Excurise din Cluj in Serbia,Bosnia Hercegovina,Croatia,Muntenegro,Albania,Grecia,Bulgaria,Vama Veche si inapoi in Cluj

[i gergely]

Eu nu am auzit pe nimeni sa fi fost vreodata intr-un city break la Sarajevo si m-am gandit sa fac un pic de reclama acestei capitale si acestei tari. Am venit si eu in vacanta fara sa stiu nimic despre Bosnia si Hertegovina pt ca nu imi place sa stiu prea multe ca sa nu-mi dau filme in cap despre cum ar putea sa fie si am ajuns la Sarajevo in șlapi. Greseala uriasa pt ca orasul e intre niste munti mai mici,toate stradutele sunt asa de inguste de de-abia incape o masina, pavate cu niste bolovani care aluneca si vara si abrupte de pana si proprietarul apartamentului in care stam arata in prag de infarct cand a ajuns sa ne intampine. Nu cred ca exista 200 de metri de teren plat in tot orasul dar asta e bine pt ca inseamna priveliste. Ai 'a view' de oriunde,fie ca te plimbi pe stradutele pline cu cladiri vechi,fie ca urci cu cabina pana la 1200m sa-ti faci o mie de selfie-uri faine sau doar o arzi la o terasa pe malul raului Miljacka. Ca veni vorba de cladiri vechi. Unele nu au fost renovate si inca poarta urmele razboiului deci daca iti place si un pic de turism de catastrofa asta-i locul. 
Daca vrei ceva care seamana cu o medina dar n-ai chef de mizeria si de drumul pana in Maroc atunci vii in centrul vechi. Aici gasesti de toate. Cafea bosniaca dar care e de fapt ca si cea turceasca, o comunitate mare de musulmani(am vazut la Sarajevo mai multe femei cu toata fata acoperita decat in Maroc sau Iordania), mancaruri cu miros de miel,narghilea,bere,un fel de mici care de fapt sunt mancarea lor traditionala si se numeste Cevapi si tot ce iti taie capul. Daca nu esti cu orasele si aglomeratia atunci e perfect. Tara toata e de un verde impecabil si imi pot doar imagina cum arata toate padurile astea in miile de culori ale toamnei. 
Era sa uit! Oamenii. Dupa ce am intrat in tara am oprit la o benzinarie unde Isti nu a vrut sa ia si cafea ca is prea dubiosi oamenii pe-acolo. Era stresat. Zicea ca a citit pe MAE sa nu intri in conflict cu localnicii. Acuma pe bune! E ca si cum te-ai duce in vizita la cineva si ii dai 2 palme. Te plesneste inapoi? Clar! Oamenii NU sunt cum scrie acolo. Sunt foarte de treaba,dornici sa te ajute cu orice,sa te faca sa te simti bine in tara lor. Au trecut printr-un razboi si nu demult,ma si mir cum de si-au pastrat umanitatea.
Daca ai avut rabdare sa citesti pana la sfarsit sper ca te-am convins sa vii. Vrem poze!!!

Despre ce am facut ieri prin Sarajevo

Vacanta noastra a fost stabilita cu degetul pe harta si cam atat. Nu am facut rezervari,nu am planuit nimic in afara de obiectivul principal si evident de a ne simti bine si de a ajunge teferi inapoi acasa. In rest am zis sa ne lasam in voia sortii ca totul va veni de la sine si ce va fi de vazut si de trait se va intampla. Isti a fost putin reticent dar a zis ca merge pe mana mea. 
Sarajevo nici macar nu era in drumul nostru sau nu aveam in plan sa il vizitam dar de la Novi Sad Serbia unde ne-am cazat in prima noapte pana la Mostar unde aveam de gand sa ne cazam a doua noapte erau prea multi km si șaua motocicletei nu e prea prietenoasa cu fesele. De dureri si intepaturi am zis sa crăpăm traseul in doua,asa Sarajevo a ajuns destinatie pt ziua 2 de vacanta. Eu am propus sa ramanem inca o zi ca,no,nu vii in fiecare zi. 
In prima zi am ajuns pe la 16,noroc ca suntem matinali si la 8.30 dimineata eram cu cafeaua bauta,mancati,dușați si pe motor,gata de drum. Dum lung si plictisitor,in care mai trageam cate un power nap de 1-2 minute la fiecare 30 km. 
Sârbii au niste masini de se destrama pe șosea,in schimb casele si curtile sunt boboc. Iarba tunsa,floricele,curat si aranjat. Dar nu destul incat sa te tina treaz. Drum aglomerat,cald,toate baiurile. Ma mir cum Isti nu a adormit...toata stima si respectul meu!
Dupa ce am scris prima impresie in Sarajevo am fost intr-un tur organizat de Funky Tours care se numeste Seige Tour. 
Povestea e asa: in 1984 Sarajevo a gazduit jocurile olimpice iar in 1992 era un oras complet inconjurat de sârbi,singura cale de scapare spre free Bosnia fiind pista aeroportului. Sârbii au intrerupt curentul in oras,apa,caldura si toate drumurile,fiind imposibil pt locuitori sa primesca alimente sau munitie pt a se apăra. Pista in sine era 'free zone' dar de-o parte si de alta a ei erau soldati si oricine incerca sa fuga era impuscat. Orasul e intr-o vale cam ca si Clujul iar pe dealurile care inconjoara orasul erau tancuri,lunetisti care au bombardat orasul timp de aproape 4 ani. Inimaginabil! Pe unul dintre dealuri,ca si scut,era folosita fix partia de bob de la jocurile olimpice. Horror stories despre cum oamenii urcau in padure ca sa faca rost de lemne pt incalzire si erau impuscati,despre cum in timpul saptamanii era pace fiindca oamenii se cunosteau intre ei sârbi si bosniaci dar in weekend veneau sârbii din serbia ca sa traga cu arma doar de distractie,ca la poligon.
Ce a salvat orasul a fost ideea unor ingineri tineri care au propus sa sape un tunel pe sub pista aeroportului prin care sa poata aduce povizii si munitie pt cei din oras. S-au apucat de treaba in acelasi timp din ambele parti,in partea libera folosind casa unei batrane care era cea mai aproape de pista. A durat 4 luni si 4 zile sa sape tunelul,lat de 1m si inalt la fel,cu târnăcop si cu mana ca sa nu faca zgomot si s-au intalnit la mijloc,gresind doar cu 10 cm fara nici un fel de proiect.
Casa este acum un muzeu,inca are gauri in ea si ni s-a explicat ca nu sunt urme de gloante ci de șrapnel. Intr-o incapere din muzeu am vizionat un film scurt dar suficient de lung incat sa te cutremuri despre cum s-a construit tunelul si cum era pe strazi in timpul razboiului.
Pana si in ziua de azi exista zone in Sarajevo care sunt de fapt Serbia si unde te intampina un panou mare cu welcome to Serbia,cea mai ciudata fiind o strada unde pe o parte e Serbia si pe alta e Bosnia. 
Cu toate astea oamenii traiesc in armonie. Pana cand? Nu se stie...

Cica sa scriu despre Mostar. Ce naiba sa scriu despre Mostar? Am plecat din Sarajevo pe soare,in 15 km s-au facut 16 grade,am zis ca l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. Mi-am si luat mesada pe mine si am zis 'amu-i momentu' sa ma bucur de plimbare fara sa am degetele in adidasi crețe ca si cand as fi stat 2 zile in apa. 
Long story short am intrat intr-un tunel pe 16 grade innorat cu sanse de ploaie si-am iesit din el pe 31 de grade cer perfect senin. Cand am ajuns la Mostar nu mai aveam chef nici sa clipesc,daramite sa ma duc pe faimosul pod care se poate vedea in departare. 
Și-am incălecat pe-o șa
Și m-am dus in treaba mea!

Isti ma tot pune sa spun in continurare povestea. Nu stiu ce vrea sa faca din povestile astea dar acum mi-e prea foame,prea sete,prea cald si sunt si destul de obosita pt a povesti ceva.
Pana alaltaieri nu am avut habar ca exista in Bosnia un loc de pelerinaj in care multa lume vrea sa ajunga,un fel de Mecca pentru crestini. Se numeste Međugorje. Am venit si noi sa dam o geană,sa arunc (doar eu) o cruce si un Tatal nostru. Isti e reformat,la el nu se face cruce dar se face Tatal Nostru,nu stiu daca si l-a amintit. De cum am inceput sa ne apropiem i-am dat cu poze din mers,nu cumva sa ratam punctul central al acestui loc si anume biserica. Nu aveam cum sa o ratam si daca am fi vrut. Planul era sa trecem mai departe fara sa intram ca nu suntem noi cu astea dar GPS era pierdut si noi trebuia sa ajungem la cazare. Cand esti intr-o tara non UE te bazezi pe o terasa sau hotel pt un strop de internet cat sa te dumiresti pe unde sa o apuci. Adevarat ca puteam șuti pe nașpa net pana acum dar aici era cu parola. Asa am parcat la o terasa in buricu' târgului. Daca tot ne-am asezat ni s-a facut si foame si sete,plus ca se fuma inauntru unde era aer conditionat,ceva ce e deja aventura,sa fumezi unde ai acoperis si pereti. La o masa langa noi era un cuplu de americani care imediat cum ne-am aprins tigarile s-au tirat la o masa mai incolo. Blană!!!
Am mancat si baut ceva total overpriced,am impartit de fapt o portie de orez ca doi amărâți,ne-am lamurit pe unde ajungem la cazare,timp in care eu am lins o bere,si asta la suprapret. Berea asta plus alte 2 cateva ore mai devreme mi-au facut pofta de rugaciune. In zece secunde i-am rezolvat cu o pila la Cel de Sus pe toti pe care ii cunosc. Am luat si 2 mici souveniruri,printre care o sticluta goala pe care am umplut-o cu apa sfintita de la robinetul din curtea bisericii.
Am ajuns la cazare si am zis sa mergem sa vedem o cascada care se afla in apropiere dar cand am ajuns acolo am aflat ca trebuie platit 5 euro pe cap ca sa o vezi. No,asta nu! Nu am vrut sa dau 5 euro pe cap sa vad o cascada,fie ea cea mai faina din Bosnia. Noi 2 impreuna cu alti 76588 de oameni. 
Cred ca aglomeratia m-a speriat din nou,mai bine ne-am intors noi la camera noastra,ne-am gatit o supa la plic care zicea ca are gust de pui,ne-am pus aerul conditionat pe 16 grade si am gasit o emisiune despre Međugorje care pe mine m-a culcat dar Isti a facut un rezumat.
Cică 6 copii din acest sat au mers la plimbare pe un deal in anul 1981 si li s-a aratat un chip de femeie pe care ei l-au asociat cu Fecioara Maria. Ajunsi in sat au povestit la toata lumea despre ce s-a intamplat si din vorba-n-vorba in scurt timp au venit 15.000 de enoriasi sa vada minunea. Comunistii i-au si testat sa vada daca nu cumva erau fumati sau pe ceva droguri. Se pare ca nu erau. Doi dintre ei traiesc si azi in Međugorje si cica in fiecare zi la ora 17.40 Fecioara le apare din nou. Noi am ratat 5 patruzeciu' ca mergeam la cascada.
Personal locul nu mi-a placut deloc,am simtit miros de spalare pe creier,miros accentuat de o vecina de pensiune care vorbea singura,desculta si cu mainile impreunate a rugaciune la o masa pe terasa comuna. 
Unii zic ceva de linistea si pacea care ii invadeaza in acel loc si asociaza asta cu prezenta divina. E un sat pana la urma,e normal sa fie liniste si pace si daca e sa ne luam dupa asta se poate simti prezenta divina si la Bughea la mamaie cand nu da vecinul muzica prea tare.
Ne-am mai si ciondanit in locul ala care face reclama la pace si intelegere,am si dormit ca dracu si tot ce am vrut a fost sa plec cat mai rapid.

Locul meu preferat de pana acum e asta si am nimerit la el ca orbu-n Brăila,adica din greseala. 
Cand am plecat din Međugorje am zis ca trecem in Croația si ne dăm pe langa mare de-acum incolo cat mai mult dar drumul pe langa mare al Croației e intrerupt de iesirea la mare cat un scuipat a Bosniei. Nu avea rost sa iesim din Bosnia,sa intram in Croația,sa iesim iar din Croatia,sa intram iar in Bosnia,iar adio Bosnia,iar hello Croatia,era ca in bancul cu dezbraca-te imbraca-te. Pe GPS aparea un drum trasat cu alb si-am zis ca doar n-o fi de macadam si l-am ales ala. Well,cand GPS nu vrea nici in ruptul capului sa te duca pe un drum inseamna ca stie el ceva. Prima parte chiar era macadam ca se lucra la drum,a doua parte era un fel asfalt cat-de-cat iar a treia parte era si ingust de credeam ca se va transforma intr-un traseu de hiking. Aglomerat de la inceput pana la sfarsit pentru ca sambata si pentru ca mare si soare la capatul drumului. 
Am zis sa facem si noi o baie in mare dar nu aveai unde sa arunci un ac in Neum si n-am oprit decat pentru 2-3 poze,faine,ce-i drept,si dunga catre Croatia. Coada la vama pe care am depasit-o noi era de 1.5 km,ne-am bagat in fata ca 2 roti au prioritate din cate am inteles. Nimeni nu a comentat nimic,poate doar in gand. 
Si-acum mai ramanea sa gasim un loc langa mare unde sa crapam si noi o conserva si-un salam. Primul drum care facea la dreapta si se termina in mare a fost cu noroc. Cand am ajuns in locul asta era o doamna cu 3 copii dar doamna le-a terminat repede petrecerea cand astia micii se tot catarau pe o balustrada si incercau sa se arunce de acolo intr-o apa de 2 centimetri. I-a incarcat in masina rapid,cat inca mai aveau toate piesele intregi. 
Si-am ramas doar noi. Timizi,cum sunt românii afara din țara lor,ne tot faceam probleme ca suntem in curtea omului si ca vine ala acasa si cheama politia sau ceva. Nu a venit decat un nene cu barca de pe mare si dupa ce ne-am salutat civilizat a parcat barca si ne-a facut un semn catre apa pe care noi l-am interpretat ca pe o incurajare sa facem o baie. Putea sa insemne si 'carati-va dracului de-aici' dar atunci nu cred ca facea semn spre apa,ca noi nu eram cu barca. 
Am mancat pe masa omului,am facut baie,chiar si plaja 10 minute,ne-am uscat si am plecat. 
A fost un loc mișto tare,mi-am golit mintea complet acolo,asa de tare incat cateva ore mai tarziu abia mi-am mai amintit prima parte a zilei.

Dubrovnik pentru noi a fost cam ca si Mostar. Venit vazut plecat. Plus niste poze facute de sus. 
Celebra cetate am vazut-o doar din mers pt ca doar gandul de a o vizita pe jos imbracata cu 7 kg de echipament pe mine la vreo 35 de grade la umbra ma facea sa imi doresc sa mor mai repede si fara chinuri. 35 de grade pe motor in mers la drum intins nu e chinuitor dar treaba se schimba complet si rapid intr-un oras,intre betoane,unde stai mai mult in trafic si nici un oras din lume nu merita chinul de a-l vizita la pas in costum de motor si cu casca-n mana. Pentru comparatie e ca si cand ai vizita Clujul in costum de ski,cu schiurile in mana,in luna august.
Puteam sa stam si la o terasa,ce-i drept,sau sa ne cazam in Dubrovnik si sa il vizitam in șlapi si pantaloni scurti ca doar avem la noi dar toata lumea zice ca-i scump tare si nu am ținut neaparat sa vad cat de scump. 
Astea fiind zise din Dubrovnik avem niste poze panoramice si o filmare facuta din mers si cred ca astea mie imi sunt de-ajuns pentru o viata.

[trasan]

Hehe...

Hai, scrie tot! Pentru mine e o versiune corecta de vizitat zona aceea.

Mai frumos decat Dubrovnikul e un sandvici sub un smochin batran, aflat chiar si in curtea cuiva.

Oamenii sunt de nota zece chiar si in Croatia, unde deja se bisniteaza la greu turismul.

In fine, cu cat mai salbatic si mai la nimereala, cu atat mai frumos.

Hai, mai da povesti!

[anapurna]

Foarte frumoase locuri, povesti, poze. Felicitari.

[M!ha!]

Hai cu povestile.

[i gergely]

In Kotor am ajuns dupa o zi care mie mi s-a parut ca a durat cat 3. Poate si faptul ca am fost in 3 țări intr-o singura zi a ajutat mult la formarea sentimentului. 
Dupa cozi infernale la vama si cand foamea deja incepea sa incolteasca am inceput sa cautam in Muntenegru un loc sa mancam. Speram la un restaurant mai slinos asa cu maxim 4 mese asezate oricum numa' nu la boloboc,pe malul apei ca stim noi ca in locuri de-astea se mananca cel mai bine. Mirosea a pește de peste tot dar nici urma de el...Erau niste gherete pe care scria ca au midii dar erau crude ca se vedea clar in apa ca au ferma. 
In toate partile doar restaurante de fițe,de zici ca toata lumea s-a nascut in puf si doar asta cauta. Macar peisajul era fain tare si aveai la ce sa te uiti sa-ti mai treaca foamea. Dar cu foamea nu poti sa te bati la nesfarsit ca la un moment dat tot te face si cand Isti incepe sa smuceasca motorul,sa injure,sa nu mai vada locurile de parcare si sa ma intrebe pe mine pe unde sa mearga de parca as fi copilot la offroad atunci inseamna ca e si obosit si flămând si ar fi cazul sa oprim si manance ceva repede-repejor. 
Daca tot nu am gasit ce cautam noi si treaba era urgenta ne-am luat dupa reclama cea mai mare de prin zona unde am comandat ceva care avea gramajul final afisat ca sa nu pățim ca niste prieteni care s-au ars odata cu o doradă de 150 de euro de nu o uita toata viata. 
Chiar si asa tot ne-au 'ars' si pe noi de vreo 25,asta pt ca m-am uitat pe nota cat costa o bere inainte de a o lua pe a doua si brusc mi-a trecut pofta. 
A! Ca mi-am amintit! Doar in Muntenegru am vazut sa iti aduca nota de plata inainte de orice altceva. Se plateste in euro ca ei de fapt nu au avut niciodata moneda proprie,pana in 2002 marca germana fiind moneda in care se platea. De cand au trecut la euro cred ca au si rotujit preturile in sus ca mi s-a parut ca aici nu se aplica vorba 'cati bani dai atata face' in sensul ca nu face nici jumate din cat cer ei. 
Dupa masa copioasa la restaurantul fițos am facut cateva poze,o mica aprovizionare la un market si ne-am cazat la un nene foarte de treba cu o burta mare-mare care facuse un mic bârlog de dormit intr-o fosta magazie. Dar era curat,avea baie,patul era comod, avea si o masuta mica afara sa stai la o bere departe de altii, singura chestie mai dislike a fost ceva ca un generator de curent care pornea din cand in cand si suna destul de tare. Sau nu am fost eu destul de obosita,ca Isti n-a auzit nici pe dracu'.

[M!ha!]

 

Am zece zile de cand m-am intors din Kotor . Ramaneti cateva zile pe acolo ca merita. Nu treceti pe repede inainte. S-ar putea sa fie cel mai frumos loc care il gasiti pe tot traseul planificat.

Nu plecati pana nu dati turul golfului cu motocicleta. 

Inspre Dobrota peisajele sunt mai frumoase ,gasiti locuri super de scaldat si preturi mai prietenoasa la cazare, haleala si bautura.

Vizitati si Perast in golf.

Editat Iulie 22, 2019 de M!ha!

[Raisa_c]

Bosnia e ca un motan batut, plin de cicatrici, tras din curte in curte si muscat de cainii vecinilor... mie mi-a placut si vara cu moto acolo(apropos de vama cu Croatia pe coasta, am incercat si eu sa o evit initial, dar e cea mai buna varianta, de la cealalta ne-a intors cu pusca in mana granicerul, cica era foar pt localnici). In Bosnia ne-a ratacit GPSul si undeva intr-un satuc la naiba in praznic, am gasit un baietel de cativa ani care ne-a dat indicatii in engleza cum sa ajungem la un drum mai mare... in Republica  Srpska- partea de nord si est a B-H vezi peisaje montane fantastice. In partea bosniaca, e cutremurator. Mergi pe sosele si stanga/dreapta camp/paduri/zavoi impanzite de case distruse, proprietati parasite, devastate. Ziduri ciuruite. Copaci crescuti prin resturile caselor. Ajuns in Sarajevo, parca nu se vad urmele  nu demult apuse pe fetele oamenilor. Aici sunt calzi, voiosi, primitori si destul de destupati. 

Oamenii din BH sunt diferiti, in functie de sorgintea lor si de religia aferenta: bosniacii musilmani, sarbii ortodocsi sau croatii catolici.

Pe mine m-a fascinat tara lor, de prima data cand am pus roata acolo. Spre rusinea mea, ca si voi se pare, nu stiam mare lucru despre ei. Citind despre conflictele lor, despre tragediile si ororile prin care au trecut ca “natie”, desi  e impropriu spus, si asta destul de recent, nu te astepti sa fie asa fain la ei.

On topic: faine poze si super povestirea, mi-a luat insa destule paragrafe sa imi dau seama ca Isti e domnul si sotia este naratoarea :))) eram gata sa-l apostrofez: domnule dar cum e posibil atat de frumos sa scrii in limba romana si tot sa ii spui “el” sotiei tale! Am un amic ungur care si in engleza vorbind, mai spune “he/him” cu referire la sotie:)

Vacanta frumoasa in continuare!

[M!ha!]

Pe bosniaci i-au bombardat și sarbii și croații. 

 

Politica este un rahat. 

În Yogoslavia erau 7 tari (dacă socotești și Kosovo), cu 6 limbi,culturi diferite și 3 religii. Oamenii sunt deosebiți însă cum dracu sa ii ții 70 ani împreună fără sa aibă nici o treaba unul cu altul?

Editat Iulie 22, 2019 de M!ha!

[i gergely]

Salut Raisa! Aici 'naratoarea'. E foarte buna comparatia cu motanul,exact asa am simtit si eu. Multumim de aprecieri!

Daca intr-o zi vine cineva la mine si imi spune 'Ia cadou de la mine o vacanta platita in Budva' ii sugerez calduros sa-si bage vacanta undeva si sa ma lase-n pace ca mie sigur nu-mi trebuie.
Probabil ca si daca vine si imi propune sa mai fac inca o data drumul din Kotor pana la Budva pe la Cetinje tot un refuz va fi. 
De frumos era frumos cum inca n-am mai vazut,insa pe cat de frumos pe atat de periculos. Drumul nu era marcat in nici un fel,pe margine mai si lipsea din parapetul de beton care iti ofera macar iluzia de siguranta,ingust ca daca se intalneau 2 masini una trebuia sa opreasca, situat la mare inaltime incat daca nu te simti confortabil mai sus de etajul 4 la bloc mai bine nu te duci si virajat de Transalpina sau Transfagarasan is mici copii pe langa asta. 
Recunosc,mi-a fost un pic frica,mai mult frica de inaltime decat de altceva. Chiar ziceam ca de urcat l-am urcat dar ce urca trebuie sa si coboare si ne intrebam cum va fi partea aia. 
In varf-peisaj incredibil,am facut niste poze care asa arata de parca sunt trucate.
Exact dupa ce am trecut de varful muntelui drumul s-a îmblânzit,asfaltul s-a imbunatatit considerabil,au aparut si marcaje si nu mai era cu ace de par ci cu viraje line,exact ce-i place lui Isti. Peisaj superb in continuare,nu stiu de ce acolo nu ne-am oprit sa facem poze. Nici nu era asa de cald ca de la burtos am plecat pe la 7 dimineata. 
Pe la 12 iar am oprit sa mancam si iar am nimerit la restaurant de 4 stele,nici nu mai are rost sa cautam altceva,aflat intr-un parc National cam ca o Delta pe la noi. Skadarsko Jezero se numeau si parcul si restaurantul si toate cred...
Ne-am cazat mai departe de Budva,in Sutomore,ca acolo am gasit un apartament fain la pret bun si dupa ce am primit o bere si-un suc din partea casei ne-am urcat iar pe motor de data asta in șlapi si tricou sa mergem si noi la vestita plaja jazz din Budva. Pentru cine se da cu motorul in șlapi,tricou si pantaloni scurti mereu-va rog eu frumos,luați-va macar o geaca,niste blugi si adidasi. Nu zic,ii fain sa nu clocesti in costum ca oul la incubator dar eu m-am simtit total expusa,cam ca si cum as fi fost in slip in troleu la ora de varf. 
Ajunsi acolo-primul diskile-coada sa intri in parcare. Am lasat motorul si-am luat-o pe jos,printre masini,prin iarba din care mai iesea cate un fier-beton pe care Isti nu l-a ratat ca el se uita pe pereti,poate ca sa nu vada gunoaiele de pe jos.
Pe plaja era om pe om dar asta era de asteptat la cat de plina era parcarea si nici nu se auzea jazz de nicaieri. 
Plaja asta era cu pietre si bolovani ceea ce nu-i chiar rau ca macar nu ai nisip in urechi,in par si stie-toata-lumea mai pe unde,estetic arata mai fain decat aia cu nisip dar iti rupe oasele daca nu ai sau nu vrei sa dai 20 de euro pe 2 sezlonguri si-o umbrela si stai la plaja pe prosop. Mai pe romaneste 20 de euro e exact cat ne-a costat pe noi cazarea o noapte. 
Astia ne-au luat 8 euro jumate pe o Corona si un Redbull ceea ce n-ar fi neaparat scump daca din profit si-ar lua si ei o mătura si-ar mai da cu ea pe-acolo din cand in cand. 
Am gasit un loc mai retras unde nu se auzea nici un fel de muzica dar cheful mi-a plecat repede cand in spatele unor stanci am vazut depozitati niste saci cu sticle. Mi-am indreptat mai bine ochii inspre mare ca macar apa era curata,cu pestisori mici,niste barci pluteau aproape de tarm si arata fain.
Cu siguranta tot in cautarea unui loc mai retras era mai incolo si o gasca vesela de nudisti trecuti bine de 50 de ani la care ne tot uitam incercand sa intelegem cine cu cine a venit de-acasa dar erau prea intimi toti cu toti ca sa ne dam seama. 
Cum locul arata gen un Costinesti mai mizerabil am zis ca aci sigur gasim o taraba cu hamsii dar,frate,zici ca astia nu au hamsii sau tarabe. N-am avut de ales,mi-am pus in cui pofta si m-am multumit cu un hamburger care de fapt era ca un mic mai mare si rotund fara usturoi pus intr-un fel de langos copt,nu prajit si in care iti puneai tu verdeturile si maioneza. L-am mancat asta pe niste scaune inalte chiar daca la dreapta si la stanga era terasa cu scaune comode de care apartinea omul cu hamburgerii dar care aveau o hartie batuta in cuie cum ca nu ai voie cu hamburgeri acolo. Dupa cum a zis Isti- 'Astia is toti anti-hamburgeri'!
Ca sa mergi la baie nu e chiar asa,ca mergi tu de capul tau la baie. Trebuia sa urci pe terasa,sa primesti un bilet cu data si stampila,bilet pe care o tanti ti-l confisca,nu cumva sa te dai cu acelasi bilet tu si toti prietenii tai. Parola la net se schimba frecvent,normal! Doar nu te-ai gandit ca iti iei o apa plata de la ei si șutești net toata ziua!
Am mai ars-o aiurea pe net la aștia cu hamburgerii in speranta ca se va mai domoli traficul inspre casa si cand deja se innopta si incepea sa fie prea racoare pt cum eram noi imbracati am pornit inapoi. 40 de km si 2 ore mai tarziu eram in pătuc,inghețata bine si cred ca am adormit in timp ce vorbeam.

Muntenegru cu totul e o tara cu peisaje superbe daca le vezi doar din mers si daca te uiti doar la peisaje. Pacat ca mâna omului strica ceea ce a dat natura cu gunoaie. Si la ei,ca si la noi, se aplica vorba aia 'faina țară,pacat ca-i locuita'
Oamenii sunt primitori dar parca mai putin decat pe la noi, in Bosnia sau in Albania. Doi dintre ei au si facut cate o glumiță. Primul cand am cerut o masa pt 2 dar sa incapa si echipamentele s-a uitat asa la noi cate avem in mana si zice 'Deci o masa pentru 5? " Al doilea s-a uitat lung la Isti cand a cerut o bere fara alcool de parca cerea cocaina si 2 escorte si raspnde ceva care in traducere ar veni cam 'Ce-ai,vere,in cap? Aici esti in Muntenergu,totul are alcool'. 
Servirea in unele locuri era de cacao,mai ales in locurile scumpe. Preturile,am mai zis,cam mari pt cat ofera si nu sunt genul care sa am pretentii de 5 stele in camping la Navodari.
Muntenegrenii zici ca au suferit o mutatie genetica sau mananca altceva decat restul lumii ca sunt masivi,inalti si lați stil Hulk. Si femeile si barbatii si copiii. Cațeii nu,astia erai normali. Am vazut pe plaja 2 yorkie care cat pe ce sa-l agațe pe Isti de piciorul deja belit in fier betonul din parcare si un ciobanesc german spart de oboseala de la atata inot si joaca. Cațeii pe plaja sunt un semn ca-s mai civilizati ca la noi,unde am inteles ca amenda e 10000 de lei daca te prinde cu 'kușterul' pe plaja. Si sigur te prinde ca romanii-s gingasi si nu se scalda cu animalele la un loc,deci sigur se gaseste vreun destept plictisit care sa anunte autoritatile.
Sa nu creada cineva ca nu mi-a placut in Muntenegru! Mi-au placut la nebunie peisajele,nu m-am asteptat sa fie o tara asa de spectaculoasa,daca s-ar putea m-as teleporta din cand in cand in unele locuri,asa de fain era! 
Daaaarrrr,nu ma credeti pe mine,faceti cum scrie pe autocarul as

[M!ha!]

Am primit un răspuns identic când am cerut bere fără alcool. 

Eu nu l-am perceput ca un mesaj de jignire ci ca un mesaj de bravura , ca  sunt puternici și puținul alcool dintr-o bere este nimic pentru ei chiar dacă conduc. 

Editat Iulie 24, 2019 de M!ha!

[trasan]

Foarte frumoasa povestea! Am avut experienta similara cu a voastra si rezonez cu impresiile voastre. O surpriza placuta insa am avut cand am refacut drumurile in extrasezon (sfarsit de mai si inceput de septembrie). Te poti bucura in liniste de peisaje, desi in Muntenegru tot mizerie mi s-a parut ca este; imi aduceam aminte mereu de litoralul de la noi. Cel mai bine mi-a fost la crasme mici, gasite la nimereala, pe drum, unde oamenii au fost foarte entuziasmati sa ne invete cuvinte de-ale lor si sa ne dea bautura si mancare locala.

Am si eu o curiozitate: vad ca aveti bluze cu maneci lungi chiar si la carciuma. Cum v-ati descurcat cu caldura? Sunt ceva mai special?

[i gergely]

Salut si multumim de aprecieri! Cu siguranta orice loc e mai fain,mai liber si mai curat in extrasezon si clar puteam sa nimerim si noi mai bine daca aveam mai multa rabdare. Nu stiu de ce ne-am grabit asa ca doar nu suntem deloc presati de timp.
Ce nu se vede in poze e ca pe langa bluze cu maneca lunga avem si pantaloni lungi pe dedesubt. Sunt haine din alea de plastic de la Decathlon care sa iau si pe sub costumul de ski si care nu mentin transpiratia. Adica se usuca foarte repede pe tine. Am aflat de ele de la niste prieteni care calatoresc mult cu motorul si sunt foarte bune si ca sa iti protejeze pielea de plasa cu care e captusit costumul si care daca se freaca direct de piele iti face arsura ca de la un scutec. Cu caldura nu e chiar nasol,in mers te bate vantul si costumele au aerisiri destule si cand te opresti e bine daca stai la umbra fara geaca si fara casca. Daca stai ore-n sir in trafic iti rogi moartea :)))

 Durres,Albania

     Tot ce am auzit despre Albania înainte de a pleca de-acasă e adevărat. Pentru alții care vor să meargă sau îs curioși mai adaug eu una-alta. Ce am aflat înainte de plecare e că traficul e haotic,că nu se plătește cu card nicăieri și că fructele de mare sunt foarte bune. Și că se fură,dar asta nu ni s-a întâmplat. 
Prima oprire în Albania a fost într-o benzinărie Kastrati,și chiar și-atât te face să râzi. Erau acolo 2 băieți pe care i-am întrebat unde pot să îmi aprind și eu o tigară. Ei,foarte de treabă și primitori mi-au tras un scaun fix lângă pompă și au zis că acolo e perfect. Am încercat degeaba să le explic că benzina cu focul face 'bum',cel mai în vârstă tot vorbea în albaneză și îmi făcea semn să stau jos și să-i dau înainte cu țigara că 'no,no,no bum'. M-am tot gândit la faza asta,cum dracu' să fumezi lângă pompa de bezină în Albania când în România aproape că m-a bătut una că fumam pe dreapta în loc de stânga benzinăriei,departe rău,pe câmp practic. Singura explicație logică pe care am găsit-o a fost că știa albanezul,cal bătrân,cât o fi de îndoită benzina aia și că nu se apride nici dacă vrei. 
       Am ajuns în Durres devreme,pe la 11 că am avut puțini km de făcut în ziua aia. Planul era să nu stăm în Albania deloc,doar să o traversăm,pe motiv că...aia cu furtul. Dacă ne fură motorul de oriunde nu-i fain dar nici panică totală,că are Casco,dar dacă îl fură în Albania e tragedie că doar acolo și în Rusia Casco nu acoperă. Nu-s chiar fraieri nici ăștia care fac asigurări! 
       Degeaba am căutat un loc cu umbră să mai ușurăm motorul de o conservă de fasole ce o căram încă din Bosnia,ăștia aveau doar palmieri cu 3 floace de frunze în vârf,unii chiar și fără alea,deci zero umbră. 
         Asta fiind stabilit am ales cel mai fancy loc din târg,singurul loc în care părea posibil să plătești cu cardul. Ghinion! Exact în ziua aia aveau o problemă cu cititorul de card și a trebuit dus la bancă,exact cum mi-a povestit mie o prietenă care a fost anul trecut în concediu în Albania! 
           Dar totul se rezolvă și merge și cu sfântul euro,chiar dacă ai la tine o hârtie de 50,că îți da rest în Lek și asta-i bine,cu un drum data viitoare când vrei să lingi o înghețată măcar ai bani de-ai lor. Chelnerul,foarte de treabă,a zis ca ne traduce meniul că era doar în albaneză dar i-am zis să ne traducă prima data prețurile,că nu ne știm. A fost băiat fin,nu ne-a făcut de bani. Tot îi dădea înainte cu peștele,că prețul e la kil și că îl aduce la masă să îl vedem dar era iar povestea cu dorada prietenilor și nu ne-am băgat pe pește,fiindu-ne frică de el ca în bancul ăla:'Fetelor,vă place peștele? Nu,că ne bate'
          Am mâncat fructe de mare,chiar bune,adică am mai mâncat eu fructe de mare dar astea de aici bat la poponeata orice am mai mâncat eu până acum. Într-un fel mi-e și ciudă,că de-acum încolo toate fructele de mare o să aibă gust ca și roșiile din supermarket după ce ai mâncat unele de la mamaie din grădină. 
        Dintr-un motiv încă necunoscut,mie mi-a plăcut din prima izul puternic de mahala din Durres și am stabilit că rămânem o noapte. Acuma chiar îmi pare rău că nu am stat mai multe. Cât am stat la terasa mișto de pe mare ne-am căutat cazare și din vreo 458 de proprietăți de pe booking am rămas doar cu vreo 45 când am selectat că vrem parcare privată. Din alea am ales una de 17 euro pe noapte. Avea notă mare,avea parcare,era aproape de plajă și avea cel mai comod pat în care am dormit până acum în vacanța asta. 
          Băiatul cu fructele de mare ne-a taxat 25 de ero,ni s-a părut pomană pt ce am primit și-am prins curaj,hai că p-acilea e de stat! 
           Am ajuns la cazare la 12.45,omu' a zis prima data că ne cazează după 2. Noi am zis că nu-i bai,așteptăm,ne-am dezbrăcat de geci,pantaloni și încălțăminte în mijlocul curții și ne-am pus cuminți pe terasă,la umbră. Nu lipsea mult să rămânem in chiloți la cât era de cald.Când a văzut el că e groasă cu noi și chiar avem nevoie de un duș a mai dat de 2 ori cu mătura prin cameră și a zis că e gata,putem intra. 
        N-am pierdut vremea prea mult și am plecat spre plajă. Pe drum Isti zice: 
-Pun pariu că tu vrei la o terasă! 
-Nu neapărat,mă bag și la un șezlong dacă e... 
-Și-atunci de ce i-ai mai întrebat pe oamenii aia dacă este nisip pe plajă? 
-Că să știu dacă trebuie să îmi iau șlapi în picioare când mă tot duc la terasă să-mi iau ceva de băut!!! 
-Bun motiv,n-am ce zice! 
         Ajunși pe plajă am zis că să ne luăm de băut prima data și-apoi mai vedem noi. La o alimentară am reperat în vitrină niște Smirnoff Ice și mie mi-a trebuit ăla. Isti și-a luat o bere și am plecat cu ele în mână pe plajă să studiem piață. No,la șezlong iar nu m-am băgat că era tot atâta ca și în Muntenegru,deci mai scump decât cazarea. 
           Când ne-am încălzit am făcut o baie rapidă de răcorire dar nu am stat la plajă de frica ălora care veneau să te combine cu șezlongul. Curând lichidele s-au terminat și a trebuit să realimentăm,tot de la magazin. Aici era un nene cu fața ridată bine de la atâta soare și vânt care ne-a dat băuturile și când a văzut că ne pregătim să le bem la el pe scări ne-a poftit să stăm jos la masa lui,de unde vedeai într-o parte în beci,în cealaltă sub o scară și în spatele unor frigidere cu înghețată de toată lumea credea că lucrăm acolo și ne și pregăteam să vindem înghețată la lume dar erau niște polițiști aproape și am renunțat la idee. 10 Smirnoff Ice mai târziu noi eram tot acolo dar ne era cam cald deja,plus că deasupra scării era o masă cu 2 banchete unde niște bătrânei deja se încingeau la table și unul dintre ei începuse să își arunce chiștoacele pe Isti. 
         Ne-am dus direct pe plajă și nici că l-am mai băgat în seamă pe ăla cu sezongul,ne-am băgat direct în apă. Ghiozdanul a rămas singur pe plajă dar, chiar dacă telefoanele le-am lăsat acasă panicați de hoți,tot am stat cu ochii pe el ca pe butelie că mai aveam acolo ceva bani de băutură și de o masă. 
         Banii de masă i-am cheltuit tot pe Smirnoff Ice,deja omu' de la magazin dădea dezaprobator din cap,un fel de "Ce băiat tânăr...păcat de el...' Ultimile două ni le-a dat pe bani încropiți, Lek cu ceva eurocenți,chiar dacă a strâmbat nițel din nas a mers și așa. 
Deja nu mai aveam Lek,aveam euro și dacă tot merge și cu euro atunci am parcat la o terasă unde iar am mâncat ceva bun bun bun. Eu un lighean de creveți prăjiți și Iști o pizza cu fructe de mare la un preț mic,de în România ne costa mai mult să le luăm congelate de la Metro. Cât am stat noi acolo 2 băieți pe plajă s-au încăierat din ceva motiv și toată lumea și de pe terasă și de pe plajă se uita ca la circ. Chelnerii erau chiar veseli ! 'Fight,fight'! Si mai că nu aplaudau.
       Ca un făcut,când să primim nota,ce să vezi? S-a luat curentul și nu ne poate face bon fiscal! Inventivi tare albanezii ăștia,încă nu am mai văzut așa ceva! Nu-i bai că nu este bon,a scris el acolo pe o hârtie cu stânga ce și cum,am plătit și am plecat. 
         Cu burțile pline și cam pe 3 cărări am luat-o înspre casă. Am oprit la un market să luăm o apă și o periuța de dinți că mi-am uitat-o la ultima cazare și am plecat de acolo cu încă 4 Smirnoff Ice(de parcă nu erau destule alea 12 de mai devreme) și 1 pachet de țigări. Fără apă,fără perie! 
         Ajunși acasă am topit și ce am mai luat de la magazin,o idee care a părut foarte bună pe moment dar pe care am cam regretat-o a doua zi când capul nu prea încăpea în cască. Apă nu aveam deloc sa mai spălăm din Smirnoff Ice și butoaiele de metal sau de plastic de pe case m-au făcut să intuiesc că apa nu-i bună de băut decât dacă vrei o curățare rapidă de mațe.Nimic grav,am trecut noi și prin mai rele! O cafea, 7 țigări și-un duș au rezolvat problema și-am fost ca nouă,gata de drum.

Cât am stat în Albania,adică o zi jumate,m-am amuzat grozav de tare și grozav de des. Dacă ar fi sa o descriu in căteva cuvinte astea ar fi 'O țară care are haz'. Din plin!
De la început m-am prins că ăstia nu au absolut nici o treabă cu băncile sau cardurile,nici nu cred că au carduri și și dacă au le pot folosi doar să-și răzuiasca grăsimea de pe tigăi,că de plătit cu ele nu merge aproape nicăieri. 
Nici case de schimb valutar nu am văzut,în schimb am văzut niște dubioși care stăteau pe scaune în drum și fluturau un teanc mare de bani,echivalentul "bijnițarilor' cu lanț gros de aur de la noi de prin fată de pe la Diesel pe vremuri. 
Sunt foarte inventivi,de la vrăjelile cu 'avem o problemă' și 'avem o pană de curent' până la un băiat care lucra la autostradă pe o mașinărie de-aia de bătătorește pământul căreia îi confecționase el un acoperiș de stuf să nu cumva să se incingă de la soare și să-i treacă cheful de muncă,puteai vedea toate invențiile posibile. Inclusiv niște case construite pe piloni,parterul fiind practic etajul 1 fara sa se vada vreo scară de acces in casă.
Peste tot,în toată țara,miroase a iarbă. As in iarbă de fumat,nu de dat la capre. Prima dată când am simțit miros de iarbă am crezut că fumează ăștia prin mașini dar am simțit același miros și când eram doar noi pe șosea și am concluzionat că poate la ei crește aiurea,ca buruienile pe la noi. Totuși nu cred să crească chiar așa de aiurea că am văzut o super plantație la un om,în fața casei și la dumul mare. 
Poate că de la atâta iarbă e și traficul așa de haotic. Nu doar șoferii sunt haotici,nici pietonii nu se lasă mai prejos. Se depășește pe orice parte și pe oriunde,se traversează la fel,se claxonează în draci,mai ales pentru avertizare,se parchează oriunde găsești un loc. 
Drumurile pe care am umblat noi au fost bune,unele dintre ele chiar noi. Pe autostradă,care nu e chiar o autostradă,mai mult un fel de DN1 mai de săraci,fiecare face ce-l taie capul. Unu' traversează pe unde are el treabă,altul se dă cu scuterul incărcat mai ceva ca trenul Timișoara-Iași pe contrasens,mulți transportă fân,pepeni,butelii,capre și orice mai au pe acasă în niște tractorașe cu remorcă și 3 roți,fără semnalizări,normal,sau cu căruțe trase de măgărusi. 
Peste tot fiecare lucră câte ceva. 
Un copil cântă la tobe din mers,niște băieți frig cucuruz pe marginea autostrăzii,pe strada principală din Durres găsești de cumpărat toate fake-urile posibile:genți,șlapi,parfumuri,rochii de gală,pantofi cu toc,astea pe lângă lucrurile obișnuite ce se cumpără la mare gen colace,costume de baie și prosoape de plajă. Poți chiar sa te cântărești să vezi dacă nu cumva ar trebui să o lași mai moale cu cele mai bune fructe de mare posibile.
Și aici sunt vânzători ambulanți pe plajă dar vând banane,înghețată,perdele și draperii,pantaloni scurți sau blugi și se plimbă pe lângă apa,șezlongurile fiind așezate la nici o lungime de braț unele față de altele. 
Sunt unii care vând CD-uri cum vând la noi țiganii pahare la Turda și oricât m-am gândit tot nu am înțeles care-i faza cu CD-urile că păreau goale,ambalate în plic de hârtie. Dacă știe cineva ce-i cu ele,va rog frumos,lămuriți-mă și pe mine.
În drum spre Grecia am oprit la un magazin într-un sat unde o tanti avea un magazin alimentar nu că am fi avut nevoie de ceva dar să cheltuim restul de Lek rămăși. Pe lângă ce e normal să găsești la alimentară mai găseai și flori de plastic,un plici de muște,pantofi folosiți,toate așezate într-o ordine absolut întâmplătoare,adică consevele de sardine între detergent de rufe,șlapi si turtă dulce. 
Sunt multe case neterminate,ca în Maroc,probabil pe același pricipiu. Dacă se căsătorește careva și se extinde familia mai aruncă rapid câte un etaj pe casă. 
Casele,restaurantele sau hotelurile care se dau de 4 stele sunt de un kitsch greu de descris. Îmi pare rău că nu am foarte multe poze din Albania,mare parte din timp nu am avut telefonul la mine. 
Poate că lumea are dreptate că se fură tare,era plin de poliție pe plajă și nu cred că stau ei acolo de fraieri,să-i bată soarele în cap degeaba. 
Oamenii sunt foarte foarte primitori,m-am simțit tare fain și in siguranță și la cazare,și la terase,și la magazin chiar și la vama cu Grecia unde vameșul albanez a fost singurul de până acum care când ne-a văzut că suntem pe 2 roți ne-a făcut semn să trecem în fată. La vama dintre Muntenegru si Albania aveau chiar o banda speciala pentru pietoni si cei pe 2 roți si ne-a facut semn un localnic sa trecem in față. Și toți vorbesc engleză sau italiană! 
Peisajul a fost mai plat decât m-am așteptat dar cu siguranță nu am umblat noi pe unde trebuie și ne-am bazat pe drumurile indicate de GPS, să nu ne mai dăm pe offroad,ca în Bosnia. 
Una peste alta mie mi-a plăcut tare mult Albania,a fost o țara care m-a lăsat să mă întreb la fiecare pas: 'What just happened?!"
Eu zic să nu ocoliți țările mai rău famate,in fond si la Vatican poti sa gasești pe careva interesat de banii tăi,telefonul,portmoneul sau ceasul de pe mână sau șansele să-ți dea careva in cap sunt mai mari la New York decat intr-un sat uitat de lume din Albania. Dacă ești responsabil și nu ți-o cauți cu lumânarea peste tot in lume e safe. Să nu te duci e ca și cum nu ai sta la masă cu un om cu caracter fain doar pentru că e lumea zice că-i urât.
Mergeți si bucurați-vă de necunoscut!

De la Durres,Albania la Ioannina,Grecia

          Două lucruri sunt sigure pe lumea asta în afară de taxe și moarte. Că iarnă nu-i că vară și Grecia nu-i că Albania. 
           Încă de dinainte de a plecă de acasă am început să-i bag în cap lui Iști că-i scump la greci,am mai fost eu pe la ei și am reușit performanță de a cheltui vreo 1000 de euro într-o vacanță all inclusive,singură și acum gen15 ani. 
         Drumul din Durres până în Grecia a durat puțin,chiar dacă au fost 279 de km și ar fi durat și mai puțin dacă nu ar fi trebuit să oprim în 79 de locuri să ne luăm țigări.  
          Cu țigările a fost bine până acum că am fumat ce ne-am adus de acasă,fiind gingași rău la marca și modelul preferat,singurele de la care nu vomam. Când astea s-au terminat,evident mult mai rapid decât ne-am plănuit,că doar țigările merg una-una dacă le asortezi cu alcool,am zis că de-acum 'om fuma și coceni uscați,doar să scoată fum. Am mai făcut măcar o mică economie la ele în Bosnia unde ne-am luat o narghilea.  
         Un noroc uriaș a fost că în Albania am găsit din prima niște Lucky Strike cu 2 bine de aromă,prima bilă având aromă de odorizant de wc,a două bilă,mai prietenoasă,cu aromă de orbit. Nu știu dacă și îm Grecia sau pe la noi se gasec și am zis să ne facem aprovizionarea în Albania. Lek nu mai aveam,nici drum mult de făcut prin Albania încât să avem echivalentul a 50 de euro transformați în Lek iar țigări ne trebuiau doar 4 pachete,speriați că nu cumva un control de rutină la vamă să se transforme în ceva mai serios,aproape de un tușeu recatal,că am mai auzit eu povești de la prieteni. 
         Că-n Albania,unu' nu avea țigări de-alea,altu avea dar se plătea doar în Lek,altul nu avea nici țigări nici POS,altul avea de toate dar POS era stricat(închipuie-ți,fix azi!),altul a zis că ne rezolvă el de aia 50 de euro dar n-am avut încredere,până la urmă am găsit locul potrivit dar și acolo a trebuit să vina un superior să bată în tastele de la POS-ul plin de praf,pus acolo doar de formă,că peștele pe televizor. 
         După ce ne-am cazat,în pizdeea fată de centrul orașului, că doar asta se încadra în buget,Iști a făcut primul drum la magazin să ia o pâine să terminăm ce mai aveam de mâncare la noi,mai ales că nu mâncasem nimic toată ziua. 
         S-a întors cu mai multe de la magazin:salam,unt,cașcaval,apa,bere și-un cuțit,cu recomandarea: 'Invata-te cu asta că o să-l folosești destul de des pă Grecia asta. Parcă vezi că până ajungem în Vamă nu mai are lamă. Și nici nu-i sigur că acolo nu ne luăm altul că nici Vamă nu stă rău cu preturile' 
          A fost o zi de tranzit,nici nu am oprit foarte mult,nici poze nu am avut la ce să facem,am ajuns la cazare unde eu am scris și Iști nu știu ce a făcut că nu l-am urmărit,cred că a stat pe net,cu capu' gol,în 'nothing box-ul' în care intră băieții să se relaxeze. 
           Am avut o tentativă de a 'iesi în oras' pe-acolo dar erau 2 ulițe cu nimic de văzut. Era o peșteră în schimb,pe care Iști a sugerat să mergem să o vedem dar nu-s chiar așa de pantofara încât să mă duc în peșteră în șlapi. 
            Până acum nu m-am implicat deloc în traseu sau locuri de mers,vizitat,stat la plajă și am simțit de multe ori până acum că am pierdut ceva,că sigur dacă dădeam măcar un search pe google nimeream mai bine,așa că azi nu am mai lăsat izmene pe călător și am fost mai activă la capitolul asta,și cum deja parcă simțeam nevoia să nu mă urc o zi pe motocicletă,am hotărât de comun acord să mai stăm încă o zi în Ioannina
         Asta e singura poză din ziua asta!

Ioannina

         Cam cum se întâmplă și acasă într-o duminică dimineață când nu ți-ai făcut nici un program,degeaba ne-am trezit noi la 7 că am pierdut vremea de pomană,la 7 litri de cafea și un pachet întreg de țigări,până pe la 12. 
         A trebuit să scot de la naftalină tehnicile de negociere cu Isti că el voia să mergem cu motorul în oraș dar eu aveam în plan să mă machiez,să-mi fac freza și niște poze în care să arăt încât să mă recunoască telefonul dacă aș avea activată opțiunea de recunoaștere facială,deci voiam cu autobuzul. 
         De treabă,Iannis de la cazare ne-a arătat de unde luăm bus,unde ne dăm jos din el și ce avem de văzut în orașul minunat,pe o hartă agățată de perete. 
           Am observat în orașul ăsta că busul are stații dar mai oprește și între ele dacă faci cu mâna ca la autostop și am observat și cum se face. Dacă ai bilet ți-l compostezi normal și mai strecori niște mărunțiș în pușculița șoferului,construită special pentru astfel de situații 'neprevazute'. I-am zis să ne dea jos la Poliție,după indicațiile lui Iannis,și el ne-a făcut un semn,a vorbit ceva cu noi în grecește și la un semafor pe care l-a prins roșu ne-a aruncat afară din bus. 
         Noroc de inspirația de moment să renunț la machiaj,m-am gandit ca o față nemachiată deloc arată oricând mai bine decât una cu machiajul scurs de la căldură pentru că in oraș era cu vreo 4 grade mai cald decât la noi,la țară.
         Orașul are castel,printre puținele locuite din lume,scria pe net,are lac în mijlocul căruia este o insulă,și asta tot printre puținele insule de pe un lac locuite din lume,castelul are și muzeu,orașul are un centru vechi fain și lângă oraș este peștera de care am mai zis,și asta ceva mișto tare,între cele mai mișto peșteri din lume. Planul era să vizităm tot ce era de vizitat prin oraș și să lăsăm la sfârșit peștera,să ne răcorim în cele 17 grade din interior. 
        Am început cu plimbare lejeră prin oraș,pe la umbră,că erau peste tot copaci și parcuri și am ajuns la castel. Așa era de fain înăuntru încât recomand oricui să meargă. Ce scria pe net că-i locuit însemna de fapt că în interiorul unor ziduri de castel sunt case,mici magazine și terase,boutqiue hoteluri,toate cu flori pe la geamuri și aranjate cu mult bun gust și că străzile înguste sunt pietruite,ca pe vremuri,cu piatră albă. Cât s-or fi chinuit aia să pună piatra aia mică pe o suprafața așa de mare numai Apu poate ști,care pune cam același lucru la noi pe terasa cam cât un prosop mai mare de plajă de vreo 2 luni. Și era și foarte curat,singurul gunoi pe care l-am văzut in castel a fost un dog poop în mijlocul drumului. 
       La muzeu am intrat cu 4 euro pe cap și gluma cu ăștia 4 euro a mers aproape toată ziua. Puteai să vezi muzeul bizantin,moscheea și colecția de bijuterii de argint. Moscheea avea un balcon,accesul făcându-se pe o scară îngustă și abruptă și la coborâre am vrut si eu o poză acolo,dar mai repede că ar mai fi coborât și alții dar Isti nu se grăbea nicăieri, pe motiv că 'N-ai frică,că de ăștia 4 euro pe mine nu mă-mpinge nimeni'. 
        La ieșire ne-am întâlnit cu un cuplu de români cu care am povestit impresii de vacanță. De fapt fiecare vorbea de ale lui,noi cu peisajele din Muntenegru și fructele de mare din Albania,ei cu cetățile și zeitățile din Grecia,având dilema eternă e românului care pun pariu că nu și-a zugrăvit apartamenul de 25 de ani 'Cum,dom'ne au reușit ăștia să construiască atâtea cetăți acum 3700 de ani și la noi nu se face un cacao de autostradă!' Eu nu-s cu astea,oricum și din muzeul asta tot ce am înțeles a fost o mistrie de argint cu modele faine de care Isti a zis că 'ar fi bun ăsta pentru tata,să curețe cu el la iepuri' iar mitologia greaca,Jules Verne și cursurile de farmacologie din anul 3 au fost pentru mine cele mai tari somnifere încercate vreodată. 
      Cuplul asta de români ne-a mai liniștit,că la o tavernă poți să mănânci cu 20 de euro 2 persoane dar trebuie să fii vigilent,că poți să nimerești prost și să te coste și vreo 50. No,am ales o terasă fix pe lac,ne-am așezat la o masă dar am plecat repede de-acolo când un tip a venit,și-a aruncat sprâncenele în sus și bărbia înspre noi,un fel de 'Ia zi! Care e treaba?',fără să avem la masă macar un meniu să ne hotărâm.
      Am învățat în vacanța asta să nu mai îmi fie rușine să mă ridic de la o masă și să plec dacă ceva nu-mi convine,până la urmă pe banii mei și pe timpul meu stau unde îmi place,cum si Isti,pe banii lui,nu e îmbrâncit de nimeni.
       Am ales altă terasă,de data asta pe principiul clasic al efectului de turmă,unde-i cel mai aglomerat,că înseamnă că acolo se mănâncă cel mai bine. Am nimerit un chelner foarte de treabă care ne-a întrebat de unde suntem că i se părea lui că avem fețe de români. Nu știu dacă asta-i de rău sau de bine,poate că balanța înclină mai mult înspre rău dar nici nu l-am văzut stresat că rămâne fără portmoneu(că și de români se zice că fură,nu doar de albanezi) 
       Eu am mâncat mergătoarele de la vreo 2 pui care mi-au ținut de foame 2 zile,Iști un gyros uriaș de porc pentru că...Grecia,eu am băut un canceu de vin,Isti 2 beri,a doua fiind din partea casei doar pt că i-am zis de vreo 4 ori să o aducă și cât am stat acolo i-am numărat vecinului de masă care cântarea pe puțin 150 de kg farfuriile și felurile de mâncare rase într-o oră. 
       Înapoi înspre casă am luat-o pe jos,eu tot insistam că vreau pe malul lacului dar Isti,plictisit deja de mine,cu GPS în mână a zis 'No,hai să merem,o să trebuiască să sărim vreo 2-3 garduri la un moment dar mă gândesc că nu-i asta o problemă pentru tine' 
      Nu am avut chef de sărit garduri și am mers pe la drumul mare dar am avut chef să intrăm într-un cimitir întâlnit pe drum,aranjat foarte frumos,unde 2 doamne spălau cu apa adusă de acasă lespezile de marmură și împrospătau florile din glastră. Noi am intrat de distracție,pentru o competiție între noi 'cine îl găsește pe cel care a trăit 100 de ani' dar am fost respectuoși,nu am făcut gălăgie,nu am râs decât așa,pe sub mustață, și nu am răscolit într-un mormânt din care cineva fusese exhumat recent să vedem dacă nu cumva le-a scăpat ăstora vreun os,deși am fost tentată. 
        Am ajuns acasă prea târziu că să mai găsim deschis la peșteră,am socializat în schimb cu un militar grec care fusese un an în Kosovo și care își plănuise o vacanță de o lună,inclusiv pe la Craiova,ce dracu' să caute grecul militar la Craiova? 
        A doua zi de dimineață Isti a zis 'Eu cred că putem vizita și huda asta,că ne intră în timp' dar n-am mai avut răbdare nici de hudă nici de nimic după cele 2 nopți de cazare. 
        Cazarea în sine era ok,pat comod,cameră faină dar erau vreo 48 de grade înăuntru,cu aerul condiționat pornit era bine dar făcea gălăgie aerul de la tine,de la alții, frigiderul și conversația vecinilor prin pereții subțiri ca foaia de hârtie. Parcă eram într-un dormitor de-ăla comun, cu 6 paturi de la un hostel ieftin și când toate astea se opreau începea de undeva să latre un câine al cărui stăpân evident nu a auzit încă de zgarda antilătrat sau de băgat câinele in casă că deranjează pe alții.
         Mă gândesc că militarul era învățat cu toate astea și n-a avut nimic,arata destul de fresh la ora 7....

[i gergely]

Pe plaja la Milos Beach

            În prima zi la Ioannina am avut timp să facem planul pentru următoarele zile pentru că am și ajuns devreme și nici nu era nimic de făcut în zonă. Dacă Grecia stă așa de bine la capitolul 'plajă',am avut de unde să alegem un loc mai potrivit pentru noi,adică cel mai retras posibil fără muzică,copii, șezlonguri și vânzători ambulanți. Am ales insula Lefkada că era aproape de noi,pozele arătau fain,avea multe review-uri bune pe net și o plajă exact cum căutam noi. 
               Am plecat devreme de la Iannis ca să ajungem cât mai repede în Lefkada la cazare și de acolo pe plajă,să prindem și noi nițel bronz că-i nașpa să te întorci din concediu bronzat doar pe ceafă. GPS zicea că facem 2 ore jumate și până acum a avut dreptate de fiecare data. 
                 Pe drum i-am dat 'de mancare' la motor,8 lei litrul de benzină,aș fi tare curioasă să văd ce ar face pe-aici băieții aia cu mașini scumpe de la noi care alimentează mereu de 30 de lei. 
                Am mai oprit pe drum la o terasă unde am primit din partea casei o farfurie mică-mică cu niște midii gătite într-un mare fel pe care ne-am aruncat ca șacalii și de la care era să ne și batem. 
                În Lefkada am ajuns ușor,printr-un tunel de 1600 de metri care trece pe sub mare,eu care n-am aer nici dacă mă uit la filme cu submarine și pe un pod din ăla care se deschide când trec vapoarele care,imediat după ce ne-am dat noi jos de pe el,a început să sune cum sună la o trevere la nivel cu calea ferată când începe să se lase bariera.Ce noroc! 
Peisajul pe insulă mi-a plăcut foarte mult,mare colorată fain cât vezi cu ochii,vaporașe,bărcuțe și iahturi,terase aranjate frumos,ce mai! Ca în Grecia! 
             La cazare ne-a întâmpinat o familie întreagă,cu tot cu bunică și mătușă,zâmbitori și bucuroși de oaspeți. Ne-au rugat chiar să băgam motorul în curte,să ne ajute cu bagajele,ne-au dat apă rece că probabil arătam cam transpirați,ne-au întrebat de unde venim și încotro ne îndreptăm și o tipă a venit cu o hartă mare să ne arate ce e de văzut și făcut pe insulă,de parcă stăteam o luna! Oricum,dintre toate locurile de până acum asta e singurul în care aș veni să stau o săptămână. 
              Planul era să ajungem la plaja Milos.Am citit pe net că-i așa de greu drumul încât mă și pregăteam să caut un magazin cu echipamente de cățărat să-mi iau niște corzi și 2-3 pioleți dar nu m-am chiar speriat așa de tare,în fond mai depinde și cine zice,nu-i tot una Gică Hagi cu omul de 150 de kile de la terasa din Ioannina. 
               Fata de la cazare a zis că nu-i mare filozofie,că se duce lumea cu copii după ei și că îl faci în 20 de minute,lucru îmbucurător,așa că în scurt timp am pornit la drum. 
La Iști orice se întâmplă el compară cu ce se întâmplă la o mașină. De exemplu,primul compliment pe care mi l-a făcut a fost că am șasiul bun...Nu prea am înțeles atunci ce înseamnă asta dar mi-a fost destul că în propoziție exista cuvântul 'bun'. Orice ar fi,e de bine. 
            Așa și acum,pe drumul înspre plajă,peste muntele descris pe net că fiind puțin mai înalt și mai dificil de escaladat decât Everest,un român cu multe doze de bere goale în sacoșa cu gunoi era jumate leșinat pe jos,nevastă-să făcându-i vânt cu mâna în timp ce o fată care vorbea și greacă și engleză chema o ambulanță. Le-am dat niște apă de la noi,l-am pus cu cracii mai sus decât capul și ce m-am mai priceput eu acolo,că eu îs doar cu dinții,în rest poate muri omu' lângă mine de orice.
              După faza asta a început Iști să povestească ce s-a întâmplat de fapt:' I-o dat cu nașpa la om. Sigur o trebuit ăsta să-i dea inferioară p-aci să urce dealu-ăsta. Auzi,că i-o dat și tare,și pă soarele asta,sigur ori o spart turbina ori i-o fi sărit un furtun de la intercooler'. Mai mergem ce mergem,iar își amintește. 'Ala o spart radiatoru,iubu,așa și-o dat!' După alte minute de mers el încă n-a uitat :'Iubu,poate că o fi pățit eterna problemă cu termostatu' 
               Cred că și acum dacă îl întreb tot mai găsește câte o comparație de-asta pe seama bietului om. 
                Plaja este,într-adevăr,foarte făină,peisajul fain,apa turqoise și curată,lume puțină,chiar merită să leșini de 2 ori până ajungi la ea. Nisip este doar pe lângă stânci,cu cât te apropii mai tare de apă nisipul se transformă în pietricele mici dar măcar rotunde care nu-s incomode de stat pe ele pe prosop dar îți rup tălpile la mers. Cea mai proastă decizie a mea a fost să mergem prin apă până în capătul plajei unde erau doar vreo 5 persoane dar era tare greu să umbli prin pietre că ne înfundam în ele până mai sus de glezne.                      Când am ajuns,în sfârșit,în locul ales să ne punem prosopul eu nu mai aveam aer și Iști,care își folosește picioarele doar ca să stea la verticală pe ele,să schimbe vitezele la motor și să se joace cu pedalele la mașină,se tot uita supărat la tălpile lui ca de bebeluș 'Sa-mi bag,ce m-or pizdit ăstea!' 
              După ce ne-am răcorit cu o baie și ne-am mai revenit cu respirația am uitat de tot chinul îndurat pe drum,cum uiți de un epilat inghinal imediat după ce ai ieșit din salon și,chiar dacă am zis că înapoi luăm barca,ne-am răzgândit,ora 19,ora la care pleca ultima barcă, părânduni-se prea tânără pentru a pleca din locul minunat,mai ales că soarele era încă sus și nici nu eram în pericol să ne ardem. 
              La intorcere Iști i-a dat și el tare de parcă era concurs și m-a așteptat în locul unde zăcea românul. Văzându-mă că îs pe punctul de a o lua pe urmele omului nostru mi-a aruncat un 'N-arăți prea bine,Ciobi!' și iar și-a amintit:'Iubu,oare mai trăiește săracu om? Cum l-or fi tractat și paramedicii aia în jos pe deal,sigur și-or băgat aia p..a în ea meserie și,mai ales,în zona unde trebuie s-o practice!' 
            Tot drumul până jos tot în dinastea a ținut-o:'Iti zic io,ăla care o scris pe net că-i greu drumu' n-o fost fraier,și Andi Vișoiu ar fi avut probleme p-aci.' Sau 'Il aduceai tu pă Petrică p-aci...nu' și multe altele,încurajat cu siguranță și de faptul că eu râdeam foarte tare și de alea 2 beri din ghiozdan băute pe plajă. A trecut și la alte presupuneri 'Sigur i-o promis nevastă-să o noapte de neuitat și-amu omu s-o grăbit și îți dai seama că i-o dat tare,s-o cam jucat a meu cu vitezele,numa' in limitare i-o dat!'. 
          Îmi pare tare rău că nu am mai avut baterie la telefon să îl înregistrez că m-a amuzat mai bine ca orice! 
             Acum dacă mă gadesc mai bine nu-i chiar așa de greu drumul,se poate face de oricine are o condiție fizică cât de cât,măcar cât să îi permită să se urce fără ajutor în autobuz. Eu l-am făcut în șlapi,pe burta goala si cu 2 beri la bord.
              Era lume care la ora aia mergea înspre plajă,le-am urat tuturor 'Good luck',în special la întorcere. 
                 Ajunși înapoi în sat,transpirați,flămânzi și însetați eu am zis să stăm la o terasă unde am văzut eu că arăta fain mâncarea dar lui Iști nu i-a convenit:'Aci vrei,la prima?' No,hai să mai căutăm. Nici următoarea n-a fost bună:'Du-mă aci,unde-i cel mai scump,în p...a mea!',până când am renunțat total la ideea de a mai sta la vreo terasă și am vrut acasă prima data să fac și eu un duș(mai ales că nimeni nu arăta ca noi,toți erau înțoliți și parfumați) și-apoi mai vedem noi. 
             Pe drum-cu cine ne întâlnim? Omu'!!! Românul nostru era vesel și fresh,nici n-ai fi zis că acum 3 ore aproape că își dădea ultima suflare pe muntele de la Milos Beach. Am aflat de la el că și-a revenit singur până la urmă,ambulanțierii neavând nici măcar de gând să urce până acolo,ori îl așteptau jos în sat,ori jos pe plajă să îl ducă cu barca. Am mai aflat și că nu bea alcool deloc,deci dozele goale din plasă ori erau ale nevesti-sii ori erau ale vreunui bizon căruia i-a fost prea lene să le care până la prima pubelă și le-a lăsat la mijlocul drumului. Ne-a mulțumit mult pentru ajutor(ce ajutor,că în afară de jumate de litru de apa,un Doamne-ajută și o urare de însănătoșire grabnică nu i-am făcut nimic) și și-a pus mâna pe inimă când a auzit că suntem din Cluj. I-am sugerat să ia barca data viitoare când mai are de gând să stea la plajă la Milos dar el încheiase orice legătură cu plaja asta și era hotărât ca a doua zi să stea pe-aci,pe plajă la 'general population',unde ajungi și dacă ai 100 de ani sau ești în cărucior cu rotile. 
             Întâlnirea asta iar l-a pornit pe Iști,de data asta fercit că omul era bine 'Ioi,tu,ce mă bucur că n-o murit!' dar îngrijorat că dacă,Doamne ferește,ți se întâmplă ceva nasol într-un loc greu accesibil 'Te lasă ăștia să mori,că pe-un caine' 
                Cine să mai iasă la terasă după ce am ajuns acasă? Am trecut pe la supermarketul de vis-a-vis,ne-am aprovizionat cu tzatziki,măsline,o coservă de carne,un salam,un suc și-o apa,am constatat că e 50 de eurocenți un ou și am încheiat ziua devreme,pe la 9 jumate eram deja în pat cu aerul condiționat setat pe 20 de grade și înveliți bine cu o plapumă. 

Înainte de a adormi,Iști iar și-a amintit de om: 'Iti dai seama,tu,că i s-o aprins un bec roșu în bord la ăla!!! Oare cât de tare i-o fi dat? Da' ce bine că n-o murit,tu! Chiar îs fericit,sa știi!'

A doua zi de plajă

           M-am trezit pe la 5 cu fața la cearceaf și ochii cât 2 cepe umflate cu hormoni. 
           Toată noaptea i-am auzit pe vecini cum fiecare în parte a făcut duș,cum au plecat de-casă unul câte unul și s-au întors tot pe rând,toți zornăindu-și între degete cheile de la camere și certându-și copiii care râdeau și se alergau pe hol.  Iar cald-frig,iar aerele condiționate de la noi,de la vecini,de la casa de lângă,grecii ăștia toți or avea case din carton? Iar câine lătrător,al cărui lătrat semăna cu lătratul câinelui meu de-acasă,ceea ce m-a enervat și mai tare că de fiecare dată mă trezeam speriată că-i al meu și trebuie să ies să fac ceva până nu pune în picioare tot cartierul. 
           Cred că dacă îmi instalam un cort în sensul giratoriu din Mărăști mă odihneam mai bine. 
            La 5 era liniște dar cum tentativa mea de a dormi a început seara la 9 jumate și cum m-am plictisit deja să mă zvârcolesc în pat pe toate părțile mi-am pus de o cafea și în timp ce fierbea apa am tot elaborat un plan de răzbunare. 
           Să ies și eu acuma să zdrăngăn niște oale pe hol? Să m-apuc să dau găuri în pereți? Sau pot să ies în curte să pornesc motorul,să îl scot la punctul mort și să trag tare de accelerație.Să le bat la ușă la toți? Aveam multe idei,una mai faină decât alta. 
            M-am potolit după prima gură de cafea,gândindu-mă că mama m-a educat mai bine de-atât și n-ar fi deloc mândră de mine să mă vadă ce fac. 
             Mi-am văzut de treaba mea,mi-am băut cafeaua și m-am uitat la filme cu căței și mâțe pe facebook,măcar să încerc să mă bine dispun. L-am trezit și pe Isti pe la 7,până nu începea să-mi fie ciudă pe el că doarme și eu nu. Va zic eu,nu a fost deloc fericit! 
         Am mai băut o cafea,m-am mai mutat de pe scaunul din balcon pe patul din cameră și pe la 11,de-abia,am plecat și noi înspre plajă. 
Deja țigările luate din Albania erau pe ducă și nu-i bine să ai lângă tine un om nedormit,nervos și fără țigări că iese prost.                Baftă mare pentru băiatul de la magazin care era să-și ia 2 palme doar pt că ne-a zis 'hello',aveau Lucky Stike doar cu singură bilă, aia de mentol,grecii s-au prins că cealaltă are gust de spray de muște și au renunțat la ea. 
           La plajă am ajuns cu barca,oricum Isti era hotărât încă de ieri să se despartă bucuros de aia 12 euro dus-întors cât costă barca și cred că și dacă cerea ăla 120 tot ar fi dat,drumul frumos prin pădure se pare nu era chiar așa de frumos pentru el încât să-l facă de 2 ori în viață. 
          În barcă eram noi și incă alți zece români incărcați cu saltele,colace,aripioare,toate gata umflate,rogojini,prosopape,mese,scaune,o ladă frigorifică de plastic si vreo 25 de umbrele de plajă,de noi vorbeam așa,mai in șoaptă,să nu creadă careva că suntem cu ei.
-Vezi unde se instalează aștia,să nu stăm lâgă ei!
Mda,vezi să nu!
         Când am ajuns la plajă,în același loc în care am stat și ieri,ce să vezi? În loc de 5 persoane câte erau în prima zi azi erau minim 500 dintre care 498 români,toți cu accent de București și care mai de care mai gălăgios. Unul avea chiar o boxă din aia portabilă din care urla muzica(mă și mir că nu manele) ca la club, s-o fi gândit că-i prea liniște pe plajă și ne rezolvă el de un pic de atmosferă. După 5 piese m-a scutit de un drum până la el și a oprit muzica. 
         Când ăsta a terminat-o cu clubăreala au început să se vânzolească pe-acolo tot felul de lume să își facă poze faine de facebook sau de Tinder crăcănați în toate pozițiile și cățărați pe toate stâncile din apă și de pe mal. Ca să știe toată plaja că ei îs acolo,urlau,normal!
           Când și ăștia au plecat,mulțumiți de rezultat,au început să vină copiii,unul mai urlător decât altul,cuvintele 'mama' 'tata' și 'Vasili' fiind atât de utilizate și la volum maxim,bineînțeles,încât le-am auzit de cel puțin 450 de ori pe fiecare. 
        Și noi care ne făceam griji de un cuplu care stătea lângă noi și la care am zărit cu coada ochiului niște table printre bagaje. Ne-am gândit că o să dea ăstia cu zarul 6-5 toată ziua dar nu,nu au avut chef de table.
           Am mâncat pe plajă mâncare de la magazin,oricum nu aveai de unde să îți cumperi altceva decât niște gogoși de la o tanti care a trecut pe-acolo doar de dimineață,dacă ai fi mâncat o gogoașă pe la 3 tanti nu mai era de găsit. 
        Și-acum,după o masă copioasă,siesta la umbră,sub umbrela primită moca de la cazare. Părea că toată lumea se ușchise înapoi spre păturile proprii,era liniște și pace,dar noi de sub umbrela noastră nu am văzut o familie care își instalase tabăra la 5m de noi. Familie cu 2 copii mici. Pe ăla mai mic tac-su încerca să-l călească sau să-l învețe să înoate sau nu am înțeles exact-exact ce încerca să-i facă dar copilul cred că a înțeles că vrea să-l omoare și,pe când eram în dulcele tărâm dintre somn și veghe,se pune al meu pe un urlat,din ăla din toți rărunchii,de toată plaja se uita la ei ca la urs.                 Tac-su nu s-a oprit,îl tot arunca în apă și 
nici copilul nu s-a oprit din urlat,metoda asta de distracție la mare nefiind pe placul lui. Când pruncul era deja mov de la plâns și de la apa rece capul familiei a decis că-i destul,i-a învelit frumușel și cu grijă pe amândoi în prosoape și i-a dus acasă,să-i mai chinuie și cu altceva. 

Aici fac o mică paranteză. Faptul că nici nu am și nici nu vreau să am copii nu înseamnă că nu-i suport sau că nu îmi plac. Sunt unii simpatici foc,amuzanți,inteligenți și educați frumos,în general ăia care au părinți la fel. În cazul de față copilul nu avea nici o vina,săracul,eu aveam o problemă uriașă cu tatăl,căruia i-aș fi rupt fără să stau prea mult pe gânduri alea 2 mâini cu care îl arunca în apă și l-aș fi bătut bine cu ele iar pe mamă aș fi ținut-o vreo 2-3 minute cu capul sub apă doar așa,să vadă cum e, că stătea și se uita ca vaca la barieră în loc să-și culce copilul evident obosit. Da,știu că există și copii care zbiară aiurea,fără un motiv simplu de înțeles dar aici clar nu era cazul pentru că s-a liniștit imediat ce a fost adus în siguranță pe uscat,îmbrăcat în prosopelul lui și în drum spre casă. Așa,gata paranteza. 
 
         Împreună cu familia asta a plecat și cheful meu de a mai sta la plajă și am început să-mi strâng tacticos chiștoacele de țigări adunate toate într-un singur loc,dozele de bere,tabla de la conservele de sardine și de carne și să le pun într-o sacoșă,la un loc cu adidași,cremă de plajă,pâine,sticla cu apa și tot ce mai aveam pe la noi. Iști m-a văzut și m-a întrebat ce fac. 
-Io mă duc. Ne vedem acasă. 
-Nu mai stai?
-NU!!! 
-No,da' așa le-ai pus alea?-și le-a luat el în primire,le-a sortat frumos să nu se enerveze când găsește ulei de la sardine și zeamă de carne în adidași si pe tricou.
          Am plecat de acolo cu viteza a cincea,i-am dat și eu tare prin pietrișul de pe plajă,fără să mă intereseze că mă înfund în el până la genunchi,că pârlește pe la tălpi sau că sare din șlap 2 metri în sus și aterizează elegant pe lume,pe prosoape sau pe sânii vreuneia mai cu tupeu care făcea plajă topless. 

Inca o paranteză. Am observat un fenomen foarte ciudat. În timp ce pe stradă lumea se dezbracă incât în curând va fi la modă să ieși in oraș in chiloți tanga fără nimic altceva pe tine,la plajă a revenit moda anilor 30,cu costume de baie cât o parapantă. Chiloți cu talie până la coaste,cu niște ochiuri in partea de sus,numa' bine sa arăți la sfârșitul vacanței ca și grătarele de la aragaz,costume de baie întregi,ca alea cu care mergi la bazinul acoperit,sutiene cu volane pana la brâu si aproape 'pe gât',ca o helancă. Gata și paranteza asta.
      
         M-am înfipt printre lumea care stătea la coadă să se suie în barcă de zici că barca ceea mi-o cumpărase mie mama și m-am cățărat înăuntru,bine,după ce l-am văzut pe grecul bronzat și cu față de actor că ridica 2 degete în sus,semn că mai avea nevoie de încă 2 oameni ca să fie înarcărea maximă. 'Noi,noi!!! Isti,hai,aruncă-te! Ia-mi papucul ăla din apă și hai să merem!' 
        Du-te,Dică și dă-i tare! Și chiar i-a dat tare grecul și era fain,îmi place cu barca pe mare,mai ales când prinde un pic de viteză,tot timpul am senzația că zbor afară din ea. Fericirea mea a durat maxim 1 minut(cred că-s blestemată azi),a și apărut o #poliție din aia de se dă pe mare,grecul a frânat brusc,merge și cu 2 la oră,mai bine așa decât să-l lase ăia fără business și,implicit,fără bani de pită. 
           Când am ajuns noi printre clădiri,mai pe la umbră,și m-am uitat mai bine la noi cum arătăm constat șocată că suntem de un roșu mai aprins decât ghiozdanul cu reclamă la Stalinskaya pe care suntem nevoiți să-l luăm mereu cu noi prin lume( celălalt a cedat și e legat cu sârmă că să stea închis,asta fiind ultima lui vacanță). Cum dracu???? Că am stat doar la umbră!!!!! Well,se pare că și la umbră te bronzezi(a se citi 'te arzi') atâta timp cât din crema de plajă fițoasă,cu factor 25,nu consumi nici un gram. 
          Buuuun! Deci avem nevoie de o cremă after sun. Asta nu-mi place cum arată ambalajul,asta nu-mi place cum miroase,asta e prea scumpă,asta e dubios de ieftină,dincolo parcă era ceva cu ulei de măsline și părea mai bună,l-am cărat pe Isti prin toate magazinele din sat,până la urmă am rămas la una cu o textură ca un rântaș mai diluat care n-a făcut nici un miracol pentru pieile noaste arse. 
        Pe la 7 îmi cădeau deja ochii în gură dar mi-am calculat eu că dacă adorm acum o să mă trezesc sigur pe la 3 și-am mai tras de mine la un film vizionat pe telefon(televizor ciuciu de aia 70 de euro pe noapte). 
          Mă tot văicăream de febră,de piele prea caldă,de frisoane și toate problemele din lume dar am înghițit o fiolă de algocalmin și cu ea și toate lamentările când m-am uitat mai bine la Isti care era tot o carne vie,mai ales pe tibii. Garantat era mai îndreptățit decât mine să se plângă și cu toate astea stătea cuminte in pat și plângea în el,ca un bărbat adevărat.
         No,acuma chiar dacă am eu o piele albă ca un merțan de cocalar care se mai si îmbuboșează din te miri ce,măcar un lucru bun moștenire de la strămoșii mei,ma bronzez fain. A doua zi pielea mea era un auriu frumos si plină de bube. Isti tot carne vie. Supeeeer!

   Poze puține,exact câte am facut in ziua aia ca noi nu suntem ca alții....

Despre cum am ajuns la Meteora și ce am făcut acolo

Prima dată despre cum am ajuns. 

        Am plecat din Lefkada pe la 9 jumate,destul de târziu dar aveam inspirație pentru ultima poveste și nu am vrut să o pierd pe traseu. Când mi-am ridicat eu ochii din telefon Isti era spălat împachetat,îmbrăcat,cu cizmele în picioare și cu jumate de bagaje încărcate pe motor. Mi-a zis să accelerez și m-am conformat. 
        Aveam de parcurs același drum pe care și venisem,înspre Ioannina,peste podul de care v-am zis,metalic și alunecos ca patinoarul la început de program și prin tunelul pe sub mare care e pe bani. 
        La coadă la cusculiile de încasare Isti zice: 'Eu mă pun lângă motoriștii ăștia'. Era un tip și o tipă,fiecare pe motorul lui. Foarte cool! Ne dăm mai aproape,ne salutăm,de unde sunteți,alea,alea,vrem să facem o poză cu voi,tipii opresc după gherete și începem o conversație. As it turns out ăștia sunt niște oameni din Germania care călătoresc prin toată lumea pe motoarele alea,aveau fiecare pe cutia de bagaje de sus o hartă a lumii pe care trasaseră cu roșu ca un track,adică pe unde au umblat ei,și nu le mai rămăseseră multe de văzut în lumea asta. Și încă harta aia era veche de 5 ani,între timp s-au mai adunat niște drumuri! Erau tineri,mai tineri ca mine cred. 
Ne-au povestit de România,că au fost și la noi și le-a plăcut maxim,în special oamenii care sunt foarte ospitalieri și peisajele și Transalpina și Transfăgărășan,normal,și le părea rău că nu le-a intrat în timp și Delta. Grecia nu prea era pe gustul lor,li s-a părut prea turistică și prea aveau senzația că lumea îi tratează că pe un portofel și-atât. Ce mai încoace și încolo,oameni pe gustul nostru,clar! E incredibil ce cantitate mare de informații poți să schimbi cu un om complet necunoscut în 15 minute! 
          No,și ei mergeau la Meteora și brusc ne-am schimbat și noi destinația,că i-am întrebat dacă putem să mergem împreună și ei au fost de acord. Ei stăteau cu cortul la camping,noi nu avem cort la noi dar ne vedem seara la o tavernă să povestim. Să povestim însemnând de fapt noi să îi asaltam cu milioane de întrebări și ei să povestească în timp ce noi îi ascultăm cu gura căscată,cei mai câștigați fiind,evident,noi. 
         Plecăm. Fiecare în ritmul lui,că ei opresc mai des pentru poze și filmări pentru pagina lor de facebook și canalul de youtube iar noi pierdem vremea pe la terase, de sete și de foame. 
         După ce plecăm Iști se prinde: 'Tu,eu pe ăștia îi știu! Mare lucru dacă nu deja îi urmăresc pe youtube! Cred că am încercat într-o dimineață să ți-i arăt și ție dar nu ți-a plăcut că vorbesc în germană' 
          Se pare că toți ăștia care călătoresc prin lume au o anumită formă de a îi anunța și pe alții că ei călătoresc,nu o fac așa,degeaba,doar pentru ei. Unii au bloguri,alții au pagini de facebook ca și #onherbike sau #timetoride și canale de youtube cu aceleași nume,fiecare în funcție de talentul pe care îl are,la scris,la făcut poze,la filmat. Sunt 3 băieți români care s-au dus chiar într-o expediție în Siberia cu un Aro din ăla vechi și au pe youtube un fel de serial despre asta. 
         Așa și eu. Doar nu-i ca și cum acuma am plecat prima dată în viață mai departe de Someșeni dar până acum nici prin cap nu mi-a trecut să scriu cum a fost în vacanță. În afară de numele pacienților în agenda de programări,câte o rețetă de antibiotic pe la cabinet și o semnătură la bancă nu am scris nimic și despre nimic de 12 ani,de la licență. Încă Tudor voia să mă facă să renunț la agendă că nu mai îi la modă,cică,dar eu cu totul nu sunt la nici o modă,deci nu renunț la agendă,clar! 
         Dar nu știu cum e,pe motor e altfel,de la vântul care îți șuieră în cască,de la faptul că omul drag îți e foarte aproape sau nu știu de la ce anume,în general capul ți-e gol. Nu te mai gândesti nici la factura de gaz,nici la ziua de mâine,nici dacă mâțele au de mâncare,la nimic. Și atunci îți apar idei,cumva cred că e că un drog. 
        Mai mergem ce mergem și găsim un izvor,făcut fain,cu piatră,acoperiș tot din piatră,umbră,apă,răcoare. Sub asta se odihnea un băiat ca un băț de chibrit și de înalt și de slab având alături o bicicletă încărcată cu cort,bucătărie,tablete,telefoane,GPS-uri, căști și absolut tot-tot ce are nevoie un om într-o călătorie lungă. Băiatul venise pe țoagla aia tocmai din Italia,plecase de-acasă de 22 de zile și făcuse 1800 de kilometri,i-am și zis că e aproape mai rapid decât noi,la 80-100 de km cât a zis el că face pe zi. Era foarte mândru,a zis că,da,acuma poate să zică fără rușine câți km are parcurși în vacanța asta dar la început...era nasol de zis...când încă nu făcuse nici 10.Ziua lui începea la 10 dimineața și se încheia la 9 seara,întindea cortul pe oriunde îl prindea întunericul și somnul: în munți,pe marginea drumului,în sate pe la oameni în curți și adormea ca mort,nu conta ce gălăgie se aude sau dacă îi chiorăie mațele de foame. Era și el,ca și noi,entuziasmat de oamenii din Albania,într-o seară exact când se pregătea să tragă cortul lângă școala dintr-un sat cineva a venit la el 'Nu,nu,nu aici!!! Hai la mine acasă,pat,mâncare,duș,nu trebuie să plătești nimic!' Si l-a găzduit omul si nici nu i-a furat nimic. Și ăsta fusese în România,făcuse autostopul de la Iași la Sofia. Clar că l-am chemat la noi la Cluj! Sper să vină! 
      Băiatul ăsta primește 5 stele de la noi,la 22 de ani câți are el să te pornești tu singur cu o biță prin lume nu-i lucru simplu,îți trebuie și o doză de curaj,una de nebunie și un set mare de știți-voi-ce. Isti s-a mirat tare când a aflat câți ani are băiatul dar el nu s-a supărat,a zis că acuma arată bătrân de la drum și oboseală. Eu am zis că o să aibă ce povești la bătrânețe și el a zis că da,o să fie un bunic obosit dar cu povești multe. Și el își scria pe facebook povestea,ca și noi,mai mult că să nu uite pe unde a umblat,doar nu pentru vreun premiu Nobel în literatură. 
       Îi urăm succes în continuare,să 'be safe',îl mai lăudăm încă o data pentru curaj și determinare și plecăm mai departe,spre Meteora. 

Ce am făcut la Meteora 
           Păi și asta-i simplu. Ne-am cazat și ne-am dus la magazin să ne luăm niște beri. Acolo o tanti de cel puțin 105 ani,șontoroagă de-un picior ne-a luat 2 euro pe bere chiar dacă pe ea scria că-i 80 de cenți și nici nu ne-a lăsat să plătim cu cardul. Șocați,nu ne-am mai luat și o plasă de 1 euro pentru pentru ele și,așa,cu berile reci ca gheața în brațe,ne întâlnim pe drum cu alți 2 români,din Târgu Mureș. El 58 de ani,ea 54,cu copii mari așezați pe la casele lor deja care,ce să facă și ei,doar nu s-or plictisi pe-acasă la știrile de la ora 5,mai bine se dădeau cu scuterul prin Europa. Iar povești,de unde veniți,unde mergeți,ce-ați văzut,cum vi s-a părut,the usuals. Ei se pregăteau să meargă la mănăstirile de sus de pe munte,ceea ce e și toată marea scofală de văzut în zonă,că în rest n-ai ce. 
'No,voi nu mereți?' 
'Nu merem niciunde că-i prea cald,merem mai bine să ne împrietenim cu berile astea și-apoi mai vedem noi' 'No,bine,serus. Ne mai vedem' 
        La cazare un tip stătea singur la masă pe terasă și Isti l-a salutat în română că oricum era așa de plin de români peste tot,încă de la o terasă de pe drum unde doar românește se auzea pe la mese încât la baie când mi-a bătut cineva la ușă am răspuns 'ocupat',n-avea rost să mă complic cu altceva. 
        Tipul,normal că era român și cum stătea la singura masă cu umbră de pe terasă ne-am pus cu el. Începem să povestim. Era din Constanța,sătul de plajă și mare și soare și slip,venise cu familia compusă din el, nevastă și 2 fete faine și educate bine(atât de bine încât nu sunt chiar sigură-sigură dar mi se pare că una dintre ele mi-a zis saru'mana,wtf!!!) și vizita orașe,chestii mai interesante sau ce îi mai zicea lumea că merită văzut. L-am combinat să meargă în Albania,dar nu la Durres unde am fost noi,ci la Sarande,unde fuseseră cuplul din Mureș și au zis că-i fain tare. 
         Între timp s-a trezit și soția,cam ca mine ieri în Lefkada,că una vorbea la telefon de 2 ore și o plasă de țânțari se tot bătea de tocul geamului. Și-a revenit repede din fericire și bine a făcut că-i o femeie tare amuzantă. Am povestit acolo cu ei despre de toate,care pe unde lucrează,povești și pățanii amuzante de prin vacanțe si de la locul de muncă,cheltuieli și costuri,cum era mamaie să dea colțu' fix pe tura mea, tot soiul de povești faine și de râs. 
Pe la lăsarea serii au trecut și mureșenii cu scuterul pe stradă și le-am făcut semn să vină și ei la noi. Au venit,am mărit gașca,am continuat cu poveștile la nenumărate beri-unii și la niște sticle de vin-alții(am rămas doar la lichidele astea chiar dacă Dan din Mureș avea la el o sticlă de jumate de palincă cu care se jura că bagă sub masă un sat întreg)ne-am cățărat toți pe motor sa ne tragem in chip și a rămas că noi Meteora o să o vedem doar pe net, în pozele facute de altii,după mine fiind mai importantă conversația cu oameni faini decât orice mânăstire. 
          Cu nemții nu ne-am mai întâlnit,nu ni s-a potrivit programul,ei mergeau pe munte să facă poze la apus,noi,cum să zic,șoferul nu mai era în stare să conducă decât conversația de la masă dar toate se întâmplă cu un motiv. Poate că am ajuns la Meteora nu că să o vedem,nici ca să vorbim cu nemții ci ca să îi cunoaștem pe oamenii ăștia cu care ne-am potrivit chiar la fix și cu care după jumate de oră deja parcă îi știam de-o viață. 
            Și nici nu-i chiar așa de mare stres că nu ne-a ieșit cu nemții,după cum au zis ei, 
'No worries,travelers always meet twice',ăsta fiind cel mai fain lucru pe care l-am auzit eu în ultimii 6 ani,de când mi-a zis Isti prima dată 'Te iubesc'.

[i gergely]

Repede-repede o poveste,până am internet. Nu am timp să o aranjez în pagină frumos,cu alineate unde trebuie,mă iertați 

Toată noaptea m-am foit în pat în camera care era cum cred eu că trebuie să fie în iad,din descrierile pe care le-am citit. M-am trezit de 47 de ori,de cald,de sete,de greață sau de toate la un loc,înjurând și regretând din suflet ultimile 2 beri băute.Nu era aer condiționat,măcar era liniște,dar era așa de cald, ca pe plajă la oră 1 la prânz,fără umbrelă să te apere. Cred că m-am și bronzat în nopatea aia,doar de la căldură. 
Dimineața pe la 8-mahmureală maximă,dureri de cap și tot tacâmul dar m-a învățat pe mine o prietenă că mahmureala nu e decât o stare de spirit și că dacă te ridici din pat,bei o cisternă de apă,iei un Nurofen și nu te mai gândești la ea îți trece. Nurofen nu am avut să iau,am avut niște Tramadol șutit de la mamaie din plasa cu medicamente,m-am gândit că îi ajung celelalte 5 cutii pentru cât o mai avea de trăit. Capul mi-a trecut că prin minune,trăiască Tramadolul,dar...pe la 12...cine era drogat fain cam ca atunci când băieții din spital mi-au făcut un cocktail bun-bunuț pe venă înainte de operație? Ați ghicit,moi! 
Ne-am strâns catrafusele,ne-am luat la revedere de la noii noștri prieteni care nu păreau deloc avariați și-am pornit din nou la drum,către Salonic. 
GPS (cuvant urat) și bun de aruncat la gunoi ne duce mereu pe drumul cel mai rapid,adică autostrăzi,el nu știe că noi suntem cu motorul și că pe autostradă e plictisitor,am prefera niște drumuri mai lăturalnice,mai pe la țara,chiar dacă nu ajungi așa de rapid,măcar mai înclini motorul ăla pe dreapta sau pe stânga și te distrezi mai mult! În fine,la o bifurcație ținem dreapta în loc de stânga,Isti era atent la GPS-ul complet pierdut iar eu am văzut prea târziu indicatorul de Salonic. 16 km încolo,16 încoace,plus 3 euro 80 dați absolut degeaba,eram înapoi pe drumul cel bun. 
Pe la jumatea drumului ne oprim într-o benzinărie și Isti zice că a văzut el pe net că în Nei Poroi este o plajă unde merge lume care nu-i așa de rușinoasă și nu se duce să se bronzeze înfofolit ca și când ar merge la săniuș. No,hai să încercam acolo,că nici noi nu suntem rușinoși. Măcar poate scăpam de aglomerație și de copii și reușim să tranformăm,cu un drum,arsura de gradul 1 de pe picioarele lui Isti într-una de gradul 2. Ori la bal ori la spital,nu? 
Mergem cu motorul până la plajă,am zis să vedem prima dată dacă ne place și-apoi să ne găsim cazare,era să-l și înfundam pe motor în nisip și să-l răsturnăm de 3 ori dar nu s-a întâmplat nimic din toate astea și,ajunși la plajă,eu mă duc îmbrăcată așa cum eram să văd cum e. Îmi pare rău că nu mi-am făcut o poză acolo,pe plajă,îmbrăcată în toată costumația aia și cu casca pe cap printre oameni în costume de baie dar,na,câteodată ideile bune vin abia după ce toată faza a trecut. Îi fain pe plajă,zic,putem să îi dăm o șansă și să găsim o cazare. Stăm acolo,pe soare,lângă motor,să vedem ce este prin zonă că părea destul de aglomerat. Găsim ceva aproape,69 de euro pe noapte,nu-i rău,dar hai să mergem până acolo că de obicei la fața locului e mai ieftin decât pe booking. 
O întreb pe fata de la recepție ce camere mai de amărâți are și ea îmi spune că are una la parter,care nu e gata încă,mai durează încă o oră și costă 80 de euro pe noapte. 
Cum 80? 
Pe booking era 69! 
Unde,la noi? 
Da,la voi. 
Stai să verific! 
'Sa verific' a însemnat,de fapt,să corecteze de la 69 la 80,Isti era afară cu telefonul în mână și a văzut live cum se schimbă prețul. Iar mi-am amintit de nemți cum au zis ei 'suntem doar un portofel pentru greci'. Nu mi-a plăcut asta deloc,am mulțumit,am zis că,vorba unor prieteni, 'pune presiune pe buget' și am plecat să găsim ceva de mâncare că deja mă ronțăia Tramadolul ăla pe la mațe și nu ai răbdare să găsești cazare cu burta lipită de șira spinării de îți iese buricul pe spate. 
Terasă faină,fix pe plajă,cu mese și scaune în culorile lor,alb cu albastru, cum ar trebui să fie și casele lor dar de care eu nu am văzut nici măcar una. Chelner de treabă,iute printre mese și îmbrăcat cam cum se îmbracă tata când are de meșterit ceva pe la motoare,adică pantaloni de trening cât mai soioși și un tricou fabricat în anul în care m-am născut eu,cândva alb,acum pătat și plin de găuri. Ne întreabă de unde suntem,ne zice 'Buna ziua' în românește,ne aduce un meniu tot în românește și se scuză că durează mai mult până e gata mâncarea că au un singur grill și multă lume la mese. Nu-i bai,stăm aci că-i vânt și umbră,ne bem apa plată,așteptăm și ne uităm la cei 2 băieți care jumate de oră s-au învârtit pe lângă motor pe toate părțile de zici că-i faceau ITP-ul. 
De treabă chelnerul,ne-a întrebat cu ce fel de motocicletă suntem că el se dă cu o Hayabusa,ne-a adus desert din partea casei și a mai spălat din impresia proastă pe care ne-a lăsat-o fata de la hotel. 
Acum,după ce am mâncat fructe de mare și mix grill cu carne de la toate vietățile comestibile de pe la noi,hai să facem un plan de acțiune pentru zilele care urmează,în special pentru asta de azi. 
Pe mine Grecia mă urăște,după cum i-am spus și prietenei mele,și ea,ca mulți alții,îndrăgostită până peste cap de țara asta. De fiecare data când am fost în vacanță aici m-am ales doar cu mintea făcută zob de la atâta aglomerație,cu buzunarul gol,cu pielea plină de bube și cu niște amintiri pe care mai degrabă aș vrea să le uit. 
Dar eu sunt mai altfel decât sunt mulți și nu-mi place ce place și la altă lume,de exemplu în secolul ăsta mie îmi plac dinții mai strâmbi,așa,cum sunt ei și în culoarea lor naturală când toată lumea îi vrea aliniați,cât mai albi,transparenți dacă se poate,și mari cât boabele de fasole. După cum spune mama, 'Doamne,ce-ți mai place să te piși contra vântului' Mai am încă un exemplu cu mama care pe mine mă distrează tare. I-am spus odată că 'Ce bine că l-am prins pe Isti încă pe piață,până să mi-l sufle alta,dar mama,făcând din mână un gest așa,a lehamite,zice: 'Stai,mamă,liniștită,că la cât e de sucit și pretențios nu să dădea el așa dă repede!' Și are dreptate,este într-adevăr pretențios și sucit dar mie îmi place exact așa. 
Buuun. Deci,ce facem în continuare? Că se cam subțiază bugetul și pe noi nu ne-a lovit încă cheful de a ne întoarce la treabă. Dacă mai stăm în Grecia bugetul rămâne ca un fir de ață și nu-i sigur că ne mai rămân bani de benzină,măcar să nu împingem calu' ăsta până acasă. 
Mă uit și eu pe hartă ce variante avem și propun să mergem în Macedonia,la prețuri mai normale și,poate,mai răcoare. Be booking,la cazări,rezervăm apartamentul cel mai mare pe care l-am găsit,sătulă și de ultimile cazări în niște camere cât cușca la câine,și cel mai aproape de vamă. 
Pe autostradă până acolo nu am făcut mult dar ne-a costat mult,la ei autostrăzile sunt cu porți unde te taxează și 2 euro colo,1 jumate dincolo, înmulțit cu multe porți de-astea,a dat o sumă frumușică. Nu contează,măcar cazarea a fost 20 de euro,nu 80. Nu e la mare,e adevărat,dar,ce,în Macedonia n-o fi fain? Și-așa nu prea eram de privit la plajă,una buboasa ca o broască râioasă și unul ars de zici că ai încercat să-l faci la proțap și te-ai răzgândit după o oră. 
Asta era primul oraș de după vamă,o dărăpănătură cum încă nu am mai văzut,în schimb plină ochi cu clinici stomatologice uriașe,de clujenii se pot ascunde cu ale lor,plină de casinouri și păcănele la orice colț de strada și de căței care nu au fost iubiți de nimeni așa cum trebuie iubit un câine. Cățelușa asta din poză și-a adus în dinți puiuțul dolofan și l-a pus la picioarele noastre,un fel de 'Aveti voi,vă rog,grijă de el',treabă care m-a iduiosat de era să-mi dea lacrimile acolo,pe centru. 
Cazarea era în centru,pe o stradă mare din centru,strada principală,la un număr pe care noi nu l-am găsit o oră,degeaba am făcut 12 ture în sus și în jos cu motorul,12 pe picioare,până când,învinși și depășiți complet de situație,am rugat niște taximetriști să ne ajute,să sune ei proprietarul să vină să ne recupereze sau să facă ceva cu noi. Foarte amabil,unul dintre ei,mai tânăr și care vorbea engleză bine,ne rezolvă. Nu doar ne rezolvă așa,cu un telefon,ne și duce până în fața blocului,bloc pe care puteam să-l căutăm și acum,tot degeaba,că era în spatele clădirilor de la drum,imposibil de găsit. 
Vine o doamnă. Ne explică într-o engleză pe care o înțelegeam doar pentru că doamna gesticula foarte mult că motorul 'maybe' e 'safe' acolo,în parcarea blocului,'no problem'. 
'Cum adică maybe? Motor safe or no safe?' Și îi fac un semn cu mâna cum facem toți când vrem să mimăm un furt. Se prinde:'Aaaaa,noooooo,motor ocheeeeiiiiii,no problem' 
Urcăm. Apartament fain și mare,exact cum era în poze. Ne face un tur complet al apartamentului,de unde și cum dăm drumul la aer condiționat,la aragaz,la apa de la robinet,ne explică în aceeași engleză vorbită încât faci febră musculară la brațe a doua zi că băiatul ei se ocupă de închiriat asta și trebuie să vina acasă că acum e plecat,no problem,că ea stă vis-a-vis,dacă avem nevoie de orice,no problem,ne ajută. 
Iști întreabă dacă ne da niște detergent,să ne spălam TOATE hainele. 
'Deterghent? No problem' 
Dacă am nevoie de șampon mi-l dă pe al ei. Nu,mersi,că am. 
'Lenor?' 
'No,no Lenor' 
'No problem' 
A fost cea mai lungă predare de apartament posibilă,asta pentru că doamna era super de treabă și se dădea peste cap să ne fie bine. 
Nouă nu prea ne convenea că nu mai plecă odată doar pentru că ne era foarte cald,chiar dacă geaca era deja agățată de un scaun,nu mă puteam dezbrăca de pantaloni acolo,cu era de față,chiar dacă pe sub pantalonii de motor mai am încă o pereche de iegări. În plus,doamna asta era doctor și era o femeie din aia care stă foarte aproape de tine când vorbește și care simte mult prin atingere. Doctorii trebuie parcă să palpeze pe toată lumea. Tot mă atingea,pe umăr,pe braț,pe spate și eu tot încercam să mă feresc de ea cam la fel cum face și pisica mea,Cleo, care vine pe lângă picioarele mele dar când încerc să pun mâna pe ea își arcuiește coloana în jos,fuge în celălalt colț al casei și începe să se spele cu atâta sârg,de parcă am vrut să o murdăresc cu mâna mea infectă. În primul rând că nu prea îmi place să mă atingă lumea necunoscută și în al doilea mi-era și rușine,eram transpirată tare,bluza aia pe care tot punea ea mâna era udă și cu un început de miros de hoit,simțeam eu dacă întorceam brusc capul,tot ce îmi doream de la viață era să arunc hainele la spălat și pe mine în pat. 
'Mi-o rupt coiu' asta,in (cuvant urat) mea',concluzia lui Isti când am rămas doar noi doi. Vedeți dumneavoastră,Marius Conu, perspectiva lui Isti e plină de pule,'coiuri' si alte organe majoritar sexuale,toate rupte,sparte,întinse,și in română și in maghiară, si de alte glume de autobază la care in general râdem doar noi doi,încât e mai bine să fac eu un rezumat și să le 'traduc' mai elegant,să poată să citească și mamele noastre fără să se zbârlească părul pe ele.
Peste vreo oră ding-dong la ușă. Venise și băiatul,a intrat pe la noi(de fapt nu a intrat deloc,nu a pus piciorul dincolo de prag)să vadă dacă totul e în regulă,dacă mai avem nevoie de ceva,el,spre deosebire de maica-sa,într-o engleză impecabilă. Ne-a zis cum să facem cu cheia a doua zi,l-am mai întrebat și pe el dacă motorul îl mai găsim tot acolo dimineață și ne-a zis că-i foarte în siguranță și că,oricum,se vede de la balcon,de parcă toată noaptea noi am fi stat pe balcon cu ochii la motor,ca două camere de supraveghere. 
Totul a fost 'no problem',motorul era la locul lui,hainele uscate și parfumate iar noi aveam acum și bani de-ai lor,băiatul cu apartamentul fiind așa de dornic să ne ajute încât ne-a schimbat ultimii 5 euro pe care îi mai aveam cash în dinari de-ai lor.

Am plecat de la apartamentul 'no problem' târziu,pe la 11,cred că începe să ne fie dor să mai și lenevim pe canapea dimineața, nu doar să fim pe drumuri. Până la Skopje aveam puțini kilometri,țara toată de fapt e cât două județe de-ale noastre,ajungi repede oriunde. Am crezut că o să scăpam de autostradă în Macedonia,cine naiba știa ceva despre starea dumurilor în Macedonia când am plecat de-acasă? Să știți că este autostradă,și încă una făină,cu asfalt nou,beculețe,luminițe, tuneluri și peisaje frumoase. 
Prima oprire a fost într-o benzinărie unde pe 2 pachete de țigări și 2 doze de energizant hell am dat echivalentul a 24 de lei. 24 de lei toate!!! 
Ajungem în Skopje și ne cazăm,deja rezervasem hotel. 4 stele,în buricu' târgului,cu mic dejun inclus și saltea cu memorie la fabuloasa sumă de 34 de euro pe noapte. Hotelul îl găsim greu,normal,pentru toate cazările care au fost în centru în zone pietonale a trebuit să facem un fel de tresure hunt. 
Foame mare,ne lăsăm bagajele și ieșim să mâncăm ceva. Găsim un fel de Doner kebab,se plătea cu cardul dar nu ne convine că prea era ca o împinge-tava de la noi,și aglomerat,nici nu avea terasă afară,mai căutăm. Începe aceeași poveste ca în Albania,plata doar cash. 
Eu nu prea mănânc,adică mănânc rar,de când eram mică ceream mâncare doar când deja începeam să tremur de la glicemia mică. Nu s-au schimbat lucrurile prea mult,și acum e la fel,dar și când mă ia cu foame treaba e urgentă. E musai să mănânc acum-acum că mi se încețoșează vederea,transpir pe spate,tremur,mi se înfunda urechile și simt că leșin în orice moment. 
Ne întoarcem la kebab. 2 meniuri-5 euro. Bine,condițiile nu erau cele mai elegante,niște turiști cu rucsacuri mari în spate,încărcate cu de toate îl tot loveau pe Iști în cap,el se pregătea să-i bată dar s-a calmat după ce a luat 2 guri din kebab și după ce băieții și-au lăsat bagajele lângă un perete. 
Ne întoarcem la hotel să ne cunoaștem mai bine cu salteaua cu memorie și după 2 ore de somn agitat în care am visat că trăiam într-o casă în care unii trăgeau cu mitraliere m-am,trezit exact când în vis mă nimerise glonțul și eram pe moarte. 
Hai să ieșim în oraș! Hai! 
În oraș este lume,dar nu ca la balamuc. Centrul vechi e fain,cu terase în drum pe lângă care se simt mirosuri orientale, cu flori,magazine de souveniruri,de antichități,de haine,cu case vechi doar cu parter și drum pietruit. Destul de curătel,câțiva cerșetori dar nu agresivi. Mulți musulmani,bine că i-am văzut înainte de a ne caza să nu apar în pantaloni scurți și maieu printre ei că nu-mi place mie. Magazinele de haine aveau doar lucruri frumoase,de calitate si decente,multe magazine de materiale si de articole de marochinărie. Toate mi-au plăcut,mi-aș fi luat multe dacă aveam unde sa le pun. A! Multe magazine cu rochii de mireasă luxoase și altfel decât la noi.Dacă mă mai mărit incă o dată cu Isti acolo merg să-mi iau rochie,clar! Sau când împlinim 10 ani,poate îl combin să punem de-un reînnoit de jurăminte.
Când am ieșit din centrul vechi zici că am intrat în alt oraș. Nici nu știu cum să-l descriu încât să vă faceți o imagine cât mai aproape de adevăr. Toate clădirile din lume zici că s-au construit pe centru în Skopje. Toate stilurile arhitecturale inventate vreodată în lume se găsesc aici,toate în același loc. Și nu-i gata,au mai găsit ei un petec de pământ pe care acum se construiește ceva,chiar dacă fix lângă este o clădire începută demult și neterminată. Un parking care arată că și clădirea primăriei de la noi lângă o construcție ca un dom,din metal. Un arc de triumf lângă un bloc comunist. O clădire toată din sticlă lângă zidurile de piatră ale unei cetăți. Ceva ca un Parlament alb cu coloane grecești vis-a-vis de o clădire abandonată. 5 poduri unul lângă altul,la distanță de 20 de metri,unul singur vechi de 600 de anu,restul noi. Și statui. O grămadă de statui. Ne-am pozat cu toate,avem 500 de poze cu statuile din Skopje. 
-Ia-o de braț pe aia să-ți fac o poză! 
-Bagă-te între aia 2 care dansează. 
-Așează-te lângă muzicanții aia 
-Bagă-ți capul în masca lui ăla,vezi,poți? 
-Uite una care-i gravidă,fă-mi o poză. 
Pe malul râului-plin de terase,una mai mișto decât cealaltă,nici nu știai la care să te așezi. Decorate cu foarte mult bun gust și modern,cu fotolii și canapele tapițate,de mama ar fi fost în extaz,ea nu stă undeva dacă scaunele nu au spătar în unghi de 45 de grade și nu au pernă la fund. Toate aveau meniul afișat afară cu poze și prețuri și la toate mergea să plătești și cu cardul,am ales una care avea supă de ceapă în meniu că după atâtea conserve și cărnuri o zeamă prinde bine. S-a lăsat seara,s-au aprins luminile în oraș. Frumos,frumos tare și liniștit. 
Chiar dacă-i așa de încărcat centrul de Iști a zis 'Eu încă n-am mai văzut așa oraș,turnul Eiffel lipsea de-aici și piramidele,în rest le au pe toate' nu e urât și după ce ieși din piața asta,că toate sunt într-o singură piață,orașul se aerisește,străzi largi,bulevarde cu copaci și umbră și e chiar mai curat cu cât pleci mai departe de centru. 
Oameni primitori,de la hotel un băiat s-a dus cu Isti să aducă motorul până în curte,vorbesc engleză bine toți care-s mai tineri și chiar unii dintre cei mai în vârstă. Prețuri mici la cazare și unde mănâncă localnicii kebab dar un pic mai mari la terasa de pe malul râului ceea ce e și normal,nu-i la fel un împinge-tava la fast food unde te îmbulzești cu toți cu un restaurant fine dine unde stai că boieru' pe fotoliu. Acolo am plătit echivalentul a 35 de lei pe 2 beri la draft și o supă de ceapă. Nu-i mult! 
Nouă ne-a plăcut orașul,ne-am mai plimbat puțin prin el după supa de ceapă,fiind prima dată în vacanța asta când ne prinde ora 10 seara în oraș,în afară de seara la Meteora când am stat la băute până noaptea târziu.
Nu știu cum e altă lume când e obosită tare dar mie la oboseală mi se ascut toate simțurile încât dacă închid ochii văd prin pleoape beculețul verde care pâlpâie la vreun reciver de internet,dacă îmi ating pielea cu o pijama mai sintetică zici că mă freacă cineva o perie de sârmă,ca să pot să dorm așternuturile trebuie să miroasă a ceva,nu contează că-i mucegai,Lenor sau naftalină și,cel mai rău,încep să aud și cum la 5 blocuri distanță cineva bate șnițele. 
Asta fiind lămurit, 
pe la 11 mă bag în pat. Hai,că în noaptea asta le rup cu somnul! Camera noastră e la etajul 1,cum urci prima pe dreapta. De jos de la recepție se aude televizorul și cum recepționerii râd și vorbesc. După 10 minute dau tv-ul mai încet și își termină poveștile. Gata! Pot să dorm. Cineva intră în hotel,trântește ușa și urcă pe scări de zici că urca o armată întreagă. Ajunge la 2,trântește și ușa de la cameră. Bun,gata. Copilul din cameră vecină începe să plângă și,deja pentru a zecea oară,mă pregătesc să mă duc să le arăt părinților un filmuleț pe youtube 'cum să faci să oprești un bebeluș din plâns în 10 secunde' dar mă răzgândesc,de frică să nu-mi iau un telefon în cap. Tace. 20 de secunde liniște. Vecinul de la 2 intră la baie,face pipi,trage apa,se spală pe mâini,închide ușa. Liniște 1 minut. Frigiderul de la noi pornește. Lasă,că se oprește repede,nu mă deranjează. Se oprește. 5 secunde liniște. Un aer condiționat de undeva huruie,nu pot să dorm de el,mai bine mă duc jos să fumez o țigară. Nu mă duc,că mi-e lene. Nu mai huruie,ce bine! Pornește iar frigiderul de la noi. Lasă că se oprește repede. Se oprește. 5 minute liniște,super! Încerc să găsesc o poziție să dorm. Pe dreapta mă bate salteaua pe șold,pe stânga nu-i bine,pe spate wtf,no!,pe burtă n-am aer. Aleg stânga. Perna îmi face o bătătură pe ureche,simt. O aranjez. Mă mănâcă pe la glezne,de la țânțari. Mă ridic,caut prin punga cu medicamente,nu am decât o cremă cu Diclofenac. Merge și asta,decât nimic...Gata,nu mă mai scarpin. Începe să se audă ceva,ce poate fi? Cam ca picătura care vine pe furtunul de la aerul condiționat. Asta mai lipsea! Mă duc să fumez. Isti doarme,să nu-l trezesc,mă strecor afară pe vârfuri,ca un hoț. Oricum doarme buștean,norocosul! Pe hol se aude dintr-o cameră cum sforăie cineva. Săraca nevastă-sa,vezi?,se poate și mai rău!Afară plouă și mă prind ce se auzea,în loc să fie sunetul liniștitor al picăturilor de ploaie pe geamuri,era doar câte o picătură pe ceva metalic,picătura chinezească în capul meu. Mă bag iar în pat. Asta chiar se aude tare. Deschid geamul cu un prosop în mână,să îl pun pe pervaz,să îi amortizez căderea picăturii nenorocite care în urechile mele era că un picamer. Ghinion,nu e de la pervazul meu,e de pe casa de lângă cu acoperiș de tablă și nu ajung cu prosopul până acolo. Frigiderul pornește iar. Mă ridic,îl trag de la loc,îl scot din priză,îl bag înapoi să nu se împiedice Isti în el. Liniște,în sfârșit. Isti începe să sforăie că ăla de se auzea pe hol. Lasă nevastă lui ăla,săracă de mine acum.Îl trezesc,îl întorc,se oprește. Picătura nu se oprește. Încep să zic Tatăl nostru ca orice necredincios care doar la disperare își amintește de Dumnezeu.Dau drumul la aerul condiționat chiar dacă nu e nevoie de el,picătura nu o mai aud și,așa,în sunetul continuu al aerului pe care mi-am impus să-l asociez cu torsul motanului meu preferat când se cuibărește noaptea la pieptul meu,pe la 3 am adormit și eu. 
Și mai zice mama că Isti e dificil! Cazul clasic în care un om mai degrabă vede ce are vecinul în orgradă decât ce are el în ograda proprie!

Nici nu știu ce poze sa aleg,avem multe din ziua aia,merg cu astea si o poveste 

-Vezi că ți-am trimis o cazare pe whatsapp,uită-te dacă îți place' au fost primele cuvinte pe care Isti le-a auzit când a deschis ochii. Nu tu bună dimineața,nu tu glumele obișnuite pe care le facem noi dimineața dar pe care nu pot să vi le zic și vouă că poate mai citesc minori,nimic. ' 
-No,mă...,nu era vorba că stăm aici două nopți? 
-Nu mai stăm. Pune de-o cafea! 
-Cum ai dormit? 
-Lasă că vezi tu mai încolo! 
Când cafeaua a fost gata( 'E gata cafeaua,prințesă!',a se simți ironia din propoziția asta,Isti fiind sătul de asta că de când mă știe doar el face cafea)am înșfăcat-o și m-am dus repede jos. Am vrut neapărat să scriu despre noaptea pe care am avut-o cât mai repede,până nu mi se șterge din memorie și până ce noua zi cu noile impresii să mă facă să cred că am dormit bine. Mai ales că în timp ce se întâmpla eu o și scriam deja în cap. Am scris povestea de ieri invers,de la coadă la cap și am zis că o să o completez mai târziu,când o să am inspirație. Ce inspirație să ai când tremură carnea pe tine de somn?! 
Când am fost gata cu scrisul am urcat în cameră,i-am citit lui Isti,primesc reacția la care mă și aștept,adică 'Esti foarte dificilă,în orice caz...' și coborâm la micul dejun. 
În viață vieții mele nu mănânc dimineața,asta cu micul dejun fiind cea mai importantă masă a zilei am încercat-o cândva și îmi era foame toată ziua. A durat cam o luna,m-am îngrășat 10 kile și am renunțat,convinsă că nu e pentru toată lumea. Acum mi se face foame pe la 12 și dacă trec de faza de foame nu mai am treabă până la 5. În plus,mâncarea mă pleoștește și mă umflă și,dacă sunt la cabinet,nici nu mănânc nimic până seara ca să nu adorm cu capul pe umărul pacientului. 
Deci,pentru mine,cazarea cu mic dejun înseamnă bani risipiți. Că să nu mai am senzația că am aruncat niște bani la gunoi înghit ca pe medicamente un ou,o felie de parizer,una de caș și 2 felii transparente de roșie,stinse toate cu 3 pahare de apă și încă o cafea.Isti mănâncă,fericit. 
-N-am mai văzut mâncare pe masă la mic dejun de câteva luni,în p..a mea! 
Cu siguranță tot de la vreun hotel,cred că ăla din Austria,de când a fost singur. 
O mai întindem prin cameră,dacă doar la 12 trebuie să eliberăm,măcar să mai stăm puțin. 
-Ce să mai stai? Să faci ce? 
-Îs obosit,în p...a mea! Dacă nu mă mutai tu sigur stăteam în pat toată ziua,la seriale. 
-Lasă,hai că mergem la Matka Canion și după aia ne cazăm și stăm. 
Am ajuns la Matka Canion devreme,și asta e foarte aproape de oraș,cum sunt toate apropiate una de alta,mai-mai că se îmbrățișează. 
Acolo-frumos tare! Munte,pădure,terase faine,plimbări cu barca pe lac,răcoare și lume puțină. Clar că vreau plimbare cu barca pe lac,v-am mai zis că îmi place cu barca și primii care ne ies în cale sunt perfecți. 4 euro de persoană,nu trebuie să așteptăm decât 2 minute că nu are barca combustibil.Perfect! Lăsăm gecile și căștile la ei,să nu le ducem cu noi și plecăm,doar noi doi în barcă plus barcagiul care e foarte de treabă,ne dă informații dar nu ni le îngrămădește în cap,vorbește puțin și despre lucruri interesante. M-am relaxat complet în plimbarea asta cu barca,deja noaptea grea abia mi-o mai aminteam,ce bine că am apucat să o scriu! 
Tot canionul se putea face și pe jos,era traseu ca în Chieile Turzii dar nu eram noi echipați pentru făcut trasee pe jos și pe jos pot să merg și acasă dar acasă barcă nu am. 
Când noi plecăm lumea abia atunci venea,cârduri-cârduri de oameni urlători și neatenți la ce-i în jur,măcar în măreția aia de peisaj poți să taci 5 minute și doar să te uiți,fără să iți faci simțită prezența.
Ne mai învârtim pe-acolo,vedem tot ce e de văzut și gata,hai să luăm motorul să plecăm că am văzut eu pe drum o terasă făină unde să stăm. În sfârșit,terasa pe care o caut de 15 zile! Deasupra drumului,săpată în stâncă,de pe munte curgea apa pe acoperișul terasei și,de acolo,jos în drum,mese acoperite cu o mușama maro care se cam lipea de coate,5 meșe în total,doar una ocupată în afară de noi,flori agățate peste tot și,ca și personal,tatăl-chelner,fiul-translator și debarasator și mama,evident, bucătăreasa. 
Mâncăm pește,fish of the day,pe care am plătit vreo 135 de lei 2 porții cu tot cu cartofi,o bere și o cola,scump pentru ce prețuri sunt în Macedonia,totuși departe tare de dorada prietenilor de care v-am mai spus. Greu ne-am înțeles că vrem și niște usturoi,poțocul translator știa engleză cât să ne aducă taică-so o salată de ceapă pe care am refuzat-o,am cerut parola de la net și le-am arătat pe google o poză cu ce-i ăla usturoi,altfel cred că eram singurii români care au mâncat vreodată pește prăjit cu ceapă. 
Fain și relaxant la canion și la terasă,poate că la mare-i fain dar muntele are farmecul lui și,garantat,mai mult mister decât o întindere de apă cât vezi cu ochii. 
Plecăm și de la terasă și ne îndreptăm către noua cazare. În drum oprim la mall-ul din oraș să îmi iau o cremă cu care știu eu că îmi trec bubele de pe piele,un deodorant că l-am consumat pe tot și bilete la film. Da,aici la Skopje am început să mă simt ca acasă,deja trebuie să mă tund și îmi și găsisem un salon care îmi plăcea,deja nu mă mai comport aiurea printre străini,ca un turist, cu o mână pe buzunarul în care e telefonul și cu alta pe ăla în care îs banii. Și,da,ca un localnic mă duc la film dacă rulează Lion King 3D și vreau să-l văd. Găsim cremă,spray,luăm bilete,plecăm. 
Când ajungem la noul apartament,de fapt în față blocului,era să mor. Mișto blocul,luxos ca Platinia la noi doar că la ăsta îi zice Flat Iron,are candelabre uriașe din cristal,marmură peste tot,15 etaje care se ridică măreț și falnic între clădiri cu 4,de-l vezi de la un kilometru,portar,chiria într-un bloc din ăsta la Cluj ar fi cel puțin 500 de euro pe luna,doar că,indiferent pe care parte ar fi fost apartamentul,te spărgea cu traficul,fiind situat fix-fix într-o intersecție. După ce ne-am mai apropiat de el am prins speranțe,avea apartamente și în spate,mai la liniște,nu la drumul mare,drum drept,cu 2 benzi pe sens,perfect pentru 'liniuțe' la 3 noaptea. Hai,poate avem baftă și nu-i la stradă. În cel mai rău caz e la etajul 1 spre drum,în cel mai bun caz e la 12,în spate. 
Dăm o tură în jurul blocului,găsim niște băieți și îi rugăm să îl sune pe proprietar să îi spună că am venit. Îl sună,omu zice că 20-30 de minute și vine. Fumam,bem 2 litri de apă după usturoiul ăla de pe peste,așteptăm. Nimic. Intrăm în hol,ne ia portarul de 70 de ani la povești,în limba lui. Trece o fată,portarul o oprește să îl ajute cu traducerea,nu știu ce îi traduce fata că al nostru se activează să ne rezolve. Fata pleacă. Vrem să îi dăm numărul de telefon al omului pe care îl așteptăm noi,nu! Știe el,Branco! Branco=brother. Sună el să vina Branco. Dar noi să intrăm,să ne lăsăm bagaj(așa se zice,ca în română,de-aia am înțeles) și să stăm jos că se ocupă el. La Branco sună ocupat,portarul ne mai zice ceva de connection și pleacă să îl caute pe Branco. Vine aproape leșinat de la alergat și căldură,singur. Se pare că nu-i cum a crezut el,nu-i Branco ăla de care știe el,e altul. Acum ne cere numărul. I-l dăm și în timp ce 'se formează' la Branco ăsta nou,portarul ne explică ceva,tot în limba lui,de București,child,telefoane și castelul lui Dracula. Noi ne uităm la el,ridicăm a neputință și din mâini și din umeri,ne scărpinăm în cap. Branco nou zice că în 10 minute vine. Portarul se miră că vorbim 'just' engleză,iar ne povestește ceva,noi iar ne uităm ca retardații când la el,când unul la altul. Vede că n-are cu cine,ne lasă în pace,se duce la biroul lui. Trec alea 10 de minute,20,30,noi cu ochii pe ceas că aveam bilete la film cumpărate și până ne spălam și ne schimbăm...suntem cam strâmt cu timpul. Portarul vede că e groasă cu mine,deja mă întinsesem de oboseală pe niște suporturi de ghivece de flori,nu mai era mult și mă culcam pe jos,vine iar să îi dăm numărul,îl sună iar. 5 minute și vine. Deja trecuse mai bine de o oră de la primul telefon,mă pregăteam să îl bag la mă-sa undeva cu apartamentul lui cu tot dar acum tot stătusem atât,unde să o iei de la capăt cu căutat cazare? Apare după o oră jumate,zâmbitor ca o floricică de primăvară. Eu stăteam jos ca pe scaun,cu coatele pe genunchi și de acolo mă uităm în sus la el,fără să îmi ridic și capul. Știți,privirea aia de ți se vede alb sub iris,aia dacă o vedeți nu-i de bine. Îl iau la rost. Îi zic ceva care tradus înseamnă 'Da' știu că nu te-ai grăbit deloc' Omul scoate telefonul din buzunar,îmi arată, și zice 'Imi pare rău dar voi ați zis că veniți între 1 și 2,eu am fost aici,nu ați venit,am crezut că nici nu mai veniți și...am 15 apartamente din astea în regim hotelier,am avut treabă' 
Ups! Da,nasol. Mi-am riducat capul dar tot nu m-am lăsat 'Puteai să zici că durează o oră jumate,te-am fi așteptat la o terasă,nu aici,în hol' 
Ne grăbeam,nu am întins-o în discuții,și-așa fără rost. Am întrebat de bus,ce bus ne duce la City Mall,nu știa,știam eu mai bine că el că nr. 4 e bun. Nici bilete pentru bus nu știa de unde se cumpără,crede că la magazinul de țigări,la șofer crede că are dar doar cu 10 călătorii. 
La magazinul de țigări o fată cu dinții ca un compostor zice că nu are,nici nu știe de unde se cumpără. Păcat,erau niște autobuze faine,roșii,cu etaj,chiar mi-ar fi fost drag să mă dau cu ele,acum trebuie să luăm taxi. 
Luăm taxi. Înainte îl întreb pe taximetrist cât face până la mall. Rapuns corect-nu știu,că am aparat,după ce face el o glumă că 1000 de dolari face. 
Ajungem în timp,cât să mai fumam o țigară înainte de film și Isti își amintește: -Da' bilețele le-ai luat? Numa-ntreb, pentru un preten...' 
-Nu,normal că nu le-am luat. De când le-am pus în geaca de motor m-am gândit că o să le uit acolo' 
-O singură sarcină ai avut și tu în toată vacanța asta și ți-am zis,tu să ai grijă de bilete. No,asta este,o să luăm altele,sigur nu ni le mai dă! 
-Sorry,am greșit! 
-Stinge aia și hai să vedem cum facem 
La casă-coadă. O recunoaștem din prima pe fata care ne-a vândut biletele și vrem doar la ea,chiar dacă era o coadă care avansa pe măsură ce se elibera o casă. Nu,noi vrem la domnișoară. 
-Hiii! Welcome back! 
-A,super! Îți amintești de noi,ăștia doi cretini care și-au uitat biletele acasă! 
-Da,cum să nu! 
-Le putem recupera cumva? 
-Sigur,nu-i problemă,se mai întâmplă. Miaaaaa! 
Vine Mia,urmează o conversație,pe la ce oră era,dacă mai știm ce rând,ce locuri,noi știam doar că era pe la 3 dar după bonul de la card,ăla care rămâne la ei ne găsește și avem bilete noi,în aceiași bani.Încă un meniu de nachos mai vrem,din care să saturi o țară mai mică și gata,suntem pregătiți de film. Bine,pe când a început filmul noi nu mai aveam nachos. Deloc! 
Nu zic cum a fost la film că poate nu l-a văzut toată lumea,atâta zic că la început și la sfârșit mi se cam împreunau lacrimile în bărbie dar îs mic copil față de o fetiță 3 scaune mai încolo care a plâns de la început până la sfârșit,nu plâns de copil obosit și nervos,ci plâns din ăla cu nod în gât,ca la film,când ai plânge dar ți-e rușine de lume. Diferența e că eu am 37 de ani și ea are 5,numa' zic! 
Revigorata după un plâns bun ca după un dus rece ieșim de la mall și ne urcăm în al doilea taxi pe care îl vedem în față,nu în primul,că ne-a învățat pe noi omul care ne-a dus cum să deosebim taxiurile normale de 'rechini'. Ăla de fapt aștepta pe cineva și,la fel de repede cum ne-am urcat în el,ne-am și dat jos. 
Bun,ce facem? Mai facem o ultimă încercare cu bilete pentru autobuz,nimeni nu știe de unde se cumpără sau cum faci rost. Zici că-s droguri,jur!
O luăm pe jos și,noroc chior,după 100 de păși găsim un taxi,nu rechin,care e liber și parcă pe noi ne așteaptă. 
De frică să nu ne ia portarul iar la întrebări și povești de Ceaușescu,Peleș și fiică-sa care lucrează în București,practic alergăm până la lift,salutându-l din mers,și urcăm la etajul 11 unde era apartamentul nostru nici la stradă,nici la liniște,ci pe latura mai mică,înspre zona care le conecta pe astea 2 și unde era o parcare. 
Hai că nu-i așa de rău! 
Am dormit chiar bine până la 3 când m-am trezit de ceva zgomot. Mă ridic din pat,mă duc la baie,la bucătărie,îmi pun un pahar de suc,ies pe balcon la o țigară și constat că nu-i nimic grav,doar mașină de gunoi care termină repede și pleacă. Mai bântui ca o stafie prin casă vreo 5 minute și mă bag înapoi in pat. Adorm la loc ca un bebeluș după sticla de lapte din toiul nopții. 
Mi-am amintit de ceva. Dacă mergeți în Macedonia și stați la apartament,nu la hotel,să fiți atenți că apa caldă vine de la un boiler plasat în baie. Boilerul degeaba e băgat în priză,nu merge dacă nu-i dai drumul de la întrerupătorul aflat lângă ăla de la care aprinzi lumina în baie. Așa era și aici și la prima cazare din Macedonia,bine că doamna 'no problem' ne-a arătat toate inutilitățile dar de asta nu ne-a zis nimic,încât a doua zi am făcut duș cu apă rece amândoi.

O poveste pentru cine s-a trezit dupa prima noapte de Untold 

Aveam în cap o intoducere foarte mișto pentru povestea pe care urma să o scriu la Stuf, în Vama Veche,la o bere. Era așa: 
Nu poți să spui că ai fost la mare până nu simți mirosul de alge și mortăciune de la Marea Neagră. Nu poți să spui că ai fost la mare până nu ai stat la plajă printre mucuri de țigară,coji de semințe și alge uscate. Nu poți să spui că ai fost la mare până nu auzi țigăncile cum strigă pe plajă că vând aspra de baie și nomolu'. Și porumb fiert. Și nu poți să spui că ai fost la mare până nu ai mâncat pe faleză o porție sănătoasă de hamsii prăjite în uleiul de anul trecut,cu porție dublă de usturoi,de la care să-ți fie rău toată noaptea. Poate fi apa mării colorată frumos în Grecia,curată și cu peștișori care înoată lângă mal,nu se pune,orice om se simte cel mai bine acolo unde a mai fost și altă dată și mănâncă kktul pe care l-a mai mâncat că știe ce gust are. 
No,și acum urma să povestesc despre Vamă. 
N-a fost să fie pentru că stând noi la Skopje pe terasă de pe malul râului am început să ne facem planul pentru zilele următoare. De unde,pe unde,când și la cât ajungem în Vamă și unde înnoptăm când ajungem acolo. Well,am căutat un bârlog de dormit pe booking,pe olx,pe airbnb,pe google,nimic. De fapt era doar o singură cameră pe booking la fabuloasa sumă de 217 euro pe 2 nopți. Cu ce mai mâncăm acolo,cu ce bem,cu ce fumăm ajungem lejer la 400 și nici nu-i sigur că ne ajung,400 de euro fiind aproximativ toți banii pe care îi mai aveam la noi. Am mai încercat 2 Mai,Tuzla,Corbu,Vadu-la fel. Dacă nu este cazare nicăieri asta înseamnă că e și aglomerație mai ceva că la moaștele sfântului Pantelimon care vor fi purtate fix azi în procesiune la Constanța,am citit pe net,și noi cu aglomerația deja știe toată lumea că nu ne place. Cred că o să merg la mare în Decembrie de-acum,poate prind o zi însorită,ce?,nu te poți bronza iarna? Ba te poți chiar arde,am pățit eu într-un an la ski când eram mai mică și mai proastă și nu auzisem de cremă cu factor de protecție și eram carne vie pe față doar pe partea stânga,unde apuca soarele să bată mai mult timp,cât eram pe telescaun. Pe dreapta nu aveam nimic. Ăla a fost și ultimul an când am prins vreme bună la ski,de-atunci doar crivăț,ninsori,coduri galbene,ceată,viscol și toate nenorocirile,de am încheiat și cu sportul ăsta. 
No,deci ne putem lipsi de Marea Neagră în condițiile date ,mai bine mergem la Sofia în Bulgaria,stăm acolo 2 zile,apoi în România mai vedem noi pe unde ne plimbam.
Isti dezactivează de pe GPS autostrăzile și drumurile cu plată,fix acum când nici să vrei autostrăzi nu mai ai de unde,și zice că merge pe mână mea,da' de a trebui să facem și niște enduro. 
Nu a trebuit,drumul a fost foarte fain,asfaltul bun,doar cu mici poțiuni unde se lucra la el,dar rare și nu mai lungi de 300 de metri. Am ajuns și prin niște munți,la 24 de grade pe unde iar am început cu Tatăl nostru,am văzut că ajută,să găsim un restaurant acolo că era fain dar pe când mă bucuram mai tare de peisaj și răcorică,hopa,vamă! No,la asta nu mă așteptam,să ajungem așa de repede în Bulgaria,dar așa-i în Macedonia,hop-țop ajungi dintr-o parte în alta. De macedoni scăpăm repede,bulgarul ne ia la puricat. Dacă avem țigări. Avem. 2 pachete desfăcute,câte unul pentru fiecare. Le scoatem,le arătăm. Ce avem în cutii? Haine și chestii. Să vadă el. Se stropșește tot când vede ghiozdanul legat cu sârmă. Să-l deschidem. Îl deschidem,bagă mâna in el,dă de niște șlapi și de o pereche de șosete tari ca tabla, purtate de Iști în cizmele de motor. Gata,să închidem. Da' în partea cealaltă ce avem? Tot un ghiozdan,tot cu haine. Îl deschidem dar nu mai bagă mâna în el să pipăie,face inspecție doar cu ochii, poate de frică să nu dea și de o pereche de chiloți purtați două zile la rând,o zi pe față,alta pe dos. Sus ce avem? Conserve,o oală,un primus,o sticlă cu apă. Țigări nu avem? Nu,nu avem. Cam dezamăgit că nu are pe ce să ne ia o spagă mică ne lasă să plecăm,ordinarul. Asta e a opta țara în care intrăm,până acum nimeni,absolut nimeni, nu ne-a deschis ghiozdanele că doar e evident că ești în vacanță și mai ai nevoie și de alte haine decât alea de pe tine, în afară de bulgărul borât. (cuvant jignitor)!-zic în gând și plecăm mai departe. 
Rapid cele 24 de grade s-au transformat în 33,nici urmă de restaurant la care să plătești cu card,nici urmă de benzinărie să-ți iei vignetă,limitări de viteză peste tot pe care Isti le-a respectat pe toate,după pățaniile multor oameni care au fost opriți de poliție și li s-au inventat tot felul de ilegalități pentru a da spagă. 
Toate localitățile prin care am trecut arătau exact ca și orașul Pripiat acum,la 33 de ani după accidentul nuclear de la Cernobîl,pustii și abandonate. Într-o benzinărie tot personalul stătea la umbră pe terasă și ne gesticula că-i închis. Măcar unul mai răsărit știa engleză cât de cât și ne-a rezolvat de o vignetă de la un automat unde de plătea cu card. Isti și-a adus aminte că are 20 de leva la el,rămăși de-acum 3 ani de când am făcut un drum de la Vama Veche până în Bulgaria să mâncăm scoici la Dalboca și,în speranța că ne ajung de ceva,oprim la o terasă care arata chiar fain. Meniul în bulgară. Chelnerul cu tatuaj pe gât împreună cu un copil care era pe-acolo vorbeau doar bulgară,tot ce știa să ne traducă a fost chicken soup. No,dar cât costă astea? Ne ajung banii sau trebe să rămân aci la spălat de vase? Când am văzut că în nici un fel nu ne putem înțelege nici prin semne,nici cu google translate,cu nimic,eu am renunțat la mâncare și mi-am luat mai bine o bere din frigiderul de după tejghea,m-am băgat eu acolo după ea,am înțeles,costă 2 leva sau 1 euro. Isti și-a luat supa aia de pui,dacă altceva nu știa să zică ce are,care costă 4 leva sau tot un euro. Nimeni de pe la mese nu știa engleză,i-am întrebat pe toți. Când sa platim,cum sa zici că vrei sa plătești? Am frecat degetul mare de mijlociu și arătător către copil,semnul universal pentru bani. 'Chieș?'-întreabă el
Da,chieș,văd că asta știi cum se zice în engleză....
Ne continuăm drumul,eu tot nemâncată și acum și pilită de la berea pe stomacul gol și,nu mult mai târziu,ajungem în Sofia. Dacă în Macedonia am așteptat cu orele să ne cazăm,aici a fost simplu. GPS ne-a dus fără nici o reconfigurare până la poartă și când am verificat telefonul aveam instrucțiuni clare într-un mesaj. Intri pe poartă,în stânga ușii este un seif,codul e 159R,înăuntru e chiea,mâine lăsați banii pe masă și cheia în seif,adios amigos! Beton,zic! 
No,dar parcare nu este decât în drum,scria clar în descrierea de pe booking,da' poarta asta nu se deschide? 
Nu se deschide că betonul asta turnat pe jos nu-i dă voie. Dar nu-l putem sparge un pic? Cu cuiul ăla cu care se închide poarta jos. Ne-apucăm de spart beton. No,ajunge atât? Nu cred,dar măsurăm. Aduc din casă un uscător de păr și cu cablul măsor. Îmi dă că nu intră,mai trebe. Vezi că dala aia încurcă,nu poți să o scoți de tot? Să văd,poate pot. Tot nu se deschide suficient. Dar nu putem să o scoatem cu totul din balamale? Încercam,nu merge că-i și grea și sudată cumva. Abandonăm proiectul până la urmă,mi se părea mie că se cam oprește lumea să vadă ce facem. 
-Io nu-mi las motorul aci în drum,poate-i place la careva și zice hai cu mine,ăștia-s hoți,în p..a mea! 
-No,hai să găsim un parking atunci. 
-Nu mă mai duc niciunde,lasă-l acolo că bine stă. 
Hai să mâncăm. Deja era ora 6 seara,eu nu mâncasem nimic toată ziua,mai și băusem berea aia la tatuat,deja era nasol,nu mai aveam răbdare cu nimic.
Isti era nelămurit cu parcarea și-acuma stătea și se uita lung și mai mult în gol la placa pe care te lămurea și în bulgară și în engleză că ești în zona verde și dacă trimiți mesaj la 1303 cu numărul de înmatriculare poți să stai 4 ore per mesaj. 
-Bine,dar nu scrie cât costă. 
-Lasă că te anunță cât costă ca și când îți iei bilet de troleu prin sms. 
El nu se plimbă cu autobuzul,nu știe cum face când trimiți sms să-ți iei bilet și rămâne în continuare cu privirea țintă și gura drschisă la tabla de pe stâlp.
-Dar nu scrie cât costă. 
-Așa,și dacă o să te mai uiți tu mult la ea o să apară și cât costă,nu? Hai odată să mergem! 
Bodoganește el acolo ceva cum că nu-i place cum reacționez și că dacă el vrea să se uite juma' de oră el se uită juma' de oră și,în sfârșit,își dezlipește ochii de-acolo,închide gura și plecăm să căutăm de-ale gurii. 
Din ce pe drum văzusem tot felul de restaurante cu tajine,mâncare marocană care îmi place mie mult,acum parcă intraseră toate în pământ,nu mai era nici una. 
-Vezi și tu pe google unde-i centru în orașul ăsta nenorocit! 
-Păi centru-i aicea dar furculițele îs pe-aici,îmi arată Isti pe telefon. 
-Uite un Mcdonalds,hai acolo,acolo sigur te ia și cu card,mâncare 'delicioasă', te rezolvă de-un necaz. 
-Nu-mi trebe! 
Mai era un KFC pe hartă dar ca să ajungi la el aveai 2 variante. Ori săreai un gard ori făceai un ocol de vreun kilometru. Nu mi-a plăcut nici gard nici umblat pe jos pe burta goală așa că ne-am oprit la singura terasă pe care am găsit-o. Einstein se numea dar va asigur că numele era pus la mișto,cum îi zici unui om care tocmai a zis o prostie:'Nu mai spune,Einstein!' 
Măcar avea meniu cu poze și tradus și în engleză,măcar puteai să plătești și cu plasticul și măcar chelnărița știa un pic de engleză cât să poți să comanzi ceva. 
-Cu ce-ți dai? Păsulă îți iei? No aia da, o să-ți meargă toba aia sport...una-una! 
Seara mi-am mai făcut și un lapte cald cu miere,pe post de somnifer,că să fie sigur că-mi și explodează toba sport,nu doar că sună tare. 
Ne mai dăm prin oraș? 
Ce să ne mai dăm,frățică,parcă-i un trial aci tot orașul. Asta înseamnă că străzile sunt pavate cu piatră cubică,dalele de pe trotuare sunt sparte,ridicate de crengile copacilor,rupte,lipsă,în toate felurile posibile de nu erau 2 una lângă alta puse normal,te împiedicai la fiecare pas și eu eram,iar,în șlapi. Plănuiam să stăm 2 zile în Sofia dar un oraș mai urât nu am văzut în viața mea,ce să mai stai? 
Urât în sensul că drumurile erau cum am zis,clădirile dărăpănate,cu tencuiala căzută,pline ochi de grafitti,în vitrinele magazinelor se vedeau haine și pantofi încât Piața Mărăști e magazin de lux,iar oamenii,well,oameni proști tare. 
Pe mine nu mă enervează mai nimic, merg pe ideea că un om nervos nu-i de folos nici pentru el,nici pentru alții. Când te enervezi nu mai gândești limpede,iei decizii proaste și vorbești lucruri aiurea,pe care s-ar putea să le regreți când te calmezi. Dar oamenii proști mă cam irită,și îi recunosc ușor pentru că au privirea tâmpă și se și uită urât. Toți bulgarii pe care i-am întâlnit eu păreau foarte proști,se uitau că vitele la noi,nu pricepeau nimic,nu zic în engleză că,na,nu toată lumea trebuie să știe engleză dar măcar prin semne,desene,google translate,ceva,orice. Am auzit pe cineva spunând de albanezi că-s proști. Nu-s proști,sunt doar înapoiați. Și știu sigur că nu-s proști pentru că sunt foarte inventivi iar un om prost are mintea odihnita tare,nu gadeste el atâta încât să facă o invenție,o improvizație,orice.
Eu una m-am mulțumit cu experiența scurtă din Sofia,nu am fost curioasă să descopăr mai mult,poate și oboseala își spune deja cuvântul și poate și ochelarii pe care,metaforic, îi port mereu și prin care văd doar ce îmi place mie încep încet-încet să alunece pe nas în jos și să văd peste ei.

Am rămas restantă cu poveștile din ultimile 2 zile ale memorabilei călătorii. Încerc să fac ceva în privința asta chiar dacă inspirația de pe balconul de acasă nu-i la fel cu aia de pe balconul casei altuia,la fel cum,încă din copilărie, mâncarea de pe la ații era întotdeauna mai bună decât mâncarea de la mine de acasă.

Am plecat din Sofia cât de devreme am putut,una la mână ca să mergem cât mai mult pe răcoare și a doua la mână-no,ca să plecăm cât încă mai avem toate bunurile lăsate pe-afară: motor,cutii,suport de telefon și toate șuruburile la locul lor. 
Vreme bună,24 de grade,mai odihniți decât în alte zile că eu am dormit bine și de la laptele cald cu miere și de la liniștea din dormitor. Nu-i bai că salteaua cam înghiontea pe la coaste sau că era mai cald decât mi-ar fi plăcut mie,laptele și oboseala acumulată în atâtea nopți dormite prost m-au făcut să cad lată în pat. 
La plecare am descoprit că Sofia avea totuși și asfalt normal prin unele porțiuni dar clădirile tot niște dărăpănături peste tot,nu am văzut nimic încât să-mi pară rău că nu am stat mai mult,chiar m-am bucurat tare când,la scurt timp după ce am părăsit orașul,drumul s-a eliberat și s-a transformat într-un fel de traseu montan,prin pădure,virajat cât să fie o plăcere să conduci.Și,cel mai fain,18 grade și asfalt nou-nouț! 
Am ajuns la o terasă acolo,sus,în munți și am zis să oprim să mâncăm,mai aveam ceva leva care trebuiau topiți înainte să ieșim din țară. Aceeași poveste. O tanti bulgăroaică, ceilați mușterii bulgari nevorbitori de vreo limbă străină,meniu în bulgară,noi complet pierduți în spațiu. Isti este un 'problem solver',în loc să stea ca mine să se uite lemn-Tănase în jur a intrat repede pe net și a găsit o aplicație foarte mișto care îți traduce ce ai tu de tradus după o poză. Deci am făcut o poză la meniul hieroglific și aplicația ne-a lămurit ce este de mâncare la tanti asta. Foarte foarte utilă aplicație! Bine,tanti nu avea tot ce scria acolo. Am vrut ceva pui,nu avea. Avea în schimb miel,de mai multe feluri chiar. Eu nu am vrut miel,am vrut niște cartofi cu ceva porc. Nu are. No,atunci niște chiftele cu sos roșu. Și Isti miel de 2 feluri că visează la miel de vreo 3 ani. Acuma Isti se gândea:
-Tu,oare bine mere aplicația asta? Cum să nu aibă porc și pui dar să aibă miel? Pare imposibil... 
A vrut să îi arate o poză pe net cu o oaie și să behăie către tanti dar nu-s sigură că ar fi înțeles ceva,oricum,așa că l-am potolit repede ca să nu mai intrăm în alte discuții interminabile și să stricăm și fărâma de conversație pe care o reușisem până atunci. 
-Mergi la risc,iubu,ce-ți aduce-aia mănânci,poate nu-i miel,poate-i capră sau bizon,nu contează. 
Surpriză plăcută,miel era,într-adevăr. O ciorbă și un fel doi cu orez și ceva care mie mi se părea că arată a ficat,nu am vrut să gust,să nu pățesc ca o prietenă căreia și acuma îi e greață de la o bucată de caracatiță cât unghia mâncată acum un an. 
Chiftelele mele în sos roșu erau de fapt o ciorbă de perișoare rece. Nu a fost departe aplicația,chiar a folosit,și nu știa ea că tanti nu încălzește ciorba destul,deci nu putem învinui aplicația pentru nimic. 
Ne-am continuat traseul pe drumul frumos,prin pădure,unde mirosea a pământ reavăn și a frunze putrezite, unde coroanele copacilor de pe margine se împreunau la mijlocul șoselei încât aveai senzația că mergi într-un tunel umbros,răcoros și verde și unde se auzeau păsărele chiar dacă vântul șuiera în cască. Partea asta a Bulgariei mi-a plăcut foarte mult. Chiar și când am ajuns la câmpie,unde repede s-a încălzit la 33 de grade,tunelul verde tot s-a păstrat,chiar dacă în stânga și în dreapta erau doar lanuri de porumb și de floarea-soarelui cât vezi cu ochii,la marginea drumului erau tufe înalte care țineau umbră ca în pădure. 
Pe drum am oprit la o benzinărie să mai facem o ultimă încercare să ne luăm un sticker de lipit pe cutia de bagaje,cum face toată lumea care umblă cu motocicleta,dar nu am avut noroc. Pe lângă că nu aveau,a mai trebuit să o și iau pe una de braț să o scot cu mine afară să i le arăt pe celelalte ca să înțeleagă ce vreau. Asta a fost ultima benzinărie în care am întrebat,am zis că eu nu mă mai duc că numa' mă enervez. 
Aveam 2 variante să intrăm în România. Una pe la Calafat și cealaltă cu feribotul pe la Bechet. Cum mie îmi place să mă dau pe apă Isti a zis că îmi face o bucurie și mergem pe la Bechet. Am luat bilete,de vamă am scăpat lejer că nu-i interesează nimic,doar să pleci cât mai repede că-i deranjezi,am nimerit și fix bine, ce noroc!, tocmai se făcea îmbarcarea. Perfect,zic! 
Pe fribotul asta te urci și stai de-a-mpicioarelea , lângă mijlicul de transport pe care îl ai,nu este absolut nici un scaun și pe mine dacă vrei să mă omori mă ții în picioare să stau,așa,degeaba. Cam o oră e destul până mor. Acuma nu-s eu cu fițe și îmi trântesc fundul pe orice bordură,pe jos,nu contează și am încercat asta și aici dar metalul care forma podeaua feribotului era încinsă cât să poți să-ți prăjești un ou pe ea, că nici umbră nu era nicăieri, așa că m-am așezat eu dar am sărit arsă la fund și panicată că mi s-au și topit pantalonii de motor. Nu mi s-au topit nici pantalonii nici tălpile la adidași dar a fost singura data când am regretat că nu am și eu cizme ca ale lui Isti,alea au talpă înaltă,el nu simțea căldură emanată de metalul încins. Am cedat nervos și mi-am luat șlapii. Așa,mai bine. 
Dar ce dracu durează atât? Un camoin se stricase exact pe rampa aia pe care te urci pe feribot și-acuma era jumate sus,pe feribot, jumate pe mal iar șoferul bulgar împreună cu barcagii ăștia,tot bulgari,stăteau și se uitau toți la camion, scărpinându-se în cap. Camionul nu mai pornea și,dacă e să o zic pe-aia dreaptă,părea stricat încă de dinainte să îl urce ei acolo,încă de când era pe uscat. Dar am mai zis că pe bulgari nu-i duce prea mult capul,nu? 
În plus,rampa aia era lată exact cât camionul și nu mai puteam nici să coborâm de pe barca asta și să ocolim pe la Calafat,că ne-am fi dus,decât să stăm degeaba în 35 de grade,pe soare,îmbrăcați și,cel mai rău,în picioare. 
Deci am stat,că nu am avut de ales și,culmea, nici n-am murit! Două ore mai târziu,după ce au încercat ei cu sculele ce le aveau pe-acolo să repare dihania,a venit o mașinărie cu care l-au troliat în spate,pe uscat,au mai încărcat încă 3 camioane și 5 mașini și,în sfârșit,am pornit! 
În 15 minute cât a durat traversarea ne-am mai răcorit,bătea vântul pe Dunăre și era fain. 
Ați observat vreodată cum zona în care intri într-o țară seamănă foarte mult cu zona pe care ai lăsat-o în spate? De exemplu când am trecut din Albania în Grecia,bucata aia de Grecia de lângă vamă era leit Albania și,pe măsură ce coborai,se mai schimbau lucrurile,se transforma țara. No,așa și aci,la Bechet. Dacă vreun străin care vine să viziteze România intră în țară prin dărăpănătură de Bechet zice că-n România e ca în Bangladesh dar,pe măsură ce te îndepărtezi de Bechet, se transformă în România. 
Nouă ne place foarte mult țara noastră, de fiecare dată când am făcut biletele de tras la sorți destinația de vacanță- România era pe lista dar încă nu a ieșit niciodată. Simt un drag imens și mă emoționez când vin de oriunde,intru în țară,oprim la prima benzinărie și dăm 'bună ziua'. Așa mi-a plăcut și acum. Când am oprit în primul sat cu supermarket să ne luăm un iaurt-în 5 minute s-au adunat 7 copii pe biciclete, prima dată pe lângă motor, apoi pe lângă noi. De unde suntem? Unde mergem? De unde venim? Pe unde am fost? A fost cald? Dar drumul a fost bun? 
De câte zile suntem plecați? Câte zile mai facem până acasă? 
În plus,toți bătrâneii care stau pe bancă în fața porții și toți copiii care-s pe afară fac cu mâna la moticiclisti. Ne-au zis și nemții cu care ne-am întâlnit pe drum și așa ni se întâmplă și nouă de fiecare dată când ajungem cu motocicleta prin sate și ăsta-i un lucru care se întâmplă doar în România,acum am fost în 8 țări și nicăieri nu ne-a făcut nimeni cu mâna. Și-i un lucru fain,mie îmi place mult. 
Am râs de militarul grec că 'ce să caute el la Craiova' și fix acolo am ajuns și noi să ne cazăm,de fapt la țară,undeva lângă Craiova. Învățătură de minte, mereu mi se întâmplă la fel: când încep eu cu 'nu înțeleg cum cineva poate să facă/zică/creadă/pățească/aibă...etc așa ceva' în scurt timp mi se întâmplă mie exact același lucru. Un fel de 'Ia de-aci,poate acum o să înțelegi!' 
Cazarea în sine era mișto: cameră imensă de puteai să întorci tramvaiul în ea,mochetă groasă pe jos,balcon pe care eu mi-am scos fotoliul din cameră că nu erau scaune, teoretic liniște deplină că doar pentru aia ne-am și cazat la țară dar mureai de cald înăuntru și nici nu am putut să stăm cu ușa de la balcon deschisă pentru că, normal că fix azi,copilul vecinilor împlinea o vârstă și dădeau o petrecere. Cu muzică. Cu copii. Cu țipete. Și cu adulți piliți și cu chef de vorbă. Și ăștia-s olteni,au chef de vorbă și dacă nu-s piliți. 
Cu ușa închisă nu se auzea nimic dar mureai leșinat iar cu ușa deschisă temperatura era bună dar n-aveai cum să dormi,era ca și cum petrecerea se dădea la noi pe balcon. Am ales amândoi cald,dar așa de cald încât noaptea Isti se trezea, tot transpirat, să meargă la baie să se spele pe față cu apă rece. Mai cald decât oriunde am stat vreodată în viața asta. Normal că aer condiționat nu avea, scria și la comentariile clienților pe booking că nu este,dar mai scria și că e liniște deplină și poți să dormi cu geamurile deschise. Lasă că o să scriu și eu un comentariu că dacă nimerești pe 1 august la casa de lângă o să fie chef și nu,nu poți să dormi cu geamurile deschise,în.nici.un.caz.
Hai că nu mai avem mult până acasă!

Ultima poveste din seria asta. Poze nu am decât vreo 3 în total dintre care 2 îs blurry . În filmare e drumul fain cu munții în față.

Stabilisem deja de 2 zile să trecem pe la niște prieteni care au dat la dracu' viața de oraș cu toate neplăcerile ei și s-au mutat la țară,chiar dacă ei lucrează în continuare la corporații mari,cu sediul în oraș.

De la Craiova până în satul ăsta care se află intre Sibiu și Brașov erau kilometri destui și deja simțeam că nu o să am răbdare de ei încă de dinainte de plecare,drumurile în România anului 2019 fiind cum știe toată lumea,nici nu are rost să mai zic. O aglomerație uriașă de Tir -uri,mașini,motociclete și tot ce vrei pe ambele sensuri încât era imposibil de depășit coloana interminabilă. Am mai fentat-o când pe stânga,civilizat,cum se face,când pe dreapta,pe lângă șosea,pe trotuar,pe unde am putut și noi. Evident că într-o altă țară am fi stat cuminți și-acum în coloană dar în țara ta te simti 'ciumec' și-o iei pe unde te taie pe tine capul,în caz de ceva sigur te înțelege nenea polițist. Poate...

Am depășit coloane în oraș,coloane care nu am înțeles niciodată pentru ce s-au format,o coloană de câțiva kilometri care aștepta să se elibereze șoseaua în urma unui accident,am alimentat în ceva benzinărie,am intrat iar în coloană și aveam senzația că nu se mai termină odată,că nu mai ajungem la destinație în veci.

Când am ajuns pe Valea Oltului și am început să simt miros de mici...hopa! Stai că ar fi buni niște mititei cu muștar spălați cu o bere rece Oprim la prima terasă. Card? Nu,normal că nu! Ne scotocim prin buzunare,găsesc 12 lei transpirați,purtați prin toate țările astea în buzunar la pantalonii de motor. Micul era 3 lei. Bun,avem de 4 mici,măcar cât să ne potolim pofta. Tanti pornește grătarul,din ăla cu butelie pentru ăștia 4 mici ai noștri. Mă mai scotocesc în speranța să mai găsesc niște bani uitați pe undeva,nu aveam decât ceva de prin Polonia,rămași într-un portofel de câteva luni. Găsesc în schimb o monedă de 2 euro. O bere îmi dați de banii ăștia? Îmi dă,să îmi iau din frigider. Apoi tanti a fost foarte de treabă. Dar domnu' stă așa,pe uscat? Să-și ia și el ceva din frigider. Noi i-am zis că își ia dar bani să plătim nu mai sunt. Nu-i problemă!
Și cu burta plină,no,măcar cât de cât tot insuportabil mi s-a părut traficul.

Am ajuns undeva,într-un loc pe care am aflat ulterior că îl cheamă 'Cracii Doamnei' și care se află fix acolo unde se dă jos sau se pregătește să urce lumea pe Transfăgărăsan. Ne așezăm încrezători la terasă să mai completăm cu încă 2 mici. Nu se poate cu card. Dar se poate cu euro,la un curs de 4,4 lei pe euro. Nu că noi am mai fi avut vreun chior cash dar mă gândesc cât de penibili putem să părem ca nație dacă într-un loc unde-i plin de străini tu nici să nu ai un POS și să-i mai și fraierești pe oamenii care vin să-și cheltuie banii la tine în prăvălie cu un curs care nu mai e valabil din 2015.
Ne-am mutat în benzinăria de lângă. Acolo mergea cu card și era plin-plin de străini pe motoare. Unul dintre ei a alimentat și a întrebat dacă poate să plătească cu euro. Sigur,pe 50 de euro îi dă 200 de lei! Scârbită de hrăpăreții ăștia și rușinată că m-am născut în aceeași țară cu ei nici măcar nu am intrat in conversație cu străinii mai departe de faza de salut deși în condiții normale am fi întrebat 2-3 vorbe.

După ce am făcut dreapta din șoseaua principală lucrurile s-au aerat și drumul a devenit ceva frumos,cu munții Făgăraș drept în față,într-un peisaj demn de carte poștală. De-ar fi fost la fel toata Valea Oltului....că potențial are!

După multe ore,care mie mi s-au părut o veșnicie am ajuns la prietenii care ne așteptau cu bere rece și mâncare cât pentru un batalion întreg. Toți românii sunt așa. Când știu ei că vine cineva în vizită se dau peste cap ca oaspetele să se simtă bine. Cumpără de toate,să fie,pe vorba că 'dacă nu a rămas înseamnă că nu a fost destul'. Dacă doamna gazdă e și moldoveancă atunci se mai și spetește o zi întreagă să-i sclipească gresia din baie,parchetul din dormitor,aragazul care,normal,a mers toată ziua,candelabrul din sufragerie și toate hainele din dulap să fie călcate și așezate la linie. Am un mare respect pentru femeile care sunt așa,la mine de multe ori a venit lume în vizită și mi-a nimerit baia aproape ca aia de la camping din Năvodari,de mă rugam nu cumva ca musafirul să bea o cantitate de lichide încât să-l trimită la baie că mor de rușine. Dar,no,eu nu sunt nici moldoveancă nici ardeleancă.
Și nici măcar nu am stat la ei,să zici că am fi avut timp să facem inspecție cu lupa prin casă dacă am fi fost genul ăla de oameni. Am stat la o pensiune 3 case mai încolo pentru că prietenii noștri s-au mutat aici nu demult și încă mobilă peste tot nu au.

Pensiunea asta a fost cea mai tare cazare în care am stat în toată vacanța,de fapt cred că în toată viața.Pe lângă decorul mișto,salteaua bună,pernele-perne-nu dintr-alea de plastic de cum îți pui capul pe ele se încing instant-și vreo 6 la număr să ai de unde alege mărimea potrivită, avea o baie cu pereții din sticlă transparentă. Toți pereții! Geamurile care dădeau înspre grădină aveau ca niște obloane de tu vedeai în grădină prin ele dar invers nu se vedea nimic. Pereții dinspre cameră în schimb ofereau un spectacol inedit,în care actorul principal era omu' care făcea duș,pipi sau ceva mai serios. Nouă ne-a plăcut foarte mult conceptul,cumva duce ideea de intimitate la un nou nivel. Adică atunci când poți să stai pe wc 'să-ți bei apa minerală' liniștit în timp ce partenerul tău e în pat și printr-o ușoară rotire a capului spre dreapta îți poate vedea fața schimonosită de procesul prin care trece orice om,atunci știi fără dubiu că ăla e 'the one'.
Bun. După duș și o pălincă de bun-venit din partea gazdelor de la pensiune ne-am dus la prieteni să ne indopăm cu toate bunătățile din lume și să povestim despre de toate,mai ales că dorul de ei era mare,nu i-am mai văzut de câteva luni. Mai pe seară ni s-a alăturat și bossul de la pensiune,un om tare amuzant,de poveștile căruia am râs cu lacrimi până la 3 jumate dimineața. Păcat de salteaua aia mișto rău,am apucat sa dormim pe ea doar 4 ore dar nu-i nimic,ăsta e un loc în care vom reveni cu siguranță.

Când ne-am trezit ploua ca în noiembrie și era frig la fel. Cu frigul nu-i nimic dar ploaia ne cam încurca. Am vrut să mai stăm încă o zi la pensiune dar nu avea liber,cum să aibă? Că e așa de tare încât nu e liber niciodată. Am mâncat ceva,am mai stat în patul demn de un rege și o regină și pe la 11 am prins o pauză de la ploaia mocănească, ne-am luat 'la revedere' de la gazde și de la prieteni și am plecat.
Tot drumul mi-a fost frig dar nici de ciudă nu mi-am luat mesada pe mine,1 la mână nu cumva să cobesc iar ca la Mostar și 2 la mână pentru că am suferit de cald toată vacanța și mi-am dorit 15 grade,mi se părea că dacă mă imbrac acum când le am o să par nerecunoscătoare. 
Tot drumul,da, a fost frig dar nu a plouat,deci a fost perfect. La Turda nu am mai rezistat și mi-am luat mesada,deja nu mai îmi simțeam degetele de la mâini. Când am ajuns pe Feleac părea că stă să ningă de-a dreptul dar faptul că știi că ajungi acasă la tine în 20 de minute și poți să te infofolești ca o mumie și să te bagi sub plapumă îți dă putere să învingi orice ceață,viscol sau furtună.

Ajungem acasă,îmi îmbrățișez mama care a auzit motorul și a ieșit în întâmpinarea noastră,mănânc la ea 3 sarmale și un ciolan,intru la mine în casă și în loc să fie sentimentul frumos de 'nicăieri nu-i ca acasă' e sentimentul frustrant de 'parcă am fost până la cabinet și m-am întors după 2 ore'. 
Multe zile am stat cu Isti și ne uitam pierduți unul la altul fără să înțelegem pe ce să punem mâna și de ce să ne apucăm. Bagajele alea nu le-am despachetat,o săptămână ne-am împiedicat de ele prin casă,le-am mutat,ocolit,sărit peste ele,doar să nu le pun la loc,când le văd să am iluzia măcar o secundă că-s bagaje de plecare,nu de întoarcere. 
Și-uite așa,din toată frustrarea și depresia post-vacanță(e ceva real,am căutat pe net că mi-am făcut griji pentru sănătatea mea mintală) s-au născut idei și planuri mărețe,așa că cei care au apreciat poveștile mele vor mai avea ceva material de citit.

Vă mulțumesc din suflet tuturor pentru cuvintele frumoase din comentrii,mesaje sau față in față și pentru încurajări,mi se pare un miracol că nimeni,absolut nimeni nu a fost 'hater' dar,pe de altă parte,nici eu nu sunt deci poate că se aplică vorba aia cu 'ce dai aia primești'.