uzunu

http://www.bursatransporturilor.webro.info...utiera-romania/ E irelevant cum am dat de ea (printr-un google, dar nu mai conteaza). Cert e ca, daca as fi fost femeie, m-as fi udat toata Am cautat toate drumurile pe care le-am facut pe forestiere si pe toate le-am gasit. Incredibil de detaliata. Iar instrumentul de masurat pare foarte precis. Numai bun de facut roadbook.

Cand e rece, incearca sa-i dai cateva pedale usor, indiferent daca e contactul pus sau nu. cu socul tras, fara decompresor. Apoi ii tragi una tare. La cald, la al meu DR, dau cu deko foarte rapid de 3-4 ori, apoi, in aceeasi miscare, dau drumul la deko atunci cand carja e sus si porneste singur. Porneste din inertia cilindrului, nu din puterea cu care-i dau eu.

Nu am manualul tehnic specific SHC, il am doar pe cel al utilizatorului. Stiu ca am citit undeva de 589ml in fiecare amortizor, dar nu-ti pot confirma ca-i sigur pt furca USD de la DR.

de sters, scuze

As vrea sa particip si eu, la hobby. Abia astept amanunte

N-o sa ajunga la 0 decat atunci cand nu vei mai avea spatiu deloc pe card. In general, el scade doua poze la fiecare trei trase. Mave, sunt gri din cauza adancimii. De fapt, albastre. Cu cat cobori mai adanc, cu atat se filtreaza spectrul de lumina, incepand de la rosu. La 40 de metri adancime, pe langa faptul ca nu mai ai decat foarte putina lumina naturala disponibila, ajung doar lungimile de unda foarte lungi, adica poza va iesi albastra. Am dat exemplul asta ca si o hiperbola, insa deja de la 20 de metri nu mai ai decat putin verde si albastru. Exista doua posibilitati de a contracara treaba asta. Blitz-ul e cea mai simpla metoda, chiar daca nu "bate" foarte departe, sau filtrele colorate de culoare complementara (de exemplu rosu pentru adancimi mari).

Din acelasi ciclu mai sunt si: cocalari.com deneinteles.com Vedeti si va cruciti

E o greseala de calcul pe care o au (aproape) toate Nikoanele, D3 fiind singurul pe care l-am vazut calculand corect, posibil si D300. Stai linistit, tot ~4gb va scrie (desi, din cauze independente de camera, vor fi doar vreo 3.7 gb), insa counterul de poze ramase intotdeauna va indica in minus. In principiu vei putea trage intre 700 si 1000 de jpg-uri mari pana sa umpli cardul.

Descoperit mod nou de pornire a DR-ului. La cald, dat tare si repede cu deko tras de 3-4 ori, apoi, in aceeasi miscare, dat drumul repede la decompresor concomitent cu carja si, din inertia cilindrului (care e pe la 350 ture) se aprinde singur. Si, ce-i mai important, fara efort. Prima data m-a surprins, dar am reusit sa repet miscarea de mai multe ori dupa. Si cred ca-i mai greu de explicat decat de aratat

http://vidslib.com/social/advertising_war.html

Am aflat pe propria piele ce inseamna E-09 pe ploaie si asfalt. Ac de par pe Cheia, pe coborare, aceeasi viteza cu un LC4 enduro cu aceleasi gume, imi fuge numai mie fata. Apoi aflu ca, de fapt, ar fi trebuit sa ma comport ca si cum as fi mers pe gheata. Avarii de la 20km/h (poate chiar mai putin): deflector de vant pe dreapta rupt, semnal rupt, furca indreptata

Niste pozici de azi cu miros de paine

Uite aici, tura lunga cu 350: /index.php?showtopic=197842 Se poate, dar nu recomand

DR 350: cam 3.3% afara cu 110/70, in jur de 4.5-5% in oras mers relaxat. Insa am aflat despre carburatorul meu ca e reglat pentru amestec sarac, deci nu stiu cat de relevant e consumul in cazul asta. Cat despre modul de utilizare, caut sa merg in oras sub 4500 de ture, iar la drum lung nu schimb dintr-a sasea decat daca am fost nevoit sa franez sub 40 la ora. Posibil ca al tau carb sa fie pus pentru un amestec bogat pentru mai multa putere.

Multumim, multumim Dan, cu Domi-ul lui mic, a fost cel mai castigat dintre noi, avea cea mai moale si mai lata sa (iar cum e el mic, il injuram daca se plangea de dureri). La mine urmeaza primavara viitoare un adventure touring, preferabil un LC4 Adv, daca nu, GS dakar, AT sau ST.

Si ultima parte, cu multumiri celor care ne-au urmarit pana aici si cu unele, mai speciale, celor care au comentat Ne intoarcem pe DN1, drum ales pentru ca e, teoretic, mai drept, nu neaparat mai scurt. Probabil cea mai proasta alegere posibila. Pana in Brasov cred ca am dat de vreo 20 de semafoare si peste 30 de "sicane" in dreptul podurilor. Kiki mergea la cam 60km/h, ceea ce era ciudat chiar si pt ea. La primul semafor: "Mi s-a incins motorul. Cat mai avem pana la benzinaria aia?" "Vreo 5 km". 5 km mersi la viteza melcului. Cand oprim si alimentam, e clar. Dan: "Si te mai miri cand ai pe radiator juma' de munte?" Bun, periuta de dinti la atac. Cu radiatorul curat, cu o cafea bauta si rezervorul plin, drumul catre Brasov a fost cel mai mare stres pe care l-am vazut vreodata. In Brasov imi iau putina carne in frigider de la Dan si inca un pic de la Kiki pentru ca i-am dus in Piata Sfatului pentru poze si relaxat funduri. "BAAAAA, vi s-au urcat forestierele alea la cap?! Nu mai stiti sa semnalizati, taiati traficul..." Asta era Dan. Ma rog, eu n-aveam semnale pe spate, dar traficul nu l-am crosetat deloc. Intoarcerea pe Valea Prahovei, evident, aglomerata ca dracu'. Mergeam 70, pe liniile drepte ma lasam pe dreapta sa ma treaca masinile chiar daca nu prea aveau unde sa se duca. Doar un mare dobitoc pe care l-am urmarit mult in oglinzi ma depaseste fix in curba, pe apex. Bine ca l-am vazut, altfel, la revenire, intram direct in el. In benzinaria de la Baicoi ne despartim, Dan o ia inainte pentru ca se grabea sa ajunga la o intalnire, eu raman cu Kiki. Si, cum DN1 e drumul preferat al idiotilor, pe centura Ploiestiului mai nimeresc unul. Vine de pe laterala si vrea sa se bage in fata mea. Claxon, manevra de evitare pe asfalt ud. Si-l mananca-n posterior ca stea in coloana ca toti ceilalti. Depaseste milimetric (in conditiile in care eu stau pe mijlocul benzii), din nou claxon. Ce poate face tampitul cu A4? Franeaza, evident, ca el e mai smecher. Din fericire, eram pregatit. Cand ii arat un anumit deget, repeta manevra, probabil sa-i arate scolaritei din dreapta ca el chiar e mai smecher. Cred ca a fost prima data cand mi-a trecut prin cap sa imi bag piciorul in portiera lui si s-o tai pe camp. Dar m-am calmat, un astfel de idiot n-ar putea invete ceva. Orice. Nici macar sa acorde prioritate. Inapoi la Bucuresti, cu 900km pe odometru, o gasca de poze (la Dan, evident), o companie foarte placuta, cateva povestioare dragute si, evident, un fund atat de rupt incat nici in masina, a doua zi, nu stateam cum trebuie.

Mi-am tras, acum o luna, niste E-09 pe DR-ul personal. Comparativ cu gumele aproape slick pe care le aveam, astea-s blana. Stau pe sosea acceptabil din punctul meu de vedere, pe teren se comporta bine si inca nu am gasit vreun moment in care ele sa nu treaca din cauza lor, nu a mea. Insa... Am cam 2500km cu ele si spatele (produs in martie 2005 din ce scrie pe el) pare sa inceapa sa piarda crampoanele. Am gasit, pana acum, unul singur, pe mijloc, care are la baza o crapatura maricica. Alt lucru pe care l-am observat este, tot la spate, o uzura mai mare catre directia de rulare, cramponul nemaifiind un dreptunghi in sectiune, ci, mai degraba, un trapez. E normal? Am luat un cauciuc prea vechi? Se intampla asta in mod uzual? De la bizoo_n am inteles ca acele crapaturi i-au aparut si lui. Pe de alta parte, ce guma cu calitati similare imi pot lua? Ma gandeam la TKC80, dar nu mi-ar strica si alte sfaturi

Doua sticle de vin, cocktail-urile alea. Destul incat eu sa ma ametesc destul de bine. Din pacate, nu eram singurul. Iar Dan... Batman, Batman, sunt apt-enduro, ma duc pe coclau. You sick sanavabici, o sa cazi, o sa te ranesti, o sa rupi motoreta la care tii atat de mult si n-o sa putem veni dupa tine. "Nu, frate, sunt apt-enduro!!". Mdeah, si acum trebuie s-o mai tin si pe Kiki sa nu se duca dupa el sa-si rupa si ea oasele. Mergem la culcare. Intr-un final reusesc s-o conving, cat de cat, ca nu-i o idee prea stralucita, dar Dan o tine pe a lui. Si nebunu' chiar se duce. Si, numai ce apucam sa adormim, cand se aud batai in usa. "Bai, deschideti, vreau sa iau trusa de scule". Niciunul din noi n-a inteles ce-a patit, uitandu-ne cu ochi incetosati cum cotrobaie prin bagaje. Inapoi la somn. Peste o ora ne trezim definitiv si coboram sa tragem de-o tigara. Ne asteapta o priveliste infricosatoare. Carene pe jos. O motoreta plina de noroi. Un bord atarnand intr-o parte. Si intre ele, Dan. Ca deh, el era apt-enduro. Nici in momentul de fata nu stiu exact ce-a patit, povestea ceva de o coborare si de niste copaci. O sa-l las pe el sa se exprime mai bine la faza asta. In fine, ne ajuta un pusti cu bicla de downhill, reusim sa punem bordul la locul lui, semnalele sa le lipim, carenele, insa, nu se mai prind perfect. Damn. Discutii cu parintii baiatului, despre nebunia amandurora pe doua roti, despre parintii nostri, despre cum si tatal, un domn ceva mai... plinut, se plangea de dureri posterioare de la mers cu masina Mancam, bem (trebuia sa mai mentionez asta? ) si ne culcam. Drumul spre Bucuresti se anunta cu chec, ploaie, serpentine (Cristina avea probleme cu ele) si un DN1 probabil full. Dane, fa un pustiu de bine si arunca pozele alea cu... incidentul

Foarte misto povestea. V-ar mai trebui niste adventure-touringuri si "advriders" ar putea fi unul dintre stickerele de pe rezervor

Deci ramasesem la ziua cu plecatul la Sibiu. Eu, cel putin, ma trezesc cu chef de drum. Kiki nu mai vroia sa scoata "bestia rosie" din parcarea cabanei si cum eu aveam mai multi km pe motoreta mea, o iau la mine in spate (ma rog, si lui Dan ii era tarsa, iar Cristina mai mersese o data cu mine si s-ar putea spune ca avea incredere in calitatile mele de pilot maestru linistit ). O iau cat mai usor posibil pe forestiera, ocolind aproape fiecare groapa nu de alta, dar ne era greu sa ne ridicam in scarite. Strada, benzinarie, cafea, hai nu mai alimentam de aici ca-i cam suspecta benzina, o luam catre Sibiu. Dan, caruia nu-i mergea vitezometrul, nu vrea sa treaca de 5000 de ture. Eu merg legal. Si Kiki sta foarte bine. Atat de bine incat la giratoriul de la intrarea in Sibiu il asteptam vreo 5 minute pe Dan. Intram cu motoretele la doi pasi de Piata Mare, le lasam si cautam de mancare. In timpul asta, Dan inroseste telefonul. "Bine ati venit in reteaua Orange. Din pacate... abonatul tocmai v-a tras teapa inchizandu-si telefonul". Mda. So much for the love of two underage Dominators Tipa nu raspunde/are telefonul inchis/l-a uitat descarcat si, mai mult, a uitat de intalnirea planificata. Sa mergem catre Paltinis, poate raspunde pana ne intoarcem. Trecem de ultima benzinarie din oras (tot suspecta) si-i dam bice. Drumul spre Paltinis? Prea fain. Dac-ar fi si mai lung, ar fi perfect. Pe serpentinele pe piatra cubica gasim ditamai coloana de masini. Kiki, din spate, are o remarca geniala: "Astia parca ar avea ghidonul de la Gilera mea in loc de colac" (trebuie spus ca nici in momentul de fata nu inteleg cum fata asta a reusit sa faca 900km cu motoreta aia). Booooon. N-am chef sa stau dupa voi. Cobor a doua si deschid gazul. Cate trei masini o data, pe urcare. Baietii fac loc cand e sa intru in coloana, finut, le multumesc si eu. Si dup-aia distractie maxima pe curbe. Curba la stanga, curba la dreapta, accelerare, frana, curba la stanga, accelerare, curba la... Ma rog, ati inteles mesajul. Sus, la teleschi, ne oprim. Una dintre discutii a fost despre cat de atenti si amabili erau soferii, mie mi-au dat semnal dreapta doi, insa la Dan numarul a fost de cinci. Stam ce stam, tipa din Sibiu tot nu raspunde. Mai bagam o forestiera pana la Santa. Si, fix cand sa oprim, mi se taie alimentarea. Sa-mi f... trag una peste ceafa. Bun, rezerva. Mai tineti minte cazatura si cum imi curgea benzina din carburator ca din izvorul fericirii? La asta imi era gandul acum. Prima data cand sunt nevoit sa aflu cat de mare e rezervorul. Stam cat sa scrumam peste o panorama a Sibiului si-ncepe sa cada cate-un fulg. Si-nca unul. Pana sa ne intoarcem la motorete, fulgii astia se intetesc si parca incep sa puna un foarte subtire strat pe pamant. Si acum merg nu cu unul, ci cu doi morcovi in posterior. Pe de o parte trebuie sa merg cat mai fin in ultima viteza, pe de alta trebuie sa tin partea cu cauciucul jos pe forestiera moale si asfalt ud. Din fericire, totul se termina cum iesim din Paltinis, insa urmeaza coborarea. Cobor intr-a sasea, numai in frana de motor. La un moment dat chiar ratez un ac de par (in fata unor chopperisti care stateau de vorba in afara curbei) din cauza ca nu mai aveam gaz cu care sa ies din ea si ajungem in plat. Ultimele picaturi de benzina se scurg din carburator la intrarea in padure. "Now we're screwed. Dane (amandoi facand ochisori dulci salvarii), nu-i asa ca ne aduci si noua niste benzina?" Evident, nu poate refuza tentatia de a cumpara o sticla de apa, a o varsa degeaba si a o umple apoi cu lichidul acela placut mirositor care face motorul sa toarca de placere. Si, in timpul in care el isi satisface acest fetish, noi stam si frecam menta, minunandu-ne cand vedem tramvaiul (de altfel, foarte misto) sau la cate un motorist. Si Dan vine, torn lichidul acela imbietor in rezervor si alergam catre prima benzinarie. Mi se mai opreste motorul in mijlocul intersectiei la un mom dat, mai pierdem vreo 5 minute si, in cele din urma, ajungem la pompa. 5.8 litri. WTF?! Peste tot scrie ca-i rezervor de 9 litri la DR, nu de 7.5. Rezervorul Bermudelor cum il voi denumi de acum inainte. La intoarcere, oprind la un supermarket, niste pusti vad acel 250 de pe saua motoretei lui Dan. "Domnu', domnu', da' cat prinde motocicleta dumneavoastra?" "Pai intre 200 si 250, depinde cat vreau eu sa-i dau" In momentul asta se vad niste fetze cazute, niste priviri admirative si se face auzit un mare "Wooooooooooooooooooooow!!!" Cat eu stau sa pazesc mobrele si sa tin bagajele, Dan si Kiki sunt la cumparaturi. Dulciuri, biscuiti, chestii, trestii, clasicul de acum Karpaten Berger (din care, alta data, m-am facut atat de praf incat am zis ca nu mai beau in viata mea vinuri dulci) si niste cocktailuri. E clar, iar ne facem praf. La intoarcere, nimic notabil, exceptand ultima parte de forestiera unde acelasi beduin ii apare si lui Dan, de data asta plutind in aer. Nu stiu exact cat a facut, insa atunci cand am ajuns si noi la cabana, el era deja dezechipat. Asta dupa ce, tot drumul, ii vazusem araturile. Si iar ne apucam de baut

Hai, toata lumea, strigati cu mine: "Saitoc, Saitoc, vino dracu' din Vama si arunca-ne tot!!" Harta traseelor din munti

Da, asa e Thomas. Este stanga si eu eram rupt in momentul in care am scris primul episod. Sa revenim. Cum spuneam, duminica Pastelui era zi de endureala grava. Cum posteriorul meu isi mai revenise datorita patului moale in care a fost asezat, am fost trezit la 10. Cica hai. Doua drumuri continuau pe langa cabana. Unul destul de plat, celalalt urcat pieptis. Noi, evident, urcam pieptis sa vedem ce-i mai sus. Doua ace de par grave, ma opresc sa vad daca toata lumea e ok deoarece aveam probleme eu, cu toate crampoanele mele, la urcat pe piatra, dar ei cu gumele tocite. "Sunt pe doua, bun, hai mai sus", imi spun. Aleg o trasa pe mijloc deoarece pe stanga mi-era frica de prapastie. Urc intr-a doua cu spatele patinat cand, instantaneu, imi apare in fata o foarte mare balta de noroi urmata de o trecere de juma de metru inapoi la forestiera uzuala. Holy shit. De oprit nu puteam ca eram prea in panta, de ocolit era imposibil pentru ca trebuia sa trec doua randuri de sleauri, singura solutie era gazul. I-am dat undeva aproape de blana, poate reusesc sa trec. No luck. Cad pe stanga si reusesc sa-mi lovesc pulpa dreapta cu ghidonul, pulpa care si acum ma doare. Dan blesteama zilele Hondei cu cricul ei "mirific", eu nu pot s-o ridic singur. Cum sta ea asa, in mijlocul paraiasului, cu spatele ingropat pana la lant in namol, nu vad cum se scurge alt paraias, de data asta de benzina, din carburator. Abia cand reusim s-o ridicam vad asta si inchid robinetul. Oricum, la carja nu mai vrea nici neam s-o mai ia. Cum aveam ditamai valea la dispozitie, ii dau o treia si o las. Se aprinde intr-un final, nu fara ditamai rateul Bun, mie mi s-a terminat de endureala grava. De urcat pe drumul ala nici nu vreau sa concep. Ok, hai, il luam pe celalalt. Da' daca mai nimerim o singura portiune de noroi, eu ma intorc. Mda, sigur. Prima zona de noroi (tineti minte, alea pe care mergeam noi erau drumuri de TAF-uri, nu mai erau forestiere) la nici 300m. O iau prin balti, pare mai curat pamantul sub ele. Aaaaaaa... Va mai aduceti aminte ce ziceam de noroi si ca eu ma intorc acasa? Am dat fix de mama lui, intr-un loc unde bustenii erau incarcati in camioane. Oprim si incepem sa discutam alternativele. In conditiile in care ce-am trecut pana acum e nimic fata de ce urmeaza. Nu stiu daca-am fumat o tigara cand, de pe drumul de pe care veneam noi, se aud niste motoare. Iar aia doi? Nu, acum erau vreo 5. un mini-quad si 4 scutere. Ba, da-o-n %^$# goala, cum pisicii ma-sii au ajuns astia aici? Stam putin de vorba cu ei, trage Dan cateva poze (de altfel, el a avut cea mai mare inspiratie in a face poze in iesirea asta) si orgoliul personal ma ia de urechi. "Dane, mergem mai departe, fara discutie". Trec primul, fara incidente, pe o portiune de 100m de namol pur. Cristina a doua, incearca sa o ia pe trasa mea. Reuseste sa cada. Pana sa ajung sa o ajut, Dan i-a ridicat mobra. Ma urc pe Gilera si o scot din zona aia. Dan alege alta trasa si scapa ieftin. Pana la finalul traseului, mai oprim de vreo 2 ori, partial de tigara, partial de lasat motoarele sa se racoreasca. Finalul e o caldare mare, un fel de poienita flancata de munti. Poienita unde, inspirat de cativa gandaci care se bucurau de soare, Dan se apuca de facut fotografii murdare, voyeuristice. Bug-Pr0n. Reusim sa-l scoatem din starea asta de excitare fotografica doar cand apar cativa nori negri. Inapoi la cabana, mancam, iar bem si ne trantim la somn. Diseara... La cererea telespectatorilor trebuie sa adaugam faptul ca don'shoara Kiki a stapanit extraordinat cele doua roti si micutul motor din dotare, exceptand momentul cand a cazut. Altfel, nu era nici ea prea mandra de sine cand noi bagam la benzinarie 3-4 litri si ea nu scapa fara 6 Seara, dupa o scurta portie de somn, din nou pe mobre. Intrebam pe la cabana daca mai sunt drumuri. La copac, stanga, ni se spune. Reperul era clar, mai putin la ce sa ne asteptam cand vom face cu adevarat stanga. Forestiera aproape dreapta si aproape lata. Pana la pod unde se bifurca. O luam stanga prima data, dar nu mergem extraordinar de mult si dam de alta exploatare forestiera, alte noroaie si un drum care pare sa se infunde. Si ne intoarcem, nu inainte de a lasa un "wow" pentru versantul stang al raului pe care-l urmam, versant defrisat complet. Ajungem din nou la podsi o luam pe celalalt drum. Care devine din ce in ce mai hard pe masura ce urcam. Si cand spun hard ma refer la catai bolovanii, catai sleaurile si catai crengile pe care trebuie sa le ferim. Dan opreste sa faca poze pe un pod, noi il asteptam mai departe. Peisajul? Mirific. Ceva ce, pe rasarit, cu putina ceata, ar arata ca-n povesti. Insa nu mai sunt de multisor omul care sa ma trezesc la 5 dimineata pentru un rasarit. Si mergem, si mergem, pana intr-o mica poiana cu indicator turistic. Cabana Sura (nume aproximativ, n-am retinut exact) 2 ore. Sa vedem cat ne tin oasele. Raspuns: nu prea mult. Ne oprim, de data asta pentru ultima data, langa o bucata de munte desprinsa si cazuta in mijlocul forestierei. Kiki sare prima. I se incinsese motorul. Ne uitam noi putin. Ne uitam noi putin mai mult. "Bai, tu de cand mergi fara apa in radiator? " Nu-i nimic, suntem inconjurati de apa. Si avem seringa. In timp ce ea-si umplea vesela vasul de expansiune, lui Dan ii trece prin cap sa se uite si el la acelasi lucru. Zgaltaim putin motoreta si nu pare sa se miste nimic. Jeez, si la Honda mai trebuie sa desfacem si plasticele. In lipsa crunta de imbus (erau in camera, evident), astfel numitul "boy genius" scoate surubelnita si isi face urme in suruburile de aluminiu (de gixxer, apropos) cu care era prinsa carena pentru a le putea scoate. Cand toate-s afara, ii aluneca plasticul din mana. Cum pietrele nu lipseau deloc prin zona, reuseste sa o si crape destul de bine. Iar vasul de expansiune era OK, chiar daca la nivel minim. Nu pot decat sa ma bucur ca am racirea pe aer. Poze unde am ajuns, clasicul, intre noi, "suntem niste tru, dar mai ales Cristina cu Gilera ei cu care nu ajunge cu picioarele la pamant ( )", intors motorete pe cric si dat drumul la vale. Pe drumul de intoarcere, spiritul lui Peterhansel imi atinge coarda sensibila, iar beduinul pare sa se contureze usor, ca o umbra, pe rezervor. De la copac la cabana, drum de vreo 6km, il fac in ~4 minute, zburand peste tot si toate, aruncand un mare nor de praf peste micii oamenilor care stateau lejer la cate un gratar. Surpriza, din fericire scurta, a fost ca in spatele cabanei sa auzim manele. S-au tirat imediat ce s-a intunecat. Numai bine ce-am mancat, am dat o bila cu Dan pe o masa care, evident, tragea in asa hal incat jucam bambilici, am ras niste beri si iar ne-am culcat. Nu de alta, dar maine o tulim la Sibiu dupa tipa cu un Dominator mic, similar cu al lui Dan.

E irelevant ce faceam eu cand tu te dadeai pe o roata, atat timp cat astepti ca cineva sa-si dea cu parerea despre un enduro-touring pe un sub-forum de "motociclete de strada".

Tati, imi cer scuze ca ti-am ranit sentimentele cu sarcasmul meu. Data viitoare incearca sa inveti sa faci deosebirea intre un enduro si un naked. Eventual invata faptul ca exista si alte trotinete fara prea mult plastic, care nu prind 300 la ora pe A2, dar care te duc pe o forestiera cu 120 la ora si ajung in locurile alea misto pe care le vezi numai in poze Iar daca ai de gand sa te certi cu mine, o poti face singur. Ca-n bancul cu politehnistul care ramane singur pe o insula pustie.

din ce-mi aduc eu aminte, F650 e enduro-touring, nu motoreta de strada, in consecinta are propriul eu topic la coltul enduristilor.