Este nevoie de BOR? De ce sunt ateu?

zaelu · Ianuarie 11, 2012

bai ma lesi...

incognitoule ce esti :lol:

Stai dreq pe subiect daca poti nu il schimba cind nu iti mai convine cu vrejelute siropoase. Fantezia pentru eroi adulati de multime "sfinti" sau nu este sinistra. Multimea intotdeauna joaca rolul de "figuranti oligofreni"... dar eroul... moamaaa... lauri si bere gratis. ah pardon... gradul de sfintenie... pfff...

Cine ar indrazni sa comenteze ceva? doamne fereste... pai se poate... sint copii in preajma... ete ca Monty Python nu da doi bani pe innuendo-urile tale... si nici eu.

SRJN · Ianuarie 11, 2012

Maria Tereza este o sfanta pentru ca a fost pe placul bisericii catolice.

There,fixed for you.

Esti pe bune? Tu chiar existi?

Tu stii cum "ingrijea " bolnavii?

Deci tereza poate sta linistita in iad langa stalin si hitler. :finger:

Louis Cyphre · Ianuarie 11, 2012

Endere, Maica Ateresa chiar este un reper pentru tine?

Hai, mai, ce naiba...

Ender28 · Ianuarie 12, 2012

Eu chiar nu sunt crestin bre. Mi-ar fi placut sa fiu. Cum ar veni nu cred in originea divina a lui Cristos cum nu cred in originea divina a lui Mahomed . Cred in sfinti in sensul prozaic , adicalea oameni mai buni decat restul si care merita sa fie cinstiti de istorie si am neste rezerve apropos de profeti pe care le-am mai scris pe aici dar n-am insistat pe ele tocmai pentru ca nu am niciun argument.

Sunt agnostic in sensul antic nu in cel modern in care sustii ca nu poti dovedi existenta unui Dumnezeu,

Zaele ce ingognitou ma , ca ma ai si in lista de fesisbuc , acu doara nu vrei sa schimbam replici acide pe statusuri , poze si melodeli rock. ))

Uite , ca sa aveti referinta , dupa capul meu si Sean Penn este un sfant modern. Nu numai pentru ca e un actor cu adevarat fantastic si pentru ca cinematografia a refuzat sa-i dea un Oscar timp de 20 de ani , cat pentru munca pe care o face cu fundatia lui JP/HRO in Haiti la saracii aia loviti de cutremur acu nici 2 ani. ( http://jphro.org/ ). Eu i-am sunat acu 3 luni cand aveau nevoie de un tehnician IT numa ca mi-au zis ca-s supracalificat desi nu le-am cerut niciun ban sa-i ajut. Plm , dupa mine , sa crezi in sfinti e sa crezi ca poti sa fii un om mai bun. De aici pana la Hitler si ce dracu ati scris voi mai sus e cale lunga.

E prea trivial ? Pai hai sa incercam cu o sfanta mai putin moderna si mai putin cunoscuta careia i-a fost refuzat premiul Nobel in favoarea lui Obama , Inrena Sendler. : http://en.wikipedia....i/Irena_Sendler

Merita sa-l primeasca numa pentru scrisoarea pe care a trimis-o parlamentului Poloniei : "Every child saved with my help is the justification of my existence on this Earth, and not a title to glory."

Tu ce-ai facut Zaele ca sa justifici sa te pisi cu jet semidoct pe oameni mai buni ca tine ? Pe bune acu , in afara realizarii tale ca nu exista divinitate si ca lumea e praf si scrum , ce ai facut ?

Lu sobolanu nu-i mai raspund ca ma calca pe nervi in nestire si-mi vine sa-l injur in fiecare post dar imi aduc aminte ca nebunu pescuieste rechini ceea ce e mare lucru pentru capu meu , asa ca-l simpatizez desi cu mare regret. In ziua in care uploadeaza pe youtubr un filmulet cu un peste sabie il declar si pe el sfant si-l canonizez in panteonul personal.

Editat Ianuarie 12, 2012 de Ender28

Doctor X · Ianuarie 12, 2012

nu cred in originea divina a lui Mahomed

Ar fi si culmea sa crezi.

zaelu · Ianuarie 12, 2012

du-te ma nene si bea un pahar cu apa rece... am inteles ca iti plac copiii... da' lasa-ne cu moralismele astea cu agenda.

mai ramine sa ii iei apararea lu Becali folosindu-te de copii si apoi sa insinuezi ca oricine te contrazice are ceva cu copii sau alte vrajeli.

Te-as intreba ce mare rahat crezi ca ai facut tu pe lume de tre sa fii luat in serios cind pupi in fund sfinti de astia mincinosi... dar... mai bine te adaug la ignore list ca nu am de ce sa ma agit. Nu tre sa imi dai mie socoteala cum nu tre sa iti dau eu tie.

multa sanatate

:friends:

Ianuarie 12, 2012

Ce a indraznit maica Tereza a luat amaritii, orfanii si bolnavii de pe strazi si ia dus in lacasuri sa aiba grija de ei ,a luat bani de la bogati si a dat de mincare flaminzilor .Asta da crima,inchizitie curata.Este o curata obraznicie ce a facut ea .

"Sunt albaneză după sânge, indiancă după cetățenie. În ce priveÂşte credința mea, sunt o soră catolică. După vocație, aparțin lumii. Dar în ce priveÂşte inima mea, aparțin cu totul Inimii lui Isus".Măruntă de statură, dar cu o credință tare ca o stâncă, Maicii Tereza de Calcutta i-a fost încredințatămisiunea de a proclama iubirea lui Isus față de omenire, mai ales față de cei mai săraci dintre săraci."Dumnezeu încă iubeÂşte lumea Âşi mă trimite pe mine Âşi pe tine ca să fim iubirea Âşi milostivirea lui fațăde cei săraci". Era un suflet plin de lumina lui Cristos, înflăcărată de iubirea față de El Âşi cu o singurădorință fierbinte: "să sature setea Lui de iubire Âşi de suflete".Această mesageră luminoasă a iubirii lui Dumnezeu s-a născut la 26 august 1910 la Skopje, oraÂş aflatla răscrucea istoriei din Balcani. Cea mai mică dintre cei cinci copii ai lui Nikola Âşi Drane Bojaxhiu, afost botezată Gonxha Agnes, Âşi a primit Prima ÎmpărtăÂşanie la vârsta de cinci ani Âşi jumătate, iar Mirul în noiembrie 1916. Iubirea față de suflete a pătruns în inima ei din ziua Primei ÎmpărtăÂşanii. MoarteaneaÂşteptată a tatălui, care a avut loc atunci când Agnes avea circa opt ani, a lăsat familia în dificultățifinanciare. Drane i-a crescut pe copii cu autoritate Âşi iubire, influențând considerabil caracterul Âşivocația fiicei. Formarea religioasă a lui Gonxha a fost consolidată ulterior de activa parohie iezuităPreasfânta Inimă, în care era mult implicată.La vârsta de optsprezece ani, îndemnată de dorința de a deveni misionară, Gonxha a lăsat casanatală, în septembrie 1928, pentru a intra în Institutul Sfintei Fecioare Maria, cunoscut cu numele"Surorile de Loreto", din Irlanda. Aici a primit numele sora Maria Tereza, asemenea Sfintei Tereza deLisieux. În decembrie a plecat spre India, sosind la Calcutta la 6 ianuarie 1929. După profesiuneavoturilor temporare din mai 1931, sora Tereza este trimisă în comunitatea Surorilor de Loreto dinEntally, unde a predat în Âşcoala de fete St. Mary. La 24 mai 1937, sora Tereza a făcut profesiuneavoturilor perpetue, devenind, aÂşa cum ea însăÂşi a spus, "mireasa lui Isus" pentru "toată veÂşnicia". Dinacea zi i s-a spus mereu Maica Tereza. A continuat să predea la St. Mary Âşi în 1944 a devenitdirectoarea Âşcolii. Persoană de o rugăciune profundă Âşi de o iubire intensă față de surorile Âşi eleveleei, Maica Tereza a petrecut foarte fericită douăzeci de ani din viață la "Loreto". Cunoscută pentrucaritatea, generozitatea Âşi curajul ei, pentru înclinația spre munca grea Âşi pentru darul natural alorganizării, Âşi-a trăit consacrarea lui Isus, printre surori, cu fidelitate Âşi bucurie.La 10 septembrie 1946, în timpul călătoriei cu trenul de la Calcutta la Darjeeling pentru o reculegereanuală, Maica Tereza a primit "inspirația", "vocația în vocație". În acea zi, setea lui Isus după iubire Âşidupă suflete s-a impus inimii ei - în ce mod, nu a povestit niciodată -, Âşi dorința arzătoare de a săturasetea Lui a devenit punctul principal al vieții ei. În timpul săptămânilor Âşi a lunilor care au urmat, prinlocuțiuni Âşi viziuni interioare, Isus i-a revelat dorința Inimii sale după "victimele de iubire" care ar fi"răspândit iubirea lui asupra sufletelor". "Vino, fii lumina mea", a rugat-o. "Nu pot să merg singur". I-arevelat suferința lui văzând lipsa de grijă față de cei săraci, durerea sa că nu este cunoscut de ei Âşidorința sa arzătoare după iubirea lor. Isus i-a cerut Maicii Tereza să fondeze o comunitate religioasă,Misionarele Carității, dedicate slujirii celor mai săraci dintre săraci. Au trecut circa doi de discernământÂşi de verificări înainte ca Maica Tereza să obțină permisiunea de a începe noua sa misiune. La 17august 1948, a îmbrăcat pentru prima oară sari-ul alb cu margini albastre Âşi a ieÂşit pe poarta iubitei eimănăstiri de "Loreto" pentru a intra în lumea săracilor.După un curs scurt cu Surorile Medicale Misionare de la Patna, Maica Tereza s-a întors la Calcutta Âşia găsit găzduire temporară la Micile Surori ale Săracilor. La 21 decembrie a mers pentru prima oară înperiferie: a vizitat familiile, a spălat rănile unor copii, s-a îngrijit de un bărbat în vârstă care zăceabolnav pe stradă Âşi de o femeie care murea de foame Âşi de tuberculoză. Începea fiecare zi cu IsusEuharistic Âşi ieÂşea pe stradă cu rozariul în mână, pentru a-l căuta Âşi a-l sluji pe El în cei care sunt"nedoriți, neiubiți, neîngrijiți". Câteva luni mai târziu i s-au alăturat, una după alta, câteva dintre fosteleei eleve.

.

La 7 octombrie 1950 noua Congregație a Misionarelor Carității era recunoscută oficial în Arhidiecezade Calcutta. La începutul anului 1960, Maica Tereza începea să trimită surori de-ale ei în alte părți aleIndiei. Dreptul Pontifical acordat Congregației de către Papa Paul al VI-lea în februarie 1965 a încurajat-o să deschidă o casă de misiune în Venezuela. După aceasta au urmat imediat alte fundațiila Roma Âşi în Tanzania Âşi, ulterior, pe toate continentele. Începând din 1980 Âşi până în 1990, MaicaTereza a deschis case de misiune în aproape toate țările comuniste, inclusiv în fosta UniuneSovietică, Albania Âşi Cuba.Pentru a răspunde mai bine nevoilor săracilor, atât fizice cât Âşi spirituale, Maica Tereza a fondat în1963 congregația Frații Misionari ai Carității; în 1976 ramura contemplativă de surori, în 1979 Frațiicontemplativi, Âşi în 1984 Părinții Misionari ai Carității. Cu toate acestea, inspirația ei nu s-a limitat doar la vocațiile religioase. A format Colaboratorii Maicii Tereza Âşi Colaboratorii Bolnavi Âşi Suferinzi,persoane de diferite confesiuni Âşi de diferite naționalități cu care a împărtăÂşit spiritul ei de rugăciune,simplitate, sacrificiul Âşi apostolatul ei prin umile fapte de iubire. Acest spirit ulterior a dus la fondareaMisionarilor Carității Laici. Ca răspuns la cererea multor preoți, în 1991 Maica Tereza a dat viațăMiÂşcării Corpus Christi pentru Preoți, ca o "cale mică de sfințenie" pentru cei care doreau să împărtăÂşească spiritul Âşi carisma ei. În aceÂşti ani de rapidă expansiune a misiunii sale, lumea a început să îÂşi îndrepte atenția spre MaicaTereza Âşi spre opera pe care o începuse. Numeroase distincții, începând de la Premiul indianPadmashri din 1962 Âşi importantul Premiu Nobel pentru Pace din 1979, au adus cinste operei ei, întimp ce mass-media au început să urmărească activitățile ei cu tot mai mult interes. A primit totul, atâtdistincțiile cât Âşi atențiile, "spre slava lui Dumnezeu Âşi în numele săracilor". Întreaga viață Âşi operă a Maicii Tereza oferă mărturia bucuriei de a iubi, a măreției Âşi demnității fiecăreipersoane umane, a valorii lucrurilor mărunte făcute cu fidelitate Âşi iubire, Âşi a incomparabilei prieteniicu Dumnezeu. Dar a existat un alt aspect eroic al acestei mari femei despre care s-a aflat abia dupămoartea ei. Ascunsă de ochii tuturor, ascunsă până Âşi de cei care i-au fost foarte aproape, viața eiinterioară a fost marcată de experiența unei profunde, dureroase Âşi permanente senzații că esteseparată de Dumnezeu, ba chiar respinsă de El, împreună cu o dorință tot mai mare după El. A numit încercarea ei interioară "obscuritate". "Dureroasa noapte" a sufletului ei, care a început în jurulperioadei în care Âşi-a început apostolatul cu săracii Âşi a durat întreaga viață, a condus-o pe MaicaTereza la o unire Âşi mai profundă cu Dumnezeu. Prin obscuritate a participat în mod mistic la setea luiIsus, la dorința lui, dureroasă Âşi arzătoare, de iubire, Âşi a împărtăÂşit dezolarea interioară a săracilor. În timpul ultimilor ani de viață, în ciuda problemelor tot mai mari de sănătate, Maica Tereza a continuatsă conducă Congregația ei Âşi să răspundă nevoilor săracilor Âşi ale Bisericii. În 1997, surorile MaiciiTereza erau circa 4.000, prezente în 610 case de misiune răspândite în 123 de țări din lume. În martie1997 a binecuvântat-o pe noua Superioară Generală a Misionarelor Carității, Âşi a făcut încă o călătorie în străinătate. După ce l-a întâlnit pe Papa Ioan Paul al II-lea pentru ultima dată, s-a întors la CalcuttaÂşi a petrecut ultimele săptămâni de viață primind vizitatori Âşi instruindu-le pe surorile ei. La 5septembrie 1997, viața pământească a Maicii Tereza a ajuns la capăt. Au fost organizate funeralii destat de către guvernul indian, iar trupul i-a fost înmormântat în Casa Mamă a Misionarelor Carității.Mormântul ei a devenit repede loc de pelerinaj Âşi de rugăciune pentru oameni de orice credință, săraciÂşi bogați, fără nici o distincție. Maica Tereza ne lasă testamentul unei credințe de nezdruncinat, al uneisperanțe de neînfrânt Âşi al unei extraordinare carități. Răspunsul ei la cererea lui Isus: "Vino, fii luminamea" a făcut-o Misionară a Carității, "Maică a săracilor", simbolul compasiunii față de oameni Âşimărturie vie a iubirii însetate a lui Dumnezeu.După mai puțin de doi ani de la moartea ei, datorită răspânditei faime de sfințenie Âşi a harurilor obținute prin mijlocirea ei, Papa Ioan Paul al II-lea a permis deschiderea cauzei de canonizare. La 20decembrie 2002 a aprobat decretele asupra virtuților eroice Âşi a miracolelor sale"

sursa catolica

"n anul 1946 Agneza Bojaxhiu era o soră misionară în vârstă de 36 de ani de origine albaneză. Petrecuse deja aproape 18 ani în India, dedicându-se învățământului.

Mai mult, de 10 ani avea funcția de directoare a unei Âşcoli catolice pentru fetele burgheze.

Sora Tereza cunoÂştea desigur, ca Âşi toți ceilalți, ororile cartierelor aglomerate Âşi folosea timpul liber de la Âşcoală încercând să îmbunătățească aceste situații.

Nu-Âşi închipuia că trebuia să-Âşi schimbe complet viața, dar Dumnezeu se foloseÂşte de tot ce se întâmplă.

Într-o zi - a povestit maica Tereza – eram în afara mănăstirii, în apropierea Spitalului Campbell, când ochii mei s-au oprit asupra unei doamne sărace care suferea de foame lângă acel loc de îngrijire. Am luat-o în brațe Âşi am încercat s-o duc în acel spital. Nu m-au ascultat, pentru că era vorba de o femeie săracă. A murit în mijlocul străzii.

Vocația sa – vocea care cheamă – era aproape întrupată pentru ea în două voci convergente care o conduceau Âşi acum.

A fost mai întâi vocea mamei – copiii o numeau mama sufletului meu, într-atât era de spirituală Âşi tot atât se îngrijea ca aceÂştia să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice lucru – încât le spunea: când accepți o îndatorire, du-o la capăt cu bucurie, altfel nu o accepta!

Apoi era vocea unui înțelept părinte spiritual care îi dăduse un optim criteriu vocațional.

De unde Âştiu dacă Dumnezeu mă cheamă Âşi pentru ce mă cheamă? o întrebase pe Agneza; Âşi tot el i-a răspuns: O vei Âşti din fericirea ta interioară. Dacă te face fericită gândul că Dumnezeu te cheamă să-L slujeÂşti pe El Âşi pe aproapele tău, aceasta va fi proba vocației tale. Bucuria profundă a inimii este ca o busolă care indică drumul vieții. Trebuie să-l urmăm chiar Âşi atunci când această busolă ne conduce pe o cale însămânțată cu dificultăți.

La 18 ani era deci hotărâtă să intre într-o congregație misionară, iar mama – când Agneza i-a dat vestea – a tăcut Âşi s-a rugat o zi întreagă, apoi

i-a zis: Bine, fiica mea, mergi oricum; dar încearcă să te dăruieÂşti total lui Isus. Pune-ți mâna într-a sa Âşi nu o abandona niciodată în drumul tău.

Mulțumită de aceste criterii minunate Âşi înțelepte, Agneza – căreia i se spunea Gonxha (Boboc), atât era de dolofană Âşi de proaspătă – a plecat.

ÂŞi acum, după 18 ani petrecuți în India, era mulțumită desigur. Dar era fericită? De ceva timp nu pe deplin. ÂŞi nu doar din cauza acelui râu de suferință de care se simțea înconjurată Âşi provocată, dar Âşi a unei voci care venea de departe.

I-a scris într-o zi mamei (pe care nu a mai revăzut-o niciodată): ÂŞcoala noastră e foarte frumoasă. Sunt învățătoare, îmi place munca mea Âşi toți mă iubesc. Dar mama i-a răspuns: Fiica mea dragă, nu uita că, dacă ai plecat într-o țară atât de îndepărtată, ai făcut-o pentru săraci! ÂŞi continua dându-i exemplul unei fete pe care o cunoÂşteau: Îți aminteÂşti de Filja? E plină toată de răni, dar cel mai mult suferă fiindcă este singură pe lume. Noi facem tot ce putem să o ajutăm, dar este adevărat: răul nu sunt rănile, ci să fii uitat de cei dragi.

Unul dintre aspectele cele mai tandre în planurile lui Dumnezeu este adesea ascuns în secrete ca acesta: anumite vocații extraordinare, anumite personalități fascinante prin măreția lor, anumite fapte impresionante, anumiți sfinți care radiază în Biserică, sunt susținute uneori Âşi provocate de creaturi umile – un prieten, o bunică, un tată, cel mai adesea mama, ca Âşi în acest caz – în sfârÂşit cineva care, din umbră, aproape că ridică tot edificiul.

Dar erau vocile umane ale evenimentelor, presante desigur, dar insuficiente pentru a fonda un destin, până când Dumnezeu însuÂşi a decis să Âşi le asume în interiorul vocii sale.

S-a întâmplat tocmai în 1946. Sora Tereza era plecată la munte pentru o săptămână de reculegere – muntele îi făcea bine fiindcă avea plămânii slabi – Âşi Vocea s-a făcut auzită.

A povestit mai apoi: în timp ce mă rugam în profunzimea inimii, în liniÂşte, am perceput distinct o chemare în chemare. ÂŞi era un mesaj foarte clar: trebuia să părăsesc mănăstirea Âşi să mă dedic slujirii săracilor, trăind în mijlocul lor. Era o poruncă. Am simțit intens că Isus voia ca eu să-L slujesc în cei săraci, în cei abandonați, în locuitorii cartierelor părăsite, în cei marginalizați, în cei care nu au niciun refugiu. Isus mă invita să-L urmez, să-L slujesc într-o sărăcie reală, să îmbrățiÂşez un mod de viață care să mă facă asemenea cu cei nevoiaÂşi: pentru că acolo trăieÂşte El, acolo este El prezent.

Să-mi las congregația a fost pentru mine un mare sacrificiu: cel mai mare pe care l-am făcut vreodată; a fost chiar mai greu decât fusese cel de a-mi lăsa familia Âşi țara.

A fost nevoie de câțiva ani până să reuÂşească să-i convingă mai întâi pe confesorul ei, apoi pe episcop, apoi pe superioara congregației Âşi pe celelalte surori: ani de răbdare infinită priviți nu cu resemnare plictisitoare, ci ca pe o muncă interioară pentru a se adapta noutății care îi era dăruită fără să aibă vreun merit.

Au lăsat-o să plece, dar ea n-a vrut să ia nimic cu sine. A vrut doar

să-i fie binecuvântat sari-ul alb (care în India este culoarea săracilor) tivit cu albastru (în amintirea Sfintei Fecioare Maria), a luat un mic crucifix Âşi o coroană de rozariu: lucrurile pe care le-a avut cu sine din acea zi. ÂŞi a plecat. A dat imediat de pomană Âşi puținii bani pe care îi dăruiseră.

A început să rătăcească pe străzi pentru a-i cunoaÂşte pe acei noi fii pe care cerul îi încredințase, până când a căzut leÂşinată.

Se ruga: Dumnezeu meu … nu vreau să mă întorc. Comunitatea mea sunt săracii. Siguranța lor e a mea. Sănătatea lor e sănătatea mea. AcoperiÂşul meu e acela al săracilor. Nu al săracilor simpli, ci al acelora care sunt cei mai săraci dintre săraci, al acelora de care instinctul ne îndeamnă să nu ne apropiem de teamă să nu ne contagiem, să nu ne murdărim… Al acelora care nu merg la biserică pentru că nu au ce să pună pe ei, al acelora care nu mănâncă pentru că Âşi-au pierdut puterea, al acelora care cad pe stradă pentru că sunt gata să moară, în timp ce cei vii petrec pe lângă ei ignorându-i. Al acelora care nu mai sunt în stare să plângă pentru că nu mai au lacrimi.

Dar episcopul, din prudență, a vrut ca ea să petreacă primele luni într-un spital îndepărtat pentru a învăța cel puțin noțiunile sanitare fundamentale.

Întoarsă în sfârÂşit, Âşi-a început lucrarea mergând într-unul din cartierele cele mai sărace, unde a deschis o mică Âşcoală: lipsită de bănci, scaune, cretă, creioane, caiete. Încerca să le explice copiilor cele mai elementare reguli de igienă Âşi să-i învețe să scrie Âşi să citească. În loc de cretă foloseau un baston, iar de tablă, praful de pe jos.

AÂşa a continuat până au venit primele donații cu care a închiriat două camere sărace: una pentru Âşcoală, cealaltă pentru dispensar. Pentru a-i hrăni pe micuții ei, mergea în fiecare seară să ceară resturile de la bucătăria parohiei. Îi ruga pe servitori să nu arunce nimic: ceea ce lor le era nefolositor ei îi era util.

Între timp, fostele eleve veneau adesea să o viziteze pe directoarea lor. Erau uluite s-o vadă îmbrăcată ca o indiancă Âşi trăind în mizerie.

Începuse la sfârÂşitul anului 1948, iar la începutul anului următor avea deja 56 de copii Âşi trei învățători.

Dar nu se îndrepta din nou spre învățământ.

Adevărul este că Tereza nu avea un plan Âşi nici nu voia să aibă. Un plan însemna să decizi dinainte care sunt săracii care au nevoie de tine. ÂŞi aceasta contrasta total cu decizia sa de a se dedica celor mai săraci dintre săraci, acelora pe care i-ar fi întâlnit rând pe rând.

Încet, încet acest criteriu va deveni o spiritualitate.

A început deci cu copiii străzii. Pe aceÂştia i-a întâlnit primii, sau mai degrabă, ei erau cei care veneau la ea, alergând, înainte de programul Âşcolar.

ÂŞi într-o zi, cu aceeaÂşi simplitate, scrise în jurnalul ei: Am întâlnit o leproasă. Ce spectacol groaznic! Familia ei a alungat-o.

În altă zi a întâlnit o bătrână musulmană care cerea să fie îngrijită medical. Aceasta zicea apoi că era prima dată când nu se simțea rău. E Allah cel care te-a trimis la mine, sfârÂşi ea prin a spune.

Cum să te miri dacă după câteva luni bătrânica s-a reîntors să-i spună acelei sore ciudate în sari alb: Trebuie să-mi faci o promisiune. Când vei auzi că sunt pe moarte, te rog să vii. Vreau să mor cu Dumnezeu.

Cu câteva Âşcoli micuțe, dispensare Âşi cabinete medicale a început Maica Tereza, dar nu era singură. Avea deja mulți colaboratori, dar nu existau persoane consacrate pe viață la acea „fabrică” de caritate.

Se gândeÂşte la Maria care la nunta din Cana îi spune lui Isus: Nu mai au vin Âşi cu aceeaÂşi atitudine de implorare, ea îi spune Mariei: Vezi că nu am fiice!, convinsă fiind că Sfânta Fecioară o va asculta mai devreme sau mai târziu.

ÂŞi fiicele soseau cu zecile, începând din rândurile fostelor sale eleve.

Unicul ideal care le afirmă încă de la început este acela de a potoli setea infinită de inimi pe care Cristos a arătat-o pe Cruce. Ca să nu fie uitat niciodată, în capelă era o cruce pe care erau gravate cuvintele lui Isus Crucificat: Mi-e sete. AceeaÂşi cruce gravată va fi aÂşezată mai apoi în toate bisericuțele congregației, în orice parte a lumii.

ÂŞi spiritualitatea fiecărui moment trebuia să fie pentru ei un stimul continuu. Adesea aceÂştia auzeau acest sfat din gura Maicii: Când beți apă, amintiți-vă de datoria voastră de a potoli setea lui Isus!

Prima casă adevărată i-a fost vândută, la un preț simbolic, de un magistrat musulman. Banii nu sunt totul, spuse emoționat în fața entuziasmului cu care Maica Tereza îi arăta proiectele sale.

Dar în mintea ei casele trebuiau să servească doar pentru momentele necesare de viață comunitară sau pentru a primi săracii cu necesități deosebite: copiii, cei handicapați, leproÂşii, bolnavii incurabili, muribunzii. Acestora li se dedicau doar unele surori.

Altele însă trebuiau să petreacă ore de lucru pe stradă, două câte două, căutând săracii acolo unde aceÂştia trăiesc de obicei, se refugiază sau se ascund.

ÂŞi adesea întâlneau pe stradă muribunzi de care nimeni nu voia să se îngrijească.

Maica Tereza căuta un loc ca să-i primească. I-au dat o magazie nefolosită – odată era în folosința pelerinilor – aproape de templul Zeiței Kali. ÂŞi îÂşi începu opera, însă imediat va întâmpina dificultăți din partea preoților templului Âşi a cerÂşetorilor din zonă. Spuneau că acea soră profită de cei muribunzi pentru a-i boteza Âşi a-i înscrie la religia sa.

Când inspectorii au ajuns în acel edificiu căruia Maica Tereza îi pusese dulcele nume Casa inimii Imaculate, nu au avut curajul să o deranjeze: Tereza era ocupată să îngrijească rănile ulceroase ale unui muribund, răni care emanau un miros insuportabil. La sfârÂşit o auziră Âşoptindu-i muribundului: Acum recită o rugăciune a religiei tale, eu mă rog în felul meu. AÂşa ne rugăm împreună Âşi facem un lucru frumos pentru Dumnezeu.

Celor care se plângeau Âşi cereau ca acea femeie să fie alungată, inspectorul le răspundea: Da, o voi alunga, însă doar după ce mamele Âşi surorile voastre vor veni aici să vadă ce face această femeie. Este o sfântă.

Cum putea să respecte diversele credințe ale muribunzilor Âşi ale săracilor Âşi în acelaÂşi timp să-i fie consacrată pe deplin lui Cristos Âşi să simtă că arde de dorința de a le anunța tuturor Adevărul Său unic?

Adesea, pe parcursul vieții sale, Maica Tereza a trebuit să se supună unei acuzații duble: necreÂştinii spuneau că operele ei de caritate aveau ca scop un prozelitism incorect care profita de sărăcie; Âşi anumiți creÂştini spuneau că ea uita datoria de a anunța explicit nevoia de a adera la Cristos Âşi la Biserica sa, oferind Botezul.

Maica Tereza Âşi-a apărat întotdeauna cu hotărâre dreptul de a da botezul oricărui om care îl cerea, dar, din punctul de vedere al misiunii sale – care era aceea de a-i primi pe suferinzi, fără vreo diferență de rasă sau de credință religioasă – a rezolvat problema cu elan Âşi la izvor: nouă ne este suficient să-i îndemnăm pe toți, creÂştini sau necreÂştini, să facă fapte de iubire față de Dumnezeu.

În casele muribunzilor, pe care Maica Tereza a început imediat să le fondeze, scopul era să le fie dăruită toată duioÂşia de care aveau nevoie, pentru ca muribunzii să descopere, cel puțin înainte de a părăsi această lume, ultima Âşi cea mai adevărată demnitate: aceea de a se simți iubiți.

La începutul anului 1990, Maica Tereza făcea acest bilanț: am salvat de pe stradă 54.000 de persoane Âşi aproape jumătate au murit de o moarte frumoasă. Iar ziaristului – în timpuri ca acestea în care se vorbeÂşte despre eutanasie – care o întreba: ce înseamnă o moarte frumoasă?, ea i-a răspuns: înseamnă: să mergi acasă!

ÂŞi continua povestind: într-o zi am ajutat un bărbat care zăcea răsturnat într-un canal de scurgere. Avea corpul acoperit de răni. L-am dus în casa noastră unde l-am spălat Âşi l-am îngrijit. Nu s-a plâns niciodată Âşi nu a arătat nicio teamă. Tot ceea ce mi-a spus a fost: Am trăit ca un animal pe stradă, dar voi muri ca un înger! Apoi mi-a zâmbit, iar trei ore mai târziu a murit.

Dar unde este secretul care permite să dai o adevărată îmbrățiÂşare de dulce caritate fiecărui marginalizat?

Dacă ne uităm la învățătura dată de Maica Tereza fiicelor sale, putem descoperi uÂşor că e vorba de un mister care se referă la Euharistie.

Într-o zi a trimis niÂşte surori noi să slujească în casa muribunzilor; asistase cu ele la celebrarea Sfintei Liturghii, apoi le-a explicat: ați văzut cu câtă dragoste Âşi delicatețe se comporta preotul cu trupul lui Cristos în timpul Liturghiei? Încercați să faceți la fel în casa în care veți merge: acolo este Cristos care suferă.

Una dintre ele s-a întors seara emoționată Âşi a spus: Maică, trei ore am atins Trupul lui Cristos! Curățase timp de trei ore un corp acoperit de viermi, găsit pe stradă.

De aceea în programul zilnic al Misionarelor Carității este un timp dedicat adorației euharistice: nu este un timp de sustragere de la datoria carității, ci un timp pentru a se obiÂşnui cu speciile simple Âşi umile în care Cristos se ascunde: acelea a pâinii euharistice care ne hrăneÂşte Âşi acelea ale corpurilor săracilor Âşi suferinzilor.

Mai presus de toate noi suntem călugărițe - repeta mereu Maica Tereza fiicelor sale – nu asistente sociale, nu învățătoare, nu infirmiere sau doctorițe. Noi Îl slujim pe Isus în săraci. Tot ceea ce facem – rugăciune, muncă, sacrificii – le facem pentru Isus. Viețile noastre nu au niciun sens, nicio motivație în afara Lui, care ne iubeÂşte până în profunzime. Isus singur este explicația vieții noastre.

Grija față de muribunzi nu are alt scop decât acela de a adora misterul prezenței lui Cristos în oamenii care acum nu mai au nevoie decât de a se naÂşte în Dumnezeu.

Asemănătoare cu aceasta este grija pe care Maica Tereza a avut-o întotdeauna pentru copiii amenințați înainte de naÂştere.

A vorbit despre aceasta mereu, fără nicio teamă de agresivitatea presei Âşi a celor puternici din această lume.

Pe 10 decembrie 1979, când i-a fost conferit premiul Nobel pentru pace, a spus că nu este demnă să-l primească Âşi că l-a acceptat doar în numele săracilor. A cerut de asemenea să nu se facă tradiționalul banchet, dar să-i dea ei acei bani. I-a folosit la Calcutta pentru a oferi cina de Crăciun la 2.000 de săraci.

În timpul marii ceremonii, cea mai mare parte a discursului său s-a referit la unica sărăcie de care nu era vorba în motivațiile premiului: a vorbit insistent despre copiii avortați.

A început să povestească Vizita Mariei la Elisabeta, explicând: Acel Copil încă nenăscut era primul Vestitor al păcii Âşi a mers până la a afirma: Avortul este astăzi cel mai mare rău Âşi cel mai mare inamic al păcii… Milioane de copii mor din voința mamei. Asta distruge pacea astăzi. Pentru că, dacă o mamă îÂşi poate ucide propriul copil, ce ne poate împiedica să ne ucidem unii pe alții? Nimic.

Dar cu la fel de mult realism le-a spus chiar Âşi acelor domni iluÂştri, asemenea unei bătrâne învățătoare care le vorbeÂşte copiilor săi: Doresc să încercați să găsiți săracii în casele voastre Âşi să începeți acolo să dăruiți iubire. Fiți vestea bună pentru soțul/soția voastră. Interesați-vă de vecinii voÂştri. ÂŞtiți cine sunt vecinii noÂştri?

ÂŞi le-a povestit academicienilor din Suedia vizita la casa muribunzilor a 14 profesori de la diferite universități americane. La sfârÂşit unul a întrebat-o: Maică, spuneți-ne ceva de care să ne putem aminti Âşi ea le-a răspuns: Zâmbiți mereu familiei voastre, dăruiți-vă reciproc timpul vostru în familie. Zâmbiți-vă. ÂŞi unul dintre acei profesori a întrebat-o atunci cu o uÂşoară ironie: Dar dumneavoastră, maică, sunteți căsătorită?! Da, – i-a răspuns imediat maica Tereza – iar uneori îmi este greu să-I zâmbesc lui Isus, pentru că e plin de pretenții.

După muribunzi Âşi copii nenăscuți, în grija Maici Tereza vin leproÂşii. Primul spital-refugiu pentru ei a reuÂşit să-l construiască cu ocazia vizitei Papei Paul al VI-lea în India în anul 1965.

S-a întâmplat atunci un eveniment de o mare valoare simbolică: chiar Âşi Maica Tereza se ducea cu bucurie să asiste la Liturghia Papei de la Bombay dar nu va ajunge. În lunga călătorie s-a oprit să ajute un cuplu de muribunzi abandonați pe marginea străzii, care mureau îmbrățiÂşați.

ÂŞi a fost normal pentru ea să le ofere lor întâietate.

Papa a fost cel care a dorit să viziteze la Calcutta casa muribunzilor. A sosit cu o Lincol albă, care i-a fost dăruită de către poporul american pentru acea călătorie Âşi acolo a fost impresionat până la lacrimi.

La sfârÂşitul vizitei i-a dăruit Maicii Tereza maÂşina aceea prestigioasă, iar ea a pus-o imediat ca premiu foarte dorit al unei loterii. Cu banii câÂştigați a plătit construirea unei leprozerii.

Pe 13 februarie 1986 chiar Âşi Papa Ioan Paul al II.lea s-a dus la Calcutta, pentru a vizita prima casă a Maicii Tereza. ÂŞi toți îÂşi amintesc imagini ale micii surori care îl conduce pe Papă la întâlnirea cu muribunzii, ținându-l de mână. Papa se lasă condus, dar se poate spune că se conduc reciproc. Împreună par imaginea unicii Bisericii: aceea făcută toată din caritate Âşi aceea făcută toată din credință: credința Pontifului care este caritate, caritatea Maicii Tereza care este credință. Împreună aceÂştia sunt pentru lume icoana speranței.

A fost cea mai frumoasă zi din viața mea, a spus Maica Tereza după acea vizită. Dar nu s-a mulțumit până când nu a reuÂşit să deschidă o casă pentru săraci chiar unde locuia papa. Erau deja trei case la Roma, dar nu în Vatican.

A cerut-o deci Papei Ioan Paul al II-lea în timpul unei audiențe. Pontiful a consimțit. Până la audiența următoare nu se făcuse nimic Âşi Maica Tereza a insistat din nou. La a treia audiență, Papa le-a spus colaboratorilor săi: cum o să mă vadă o să-mi ceară veÂşti despre casă. ÂŞi când Maica a ajuns, papa a binecuvântat-o Âşi imediat, înainte ca ea să deschidă gura, i-a pus în mână cheile unei case aproape de sala Nervi. Va fi numită Casa Darul Mariei, iar maica era fericită pentru că spunea că săracii vor putea intra în Vatican fără să ceară permisiune.

În aproape cincizeci de ani de când Maica Tereza Âşi-a început opera s-au înmulțit operele, casele, nevoile. ÂŞi cei mai săraci dintre cei săraci îngrijiți de ea au fost rând pe rând: copiii abandonați, muribunzii, leproÂşii, tinerele mame refuzate de familie, prostituatele, prizonierii, vagabonzii, alcoolicii, persoanele cu handicap grav, bolnavii mintali, victimele diferitelor războaie care izbucneau în lume, drogații, bolnavii de SIDA…

De fapt, toți cei suferinzi fără adăpost din cele cinci continente au fost primiți în casele sale Âşi ascultați de surorile sale.

Criticile nu au lipsit niciodată. De la cele de la început, când o acuzau chiar de răsfățarea săracilor la care răspundea: este Dumnezeu cel care ne-a răsfățat mai întâi, la nelipsitele obiecții ale intelectualilor care afirmau: este mai important să-i învățăm să pescuiască pe înfometați, decât să le dăruim peÂşte. De obicei Maica răspundea cu un zâmbet trist: oamenii pe care îi aducem în casele noastre sunt prea slăbiți chiar Âşi pentru a ține o undiță.

ÂŞi în anumite țări erau uneori preoți care o sfătuiau să-Âşi retragă surorile. Spuneau că acestea nu făceau nimic pentru a schimba structurile sociale Âşi politice care duc la sărăcie.

Maica răspundea că cine se simțea chemat să schimbe structurile putea să-Âşi urmeze conÂştiința sa, dar ea Âşi surorile ei erau chemate să se ducă la fiecare om, la cei mai sărăci dintre sărăci, la cei care nu au nici timp, nici energie să aÂştepte schimbările.

Toți cei care au vorbit cu ea, puÂşi în încurcătură, i-au pus până la urmă întrebarea crucială: până unde trebuie să dai? Maica Tereza a răspuns mereu Âşi printr-o formulă de o rară tărie spirituală Âşi psihologică: trebuie să dai până când ți se face rău. Ceea ce înseamnă: ceea ce nu te costă încă nu este un dar; e nevoie ca trupul Âşi inima ta să simtă rana pentru ca ceea ce îți iei ție să dăruieÂşti altora."