Jurnal de bord Honda Hornet '07

[SONYC]

Daca te referi la tura de ieri, unul dintre participanti nu putea sa iasa din tara. A fost insa ok si asa, ne-am descurcat.

 

Ii vine cat de curand randul si Bulgariei

[SONYC]

77) Intinzator lant: Honda 14520-MFG-D02

      + Garnitura intinzator lant: Honda 14523-MCW-003

78) Garnitura furtun pompa apa: Honda 91315-MB0-013

      + Antigel: Motul motocool factory line - 35C

79) Lant: Gresat

[SONYC]

80) Furtun golire antigel: Etansat cu pasta

 

Tura Thracian Tomb Of Sveshtari (BG) - 451 km

 

Las costumul moto acasa, o sa fie prea cald astazi. Ma dau cu unsoare de protectie solara si la drum cu mine.

 

Aglomeratia de la podul prieteniei e nelipsita in aceasta perioada, dar ma strecor si scap repede de ea. Bag viteza ca sa pot suporta mai usor valul de caldura, dar resimt cu adevarat racoarea doar in zonele cu padure sau vegetatie deasa, sa le dea Dzeu sanatate ca n-au taiat tot ce putea fi taiat. Drumul e liber si placut, doar ca aluneca mobra pe virajele mai stranse, pesemene ca asfaltul nu e tocmai curat. Modul in care am setat navigatia de acasa ma baga pe niste drumuri pustii de-a dreptul, dar cu asfalt. Nu intalnesc alti motociclisti pe traseu, or fi toti la birt savurand o bere rece.

 

Ajung la obiectiv, trag mobra la umbra in cantecul cicadelor si caut intrarea.

 

 

Ma intampina ghidul care, spre fericirea mea, stie bine engleza astfel incat comunicarea e foarte usoara. Imi spune ca sunt 3 movile care se pot vizita. Platesc 22 de leva pentru doua din ele, desi ulterior vizitei o recomand doar pe prima, cea principala.

 

 

 

Sunt singurul client astfel incat voi avea parte de un tur "privat", sau cel putin asa credeam. Cand abia incepea ghidul sa prezinte istoria locului, mai sosesc doua masini cu numar de BG. Doamna ghid se duce sa ii intampine si sa ii alature turului. Ii aud de la distanta, sunt nemti.

 

Incepe turul pe o alee cu lavanda de ambele parti, ioi ce mireasma.

 

 

 

Movila principala:

 

 

Temperatura interioara e controlata prin intermediul unui sistem de aer conditionat in timp ce usa principala de acces este groasa si are un sistem electric de deschidere/inchidere.

 

Inauntru avem parte de o lectie de istorie mai detaliata:

 

  

 

Nu este permis fotografierea obiectivului, dar cum sunt roman, m-am descurcat:

 

 

 

     

 

Exista un automat de bauturi, dar functioneaza numai cu monede, ori eu aveam doar bancnote mari. Mi s-a recomandat sa beau apa de la robinetul baii, dar am zis pas. Aveam aproximativ 51 de km pana la restaurantul din Tutrakan, asa ca i-am dat bice.

 

Odata ajuns aici, am comandat din start 3 sticle de pepsi cu gheata si lamaie ca sa alin setea. S-a uitat putin ciudat la mine chelnerul, dar mi-a adus. Kavarma de porc a urmat si ea, prea buna, prea ca la tara.

 

 

De aici si pana la bacul din Silistra a mai fost doar o aruncatura de bat.

 

 

De la Chiciu si pana acasa insa, mai ales ca am ocolit autostrada, mi s-a parut o vesnicie. Cald, mult prea cald, chiar si in tricou fiind.

 

81) Baterie: Yuasa YTZ10S

82) Lant: Gresat

 

Tura Pasul Shipka + Pasul Troian (BG) - 750 km

 

Damascena Ethnographic Complex

 

 

 

Masa pranz restaurant White River

 

 

 

Sat Tabashka

 

 

Kravenik

 

 

Pauza de hidratare Sevlievo

 

[SONYC]

83) ITP luat cu succes pentru inca doi ani, mobra e in stare impecabila din punct de vedere tehnic

84) Liftstick Louis

      + gresare lant

 

[SONYC]

E ora 01:00, trebuie sa ma trezesc la ora 06:00 si nu reusesc sa adorm. Pe la doua si ceva timp primesc mesajul cu "nu pot sa mai vin" care avea sa imi schimbe planificarea pentru weekend. Mut alarma la 07:00, chipurile sa dorm putin mai mult, dar n-avea sa fie, la 03:30 deschid laptop-ul ca sa fac un traseu de doua zile pe care ulterior sa il import pe navigatie.

 

Puteam sa fim trei, trebuia sa fim doi, am ramas doar eu. Planurile se schimba, plimbarea insa ramane.

 

Ziua 1 -> Bucuresti - Veliko Tarnovo cu "ocolire" prin pasul Vratnik si serpentinele din comunele Sliven si Kotel (511 km)

 

"cheie de 14, cheie de 14" imi reaminteste creierul, asa ca prima oprire este la Dedeman Giurgiului. In vama, cum altfel daca nu aglomerat in perioada asta, nu-i insa bai, ma strecor. In dreptul benzinariei Petrom opresc, e un grup de motociclisti pe mijlocul drumului si nu am pe unde sa ii ocolesc. Il intreb pe ultimul din grup de ce nu se inainteaza si imi raspunde ca nu se poate, un autocar si un tir sunt in paralel, iar distanta dintre ele e prea mica. Dupa doar cateva minute lucrurile se pun in miscare, asa ca-i dam bice, ei in fata, eu in urma lor. Vad ca au veste cu "slow riders". Imi vine sa rad, crezand initial ca e un nume pus la deruta, dar nu, e cat se poate de exact. Nu mi-a fost usor, dar am reusit sa merg in urma lor pana la Polikraishte, moment in care ei au continuat spre Veliko, iar eu am facut stanga spre serpentine. Nu mi-a fost dat pana acum sa vad motociclisti cu o conduita atat de preventiva, de corecta. Semnal la absolut fiecare schimbare de directie de mers, respectarea limitei de viteza, replierea pe banda 1 de fiecare data, depasiri in cea mai deplina siguranta, mers in grup in forma corecta. Eu cred ca atunci cand s-a scris conduita preventiva de condus pentru moto, pe baietii din grupul asta i-au luat drept exemplu. Toata stima si respectul, dar eu unul n-as putea, asa ca atunci cand am facut stanga am revenit la stilul meu, depasind tot ce intalneam in cale.

 

Pasul Vratnik este acum 100% asfaltat, numa' bun pentru sportive. Data trecuta cand am trecut pe aici am mers numai pe prundis. Serpentinele de la Sliven si Kotel sunt in aceeasi stare pe care o stiam si in trecut, bune de dat. Omurtag - Veliko, plictisitor in comparatie cu serpentinele, dar totusi un drum fain.

 

In jurul orei 16:00 ajung la cazarea din Veliko, trag mobra in garaj si ma bag direct la dus, mucificat fiind de caldura, asta desi dimineata si prin padure, brrr brrr.

 

N-aveau Zagorka, am luat Kamenitza. N-aveau oaie, am luat porc. Cum n-am dormit nici macar doua ore legate, eram putin obosit, dar e timp suficient de somn pe lumea cealalta, asa ca hai la pas prin centru.

 

 

 

 

 

 

 

Stiu un loc in care se serveste cafea turceasca, asa ca il includ in plimbare, ocazie cu care, vazandu-i ca nu cunosc orasul, le sugerez unor tineri unde sa manance bine.

 

Inapoi la cazare, dus, oleaca de aer conditionat si inapoi la terasa, fizicul asta de invidiat trebuie mentinut. Berea e buna, friptura la fel, ce sa mai, veatza!

 

Aproape de ora 00:00 ma bag la somn, maine urmeaza alte serpentine.

 

Ziua 2 -> Veliko Tarnovo - Bucuresti cu "ocolire" prin pasul Shipka si pasul Troyan (524 km)

 

La ora 07:30 sunt prezent la micul dejun crezand ca voi fi primul, dar niste francezi au fost si mai matinali. E o zi frumoasa, dar rece, iar prin padure cu siguranta va fi si mai frig, prin urmare iau un polar pe mine inainte sa plec.

 

Pasul Shipka e neschimbat si il parcurg repejor. Opresc pentru un susu si continui spre Karnare.

 

 

Inainte de urcarea spre pasul Troyan trag pe dreapta asteptand un musteriu, aka un motociclist sau grup de motociclisti, in ideea de a nu merge singur. Nu trec 30 de secunde ca si apare unul. Ma saluta si isi vede de drum. Trag manusile si ii dau bice dupa el. Merge repede si deja ma gandesc ca l-am ales gresit, ca nu ma voi putea tine dupa el. Pe masura ce apar serpentinele incep sa il ajung din urma, iar cand vin alea mai "grele" deja sunt calare pe el. Isi da seama de asta, astfel ca semnalizeaza dreapta sa il depasesc. Nu tati, nici vorba, hai sa vedem ce poti. Nu imi dau seama ce model de Bmw are bulgarul, dar oricum ceva mai vechi, un RT sau ceva similar. Nu franeaza suficient inainte de curba si ajunge in situatia in care franeaza destul de brusc fix in apex la virajele mai stranse. Situatia se tot repeta, dar incerc sa ii las spatiu, sa nu se simta presat. In dreptul monumentului din varful pasului e o adunare ceva, sunt foarte multe Porsche-uri, care de care mai misto. Cum insa bulgarul meu nu opreste, ii dau si eu bice, acum pe coborare. Ajungem la un moment dat alt bulgar pe motor, asta avea ceva mai modern, se vedea din liniile cadrului si carenelor, dar nu mi-am dat seama de producator, cred ca Yamaha. Oricum ar fi, mergea incet, clar mai prost si decat bulgarul meu, iar cum asta nu incumeta sa depaseasca, n-am mai avut rabdare si i-am depasit pe amandoi.

 

In Lovech am vrut sa opresc in centru pentru un waffle cu de toate, dar gandul la o halba rece de Ursus la draft m-a facut sa continui. Bate vantul de numa', a suflat doua zile non-stop, dar nimic nu ma poate impiedica sa ajung cat mai repede la masa de pranz, nici macar vama care era super aglomerata.

 

La 15:50 trag mobra in parcare, la 16:00 sunt la bodega, ospataaar:

 

Editat 1 oră în urmă de SONYC