, 2016 Share Postat Aprilie 28, 2016 Bai Trek, m-ai speriat! Ma entuziasmasem crezand ca mai postat Mister Demostene ceva... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
apriliacluj Postat Aprilie 28, 2016 Share Postat Aprilie 28, 2016 Bai Trek, m-ai speriat! Ma entuziasmasem crezand ca mai postat Mister Demostene ceva... buna asta Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.