plescoi rulz

O zi minunata de inceput de incalzire globala pe malul drept al Argesului... Trei ZMEI! 3 generatii de KTM 690 intinse pe 10 ani, imbunatatiri tehnice...dar aceeasi atitudine de caine turbat dar bine dresat. Ca sa-l fac de ras pe mezin (2019) are controlul tractiunii!!! de nu stia bietul om de ce nu merge prin nisip din fericire se poate decupla! VID_20200202_124401.mp4 pe malul stang al Argesului VID_20200202_143608.mp4

Daca a ramas in picioare iesirea, as veni si eu. 10:30 - 11 la OMV din 1 Decembrie. daca va suciti, anuntati

sa va fie de bine. I-ati dat damage la baiat..., o poza ceva? angi, pune si tu un traseu ca ma intereseaza

Mno, nu tre sa fii motociclist de mult timp ca sa preferi parter, dar cum Bunutul si-a dat contributia la vreme buna si damage-uri putine, am urcat si noi la ultimul etaj ca nu era sa fim bulangisti. Nu e in fiecare zi sambata. Dar si aici, in ceste situatii grele, gloria e mai dulce cand privesti relaxat de la roofterrace, peisaje de vis (urbane, rurale sau pur si simplu naturale). Cand viata iti da lamai....le pui in tequila Pace!

https://drive.google.com/open?id=1bzp9P-0FSf0qAoE6jsvUr7cmy59SizTP&usp=sharing traseul albastru din sud prin Seres-Salonic-Igoumenitsa este doar o varianta pe care nu am mers. Restul traseului e complet doar dus. Intoarcerea a fost prin Macedonia, Serbia, Bulgaria, Russe. Si in Albania am mai facut trasee (Ohrid) care nu sunt pe track. Asta e cel propus de acasa pe care l-am facut in proportie de 90%. Merita!

Mobre mici in general, bagaj putin. Tura se poate face si fara cort, gasesti cazare oriunde daca nu esti foarte pretentios (un pat curat si un dus cu apa calda). Dakarul a fost cea mai mare motocicleta dar s-a descurcat fara probleme. Acuma fiecare cum isi stie motocicleta, faceai traseul si cu un 990 daca stii cu el si esti mai inaltut. Ce este avantajos la trasee in tari mai calde (Albania, Grecia, Macedonia, sudul Bulgariei) este ca nu prea sunt noroaie si drumuri desfundate ca pe la noi. Totul e piatra, e uscat in general asa ca nu e pericol de alunecare pe glod

a fost greu, nu vreau sa-mi amintesc

imi place, continuati !

Se trezesc si baietii, care cum, trag o fuga pana la bacanie cu Emil si luam mezeluri, paine proaspata si iaurturi pentru mic dejun. Costi e cam bosumflat. Zice ca e in prag de raceala si pana ne mai frecam noi cu cafele si sandwich-uri ne cere un nurofen si se baga in pat sa boleasca putin. De aseara hotaraseram sa lungim traseul spre casa prin Serbia si sa intram in Bulgaria in regiunea Montana spre localitatea Belogradcik. Anul trecut, pe TET Bulgaria, am descoperit aici niste formatiuni de roca foarte frumoase si am tanjit ca nu am pus cortul o noapte. Aer (Costi) hotaraste sa plece direct spre Bucuresti, nu se simte bine si nu ar vrea sa mai lungeasca drumul spre casa. Vorbesc cu Carmen (prietena mea) pe wsp, mare amatoare de plimbari cu moto si camping. Abia isi luase motocicleta noua inainte sa plecam si a durat inmatricularea cam 10 zile…nu facuse niciun km pe ea. O intalnire in Belogradcik ii surade deindata. Are de parcurs cam aceeasi distanta cu noi, deci fezabil Plecam! 4 spre Serbia, unul spre Bucuresti prin Bulgaria. Suntem tot 4 in formatie. Am fost efectiv complet doar pentru o jumatate de zi si o noapte Gps-ul meu setat numai pe drumuri fara taxe ne baga spre o vama directa cu Belogradcik si dupa o deviere de 27 de km dintr-un drum national ne trezim pe o vale ingusta cu case razlete. Zona parea o fundatura dar gps-ul arata ca pe acolo trebuie sa mergem. Ne intalnim la o mica pauza foarte aproape de vama, cu un pastor local cu oile. Omul ne explica prin gesturi si putine cuvinte in limba germana sa mergem “tzuruc” ca nu mai e vama si nici militia prin zona de peste 10 ani. O intoarcere ar insemna cam 70 de km pana in alta vama si e deja ora 4. Purcedem inainte si in 2 km se termina asfaltul. Gps-ul imi indica inainte prin iarba, ne luam dupa el vitejeste mai mult din dorinta de vedea ce e pana la capat dar deja cu indoiala mare in suflet ca va trebui sa facem cale intoarsa. Peste inca un km dam de o bariera formata din bolovani mari si un bustean. Pana fac baietii sedinta cu ce sa facem, ma dau jos de pe mobra, dau busteanul la oparte, mut un bolovan 2 metri mai la stanga si le arat cum se trece vama. 2 ma aproba imedediat, unul mai pune niste intrebari legate de puscarie si amenda dar e deja si el in Bulgaria. Ii dam usurel si in 2 km suntem pe un drum de piatra care da intr-un sat. Asfalt. Trecem in fuga prin sat si ne varsam intr-un drum judetean care duce la Belogradcik in 15 km. Nu ne oprim tocmai sa ne indepartam cat mai mult de zona de granita ca na, eram usor jenati . Depasim in viteza o duba deschisa cu un cal mort teapan si unul viu in picioare, strange! Ajungem cu bine in Belogradcik, vine si Carmen aproape concomitent. S-a autointitulat Al 6-lea Simt ca sa fie parte din echipa de elemente, hahahaha. Apa si al 5-lea Element se ocupa de aprovizionare pentru cort (carnati, vin rosu, branza, rosii, dulciuri) noi ceilalti carpim in asteptare doua chifle cu parjoale de la mica terasa insalubra langa care parcaseram. Eram putin lesinati de foame si sete. Plecam printre stancile rosii batue de soarele de apus sa cautam loc de cort cu view. Dupa cateva mici tatonari ale zonei ne hotaram la un loc destul de departe de sat, cu parau, cu copac mare la mijloc, deh elemente cu experienta Campam, ne relaxam, facem focul, facem carnati la bat ca niste copii cu marshmeloane, il criticam pe amicul Emil ca a luat doar o singura sticla de vin la 5 elemente, dar asa e el, cumpatat Ne trezim, eu la 6 ca de obicei. Trag niste poze cu pietrele de la distanta dar nu sunt satisfacut. Ar fi trebuit sa stam mai aproape…mai stau vreo ora si trag o tura cu mobra pana in Belogradcik, ocazie cu care sa mai trec printre ele si sa iau de mic dejun ca se rasese totul aseara, nici apa nu mai aveam. Cafeau am facut-o cu apa din rau. Al 5-lea element e asa de extaziat ca a pus cortul si ca si-a folosit aproape toate echipamente cumparate si carate special in aceasta calatorie, ca e gata pe la 1 jumate (ora noastra). O luam prin Bulgaria si trecem vama la Russe desi e mai lung drumul, e mai frumos. Se face seara si vama ne intampina cu aglomeratia de rigoare, e duminica ora 6 spre 7. Nu avem problem ca suntem cu mobra si ne regrupam in Petromul de dupa vama. Aici ne intalnim cu o gramada de lume cunoscuta, cu motoare in special care vin din diverse ture. Apar si Teo cu Naluca de la o etapa europeana de motocross care a avut loc in Bulgaria. S-au oprit sa salute gasca vesela din peco. Motiv de bucurie si noi prezentari. De aici o luam spre casa in doua grupulete: Foc, Apa si Al 5-lea mai pe gaz si pe avans, eu cu Al 6-lea simt mai pe bajbaite ca nu vedem bine noaptea. Aer a ajuns acasa de ieri seara dupa 600 de km cu febra, da’ asa-i place la motociclist satanist ! La anul facem Kosovo, Muntenegru ceva pe acolo, am mai stabilit noi… Faleminderit, djema! Multumesc, baieti! A fost o calatorie minunata!

E vineri dimineata. Imi fac cafeaua la primus pe terasa familiei, sunt primul la cafea Vine si sprintzara de 75 de ani foarte curioasa, isi face si ea o cafea la primus, si-a adus ibric din casa, ii povestesc pe romaneste si ii arat pe gps unde stau eu la Bucuresti. Ii fac ruta, 826 de km de la ea de acasa, o invit sa stea la noi cand vine in Bucuresti ca asa fac travelerii isi fac servicii intre ei, dar baba ma linisteste si imi spune ca doar la Tirana a fost odata si nu i-a placut ca e agitatie mare. Ea sta la ea acasa in Paradis, mare lucru! Apropos, numele localitatii unde stam este Fushe Lure. Vine si Coceaku cu un cal cu sa de lemn si cu niste lanturi pe post de haturi. Aseara in furtuna de manifestatii culturale am pomenit ceva si despre cai dar uitasem. Iau calul si fac o plimbare pe drum cateva curbe pe bolovanii prin care coborasem ieri de la lacuri. Sunt incantat, am mers si cu calul la 7 dimineata. Nu am poze ca am fost luat pe nepregatite J Azi ne propusesem sa terminam partea de traseu de ieri si mai este o bucla de vreo 50 de km si cam asta e TET-ul Albania. Dar coroborat cu faptul ca al 5-lea element e gata cu mobra si deja se cazase in Albania la lac, la Pogradec…sa vada si el Albania J nu vad cum ne putem intalni: adica noi vom continua 100 de km spre nord iar el este in sud si asteapta instructiuni. Sa vina dupa noi este exclus, nici pe asfalt nu ne ajunge iar sa mearga singur pe TET e aproape o prostie periculoasa….mai vedem ce hotaram cand ne reunim cu Apa si Aer. Ne luam la revedere de la intreaga familie, ne vand 3 litri de benzina pentru Gabi care simte ca are nevoie pentru urmatorii 50 de km, platim cazarea si micul dejun (all natural, no chimicate cum spunea Coceaku) si plecam in tromba sa ne vedem cu baietii. 10 euro cazarea si 5 micul dejun de persoana. Berea am platit-o separat, e cam 50 de centi peste tot, ieftin si bun. Surpriza, drumul spre Rreshen e bun, in sensul ca nu mai are bolovani, e drum de tara dar bun. Ii dam fara opriri doar la ceva poze si iesim dupa 2 ore la asfalt si in 10 km ii intalnim pe baieti la camping inainte de orasel. Ne revedem bucurosi, papam si noi o omleta cu salata la camping, spalam mobrele, facem plinul si hotaram imreuna sa renuntam la ultima bucla de TET si sa o dam spre Macedonia pe asfalt unde sa ne reunim cu al 5-lea element care este super incantat ca face si el 3 zile de hoinareala cu gasca, poate pune si el cortul undeva… Deci, la drum. Ajungem in vama cu Macedonia, constat ca am un mare X pe asigurarea RCA pe NMK(North Makedonia), iar vamesul zambitor imi indica cele 2 variante castigatoare: inapoi in Albania sau vine un nene sa-mi faca RCA pe o luna cu 50 de euro. Merg pe varianta 2 fara ezitare, mai stam in vama jumate de ora pana vine omul pana fac formalitatile si plecam spre primul orasel dupa vama, Debar, unde urmeaza sa ne reunim cu al 5-lea element. El este, primul din stanga fata! Mancam bine, niste pitze mari cu de toate, bere si cafele. 21 de lei de persoana. Am platit cu Revolut peste tot, merge super. Este ora 4 deja si hotaram sa luam o cazare in Macedonia de pe booking la vreo 60 de km dupa Skopje, in total vreo 200 de km, cu autostrada inclusa…fezabil…de la terasa cu burta plina. Drumul traverseaza in prima parte cam 50 de km prin Parcul National Mavrovo, ne prinde ploaia, si de unde dimineata ghidonam in tricou acum nu-mi ajung gecile . Se lasa usor si intunericul dar iesim la autostrada. Ploaia e cu noi si se transforma repede in furtuna cu vant si rafale de apa. Oprim des la plata autostrada, intre 50 de centi si 1,5 euro, platim de fiecare data Emil si apoi ne socotim noi, ne mai suflam mucii si continuam. In total a fost 6 euro de caciula pentru 120 de km de autostrada. Trecem pe centura capitalei, Skopje, destul de lunga, vreo 20 de km si admiram cu groaza pe intuneric dealuri intregi in flacari. Or fi fost incendii controlate, o fi fost incendiu adevarat ca in Siberia…nu am reusit sa aflam dar pentru vre-o jumatate de ora de mers cu ochii ca la televizor. Sub incendii, care erau pe platourile superioare erau asezari de case! Se termina ploaia, ajungem la destinatie dupa 4 ore, bajbaim pe ulite ca la tara si gasim vila cu piscina pe care o bookaseram. Macedonia pare o tara super faina pentru turism desi mai mult de jumatate din drum l-am facut pe intuneric, iar preturile sunt mai scazute ca in Albania Am prins bacania din sat tocmai la inchidere dar Emil, cu textele la el si cu o macedoneana impecabila, ne face drum catre frigiderele cu bere, sucuri si alte produse comestibile. Ne intoarcem victoriosi pe terasa casei cu piscina si stam de povesti pana la 2 noaptea cu Andrei (al 5-lea element). Avem ce ne povesti unii altora . Ploaia vine si aici, o tine toata noaptea. La aceeasi vila mai erau cazati niste polonezi. 3 motorete de touring: BMW 1200 GS, FJR de 1300 si un BMW1300k sau ceva de genul. Doi dintre ei cu pasagere. S-au trezit la 6 si au dat drumul sa incalzeasca motoarele vreo 20 de minute direct in fata geamurilor noastre. Duduiau alea si faceau o vibratie de cadeai din pat, hahahaha. Eu ii admiram de pe terasa, eram treaz dinaintea lor si mai pusesem in prima cafea si 2 lingurite de sare din greseala…Incerc sa-i fac sa inteleaga ca mai dorm 4 rupti in casa si ii deranjeaza dar pesemne ca nu inteleg sau nu le pasa, oricum aseara la 12 erau morti de beti si faceau baie in piscina, pe ploaie, hahahaha. Isi pun bagajele frumos capsulate (la noi atarnau pungi si plase), se cocoata cucoanele imbracate in costume de piele pe saua de sus, ne salutam si pleaca pe o mocaneasca de sa nu dai cainele afara din casa. Baietii se trezesc tarzior, pe rand, care cum, cu capul greu dupa aseara, dar mult mai relaxati. Mai avem 600 de km pana acasa si 2 zile la dispozitie. Aventura poate continua

Dupa 2 nopti si o zi de trandaveala, dusuri, soare, pat misto, creierul ne incetineste plecarea din Pogradec. O lungim in toate felurile, stam de vorba cu proprietarul si cu alti clienti traveleri (niste Taiwanezi veniti pe bicicletele cu bagaje)…eu am o stare nasoala de ameteala cu greata care ma necajeste in prima parte a zilei, baietii ma inteleg si merg mai usurel. Oprim peste vreo ora jumate la o cafeluta si niste sucuri acre sa imi mai taie greata, punem benzina in ultima localitate pe asfalt si da-i pe TET spre nord. Peisajul de azi e la fel de mirific, drumul ne urca si ne coboara pe munti, mi-am revenit, mersul pe pietroaie ma satisfice si ma pune la treaba, am uitat de ameteli. Ziua se desfasoara destul de rapid mai ales ca traseul de off e ceva mai lung azi si am intrat pe el tarziu dupa pranz. Zilele sunt scurte in perioada asta si pe la 5 cautam loc de cort. De data aceasta suntem in varful muntelui langa o fosta cariera de marmura rosie. Poiana pe care am gasit-o este un loc de campare frecventat si de localnici pesemne deorece am gasit destul de multe pungi, cuti si pet-uri pe care din nou le-am strans gramada dar de data asta le-am dat foc. O chestie naspa pe care o intalnesti in anumite tari (Romania, Ucraina, Bulgaria chiar, Rusia, Africa etc) este prezenta si aici. In zona rurala se arunca gunoiul in paraie, la marginea satului, pe versantii muntelui…am vazut un versant negru plin de gunoi si pungi albastre de plastic pe cateva sute de metri inaltime. Nu ma mai mir, sunt doar profund dezamagit si incerc pe cat posibil sa adun din gunoaie sau sa le dau foc atunci cand campez si facem foc de tabara. Da, am facut primul foc la cort, eram destul de wild si ne-am gandit ca nu deranjam pe nimeni, oricum nu stiam daca e legal sa faci focul in Albania “into the wild”. In Grecia de exemplu, sau in Turcia este complet interzis pentru ca e risc de incendii, asa ca am stat putin stresati sa nu ne prinda careva dar pana la urma a fost ok. Cafeluta de dimineata s-a servit la 10 stele view, am prins si rasaritul de dupa munti, a durat 1 secunda si soarele era deja sus. Ne luam micul dejun consistent, facem ceva baie la un parau descoperit pe lumina azi de dimineata putin mai sus de noi si asa refrisati plecam in continuare pe TET partea de nord. Azi avem pe harta o mina de fier si sunt foarte curios. Drumul devine intr-adevar bolovanit si plin de paraie care il spala si il fac si alunecos. E piatra mare concasata mai ceva ca pe calea ferata si cu apele din izvoare, o placere. Mobrele mai mari adica Dakarul (Apa) si 650 XCountry KTM-izat (Aer) se misca mai greoi, e nevoie de munca la tinut ghidonul, gafaiala si opriri mai dese la baut apa din izvoare. Profitam de incordarea celor 2 elemente si de concentrarea lor la drum si fac o dreapta la 90 de grade, impreuna cu Foc (Gabi), sus pe un versant unde se zarea o cafenea prapadita pentru lucratorii forestieri. Motiv de pauza de tigara (sunt singurul fumator din grup dar colegii ma inteleg, stima!) si de un espresso. Apropos in Albania bei espresso si in fundul pamantului abia de-I convingi sa faca o cafeluta turceasca la ibric, deh civilizatie. Facem injectia, salutam si plecam pe traseu. Ii ajungem pe ceilalti dupa jumate de ora…ne asteptau nedumeriti, ne-am scuzat ca am oprit la poze si am continuat. Inca odata apreciez faptul ca am fost foarte intelegatori si echilibrati ca si grup. Ajungem si la mina de fier, eu cu Foc mai intai. Avem o conversatie peste munte la 1 km cu unul care statea in observator sa opreasca pe cei ca noi, in momentul in care de sus se deversau bolovanii ramasi. VID_20190905_130042.mp4 Vin si ceilalti doi, intre timp fusesem cu Gabi in recunoastere si am vazut ca drumul normal era practic prabusit de la bolovani dar se facea altul ocolitor mai pe sus si dadea chiar la gura minei de crom am aflat noi de la lucratori. Oprim sus, salutam, nu descalecam, doar vorbim asa 5 minute si ne grabim ca iar e tarziu si drumul greu si lung. Mai avem peste 100 de km de bolovani si e ora 2 deja (ora lor). Dakarul lui Emil a inceput de ceva timp sa se mai opresca din mers. I se taia curentul. Fix dupa mina de crom la doua serpentine mai sus in ac de par iar se opreste catarul. Decidem sa ne intoarcem la mina si sa reparam serios acolo ce e, macar in caz de Doamne feri, sa avem la cine apela. Oamenii ne primesc bucurosi, ne dau compot de visine rece ca gheata din gura minei, apa rece, stam de vorba. Afara cald ca in iad, arde soarele a incendiu. Intre timp Foc si Apa repara de zor la motoreta. Au depistat un fir cojit pe sub ghidon pe undeva si fac sex cu motocicleta incercand sa-l izoleze fara sa desfaca carene si alte crash bar-uri. Noi ne distram, facem poze, suntem usurati ca problema nu e grava si nici nu dureaza mult sa o reparam. Cand vad ca treaba ia ceva timp, oamenii ne invita la un pilaf sau la o fasole (se pronunta la fel si in albaneza) dar noi mai din rusine, mai din graba ca se facuse ora 3 si mai aveam 100 de km, am refuzat politicos, ne-am echipat si dai bataie. Am stiut din clipa in care am refuzat ca o sa-mi para rau, hahahaha. Oricum ne era foame la toti ca nu mancaseram decat la micul dejun la 8 dimineata…si ca de obicei stomacul te face sa iei decizii paguboase… Ne mai luptam cu bolovanii vreo doua ore, Apa si Aer erau cam la capatul puterilor, mobrele putin tavalite de cateva ori. La un moment dat ne intersectam cu niste masini si ne spun ca mai avem peste 50 de km pana la asphalt si deja era ora 5 (la ei). Traversam o zona de lacuri montane mici dar spectaculoase. Peisajul este straniu si colosal. Intinderi de paduri pe versanti cu arbori uscati si arsi pe jumatate. Ii dam cu disperare forja pe bolovani, mai gresim drumul printr-o padure dar ne revenim, poze nu mai avem timp sa facem, foame ne era…si o aiu eu cu Foc iar inainte, bagam avans masiv si deodata din mijlocul pustiului vedem un satuc prapadit si cenusiu la iesirea din bolovani de dupa ultima curba. Nici nu ma mai uit la gps mergem direct in mijlocul satului si primul care ne agata sa ne intrebe de mancare, batem palma cu el si ne pune la o masa improvizata in fata unei pravalii. In acel moment realizez ca iesisem de pe traseu. Inainte de intrarea in sat traseul face dreapta si o ia iar printer munti. Fuga la capatul satului (care by the way avea asfalt 200m cat tinea satul) sa-I iau din drum pe ceilalti doi. Si stau, si stau, si fumez vreo 3 tigari, deja se facea seara si in capul meu era cumva clar ca in satul asta o sa inoptam pe undeva. La un moment dat coboara din munte, pe unde veniseram si noi, un camion vechi si puturos din care efectiv se scurge un nene de langa sofer si dupa ce se culege de pe jos, mai ia o portiera de la camion dupa ceafa, ca nu o inchisese si a venit dupa el. Intrarea facuta, vine la mine si se prezinta: Coceaku! Eu stiam ce urmeaza si defapt abia asteptam dar l-am lasat pe el sa se maimutareasca in ce cuvinte posibile stia el in alta limba decat albaneza sis a ma convinga sa campam la familia lui. Omul parea super cumsecade desi arata ca un muncitor forestier beat si in final am ramas intelesi ca dup ace mancam la colegul din sat ne intoarcem la casa lui, mi-a arata-o printre copaci undeva mai sus de sat. Fuga inapoi in sat la Gabi, baietii nu au aparut si statusem mai mult de jumatate de ora, ori au trecut in cele 10 minute pana m-am dus eu in sat si inapoi ori nu au ajuns inca, dar nu mai stau ca se face noapte. Gabi ma asteapta mustacind, gazda noastra daduse drumul la niste pastrav pe tigaie si o salata de muraturi cu branza feta deasupra, ce a avut si omul, na! Totul delicious, as fi mancat si masa, surpriza a fost cand sa plecam, 15 euro!!! Am uitat sa va mai reamintesc din cand in cand ca in Albania cu 15 euro mancam toti 4 si lasam si spaga, cu bere si cafele incluse! Asta e ne-a ars dar stiam din prima, l-a mirosit Gabi ca e combinator. Si a mai si insistat mult sa stam la el ca stie el ca drege el, dute-n Doamne iarta-ma si lasa-ne, libidinosule, hahahahaha! Ca sa intelegeti, omul era imbracat la pantaloni de stofa cu glezna goala si cu pantofi cu bot ascutit fara sosete, par vosit negru corb, perciuni ascutiti pana la mandibula, negru sub unghii, lant de aur iar in jurul nostru era un peisaj ca la 1900. Plecam de la libidinos si cautam casa lui Coceaku. Bajbaim putin pana nimerim intrarea, oamenii erau in amenajari de pensiune, faceau drumul, gardurile etc si ce sa vezi: o mandrete de pensiune mai pe deal asa de vedeai tot satul sub tine. In aceeasi curte si casa veche de peste 100 de ani, cu grajduri cu tot tacamul. Contrastul era mare pentru ca restul de constructii din zona erau case mici din chirpici sau ciment iar lumea saraca rau aici. Cu magarul si in opinci. 40 de km stanga sau dreapta pana la asfalt sau benzina. Aici ne-a intampinat o intreaga familie: o mamaie batrana de 97 de ani si cu fica-sa de 75 care puneau muraturi in curte. Fierbeau zeama la cazan la foc de lemne. Trei flacai intre 35 si 50 de ani: unul era Coceaku asta care ne-a gasit pe strada, baiat local, muncea la grajduri cu caii si altele, altul era patron in Anglia de spalatorie auto si angaja oameni din Iasi, hahahaha. Avea copii din doua casatorii la Iasi. Si al treilea, cel mai mic avea 2 facultati terminate, Teologia si Managementul turismului, locuise in Cipru 10 ani si acum era din nou acasa sa ajute la afacerea familiei, pensiunea. Mai erau 2 frati la munca in Italia, iar aici la ca am mai gasit doua fete, nurori, sotiile celor din Italia. Welcome drinks-urile, rachie si bere, le-am servit pe terasa cu Fiul cu scoala, vorbea o engleza impecabila si culta. Am trecut prin istoria religiilor, politica si stil de viata. Am aflat o gramada de informatii despre Albania, ne-am imbatat putin si la un moment dat am fost poftiti la un foc de tabara facut in familie unde se gatea o mancare traditionala specifica zonei acesteia (plescoi gen) care mie mi-a placut foarte mult si lui Gabi la fel. Am spus povesti la foc, am aflat legenda Albaniei (care e relatata si mai sus in alt post), am stat atent la cum se gateste prajitura miraculoasa, a fost o seara de vis. La un moment dat Ieseanul ma roaga intr-o italiano/romana (nu inteleg de ce nu vorbea engleza dupa 22 de ani de stat in Anglia) sa-I pun muzica populara romanesca. Eu bucuros ca am un folder in telefon special pentru asfel de momente, cautam ce sa pun dar omul zice: niste Florin Salam, nu ai? Hahahahahah, m-a prins nepregatit, recunosc. Am incercat sa-I distrez cu Maria Tanase sau Ileana Sararoiu dar n-am avut success. Nu era ce stia omul in materie de muzica populara romaneasca. Sa va povestesc putin despre prajitura: Se ia o galeata de 15l cu compozitie de clatite, o galetusa de 2l de ulei de masline si la foc avem o tava rotunda cu diametrul de 1 metru, din aluminiu, si un capac urias peste ea. Ungem cu ulei de masline, punem un polonic de compozitie, intindem ca pe clatita cu spatula si apoi punem capacul urias deasupra care in prealabil a stat direct in foc. Coacerea se face de la caldura capacului, de sus in jos. Cand e coapta foaia, punem capacul la loc in foc (cu un bat lung si gros), ungem peste foaia coapta cu ulei de masline si turnam iar un polonic de compozitie pe care il intindem si il coacem…si tot asa. In final in tava rotunda e o prajitura compusa din 20-30 foi de clatita facute una peste alta la perfectie. Operatiunea dureaza cam 3 ore timp in care familia sta de vorba in jurul focului si, banuiesc eu, saliveaza de mor, hahahaah. Placinta e facuta doar de femei, in cazul acesta au facut-o nurorile ca erau tinere si puternice. Focul era facut din busteni mari direct iar oalele de prajitura cred ca aveau la 10 kg numai capacul pe care il manevra cu ditamai aracul gros. VID_20190905_212315.mp4 Dupa ce s-a terminat ritualul cu focul si placinta, am purces toata lumea la masa de parca era Craciunul. Banuim ca gazdele au vrut special sa faca toata ceremonia pentru ca eram noi acolo, nu cred ca faceau asta in fiecare seara. Am apreciat enorm ospitalitatea si dorinta lor de a ne arata traditiile. Masa nu era compusa doar din placinta de clatite cum am crezut noi, asta era un fel de desert, se manca cu iaurt, miere sau dulceata. Bucatele au fost cotlete de baby lamb, hahahah cum sa fie baby daca e lamb deja, il corecta fratele cu scoala pe ala din sat, fasolica scazuta la ceaun, muraturi de casa, paine de casa, branza de cateva feluri din gospodaria proprie. Fratele cu scoala gatise cam aproape tot, mai putin budinca de clatite si era foarte mandru sa ne serveascaAm mancat cu totii , am mai povestit, si apoi la nani ca se facuse tarziu de tot si maine…aventuri. Mai aveam de facut cca 50 de km prin grohotis pana la asphalt. Cu ceilalti luasem legatura prin sms si terminasera offul pe intuneric aproape si se cazasera la un camping inainte de Rreshen. Dupa 2 nopti si o zi de trandaveala, dusuri, soare, pat misto, creierul ne incetineste plecarea din Pogradec. O lungim in toate felurile, stam de vorba cu proprietarul si cu alti clienti traveleri (niste Taiwanezi veniti pe bicicletele cu bagaje)…eu am o stare nasoala de ameteala cu greata care ma necajeste in prima parte a zilei, baietii ma inteleg si merg mai usurel. Oprim peste vreo ora jumate la o cafeluta si niste sucuri acre sa imi mai taie greata, punem benzina in ultima localitate pe asfalt si da-i pe TET spre nord. Peisajul de azi e la fel de mirific, drumul ne urca si ne coboara pe munti, mi-am revenit, mersul pe pietroaie ma satisfice si ma pune la treaba, am uitat de ameteli. Ziua se desfasoara destul de rapid mai ales ca traseul de off e ceva mai lung azi si am intrat pe el tarziu dupa pranz. Zilele sunt scurte in perioada asta si pe la 5 cautam loc de cort. De data aceasta suntem in varful muntelui langa o fosta cariera de marmura rosie. Poiana pe care am gasit-o este un loc de campare frecventat si de localnici pesemne deorece am gasit destul de multe pungi, cutii si pet-uri pe care din nou le-am strans gramada dar de data asta le-am dat foc. O chestie naspa pe care o intalnesti in anumite tari (Romania, Ucraina, Bulgaria chiar, Rusia, Africa etc) este prezenta si aici. In zona rurala se arunca gunoiul in paraie, la marginea satului, pe versantii muntelui…am vazut un versant negru plin de gunoi si pungi albastre de plastic pe cateva sute de metri inaltime. Nu ma mai mir, sunt doar profund dezamagit si incerc pe cat posibil sa adun din gunoaie sau sa le dau foc atunci cand campez si facem foc de tabara. Da, am facut primul foc la cort, eram destul de salbatic si ne-am gandit ca nu deranjam pe nimeni, oricum nu stiam daca e legal sa faci focul in Albania “into the wild”. In Grecia de exemplu, sau in Turcia este complet interzis pentru ca e risc de incendii, asa ca am stat putin stresati sa nu ne prinda careva dar pana la urma a fost ok. Cafeluta de dimineata s-a servit la 10 stele view, am prins si rasaritul de dupa munti, a durat 1 secunda si soarele era deja sus. Ne luam micul dejun consistent, facem ceva baie la un parau descoperit pe lumina azi de dimineata putin mai sus de noi si asa refrisati plecam in continuare pe TET partea de nord. Azi avem pe harta o mina de fier si sunt foarte curios. Drumul devine intr-adevar bolovanit si plin de paraie care il spala si il fac si alunecos. E piatra mare concasata mai ceva ca pe calea ferata si cu apele din izvoare, o placere. Mobrele mai mari adica Dakarul (Apa) si 650 XCountry KTM-izat (Aer) se misca mai greoi, e nevoie de munca la tinut ghidonul, gafaiala si opriri mai dese la baut apa din izvoare. Profitam de incordarea celor 2 elemente si de concentrarea lor la drum si fac o dreapta la 90 de grade, impreuna cu Foc (Gabi), sus pe un versant unde se zarea o cafenea prapadita pentru lucratorii forestieri. Motiv de pauza de tigara (sunt singurul fumator din grup dar colegii ma inteleg, stima!) si de un espresso. Apropos in Albania bei espresso si in fundul pamantului abia de-I convingi sa faca o cafeluta turceasca la ibric, deh civilizatie. Facem injectia, salutam si plecam pe traseu. Ii ajungem pe ceilalti dupa jumate de ora…ne asteptau nedumeriti, ne-am scuzat ca am oprit la poze si am continuat. Inca odata apreciez faptul ca am fost foarte intelegatori si echilibrati ca si grup. Ajungem si la mina de fier, eu cu Foc mai intai. Avem o conversatie peste munte la 1 km cu unul care statea in observator sa opreasca pe cei ca noi, in momentul in care de sus se deversau bolovanii ramasi. VID_20190905_130042.mp4 Vin si ceilalti doi, intre timp fusesem cu Gabi in recunoastere si am vazut ca drumul normal era practic prabusit de la bolovani dar se facea altul ocolitor mai pe sus si dadea chiar la gura minei de crom am aflat noi de la lucratori. Oprim sus, salutam, nu descalecam, doar vorbim asa 5 minute si ne grabim ca iar e tarziu si drumul greu si lung. Mai avem peste 100 de km de bolovani si e ora 2 deja (ora lor). Dakarul lui Emil a inceput de ceva timp sa se mai opresca din mers. I se taia curentul. Fix dupa mina de crom la doua serpentine mai sus in ac de par iar se opreste catarul. Decidem sa ne intoarcem la mina si sa reparam serios acolo ce e, macar in caz de Doamne feri, sa avem la cine apela. Oamenii ne primesc bucurosi, ne dau compot de visine rece ca gheata din gura minei, apa rece, stam de vorba. Afara cald ca in iad, arde soarele a incendiu. Intre timp Foc si Apa repara de zor la motoreta. Au depistat un fir cojit pe sub ghidon pe undeva si fac sex cu motocicleta incercand sa-l izoleze fara sa desfaca carene si alte crash bar-uri. Noi ne distram, facem poze, suntem usurati ca problema nu e grava si nici nu dureaza mult sa o reparam. Cand vad ca treaba ia ceva timp, oamenii ne invita la un pilaf sau la o fasole (se pronunta la fel si in albaneza) dar noi mai din rusine, mai din graba ca se facuse ora 3 si mai aveam 100 de km, am refuzat politicos, ne-am echipat si dai bataie. Am stiut din clipa in care am refuzat ca o sa-mi para rau, hahahaha. Oricum ne era foame la toti ca nu mancaseram decat la micul dejun la 8 dimineata…si ca de obicei stomacul te face sa iei decizii paguboase… Ne mai luptam cu bolovanii vreo doua ore, Apa si Aer erau cam la capatul puterilor, mobrele putin tavalite de cateva ori. La un moment dat ne intersectam cu niste masini si ne spun ca mai avem peste 50 de km pana la asfalt si deja era ora 5 (la ei). Traversam o zona de lacuri montane mici dar spectaculoase. Peisajul este straniu si colosal. Intinderi de paduri pe versanti cu arbori uscati si arsi pe jumatate. Ii dam cu disperare forja pe bolovani, mai gresim drumul printr-o padure dar ne revenim, poze nu mai avem timp sa facem, foame ne era…si o iau eu cu Foc iar inainte, bagam avans masiv si deodata din mijlocul pustiului vedem un satuc prapadit si cenusiu la iesirea din bolovani de dupa ultima curba. Nici nu ma mai uit la gps mergem direct in mijlocul satului si primul care ne agata sa ne intrebe de mancare, batem palma cu el si ne pune la o masa improvizata in fata unei pravalii. In acel moment realizez ca iesiseram de pe traseu. Inainte de intrarea in sat traseul face dreapta si o ia iar printer munti. Fuga la capatul satului (care by the way avea asfalt 200m cat tinea satul) sa-i iau din drum pe ceilalti doi. Si stau, si stau, si fumez vreo 3 tigari, deja se face seara si in capul meu era cumva clar ca in satul asta o sa inoptam pe undeva. La un moment dat coboara din munte, pe unde veniseram si noi, un camion vechi si puturos din care efectiv se scurge un nene de langa sofer si dupa ce se culege de pe jos, mai ia o portiera de la camion dupa ceafa, ca nu o inchisese si a venit dupa el. Intrarea facuta, vine la mine si se prezinta: Coceaku! Eu stiam ce urmeaza si defapt abia asteptam dar l-am lasat pe el sa se maimutareasca in ce cuvinte posibile stia el in alta limba decat albaneza si sa ma convinga sa campam la familia lui. Omul parea super cumsecade desi arata ca un muncitor forestier beat si in final am ramas intelesi ca dupa ce mancam la colegul din sat ne intoarcem la casa lui, mi-a arata-o printre copaci undeva mai sus de sat. Fuga inapoi in sat la Gabi, baietii nu au aparut si statusem mai mult de jumatate de ora, ori au trecut in cele 10 minute pana m-am dus eu in sat si inapoi ori nu au ajuns inca, dar nu mai stau ca se face noapte. Gabi ma asteapta mustacind, gazda noastra daduse drumul la niste pastrav pe tigaie si o salata de muraturi cu branza feta deasupra, ce a avut si omul, na! Totul delicios, as fi mancat si masa, surpriza a fost cand sa plecam, 15 euro!!! Am uitat sa va mai reamintesc din cand in cand ca in Albania cu 15 euro mancam toti 4 si lasam si spaga, cu bere si cafele incluse! Asta e ne-a ars dar stiam din prima, l-a mirosit Gabi ca e combinator. Si a mai si insistat mult sa stam la el ca stie el ca drege el, dute-n Doamne iarta-ma si lasa-ne, libidinosule, hahahahaha! Ca sa intelegeti, omul era imbracat la pantaloni de stofa cu glezna goala si cu pantofi cu bot ascutit fara sosete, par vosit negru corb, perciuni ascutiti pana la mandibula, negru sub unghii, lant de aur iar in jurul nostru era un peisaj ca la 1900. Plecam de la libidinos si cautam casa lui Coceaku. Bajbaim putin pana nimerim intrarea, oamenii erau in amenajari de pensiune, faceau drumul, gardurile etc si ce sa vezi: o mandrete de pensiune mai pe deal asa de vedeai tot satul sub tine. In aceeasi curte si casa veche de peste 100 de ani, cu grajduri cu tot tacamul. Contrastul era mare pentru ca restul de constructii din zona erau case mici din chirpici sau ciment iar lumea saraca rau aici. Cu magarul si in opinci. 40 de km stanga sau dreapta pana la asfalt sau benzina. Aici ne-a intampinat o intreaga familie: o mamaie batrana de 97 de ani si cu fica-sa de 75 care puneau muraturi in curte. Fierbeau zeama la cazan la foc de lemne. Trei flacai intre 35 si 50 de ani: unul era Coceaku asta care ne-a gasit pe strada, baiat local, muncea la grajduri cu caii si altele, altul era patron in Anglia de spalatorie auto si angaja oameni din Iasi, hahahaha. Avea copii din doua casatorii la Iasi. Si al treilea, cel mai mic avea 2 facultati terminate, Teologia si Managementul turismului, locuise in Cipru 10 ani si acum era din nou acasa sa ajute la afacerea familiei, pensiunea. Mai erau 2 frati la munca in Italia, iar aici la ca am mai gasit doua fete, nurori, sotiile celor din Italia. Welcome drinks-urile, rachie si bere, le-am servit pe terasa cu Fiul cu scoala, vorbea o engleza impecabila si culta. Am trecut prin istoria religiilor, politica si stil de viata. Am aflat o gramada de informatii despre Albania, ne-am imbatat putin si la un moment dat am fost poftiti la un foc de tabara facut in familie unde se gatea o mancare traditionala specifica zonei acesteia (plescoi gen) care mie mi-a placut foarte mult si lui Gabi la fel. Am spus povesti la foc, am aflat legenda Albaniei (care e relatata si mai sus in alt post), am stat atent la cum se gateste prajitura miraculoasa, a fost o seara de vis. La un moment dat Ieseanul ma roaga intr-o italiano/romana (nu inteleg de ce nu vorbea engleza dupa 22 de ani de stat in Anglia) sa-I pun muzica populara romanesca. Eu bucuros ca am un folder in telefon special pentru asfel de momente, cautam ce sa pun dar omul zice: niste Florin Salam, nu ai? Hahahahahah, m-a prins nepregatit, recunosc. Am incercat sa-I distrez cu Maria Tanase sau Ileana Sararoiu dar n-am avut success. Nu era ce stia omul in materie de muzica populara romaneasca. Sa va povestesc putin despre prajitura: Se ia o galeata de 15l cu compozitie de clatite, o galetusa de 2l de ulei de masline si la foc avem o tava rotunda cu diametrul de 1 metru, din aluminiu, si un capac urias peste ea. Ungem cu ulei de masline, punem un polonic de compozitie, intindem ca pe clatita cu spatula si apoi punem capacul urias deasupra care in prealabil a stat direct in foc. Coacerea se face de la caldura capacului, de sus in jos. Cand e coapta foaia, punem capacul la loc in foc (cu un bat lung si gros), ungem peste foaia coapta cu ulei de masline si turnam iar un polonic de compozitie pe care il intindem si il coacem…si tot asa. In final in tava rotunda e o prajitura compusa din 20-30 foi de clatita facute una peste alta la perfectie. Operatiunea dureaza cam 3 ore timp in care familia sta de vorba in jurul focului si, banuiesc eu, saliveaza de mor, hahahaah. Placinta e facuta doar de femei, in cazul acesta au facut-o nurorile ca erau tinere si puternice. Focul era facut din busteni mari direct iar oalele de prajitura cred ca aveau la 10 kg numai capacul pe care il manevra cu ditamai aracul gros. VID_20190905_212315.mp4 Dupa ce s-a terminat ritualul cu focul si placinta, am purces toata lumea la masa de parca era Craciunul. Banuim ca gazdele au vrut special sa faca toata ceremonia pentru ca eram noi acolo, nu cred ca faceau asta in fiecare seara. Am apreciat enorm ospitalitatea si dorinta lor de a ne arata traditiile. Masa nu era compusa doar din placinta de clatite cum am crezut noi, asta era un fel de desert, se manca cu iaurt, miere sau dulceata. Bucatele au fost cotlete de baby lamb, hahahah cum sa fie baby daca e lamb deja, il corecta fratele cu scoala pe ala din sat, fasolica scazuta la ceaun, muraturi de casa, paine de casa, branza de cateva feluri din gospodaria proprie. Fratele cu scoala gatise cam aproape tot, mai putin budinca de clatite si era foarte mandru sa ne serveasca. Am mancat cu totii , am mai povestit, si apoi la nani ca se facuse tarziu de tot si maine…aventuri. Mai aveam de facut cca 50 de km prin grohotis pana la asphalt. Cu ceilalti luasem legatura prin sms si terminasera offul pe intuneric aproape si se cazasera la un camping inainte de Rreshen.

Noua asa ne-a povestit un localnic la care am stat...in povestea de maine ..vrei sa-mi strici imaginea idilica creata despre aceasta tara care pare a nimanui si se indreapta catre nu se stie unde? uite aici legenda. Acum poate albanezii cu scoala nu sustin aceasta varianta dar ea circula liber in povestile locuitorilor si spusa seara la foc de pin, in creierii muntilor, unde se gateste o specialitate albaneza pare "de acolo", de ce l-as fi banuit pe bietul om ca inventeaza? respect

Ziua 4 Cafelute la primus, biscuiti, strangem tot, ne echipam si plecam mai departe pe albia raului dupa care urcam la munte. Un inside: echipa e toata profi, bagaje minimaliste, nu lipseste nimic din ce e necesar, lumea harnica, la 7 jumate nu mai doarme nimeni, suntem echilibrati ca si nivel de pregatire si motociclete (lucru extrem de important intr-o aventura offroad). VID_20190901_094213.mp4 VID_20190901_094213.mp4 Drumul ne urca si ne coboara pe culmi pana la 1000 si ceva de metri, soarele diminetii ne incalzeste destul de tare, peisajele te lasa fara suflare si pe la ora 11 jumate, Bunul Dumnezeu ne scoate in cale un loc in care sa poposesti la o bere rece si o cafeluta turceasca…(omleta, salata, gogosi calde de casa, miere de albine, rachia). La primul popas Gazdele primitoare: bunica, mama, copii si pisicile Popasul este unul de neratat pe TET, ne-am dat seama dupa ceva timp. Si cum mergeam noi asa si nu ne mai saturam de peisaje vedem un lac albastru jos. Coboram la o baie. Apa e in al 9-lea cer. Inotam prin canion dus intors un mic traseu, e ceva ca in paradis. Ne echipam si ii dam mai departe. Dupa niste munti ca in Stanuri drumul ne duce pe alta albie de rau lat cat Dunarea. Lumi Shkumbin ii zice raului. De data asta drumul e de pamant nu mai e de prundis insa traversarile prin baltile raului prin care trece drumul sunt mai anevoioase dar distractive. Nu avem patanii, doar o culcare de mobra in apa care nu lasa problem tehnice. Drumul ne urca iar pe munti. Lovim o masa binecuvantata intr-un satuc izolat in varful muntelui. La singura terasa unde nu am gasit wifi si imi aredea buza sa rezolv o problema (sa-i de Bunutu sanatate cui a inventat Watssupul), un baiat albanez mi-a dat hotspot de la telefonul lui si m-am linistit. In Albania gasesti wifi peste tot aproape cu banda bunicica. Tarifele cu UE sunt dinalea cu 2 in fata Mai mergem cam o ora si facem pauza de cafea in alt sat, mai izolat. Pamant si Aer stau de vorba sa treaca ploaia La orizontul apropiat, nori si furtuna…stam la cafele vreo ora sic and s-a limpezit putin ii dam inainte. Drumul coboara iar in albia raului si cautam loc de cort nu inainte de a mai trage niste poze cu soarele de apus (ora lor). Ziua 5 Ne trezim ca tot omul, care la 6 care la 7, ne bem cafelutele la primus, micul dejun a devenit treptat tot mai consistent: conserva de sardina, biscuiti, cafea, plescoi . Strangem gunoiul ca muntomanii civilizati si il cara Apa la plasa pana in primul sat. Mai bananaim pe munti pana dupa pranz si iesim la asphalt intr-o localitate mai mare, Librazhd, unde ne racorim si ne spalam de noroaie atat noi cat si mobrele, care este. VID_20190902_122550.mp4 VID_20190902_122550.mp4 VID_20190902_130054.mp4 Ne indreptam apoi pe asfalt catre lacul Ohrid (Liqeni I Ohrit). Este unul dintre cele mai vechi și mai adânci lacuri din Europa, găzduind un ecosistem acvatic unic, cu peste 200 de specii endemice. Lacul a fost declarat în anul 1979 parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Este impartit pe jumatate cu Macedonia iar noi ne-am cazat in cea mai mare localitate Albaneza de pe malul lui, Pogradec. Ne gaseste Emil (Apa) iar o cazare lesinatoare, de data asta deasupra lacului direct in primul rand, tot la etajul 4, roof terrace, Dumnezeu e cu noi, asa cum ne-am obisnuit Aici am poposit doua nopti, deci am avut o zi de pauza. Ne-am plimbat prin oras care nu e foarte mare (zona turistica si aici sunt “blocurile gri”), am facut baie in apa calda a lacului. Mergeai pana la 200m in larg si era pana la genunchi, buna pentru familiile cu copii mici. Stradute cu bresle sau meserii: starda frizeriilor, strada avocatilor si notarilor, cu cele mai scumpe cafenele, strada cu magazine gsm etc. Bem si noi o cafea pe strada avocatilor, e cea mai eleganta se pare. Ce e curios e ca terasele sunt pline de localnici destul de invarsta care stau la bere toata ziua iar in parc se joaca domino. Si aici avem zona de "dupa blocuri" asta e tranzitia, se stie! o casuta veche, napadita de hoteluri si vile de inchiriat. Mai pe seara am iesit iar in oras la un peste, ca toata lumea ne imbie sa nu ratam pestele lor natural din lac, si ceva distractie. De data asta e si Aer cu noi, la pranz a ramas pe camera sa se odihneasca. Batranii, vigilenti. Au vazut multe la viata lor. Mai de pofta mai de foame... Am gasit si sediul PSD-ului local Si pe Mihail Eminescu in Hall of Fame Pogradec Aici am avut ocazia sa-mi dovedesc maiestria culinara la omletele de dimineata Cu aceasta ocazie ii mai dam ragaz Celui de-al 5-lea element sa ne ajunga din urma ca la ultimul update era in pozitie orizontala, tot in Salonic . Maine este miercuri 3 septembrie si mai avem 2 zile alocate TET-ului, apoi spre casa. Inaintam spre partea de nord a Albaniei si din povestiri stim ca e mai bolovanoasa si mai dificila decat pana acum. Ne-am intalnit la un moment dat cu un tip, Alex, din Germania care venea din sens invers si ne-a confirmat asta...abia astept . Unde e mai greu de ajuns e mai frumos si mai salbatic, recompensa nepretuita.

Ziua a 2 -ua...Albania... In euforia diminetii, Emil (Apa) da o carja mai tare intr-un giratoriu proaspat spalat de cisternele cu apa, amplasat in panta si face o intoarcere spectaculoasa la 180 de grade lasand 2 brazde adanci cu scarita dreapta in asfaltul proaspat turnat. Din fericire nu se intampla nimic grav, doar bagajele putin deranjate si orgoliul tavalit Devoram km prin Grecia pe autostrada, mai iesim la o benzina ca aici nu sunt chiar la drum, trebuie sa iesi in orasele, profitam de aceasta ocazie si papam bun pita ghiros si salata si hai spre unde ne intereseaza pe noi. Intram in Albania prin sud aproape de coasta marii. Impresiile mele despre Albania erau vagi si nu tocmai despre o tara prea civilizata…surpriza la vama, totul merge struna, se trece doar cu buletinul ca in EU oamenii amabili, vorbitori de engleza…super, se intrezareste o saptamana minunata. Oprim in prima benzinarie pentru alimentare si poze cu primii munti din Albania. Am crezut ca benzina aici e mai ieftina dar e cam la acelasi pret cu Bulgaria si cu Romania. In rest totul la jumate pret sau chiar mai jos. Emil - Apa Costi - Aer Totul e incantator, soarele coboara spre apus, e ora aia buna de facut poze iar prima bucata de traseu spre regiunea Saranda trece printr-un parc national pe unde drumul de piatra si muntii imi aduc aminte de Tadjikistan…totul la superlativ. Locuitorii Albaniei ii spun Shqiperia (denumirea veche) care inseamna “tinutul vulturilor” ei insisi considerandu-se urmasii mandrelor pasari. Ajungem pe un super apus pe malul Marii Ionice, traversam Saranda (e o combinatie de sudul Frantei, Croatia) si ne ducem la Ksamil (o localitate mai ferita putin de zecile de mii de turisti francezi, nemti, italieni, romani). Ne bagam la prima terasica mai spre centru cu mancare si bere, vorbim cu fata de le local, care stie engleza si ne aduce pe cineva sa ne cazeze. Norocul ne surade din nou, un hotel cinstit, camera iar la etajul 4, roof terace, ce mai, vai de capul nostru. Ksamil Dupa dus si schimbat la slapi dam o tura prin orasel, care orasel e ditamai statiunea, iar seara pe intuneric, mergem in gasca la o baie in port. Am mers doar cu Gabi (Foc) si cu Emil (Apa), Costi (Aer) a ramas la odihna…se subintelege ca eu ma denumesc Pamant in calatoria asta . In spatele hotelurilor de confort European exista “blocurile gri”. Albania este in plina dezvoltare urbana si de infrastructura iar aceste contraste sunt inerente. Acum 2 ani nu existau nici jumatate dintre aceste hoteluri sau drumuri asfaltate impecabil pe care am mers noi. Ah, dar am uitat de Al 5-lea element….a plecat dimineata din Pleven spre noi dar la 10 km dupa Salonic i s-a oprit mobra in mers…se stia de acasa ca are niste fire electrice care fac atingere or something dar nu a mai fost timp sa le dibuiasca. Asa ca omul se intoarce cumva la Salonic si cauta cazare si mecanic. Mie imi picura ulei din motor inca de acasa dar fiind o problema veche care nu facuse mai mult de cateva picaturi am lasat-o asa…pasuisem filetul unui surubel care tine capacul filtrului de ulei si la mers, se cracana capacul si curgea ulei…cat am bagat 2 zile de forja, problema s-a cracanat mai mult decat normalul acceptat si inainte de a ajunge la Ksamil, Aer ma atentioneaza ca aveam tot spatele motocicletei scaldat in ulei (roata, disc de frana etc) iar el care a mers in spatele meu foarte aproape avea bocancii super shiny si hainele de pe el in picatele Asa ca a doua zi de dimineata plecam devreme pe jos prin orasel sa gasim ceva cu care sa reparam surubul sa stea la locul lui. Dupa ce am incercat cu banda de Teflon, am decis sa gasim un service si sa ne faca o treaba calumea. Am gasit un service mic de scutere dar baietii s-au priceput imediat, au dat cu o filiera o gaura putin mai mare si am schimbat surubul. Totul perfect doar ca din motor a mai iesit jumate de litru de ulei, restul era pe roata si pe hainele lui Aer. Asa ca fac un schimb de ulei fara filtru la albanezi, singurul de doamne ajurta pe care il gasesc e unul 10w40 turcesc “sentetik”….bun si ala in loc de Motorexul meu de 10w60. Toata treaba costa 1500 de leke echivalentul a 60 de lei (cu 2l de ulei inclus) Desi am plecat tarziu…dupa 11 ii dam pe traseu cu febrilitate. Azi intram pe offroad, mai urcam putin pe malul marii pana la Borsh apoi parasim coasta dalmata si ii dam spre dreapta cum te uiti la harta. Peisajele de vis, toata lumea ok, incepem offul dupa un pic de ratacire si ce sa vezi: drumul merge pe albia unui rau printr-un canion. Raul este 90% secat, pe jos un prundis alb iar apele din Albania de un azur verzui innebunitor…am ajuns in paradis! Pamant Apa o mica ploaie la inceputul traseului VID_20190831_162236.mp4 VID_20190831_162236.mp4 Spre apus adica pe la un 5 spre 6 (l.e. ora lor) cautam loc de cort pe malul raului, pe iarba ce e drept, langa un drumeag intre sate pe care au mai trecut vreo cateva masini de localnici pana a doua zi. Masina Mercedes in Albania e precum masinile americane in Cuba: au peste 50 de ani, merg peste tot de la bolovani pana la autostrada si lasa dare de ulei pana in creierii muntilor Inainte sa ne bagam la somn, un update despre Al 5-lea element: e in Salonic, isi traieste propria aventura cu gasitul si reparatul firului bulangiu. Sederea sa in Salonic a fost de 3 sau 4 zile, o piesa comandata si schimbata cu care a crezut ca e gata motocicleta dar care s-a dovedit a nu fi solutia corecta. Andrei s-a reintors in Salonic si a reinceput cautarea firului topit… Povestea lui in Salonic s-a terminat joia urmatoare cand a reusit sa se intalneasca cu noi in Macedonia, pe drumul de intoarcere. Il lasam acum putin pentru urmatoarele zile si ne concentaram pe TET Albania doar noi 4 (Aer, Apa, Foc, Pamant).

Asa cum ne-am obisnuit in fiecare an facem o calatorie offroad mai lunga, concediu – gen si incercam sa ne cazam cat mai mult cu cortul. Pentru anul acesta am ales TET Albania, anul trecut am fost pe TET Bulgaria dar asta e alta poveste. Pentru 10 zile libere maximul distantei de dus ar trebui sa fie de 1000 km, am calculat noi, astfel incat sa nu obosim cauciucurile de off mai mult de 500 km pe zi. Si asa cum ne-am vorbit, intalnire joi dimineata pe 29 august la OMW cu destinatia Sandansky, Bulgaria…distractia a inceput inca din benzinarie cand, dupa cafele, tigari si sandwisuri…se cam facuse de plecare, profit de faptul ca al 5-lea element nu aparuse inca si trag o fuga pana acasa pentru ca uitasem plescoii Ma intorc, baietii erau deja echipati, Al 5-lea element (botezat intre timp de Gabi…povestea o sa o aflati ulterior) a anuntat ca din multiple motive care nu au tinut neaparat de el ne prinde din urma ca mai intarzie cu bagajele. Din acest moment povestea calatoriei celor 5 elemente se va desfasura pe timp de 7 zile din 10 in episoade paralele. Ca sa va fac un inside flash, am devenit grup complet de 5 abia joia urmatoare S-a mers bine, legat, viteza de croaziera 100/110 civilizat, bagajele bine facute, bine prinse, totul roger. Oprit pe drum la un parjolnita, sashlak, salata, bere, classic, bun, ieftin cam la vreo 300 de km in Bulgaria. Am ajuns pe lumina in Sandanski, ne duce Emil (Apa) la o cazare pe care o stia de anul trecut. Avem noroc, mosul ne da doua camera la ultimul etaj, 4 parca, cu o terasa imensa care ne oferea priveliste peste Sandanski si unde am petrecut o super seara la povesti, bere si planuri pentru aventura in desfasurare. Fix langa hotel era piata orasului asa ca ne-am aprovizionat cu fructe super coapte de sezon asa cum ii sta bine motociclistului insetat dupa o zi de goana prin soarele de sfarsit de august. Intre timp, Al 5-lea element (Andrei) a reusit sa-si termine bagajele, sa mai treaca odata pe la service pentru operatia de scurtare de cric (stii ce zic!) si pe la ora 17 (ora Romaniei) sa plece pe traseu. A inoptat in Bulgaria pe la Pleven, ca l-a prins noaptea. Buna dimineata Sandanski, legat bagaje la mosu in curtea interioara Si ura si la gara, Albania ne asteapta!