Tura in Balcani, 15 motociclisti - mai 2016

[KHK]

Eram prin februarie si ma gandeam la weekendurile lungi din mai... si m-am gandit ca inca una-doua zile de concediu in plus ar insemna timp suficient de ajuns pana in Bosnia si Muntenegru, chiar si in Albania. Asa ca am inceput sa planific.

Catalin, colegul meu, isi alesese deja un Adventure si echipamentul complet... si urma sa inceapa scoala moto, asa ca deja aveam un partener de drum de nadejde De Radu stiam deja ca o sa vina, ca nu ar rata o asa plimbare... Deci eram trei in plan.

Ma gandesc io totusi ca poate n-ar fi rau sa mai anunt cativa prieteni din tara, fosti participanti la Turele cu Vlad... am zis ca s-o mai gasi vreun doritor. Se pare insa ca ideea mea a avut mare succes, au fost vreo 20 care au zis destul de convinsi ca vor sa mearga. Ma rog, in final, din diverse motive, au ramas 13 din tara si noi trei. Ne-am inteles sa facem rezervarile la aceleasi hoteluri, data era stabilita de mult.

Si am mai agreat la doua aspecte: nimeni nu vine cu pasagera si toti sa aiba motociclete enduro-touring. Si cum aproape toti au GS-uri, au fost 13 GS-uri, 1 Tiger 800 si un V-Strom 650.

 

Planul a fost ca vineri seara sa ne intalnim la prima cazare in nordul Bosniei, sambata sa traversam Bosnia si sa dormim la Foca, foarte aproape de Muntenegru; duminica sa traversam Muntenegru (inclusiv Durmitor, Tara etc.) si sa ajungem pana in Albania, astfel ca duminica si luni sa dormim in Albania iar marti ori ne despartim acolo, ori mergem impreuna la Kotor si ne despartim dupa.

 

In sfarsit vine si mult asteptata zi de vineri 13 mai. Dimineata incepe cu o veste nu tocmai placuta: Radu nu mai poate veni din motive personale.

Asadar, urma sa plec cu Catalin si sa ne intalnim seara in Bosnia cu ceilalti 13 care veneau din Romania. Cam toti plecasera deja de acasa inca de joi.

De cateva zile, prognoza meteo nu era deloc incurajatoare pentru perioada si locurile unde mergeam. Dar am ignorat-o, ca de obicei, si bine am facut.

Am plecat de la birou pe la ora 14:00 direct catre Bosnia, aveam cca. 500km de parcurs, nu toti pe autostrada, si ceva granite de trecut. Am luat-o prin Ungaria, Croatia, Bosnia. La granita dintre Croatia si Bosnia era nebunie, am fi pierdut cateva ore bune daca stateam la coada si se lasase deja intuneric. Asa ca, mai peste borduri, mai pe contrasens, ne-am bagat in fata de tot si in cateva minute eram in Bosnia si in cca. 30 minute deja la Laktasi, la prima noastra cazare unde deja cei mai multi ajunsesesra.

Nu s-a mai pus problema de facut dus sau altceva, ne-am pus direct la masa la beri, platouri si discutii cu oameni dragi. Gazdele ne-au oferit niste platouri mari cu "de toate" de pe gratar si berea locala.

 

Dimineata micul dejun, discutat putin traseul, impartit pe ceva grupuri ca ne-am dat seama ca toti este destul de greu de mers impreuna. Si primele poze:

 

 

Am ales sa plecam catre Banja Luka fara autostrada iar navigatiile ne-au bagat pe niste derumuri neasfaltate, chiar si cu ceva balti... incepea distractia.

Prin Banja Luka, din cauza unei vizite oficiale (era plin de politie) si a unei demonstratii, am pierdut destul de mult timp fara sa vedem mare lucru. Asa ca am pus in navi Mostar dar nu pe drumul direct, ci am setat "curvy roads". Peisaje de vis, drumuri relativ libere si curbe fara numar.

 

 

Pe la ora 5 am ajuns si noi la Mostar care m-a cam impresionat.

 

 

Mai departe am avut parte de drum superb pana la Foca, tot liber si tot cu muulte curbe, inclusiv un pas... si chiar daca ne-a prins noaptea pe drum, totul a fost ok.

Cativa ajunsesera deja dar, ca un facut, grupul nostru a ajuns fix in acelasi timp timp cu celalalt grup mai mare, care venea din directia opusa.

Alta cina copioasa, alte beri si iar la povesti

 

Daca prima cazare nu prea m-a dat pe spate, aici la Motel Bavaria mi-a placut tare mult. Micul hotel este tinut de o nemtoaica ce s-a mutat in zona de vreo opt ani, zicea ca i-a placut tare mult peisajul si si-a dorit sa ramana acolo. Intr-adevar, mirific... pe malul unui rau.

 

 

Am plecat cam cu greu de acolo. Ziua se anunta excelenta; am trecut raul luand apoi drumul catre granita cu Muntenegru care a fost mai mult offroad.

 

 

A urmat drumul (canion) catre Pluzine si inainte de a aborda parcul national Durmitor am facut ceva pauze de fotografii.

 

 

(va urma)

 

 

 

 

 

[jaman]

Foarte tare.Îmi place sa citesc aventurile altora,dar sa si vad niste poze.Bravo si astept continuarea...

[robert23mg]

super peisaje felicitari

[robert_bobariu]

Tura asta o visam de mult. Doi ani la rand m-am trezit la granita cu Albania la ore prea tarzii pentru a o tranzita dintr-un foc si am... amanat intalnirea.

 

Plecat de joi la pranz, m-am intalnit seara cu Dan in Majdanpek, fosta glorie a mineritului iugoslav (mina de aur). Ploaia de pe drum avea sa fie laitmotivul excursiei. Din cate imi amintesc, duminica, la intoarcere doar m-a picurat usor, in rest am prins toate tipurile de ploi: marunta, torentiala, de sus, de jos, cu gheata, cu ceata, noaptea si ziua.

 

A doua zi am plecat impreuna voiniceste sa facem vreo 800 de km de drumuri virajate pana la Laktasi, cat mai spre sud, cat mai departe de orasele aglomerate. Prin Parcul National Tara (al Serbiei), pe la Visegrad (superba urcarea pieptisa spre Sarajevo, plina de ace de par si necirculata!). Am incercat noi la un moment dat sa ne dam turisti si sa trecem calare prin Sarajevo, sa vedem orasul. Mare greseala! Fiind ora 6 jumatate, pleca lumea de la serviciu. Sosele inguste, soferi neobisnuiti sa faca loc. Am stat noi cat am putut cuminti in trafic, dupa care ne-am amintit ca stim si a ne golani si am evadat.

 

La Laktasi am ajuns la 11 jumatate, numai bine sa aflam ca s-a inchis bucataria. (Cu ocazia asta, tin sa le reamintesc "prietenilor" ca e sadism pur sa povestesti detaliat despre platouri incarcate si valuri de bere unora care de la micul dejul au calarit in nestire toata ziua!) Noaptea a trecut usor, cu niste biscuti rontaiti, o bere luata de la o benzinarie si nerabdarea de a continua tura.

 

Sambata, s-au format 2 grupuri - cel de oameni linistiti (in funte cu Vlad) si... celalalt, (l-am numit eu) al ardelenilor (sa ma ierte Andrei!). Nu a fost greu sa ma decid cu cine sa merg in ziua respectiva - l-am intrebat pe Robert (ardeleanul, nu miticul venetic de mine) daca ei fac kilometri sau poze si raspunsul a fost simplu: poze gasim pe Google, mai frumoase ca ale noastre.

Asa ca am mers prin munti si vai si pe drum si pe langa.

N-am vazut Mostar, dar am facut destui km, inclusiv cu ceva balti, unde am inteles ca noile anvelope Pirelli Scorpion Trail II, exceptionale pe asfalt, n-au nicio treaba cu off-road-ul. Bun prilej de exersare a controlului. (Cu relaxarea ca, fiind in grup, o avea cine sa ma ajute la nevoie, lucru care mai tarziu avea sa se adevereasca.)

 

Duminca, imediat de la plecare eram intrati in paine, cu peisaje ce te lasa fara suflare si drumuri pe masura. Ne apropiam de Parcul Durmitor.

 

[ivanp]

Bravo!

Muntenegrul este superb. Bosnia la fel atat pe asfalt dar mai ales pe drumurile fara asfalt.

 

bafta cu povestitul,

paul

[macs]

superb

[George M.]

Tura asta o visam de mult. Doi ani la rand m-am trezit la granita cu Albania la ore prea tarzii pentru a o tranzita dintr-un foc si am... amanat intalnirea.

 

M-ai omorat cu filmuletele. Primul imi aminteste de tura din 2014 cand am inconjurat cu un Deauville 700 lacul Valea lui Iovan, pe valea Cernei, in conditii similare cu filmul, doar ca ceva mai multa piatra si mai putin namol + ploaie, cu cauciucuri 100% pentru asfalt. Iar al doilea filmulet... abia astept tura de anul acesta, care este itinerariul?

» Post actualizat in 02 Jun 2016 05:32

care a fost itinerariul?

 

Up!

Editat Mai 27, 2016 de George M.

[KHK]

In parcul Durmitor am reusit sa facem si singurele poze cu grupul aproape complet, 13 din 14 moto... Max cauta deja pokemoni si s-a rupt de grup la un moment dat asa ca din pacate nu a fost la poza

 

 

Grupa de "ardeleni" a plecat mai repede... apoi am plecat si noi restul si cu cat urcam vremea devenea mai neplacuta... la un moment dat insa primesc un telefon sa ma intorc ca unul dintre cei din urma a avut un mic accident, a derapat pe o bucata de noroi in mijlocul drumului. El din fericire fara mari probleme dar GS-ul cu probleme serioase, inclusiv radiator spart. Si in timp ce ne adunam si incercam sa gasim solutia optima, deja era destul de frig, a mai inceput si o ploaie rece cu iz de lapovita. Din fericire insa motocicleta a putut ajunge pe roti inapoi la refugiul unde am facut poza de mai sus, impreuna cu cel accidentat si cu prietenul sau. Din pacate, pentru ei excursia s-a terminat acolo. A doua zi a venit o masina din Ro si i-a luat (cu tot cu motociclete, normal).

 

Cu inima stransa si dupa ce am inteles ca nu mai avem cu ce sa-i ajutam, am plecat mai departe. Ploaia din fericire s-a cam potolit insa tot urcand am ajuns la portiuni de drum acoperit cu zapada si gheata, unele scurte unde am mers incet pe roti dar la cele mai lungi am zis sa nu riscam.

 

 

In final am coborat la Zablijak unde am gasit un restaurant bun cu mancare locala si ne-am mai incalzit.

Mai departe a urmat vestitul canion Tara unde nu am facut prea multe poze dar... ne-am dat pe curbe.

 

 

Undeva inainte de Podgorita s-a intregit cam toata gasca si am luat-o catre Albania. Incepea sa se insereze... iar la iesirea din Podgorita incepuse sa ploua usor iar drumul nostru era in lucru. Asa ca am mers cativa km numai prin balti, gropi, fara sa stim ce e ala asfalt. Ma rog, a trecut si intr-un final am ajuns la granita cu Albania. Evident, noi cu tupeu in fata... insa vamesul din Muntenegru n-a fost ee acord si ne-a obligat sa ne intoarcem la coada. Din fericire nu ploua tare ... dar tot a trebuit sa stam asa vreo 45 minute "descoperiti".

Cand am intrat in Albania, in directia Shkoder, se innoptase de tot si nu mai ploua. Dar am avut parte de o surpriza placuta: pana la Shkoder drum gol si imepcabil asfaltat. Iar in Shkoder nebunie: o aglomeratie incredibila, era duminica seara, toata lumea la plimbare, toti, indiferent ca erau pietoni, bicilisti sau soferi, mergeau cum ii taia capul. Mergeam cu max 20km/h si cu ochii in toate partile ca ultima chestie care ne lipsea ar fi fost un accident prin Albania.

 

Dupa alti 15-20km am ajuns in sfarsit la hotelul Hasmegaj in Mjede unde aveam sa stam pentru urmatoarele doua nopti. Recomand hotelul celor care vor sa ajunga in nordul Albaniei: camere mai mult decat decente la standard de trei stele, parcare ok, mancare buna, oamenii foarte primitori. Nimeni acolo nu vorbea engleza sau germana dar sefu' l-a chemat pe un var care vorbea bine engleza, cu care mai vorbisem pe e-mail si care a stat cu noi pana ne-am cazat si ne-a raspuns la orice intrebari.

Una dintre informatiile pretioase a fost ca politia Albaneza nu ne stresa cu nimic pe strazi pentru ca sunt foarte protectivi cu turistii.

Asadar ne-am pus la masa unde a fost treaba serioasa si ne-am facut planurile pentru luni. Am ajuns la concluzia ca iar este mai bine sa ne impartim in doua grupuri, avand dorinte diferite.

Planul nostru de a profita ca suntem fara bagaje si de a urca off-road pana la Theth a picat din cauza ploilor din zilele precedente.

 

Grupa ardelenilor a preferat sa faca multi km... noi am preferat sa incercam ceva nou: o plimbare cu barca printr-un fel de fiord lung, pe Drin, de vreo 3 ore, de la Komani Lake pana la Fierza. Ne-a luat destul sa ajungem pe drumul desfundat pana la Komani Lake.

 

 

Iar cand am ajuns acolo ni s-a spus ca din cauza nivelului foarte ridicat al apei asa-zis-ul ferry nu poate merge. Dar am primit imediat o oferta sa ne duca cu o barca mai mica. Evident, cand am vazut barca aia am avut mari retineri. Nici pretul nu era prea tentant (vreo 50€ de om/moto parca) dar asta era ultima problema. Ne era o sila teribila sa ne intoarcem pe drumul ala desfundat inapoi. Si mai era o problema: barca nu mergea fara capitan care venea in cca. 2h. Ma rog, pana la urma am cazut de acord ca e pacat sa ratam ocazia, desi aveam mari dubii ca o sa ajungem cu tot cu motociclete la destinatie. Si mai era ceva: plecam tarziu, ajungeam tarziu. si implicit aveam drum de facut noaptea. Nici nu stiam de fapt ce ne asteapta!

Asadar, am luat pranzul si am stat la o cafea la o dugheana acolo. Timp in care organizatorii cu barca si-au dat seama ca sunt doua masini parcate prost si ca nu aveam acces la rampa catre barca. Una se pare ca era a lor, un Ford Kuga... la care incuiasera cumva cheile inauntru. Ce crezi ca le-a trecut prin cap? Auzisera ei ca daca fac focul sub ea, nu stiu ce senzor deschide automat usile. Evident, nu a functionat. Apoi au trecut la un Opel la care de asemenea nu aveau chei (nu era al lor), la care desi nu vroiau, intr-un final au spart geamul incercand sa deschida cumva usa. Circ!

 

Ma rog, intr-u tarziu, pe la 14:30 a aparut in tromba si capitanul. Noi tocmai vroiam sa renuntam dar nu a mai fost cale de intoarcere. In plus, am constatat ca Max avea pana pe fata deci nu puteam pleca. Asa ca am urcat motoarele pe barca, nu lipsiti de emoti... iar pana lui Max a fost facuta pe barca, in mers... in ciuda faptului ca ne-a plouat mai tot drumul.

 

 

Peisajele erau absolut deosebite. Din pacate insa, din cauza ploii, nu ne-am bucurat din plin de ele. In plus, am tot fost avertizati sa fim foarte atenti cum ne miscam pe barca...

Ajunsi la destinatie am constat ca nu ne astepta niciun ponton sau ceva de genul asta... pur si simplu ne-au dat jos pe pamant.

 

 

Ma rog, cu chiu cu vai le-am dat jos... a inceput apoi agitatia sa-i gasim lui Max un compresor sau o pompa... desi era tarziu. Dar asta nu a fost tot: eu statusem mult in port pana in plecare cu contactul pus si am realizat ca fusese si pe faza lunga. Si cu cat am mai fatait-o pe navigatie sa vedem cum facem cu ruta... hac-hac bateria mea era kaputt! Cu impinsul nicio sansa... localnicii nu reuseau sa gaseasca niste cabluri... dar noroc ca domnul doctor-inginer Catalin a avut o idee stralucita: a scos repede bateria lui, tinuta in mana langa motocicleta mea si conectata la bornele mele cu partea metalica ce se scoate din surubelnitele din dotarea motocicletei... a pornit la sfert de cheie. Mare noroc am avut.

 

Si daca tot se inserase destul de bine, in jur de 20:00 am inceput si noi drumul catre hotel. Da, cca 140km, numai curbe si serpentine... pe care Maps zice ca-i faci in in cca 3,5 ore. Dar maps nu stia ca drumul, noaptea, va fi plin de aluviuni, noroi, bolovani etc. Fiind deschizator de grup am zis bogda-proste farului excelent de la noile GS-uri care ajutat de proiectoare facea o lumina excelenta. Mai sareau si cate o caprioara, o grmada de iepuri ne-au taiat calea... si in tot timpul asta nu stiu daca am intalnit mai mult de doua masini pe drum. Recunosc ca mi s-a parut destul de sinistru sa fii in creierul muntilor, noaptea, in Albania, pe astfel de drumuri. Noroc ca eram sase.

 

Din fericire am ajuns cu totii bine la hotel in jur de miezul noptii. Si tot din fericire... ceilalti avusesera grija sa roage personalul hotelului sa ne astepte cu mancare calda. Si ce bine au mers berile dupa o zi ca asta

 

(va urma)

 

 

 

 

[macs]

Eram la poza si au fugit de mine si am mers 30km in directia gresita..