uzunu

DR 350: cam 3.3% afara cu 110/70, in jur de 4.5-5% in oras mers relaxat. Insa am aflat despre carburatorul meu ca e reglat pentru amestec sarac, deci nu stiu cat de relevant e consumul in cazul asta. Cat despre modul de utilizare, caut sa merg in oras sub 4500 de ture, iar la drum lung nu schimb dintr-a sasea decat daca am fost nevoit sa franez sub 40 la ora. Posibil ca al tau carb sa fie pus pentru un amestec bogat pentru mai multa putere.

Multumim, multumim Dan, cu Domi-ul lui mic, a fost cel mai castigat dintre noi, avea cea mai moale si mai lata sa (iar cum e el mic, il injuram daca se plangea de dureri). La mine urmeaza primavara viitoare un adventure touring, preferabil un LC4 Adv, daca nu, GS dakar, AT sau ST.

Si ultima parte, cu multumiri celor care ne-au urmarit pana aici si cu unele, mai speciale, celor care au comentat Ne intoarcem pe DN1, drum ales pentru ca e, teoretic, mai drept, nu neaparat mai scurt. Probabil cea mai proasta alegere posibila. Pana in Brasov cred ca am dat de vreo 20 de semafoare si peste 30 de "sicane" in dreptul podurilor. Kiki mergea la cam 60km/h, ceea ce era ciudat chiar si pt ea. La primul semafor: "Mi s-a incins motorul. Cat mai avem pana la benzinaria aia?" "Vreo 5 km". 5 km mersi la viteza melcului. Cand oprim si alimentam, e clar. Dan: "Si te mai miri cand ai pe radiator juma' de munte?" Bun, periuta de dinti la atac. Cu radiatorul curat, cu o cafea bauta si rezervorul plin, drumul catre Brasov a fost cel mai mare stres pe care l-am vazut vreodata. In Brasov imi iau putina carne in frigider de la Dan si inca un pic de la Kiki pentru ca i-am dus in Piata Sfatului pentru poze si relaxat funduri. "BAAAAA, vi s-au urcat forestierele alea la cap?! Nu mai stiti sa semnalizati, taiati traficul..." Asta era Dan. Ma rog, eu n-aveam semnale pe spate, dar traficul nu l-am crosetat deloc. Intoarcerea pe Valea Prahovei, evident, aglomerata ca dracu'. Mergeam 70, pe liniile drepte ma lasam pe dreapta sa ma treaca masinile chiar daca nu prea aveau unde sa se duca. Doar un mare dobitoc pe care l-am urmarit mult in oglinzi ma depaseste fix in curba, pe apex. Bine ca l-am vazut, altfel, la revenire, intram direct in el. In benzinaria de la Baicoi ne despartim, Dan o ia inainte pentru ca se grabea sa ajunga la o intalnire, eu raman cu Kiki. Si, cum DN1 e drumul preferat al idiotilor, pe centura Ploiestiului mai nimeresc unul. Vine de pe laterala si vrea sa se bage in fata mea. Claxon, manevra de evitare pe asfalt ud. Si-l mananca-n posterior ca stea in coloana ca toti ceilalti. Depaseste milimetric (in conditiile in care eu stau pe mijlocul benzii), din nou claxon. Ce poate face tampitul cu A4? Franeaza, evident, ca el e mai smecher. Din fericire, eram pregatit. Cand ii arat un anumit deget, repeta manevra, probabil sa-i arate scolaritei din dreapta ca el chiar e mai smecher. Cred ca a fost prima data cand mi-a trecut prin cap sa imi bag piciorul in portiera lui si s-o tai pe camp. Dar m-am calmat, un astfel de idiot n-ar putea invete ceva. Orice. Nici macar sa acorde prioritate. Inapoi la Bucuresti, cu 900km pe odometru, o gasca de poze (la Dan, evident), o companie foarte placuta, cateva povestioare dragute si, evident, un fund atat de rupt incat nici in masina, a doua zi, nu stateam cum trebuie.

Doua sticle de vin, cocktail-urile alea. Destul incat eu sa ma ametesc destul de bine. Din pacate, nu eram singurul. Iar Dan... Batman, Batman, sunt apt-enduro, ma duc pe coclau. You sick sanavabici, o sa cazi, o sa te ranesti, o sa rupi motoreta la care tii atat de mult si n-o sa putem veni dupa tine. "Nu, frate, sunt apt-enduro!!". Mdeah, si acum trebuie s-o mai tin si pe Kiki sa nu se duca dupa el sa-si rupa si ea oasele. Mergem la culcare. Intr-un final reusesc s-o conving, cat de cat, ca nu-i o idee prea stralucita, dar Dan o tine pe a lui. Si nebunu' chiar se duce. Si, numai ce apucam sa adormim, cand se aud batai in usa. "Bai, deschideti, vreau sa iau trusa de scule". Niciunul din noi n-a inteles ce-a patit, uitandu-ne cu ochi incetosati cum cotrobaie prin bagaje. Inapoi la somn. Peste o ora ne trezim definitiv si coboram sa tragem de-o tigara. Ne asteapta o priveliste infricosatoare. Carene pe jos. O motoreta plina de noroi. Un bord atarnand intr-o parte. Si intre ele, Dan. Ca deh, el era apt-enduro. Nici in momentul de fata nu stiu exact ce-a patit, povestea ceva de o coborare si de niste copaci. O sa-l las pe el sa se exprime mai bine la faza asta. In fine, ne ajuta un pusti cu bicla de downhill, reusim sa punem bordul la locul lui, semnalele sa le lipim, carenele, insa, nu se mai prind perfect. Damn. Discutii cu parintii baiatului, despre nebunia amandurora pe doua roti, despre parintii nostri, despre cum si tatal, un domn ceva mai... plinut, se plangea de dureri posterioare de la mers cu masina Mancam, bem (trebuia sa mai mentionez asta? ) si ne culcam. Drumul spre Bucuresti se anunta cu chec, ploaie, serpentine (Cristina avea probleme cu ele) si un DN1 probabil full. Dane, fa un pustiu de bine si arunca pozele alea cu... incidentul

Foarte misto povestea. V-ar mai trebui niste adventure-touringuri si "advriders" ar putea fi unul dintre stickerele de pe rezervor

Deci ramasesem la ziua cu plecatul la Sibiu. Eu, cel putin, ma trezesc cu chef de drum. Kiki nu mai vroia sa scoata "bestia rosie" din parcarea cabanei si cum eu aveam mai multi km pe motoreta mea, o iau la mine in spate (ma rog, si lui Dan ii era tarsa, iar Cristina mai mersese o data cu mine si s-ar putea spune ca avea incredere in calitatile mele de pilot maestru linistit ). O iau cat mai usor posibil pe forestiera, ocolind aproape fiecare groapa nu de alta, dar ne era greu sa ne ridicam in scarite. Strada, benzinarie, cafea, hai nu mai alimentam de aici ca-i cam suspecta benzina, o luam catre Sibiu. Dan, caruia nu-i mergea vitezometrul, nu vrea sa treaca de 5000 de ture. Eu merg legal. Si Kiki sta foarte bine. Atat de bine incat la giratoriul de la intrarea in Sibiu il asteptam vreo 5 minute pe Dan. Intram cu motoretele la doi pasi de Piata Mare, le lasam si cautam de mancare. In timpul asta, Dan inroseste telefonul. "Bine ati venit in reteaua Orange. Din pacate... abonatul tocmai v-a tras teapa inchizandu-si telefonul". Mda. So much for the love of two underage Dominators Tipa nu raspunde/are telefonul inchis/l-a uitat descarcat si, mai mult, a uitat de intalnirea planificata. Sa mergem catre Paltinis, poate raspunde pana ne intoarcem. Trecem de ultima benzinarie din oras (tot suspecta) si-i dam bice. Drumul spre Paltinis? Prea fain. Dac-ar fi si mai lung, ar fi perfect. Pe serpentinele pe piatra cubica gasim ditamai coloana de masini. Kiki, din spate, are o remarca geniala: "Astia parca ar avea ghidonul de la Gilera mea in loc de colac" (trebuie spus ca nici in momentul de fata nu inteleg cum fata asta a reusit sa faca 900km cu motoreta aia). Booooon. N-am chef sa stau dupa voi. Cobor a doua si deschid gazul. Cate trei masini o data, pe urcare. Baietii fac loc cand e sa intru in coloana, finut, le multumesc si eu. Si dup-aia distractie maxima pe curbe. Curba la stanga, curba la dreapta, accelerare, frana, curba la stanga, accelerare, curba la... Ma rog, ati inteles mesajul. Sus, la teleschi, ne oprim. Una dintre discutii a fost despre cat de atenti si amabili erau soferii, mie mi-au dat semnal dreapta doi, insa la Dan numarul a fost de cinci. Stam ce stam, tipa din Sibiu tot nu raspunde. Mai bagam o forestiera pana la Santa. Si, fix cand sa oprim, mi se taie alimentarea. Sa-mi f... trag una peste ceafa. Bun, rezerva. Mai tineti minte cazatura si cum imi curgea benzina din carburator ca din izvorul fericirii? La asta imi era gandul acum. Prima data cand sunt nevoit sa aflu cat de mare e rezervorul. Stam cat sa scrumam peste o panorama a Sibiului si-ncepe sa cada cate-un fulg. Si-nca unul. Pana sa ne intoarcem la motorete, fulgii astia se intetesc si parca incep sa puna un foarte subtire strat pe pamant. Si acum merg nu cu unul, ci cu doi morcovi in posterior. Pe de o parte trebuie sa merg cat mai fin in ultima viteza, pe de alta trebuie sa tin partea cu cauciucul jos pe forestiera moale si asfalt ud. Din fericire, totul se termina cum iesim din Paltinis, insa urmeaza coborarea. Cobor intr-a sasea, numai in frana de motor. La un moment dat chiar ratez un ac de par (in fata unor chopperisti care stateau de vorba in afara curbei) din cauza ca nu mai aveam gaz cu care sa ies din ea si ajungem in plat. Ultimele picaturi de benzina se scurg din carburator la intrarea in padure. "Now we're screwed. Dane (amandoi facand ochisori dulci salvarii), nu-i asa ca ne aduci si noua niste benzina?" Evident, nu poate refuza tentatia de a cumpara o sticla de apa, a o varsa degeaba si a o umple apoi cu lichidul acela placut mirositor care face motorul sa toarca de placere. Si, in timpul in care el isi satisface acest fetish, noi stam si frecam menta, minunandu-ne cand vedem tramvaiul (de altfel, foarte misto) sau la cate un motorist. Si Dan vine, torn lichidul acela imbietor in rezervor si alergam catre prima benzinarie. Mi se mai opreste motorul in mijlocul intersectiei la un mom dat, mai pierdem vreo 5 minute si, in cele din urma, ajungem la pompa. 5.8 litri. WTF?! Peste tot scrie ca-i rezervor de 9 litri la DR, nu de 7.5. Rezervorul Bermudelor cum il voi denumi de acum inainte. La intoarcere, oprind la un supermarket, niste pusti vad acel 250 de pe saua motoretei lui Dan. "Domnu', domnu', da' cat prinde motocicleta dumneavoastra?" "Pai intre 200 si 250, depinde cat vreau eu sa-i dau" In momentul asta se vad niste fetze cazute, niste priviri admirative si se face auzit un mare "Wooooooooooooooooooooow!!!" Cat eu stau sa pazesc mobrele si sa tin bagajele, Dan si Kiki sunt la cumparaturi. Dulciuri, biscuiti, chestii, trestii, clasicul de acum Karpaten Berger (din care, alta data, m-am facut atat de praf incat am zis ca nu mai beau in viata mea vinuri dulci) si niste cocktailuri. E clar, iar ne facem praf. La intoarcere, nimic notabil, exceptand ultima parte de forestiera unde acelasi beduin ii apare si lui Dan, de data asta plutind in aer. Nu stiu exact cat a facut, insa atunci cand am ajuns si noi la cabana, el era deja dezechipat. Asta dupa ce, tot drumul, ii vazusem araturile. Si iar ne apucam de baut

Hai, toata lumea, strigati cu mine: "Saitoc, Saitoc, vino dracu' din Vama si arunca-ne tot!!" Harta traseelor din munti

Da, asa e Thomas. Este stanga si eu eram rupt in momentul in care am scris primul episod. Sa revenim. Cum spuneam, duminica Pastelui era zi de endureala grava. Cum posteriorul meu isi mai revenise datorita patului moale in care a fost asezat, am fost trezit la 10. Cica hai. Doua drumuri continuau pe langa cabana. Unul destul de plat, celalalt urcat pieptis. Noi, evident, urcam pieptis sa vedem ce-i mai sus. Doua ace de par grave, ma opresc sa vad daca toata lumea e ok deoarece aveam probleme eu, cu toate crampoanele mele, la urcat pe piatra, dar ei cu gumele tocite. "Sunt pe doua, bun, hai mai sus", imi spun. Aleg o trasa pe mijloc deoarece pe stanga mi-era frica de prapastie. Urc intr-a doua cu spatele patinat cand, instantaneu, imi apare in fata o foarte mare balta de noroi urmata de o trecere de juma de metru inapoi la forestiera uzuala. Holy shit. De oprit nu puteam ca eram prea in panta, de ocolit era imposibil pentru ca trebuia sa trec doua randuri de sleauri, singura solutie era gazul. I-am dat undeva aproape de blana, poate reusesc sa trec. No luck. Cad pe stanga si reusesc sa-mi lovesc pulpa dreapta cu ghidonul, pulpa care si acum ma doare. Dan blesteama zilele Hondei cu cricul ei "mirific", eu nu pot s-o ridic singur. Cum sta ea asa, in mijlocul paraiasului, cu spatele ingropat pana la lant in namol, nu vad cum se scurge alt paraias, de data asta de benzina, din carburator. Abia cand reusim s-o ridicam vad asta si inchid robinetul. Oricum, la carja nu mai vrea nici neam s-o mai ia. Cum aveam ditamai valea la dispozitie, ii dau o treia si o las. Se aprinde intr-un final, nu fara ditamai rateul Bun, mie mi s-a terminat de endureala grava. De urcat pe drumul ala nici nu vreau sa concep. Ok, hai, il luam pe celalalt. Da' daca mai nimerim o singura portiune de noroi, eu ma intorc. Mda, sigur. Prima zona de noroi (tineti minte, alea pe care mergeam noi erau drumuri de TAF-uri, nu mai erau forestiere) la nici 300m. O iau prin balti, pare mai curat pamantul sub ele. Aaaaaaa... Va mai aduceti aminte ce ziceam de noroi si ca eu ma intorc acasa? Am dat fix de mama lui, intr-un loc unde bustenii erau incarcati in camioane. Oprim si incepem sa discutam alternativele. In conditiile in care ce-am trecut pana acum e nimic fata de ce urmeaza. Nu stiu daca-am fumat o tigara cand, de pe drumul de pe care veneam noi, se aud niste motoare. Iar aia doi? Nu, acum erau vreo 5. un mini-quad si 4 scutere. Ba, da-o-n %^$# goala, cum pisicii ma-sii au ajuns astia aici? Stam putin de vorba cu ei, trage Dan cateva poze (de altfel, el a avut cea mai mare inspiratie in a face poze in iesirea asta) si orgoliul personal ma ia de urechi. "Dane, mergem mai departe, fara discutie". Trec primul, fara incidente, pe o portiune de 100m de namol pur. Cristina a doua, incearca sa o ia pe trasa mea. Reuseste sa cada. Pana sa ajung sa o ajut, Dan i-a ridicat mobra. Ma urc pe Gilera si o scot din zona aia. Dan alege alta trasa si scapa ieftin. Pana la finalul traseului, mai oprim de vreo 2 ori, partial de tigara, partial de lasat motoarele sa se racoreasca. Finalul e o caldare mare, un fel de poienita flancata de munti. Poienita unde, inspirat de cativa gandaci care se bucurau de soare, Dan se apuca de facut fotografii murdare, voyeuristice. Bug-Pr0n. Reusim sa-l scoatem din starea asta de excitare fotografica doar cand apar cativa nori negri. Inapoi la cabana, mancam, iar bem si ne trantim la somn. Diseara... La cererea telespectatorilor trebuie sa adaugam faptul ca don'shoara Kiki a stapanit extraordinat cele doua roti si micutul motor din dotare, exceptand momentul cand a cazut. Altfel, nu era nici ea prea mandra de sine cand noi bagam la benzinarie 3-4 litri si ea nu scapa fara 6 Seara, dupa o scurta portie de somn, din nou pe mobre. Intrebam pe la cabana daca mai sunt drumuri. La copac, stanga, ni se spune. Reperul era clar, mai putin la ce sa ne asteptam cand vom face cu adevarat stanga. Forestiera aproape dreapta si aproape lata. Pana la pod unde se bifurca. O luam stanga prima data, dar nu mergem extraordinar de mult si dam de alta exploatare forestiera, alte noroaie si un drum care pare sa se infunde. Si ne intoarcem, nu inainte de a lasa un "wow" pentru versantul stang al raului pe care-l urmam, versant defrisat complet. Ajungem din nou la podsi o luam pe celalalt drum. Care devine din ce in ce mai hard pe masura ce urcam. Si cand spun hard ma refer la catai bolovanii, catai sleaurile si catai crengile pe care trebuie sa le ferim. Dan opreste sa faca poze pe un pod, noi il asteptam mai departe. Peisajul? Mirific. Ceva ce, pe rasarit, cu putina ceata, ar arata ca-n povesti. Insa nu mai sunt de multisor omul care sa ma trezesc la 5 dimineata pentru un rasarit. Si mergem, si mergem, pana intr-o mica poiana cu indicator turistic. Cabana Sura (nume aproximativ, n-am retinut exact) 2 ore. Sa vedem cat ne tin oasele. Raspuns: nu prea mult. Ne oprim, de data asta pentru ultima data, langa o bucata de munte desprinsa si cazuta in mijlocul forestierei. Kiki sare prima. I se incinsese motorul. Ne uitam noi putin. Ne uitam noi putin mai mult. "Bai, tu de cand mergi fara apa in radiator? " Nu-i nimic, suntem inconjurati de apa. Si avem seringa. In timp ce ea-si umplea vesela vasul de expansiune, lui Dan ii trece prin cap sa se uite si el la acelasi lucru. Zgaltaim putin motoreta si nu pare sa se miste nimic. Jeez, si la Honda mai trebuie sa desfacem si plasticele. In lipsa crunta de imbus (erau in camera, evident), astfel numitul "boy genius" scoate surubelnita si isi face urme in suruburile de aluminiu (de gixxer, apropos) cu care era prinsa carena pentru a le putea scoate. Cand toate-s afara, ii aluneca plasticul din mana. Cum pietrele nu lipseau deloc prin zona, reuseste sa o si crape destul de bine. Iar vasul de expansiune era OK, chiar daca la nivel minim. Nu pot decat sa ma bucur ca am racirea pe aer. Poze unde am ajuns, clasicul, intre noi, "suntem niste tru, dar mai ales Cristina cu Gilera ei cu care nu ajunge cu picioarele la pamant ( )", intors motorete pe cric si dat drumul la vale. Pe drumul de intoarcere, spiritul lui Peterhansel imi atinge coarda sensibila, iar beduinul pare sa se contureze usor, ca o umbra, pe rezervor. De la copac la cabana, drum de vreo 6km, il fac in ~4 minute, zburand peste tot si toate, aruncand un mare nor de praf peste micii oamenilor care stateau lejer la cate un gratar. Surpriza, din fericire scurta, a fost ca in spatele cabanei sa auzim manele. S-au tirat imediat ce s-a intunecat. Numai bine ce-am mancat, am dat o bila cu Dan pe o masa care, evident, tragea in asa hal incat jucam bambilici, am ras niste beri si iar ne-am culcat. Nu de alta, dar maine o tulim la Sibiu dupa tipa cu un Dominator mic, similar cu al lui Dan.

E irelevant ce faceam eu cand tu te dadeai pe o roata, atat timp cat astepti ca cineva sa-si dea cu parerea despre un enduro-touring pe un sub-forum de "motociclete de strada".

Tati, imi cer scuze ca ti-am ranit sentimentele cu sarcasmul meu. Data viitoare incearca sa inveti sa faci deosebirea intre un enduro si un naked. Eventual invata faptul ca exista si alte trotinete fara prea mult plastic, care nu prind 300 la ora pe A2, dar care te duc pe o forestiera cu 120 la ora si ajung in locurile alea misto pe care le vezi numai in poze Iar daca ai de gand sa te certi cu mine, o poti face singur. Ca-n bancul cu politehnistul care ramane singur pe o insula pustie.

din ce-mi aduc eu aminte, F650 e enduro-touring, nu motoreta de strada, in consecinta are propriul eu topic la coltul enduristilor.

Asa, bun, inca sunt obosit si mi-am gasit o greseala in text: "Luam bere, intrebam directii catre cabana Zarnesti.". E vorba de cabana Negoiu "Si nici la Barcaciu nu putem ajunge, nu?" "E prea greu drumul" (chestia asta o va afla Dan pe propriile carene mai incolo, dar n-am ajuns la faza aia). "Insa puteti ajunge la Poiana Neamtului. E valea urmatoare." Sarbatorim imposibilitatea de a merge unde ne-am propus cu bere. Si ne intoarcem. Stau ultimul, am o mare frica de coborari pe forestiere, frica bine fondata, de altfel. Cand imi fuge fata printre niste pietre de marimea unui ou, singura chestie care ma salveaza e un picior puternic in pamant. Si ajungem in Porumbacu de Sus, la acelasi magazin de unde am luat berea (si carnatii de care am uitat). Cica se poate merge pe camp ca sa nu ne intoarcem si s-o luam prin Avrig pentru drumul spre Poiana Neamtului. Noi, de data asta, am prefera sa o luam pe drum, dar nimerim in mijlocul campului. E ok, e aproape "asfaltat". Bine, asta exceptand cateva balti mari si un vad de parau. Oricum, drum de rally-raid. Pana ajungem in sosea. Sosea care-i relativ buna pentru cei cativa km care sunt asfaltati. Si iar incepe o forestiera frumoasa, dar, din nou, aproape asfaltata. Si poposim la Poiana Neamtului. Localitate cu o singura casa. In timp ce fumam, Dan se duce sa intrebe de cazare. Vine cu gura pana la urechi. "Ba, e 30 de lei de caciula pe noapte. Da' ma intreaba asta: <<Pentru ce ati venit aici?>> <<Pai suntem cu motoarele, ne dam prin munti. Ma duc sa-i anunt pe copii.>> <<Ah, ati venit cu copii??!>> )" In clipa in care am dat ochii cu proprietara pensiunii, am zis ca-i ceva ciudat la locul asta. Era poate prea amabila, in sensul creepy. Dar la 90 de lei pentru 3 zile, in conditiile in care se intuneca, am zis ca putem trece peste asta. Si a fost bine. Ne ducem in spate, desfacem berile si ne apucam de cautat crengi pt foc. Un mic foc la care ceilalti isi pun sosetele si bocancii in tepe la uscat. Sunt singurul fericit cu ghete waterproof Bine, se mai intampla ca si cate-o soseta sa mai cada peste batul in care eu frigeam carnatul, dar nu-i nimic, mai exista multa carne. Trosniti putin, cu un Dan care are un obicei foarte "amuzant" sa se uite stanga-dreapta in intuneric dupa diverse animale, cu mine tremurand din toate incheieturile, ne intoarcem si camera si adormim imediat. Maine e zi de endureala cu chec.

Sau cum am petrecut Pastele in munti, pe trotinete. 26.04.2008. Dimineata. Cu ochii de marimea unor cartofi bine crescuti, iau cele doua rucsace si cobor la motor. Frig. Il prind pe cel care era menit sa stea pe portbagaj si plec. Dupa nici un km, ma opresc. Dan deja era gata, Hondita torcea linistita, soarele se arata printre blocuri. La garaj dupa Cristina. Evident, stam ceva pana punem totul cum trebuie, fumam cateva tigari si reusim sa pornim Gilera Planul? Bucale - Targoviste - Rucar - Bran - Zarnesti - Sinca - drumuri secundare sa evitam DN1 - Porumbacu de Sus - Cabana Negoiu. Bun. Cu dara de fum in spate (furia rosie era 2t), pornim in drumul nostru lung catre prima benzinarie. La 200m departare de garaj. Cola este, benzina este, tigari este. Este ca e sub 50, da? Tot aici hotaram si ordinea: eu primul pentru ca stiu drumul si merg potolit, Kiki la mijloc ca sa dea ritmul cu cei maxim 90km/h pe care-i poate prinde, Dan ultimul deoarece are cunostinte bune de prim ajutor. Pana la Targoviste, nimic interesant. Sosea mult prea dreapta si plictisitoare. Mai fac cateva jaloane cu linia intrerupta de pe mijlocul drumului ca sa nu adorm. La Targoviste, pe centura, pauza. Prima dintr-un lung sir. Stau pe o barna si posteriorului meu nu-i convine deloc. Putin mai tarziu avem sa aflu la modul soft faptul ca prinderea rucsacului meu de pe motor nu era chiar perfecta cand, trecand tare pe langa masinile care ocoleau gropi pe centura orasului mai sus amintit, imi gasesc ghiozdanul atarnand like there's no tomorrow. Sa-mi aduc aminte din cand in cand sa-l mai verific Alimentam din nou in Voinesti. Ma mai uit o data pe mini-roadbook-ul facut acasa. Deci in Stoenesti facem dreapta catre Dragoslavele. Mda... Sa nu ratez intrarea, sa nu ratez intrarea. E bine, n-am ratat-o. Cativa km de forestiera. In fine, nu stiu daca se poate numi forestiera un drum lat de doua benzi pe care, insa, gasesti pamant si noroaie. Oricum, trecem repede de cele 3-4 masini care se aventurasera pe acolo, intram in Dragoslavele unde absolut toata lumea se uita la noi trei cu ditamai ochii. Drumul asta foarte putini il stiu, e de mers cu un enduro si chiar cu ceva mai de strada daca are garda la sol mai mare si nu a plouat de cateva zile, asa daca vrei sa scutesti vreo 15km de mers pe sosea, pe serpentinele de la Holcim. O concesie acceptabila din punctul meu de vedere. Altfel, undeva dupa Rucar imi aduc aminte faptul ca mi-am scurtat cordeluta camerei cu un scop. Le zic celorlalti sa o ia inainte, pun aparatul de gat, telecomanda o infasor in jurul mainii stangi si Dumnezeu cu mila. Schimbari de treapta fara ambreiaj, concentrare mai mare asupra a ceea ce vede camera decat asupra curbelor, tras vreo suta de poze si oprit transpirat in primul popas ca "sa vad ce-a iesit, frate". Multe, multe dude, ori doar bordul, ori doar strada, dar si cateva acceptabile. Camera inapoi in rucsac. Totusi, riscul de accident e mult mai mic pentru amandoi daca sta acolo. Dupa Bran, dreapta catre Zarnesti si Poiana Marului. Ma desprind pentru moment de grup si ma dau tare pe serpentine. Incepe sa-mi placa drumul ala din secunda in secunda. Kiki, in schimb, cu ghidonul ei stramb se lupta sa stea pe traiectorie. Iesim din trecatoare si vrem sa facem stanga la Sinca. De unde atat?! Nu-i niciun drum catre Recea in sat. Analizam variantele si mergem inainte. Pana la prima intersectie care nu arata ca-n roadbook si trebuie sa intreb pe cineva pentru siguranta. In fine, suntem pe drumul cel bun, la poalele Fagarasului. Un drum nu foarte bine intretinut, dar absolut gol si care trece prin sate neatinse de consumerismul turistic. Case pastrate, case traditionale. Pana la urma ajungem in DN1 mai mult de nevoie (si acea nevoie este, evident, benzina), salutam primul motorist vazut in toata excursia (un freewind cu nr de sibiu) si oprim la prima benzinarie. Pierdem vreo juma de ora fumand, dand telefoane pentru ca in munti e posibil sa nu mai avem semnal, mancand inghetata. Cu rezervoarele pline, din Porumbacu de Jos o luam pe drumul catre cel de sus. Luam bere, intrebam directii catre cabana Zarnesti. Si o luam pe forestiera. Ne oprim sa strangem rucsacii sa nu trebuiasca sa-i adunam mai incolo. Daca pana la pod drumul e lejer, aproape autostrada, mai departe treaba se ingreuneaza. Pietre mari, multe balti de noroi, curbe stranse pe pietris. Ma opresc sa raspund la telefon. Nu stiu numarul, nu ma intereseaza. Sunt ultimul si totusi aud ceva ciudat in casca. Ceva ce suna a 2t. WTF? Kiki sunt sigur ca-i in fata pentru ca o vad. Nu mai am timp sa ma uit in spate si trece un KTM furios pe langa mine, urmarindu-i pe ceilalti. Ahaaaa?! Hai dupa el Trec de Dan, astept sa-mi faca loc Kiki cand ma depaseste si pe mine un KLR. Gata frate, asta inseamna razbel. La ataaaaaaaaaaaaaaaac. Merg aproape de limita mea si reusesc intrucatva sa ma tin dupa baieti. Curbe patinate, araturi masive, motor in 8000 de ture. Pana ma potolesc. Mi-am demonstrat ca pot. Totusi, sunt cu o Gilera rosie si cu o Honda albastra, nu cu un KTM portocaliu si un KLR verde. Ajungem la o cariera de piatra si ma doboara un val de aer cald. Saracul meu motor e mai cald decat a fost vreodata. Face Dan cateva poze, eu "Lasa, ba, ca mai avem 4 zile de facut poze aici". Si-i dam mai departe. Deja drumul devine destul de hard, cu rau pe dreapta si stanca pe stanga si foarte multe pietre mari pe mijloc. Dar nu dureaza mult si devine drum de trial. Exact acolo unde baietii isi odihneau mobrele. La buza unei cascade. "Deci nu exista drum pana la Negoiu, nu? Niciunul?!" "Aaaaa, nu". Solutii sunt doua: ori lasam mobrele jos si urcam pe poteca cu piciorul, ori cautam o cabana mai accesibila din punctul de vedere al mobrelor. In unanimitate: cautam. Continuarea in episodul urmator

La mine s-a ameliorat problema cand am facut schimbul

Vezi, de asemenea, sa aiba toate pe ea. am vazut un DR fara decompresor si cu furca stramba pe care proprietarul il recomanda intr-o stare foarte buna (la brasov). Preferabil ar fi sa aiba mai toate originale, ghidon, stickere etc. Afla ce s-a intamplat daca nu sunt. Altfel sunt relativ putine lucruri care se pot strica la un DR. Vezi site-urile urmatoare: http://www.ccwn.org/Ludwig.Geromiller/moto...350e.htm#TDaten http://www.suzukidr350.com/index.htm Scuze de flooding Exista un indicator bun pentru starea uleiului. Daca mergi putin cu trotineta si trebuie sa opresti la un semafor, sa zicem, si gasesti foarte greu neutrul sau chiar deloc, atunci uleiul are multi km.

Imi pare rau pentru accidentul tau. Si eu era sa mi-o fur de vreo 2 ori, pe ambele sensuri, in acelasi mod, dar am reusit sa scap dand un picior tare in asfalt. Cum mai spunea cineva, prefer sa ocolesc 3 km zona aia (iar un traseu mai putin aglomerat ar fi dreapta la benzinarie, continuat pe Expozitiei, stanga la prima trecere peste sinele de tramvai, tinut drumul, stanga la crowne plaza) decat sa imi masor sansele unei imprastieri.

Aha, deci tu erai. Mi-a aratat pozele. Pacat de carena aia, totusi Oricum, m-am trezit prea tarziu ca sa mai fiu in stare de mers pe mobra. Cat despre mers, cred ca l-am obisnuit eu sa fie ceva mai potolit, am cam acelasi nr de caluti ca si tine

Ca sa nu mai deschid topic nou, ce se stie despre editia 2008 a CN de RR? Vreau si eu sa gust noroi de RR

Macar daca moartea omului ar ajuta pe cineva, fiind mediatizata cum trebuie. Telegraful e o fituica, din pacate. Nu pot influenta cu nimic trustul din care fac parte insa, in loc de stiri cu si despre motociclisti care circula tare pe un drum liber, mi-as dori mai mult ca lumea sa afle ce poate pati daca merge pe scuter/moped fara casca, asta ca sa nu pun la socoteala restul echipamentului. Si asta nu prin campanii care nu ating pe nimeni (v-a atins faptul ca pe pachetele de tigari scrie ca mori daca continui? Sau ca fumatul dauneaza calitatii unui anumit lichid? Poate, daca sunteti fete, ca afecteaza tenul), ci prin stiri din viata reala (Nicolae Dobrin, un om pe care l-am stimat toata viata, a murit de cancer pulmonar. Fuma pana la 4 pachete pe zi. O saptamana n-am mai pus gura pe tigara). Purghy, voi ati putea incepe o campanie de genul asta, nu neaparat pe fata. Prin targetul vostru, dupa cum zicea si Irinel, cu siguranta se gasesc si gealati/gelati fara casca pe scuter

Pai... vorbim Oricum, transalpina asta nu e tocmai cea clasica si impune 2 zile de mers, cazare sau cort (preferabil ultima varianta) si iunie-iulie ca sa nu nimerim vreo limba de zapada&gheata de netrecut.

Astept transalpina aia extinsa cu care ma tot ameninti

Samo, vorbim Iti recomand drumul de ducere pe care l-am luat eu. La intoarcere insa, cred ca ar fi mai misto de luat, din Sighisoara, drumul catre Fagaras si, apoi, la Sercaia, dreapta. Si se poate merge o singura zi, numai pe lumina, daca nu te opresti sa scoti vreun papuc din noroaie sau sa cauti un drum intre Pestera si Sirnea. Ah, da, si daca saua ta e suficient de confortabila incat sa nu trebuiasca sa opresti la fiecare suta de km pentru ca, desi stii ca-i acolo, nu-ti mai simti posteriorul

Multumesc, multumesc Sherky, trotineta e de 350cc. Consumul pe tura asta a fost de 3.5%, incluzand zonele de off, mers 100-110 in afara si 60-70 in sate. Probabil ca, doar pe asfalt, m-as fi apropiat de 3%. Despre fiabilitate, n-as avea sa-ti zic multe, am cumparat-o acum o luna si e prima mea mobra. Pot sa spun doar ca ar trebui sa-i curat carbul si sa schimb tot ce inseamna frana pe ea. Altfel, are destul de multa personalitate. Exista o formula standard la motoreta asta de dat la carja, dar nu se aplica tot timpul Ah, da, si am dat 2000 pe ea. Despre gume, ai fi poate mirat sa afli ca-s 'cioace de asfalt. Mitas E09. In "prospectul" lor este specificat ca-s desenate pentru 50% asfalt, 50% off. Si se comporta admirabil pe ambele tipuri de suprafete. Se incalzesc cam greu, e adevarat, dar asta ar fi cam singura buba pe care le-am gasit-o pana acum. Ah, da, si aluneca in zapada M-au scos din multe situatii maronii, gen sleauri uscate sau patinaj artistic pe nisip/pietris la impresionat pustoaice de liceu (am zis pana acum ca sunt mort dupa Dakar? Nu? Sunt mort dupa Dakar ). Raven, tenerica rubensiana care, de obicei, imi e partenera de noroaie s-a dat lovita de examene (ma rog, riderul e un tip, insa am stabilit, de comun acord, faptul ca mobra lui seamana prea mult cu femeile din pictura flamanda a secolului 17). Si, oricum, n-avea nicio sansa la Pestera, daca mi se ingaduie s-o spun. Pe de alta parte, vroiam sa-mi infrang teama de a merge singur la drum lung. Si a mai fost un test pentru turul Rromanicai din vara, cat de mult se poate merge intr-o zi pe trotineta la modul confortabil (300km). Cat despre situatii de urgenta, sunt fericit sa spun ca nu am intalnit niciuna, spre deosebire de Bucuresti unde trebuie sa franez cu chec macar o data pe zi. Pace voua, celor carora noroiul va este si tata, si muma PS: raven, intr-un an jumate de pozat pentru un ziar (de sport, dar asta nu mai conteaza), oi fi invatat si eu ceva, nu?

Vineri, 11 aprilie 08. Trebuia sa merg la Balcik cu o prietena, dar i-a aparut o problema in ultimul moment. Varianta de rezerva era un drum la mare si sa fac Gura Portitei - Mangalia pe plaja pe cat posibil. Cu jumate de ora inainte de plecare imi faceam roadbook pentru portiunile pe care nu le cunosteam. In zona Brasov Ora 7. Ochii cat cepele, evident. Ridic jaluzelele. Nori. Shit. Cobor, scot mobra si-i dau carja. Surprinzator, o ia din prima. Cap compas: benzinaria de la aeroport. Cola, tigari, benzina. Asta e ordinea prioritatilor. Si-i dau bice. Ma uda putin pana in Ploiesti, chiar prin Pucheni prind ceata destul de groasa. De la Ploiesti se limpezeste cerul. Bag, din nou, benzina in Valenii de Munte. Rezervorul mic ma obliga (intra 7 litri pana dau de rezerva) la opriri dese. Nu vreau sa aflu cum e sa merg pe rezerva fara benzinarie in 50km. In Cheia deja devine caldut. Frumos drum, n-am ce zice. Si liber. In Brasov burdusesc ambele rezervoare, KFC, respectiv Rompetrol. Bun, inainte spre Targu Mures. Ma gasesc pe traiectorie de coliziune cu un ditamai bondarul (cred) care se face pilaf fix pe viziera mea. Opresc, sterg frenetic viziera de chestie galbena si gretoasa si consul foaia cu directii. Roadbook-ul zicea dreapta la Maierus. Primul panou: "Drum reabilitat de consiliu bla bla". Shit again. Sa vezi ca astia mi-au stricat toata distractia. Nu tocmai. Reabilitat e un fel a spune. Foarte romaneste fel de a spune. Adica tot gropi de acopera o masina erau, doar ca erau semnalizate Altfel, zona o stiam pentru ca trecusem de vreo 2 ori cu trenul pe zi catre Cluj si o marcasem pe harta pentru mers la poze acolo, dar trebuia sa fie drum si de endureala. Si am avut dreptate. Se termina Ormenis, incepe distractia. Forestiera, dar la modul grav. Balti prin namol gros, curbe "a la SM", pietris cat cuprinde pe portiuni, Oltul pe dreapta, stanca pe stanga, salbaticie curata, lipsa semnal in Orange. My idea of fun. Trec de o cariera de piatra si, intr-o poiana, vad un papuc in mijlocul noroaielor. Opresc, il intreb de sanatate. In mod clar, a ramas acolo fara sanse de scapare. Ma noroiesc tot, bag lemne sub roti, imping. Nimic. Intr-un final, dupa vreo 45 min, vine un boldo-incarcator si-l trage pe curier imediat din capcana. Tipul nu mai stie cum sa-mi multumeasca, nu neaparat ca l-am scos eu din namol, ci pentru ca am stat cu el. In fine, un sofer in minus de care sa-mi fac probleme. Continuand traseul, ajung pe alt drum, asfaltat probabil pe la 1950. Trec de cateva conserve zburand peste gropi pe la 70-80 la ora si-i vad pe soferii care se uita ca la un OZN la mine (apropos ). Pana aici s-au facut vreo 70km de off. Inapoi pe deneu la Sighisoara. Drum absolut neinteresant. Mi-a placut briza calda, totusi. Chiar la intrare in orasul mai sus amintit, o trecere de cale ferata. Vad un 1200GS cu coburi din aluminiu in fata si ma pregatesc sa-l salut. Idee proasta. Trecerea aia, pe langa faptul ca are ditamai gropile intre linii, are ditamai haurile pe langa linii. Si l-am nimerit pe cel mai adanc. M-a zguduit bine. Apoi il salut si-i fac disperat semne sa incetineasca si sa o ia cu grija. Macar sa fiu singurul fraier care da in gropile alea. Azi. Sighisoara. Nimic deosebit. Iau un drum pe care e un semn d'ala alb cu contur rosu. Ah, o fi pentru fraierii de turisti, sa nu "disturbeze" linistea cetatenilor. And wrong I was. Drum in lucru. Ok, am enduro. I can do this. Prima data, printre casa si stalp cu oglinzile pliate. Apoi, incetisor printre muncitorii care sapau. La urma, blana pe nisip. Cand ajung la cetate, se deschid barierele fara sa fiu intrebat de sanatate. Daca tot mi s-a permis, atunci hai sa punem mobra pe buza prapastiei. Poze, telefoane la prieteni de la "Ba, esti nebun..." la "Super tare, frate!", tras cateva tigari si uschit inapoi catre Bucale. La intoarcere, ploaie. Din fericire, pana sa gasesc un ceva sub care sa ma bag sa pun puloverul pe mine, se termina. Dreapta la Homorod catre Zarnesti. Trecut prin Venetia. Aia de jos. Si din est. Si fara canale. Si plain boring, daca e sa ma intrebati. Ah, da, si facut poza ca sa fiu crezut De la Sinca, drumul devine o placere. Serpentine rapide, fara "switchbacks", drum acceptabil, asfaltat proaspat pe curbe, prin chei. Ajuns in Zarnesti, am purces catre Bran. Cu alimentarea de rigoare. Dupa Moeciu, opresc la un popas si vad un drum de piatra. "Probabil Pestera", ma gandesc. Sa vedem. Da, era drumul catre Pestera. Mirific, de altfel. Partea nasoala e ca vroiam sa ajung in Sirnea printre dealuri. Daca stiti zona, veti intelege, daca nu, ganditi-va ca peisajul e creat de ghetari si ca, in general, un deal se termina aproape brusc, pe panta foarte abrupta, de cel putin 100% (sau 45 de grade). Singura solutie era sa iau fiecare drum lateral sa vad unde duce. De obicei, duceau in cate-o stana, alteori la marginea unei prapastii. Singurului drum care parea ok i-am zis pas. Se intuneca deja. Cu coada intre picioare, dar cu ganduri mari de endureala in zona aia la modul grav, cu chec, ma intorc la deneu cu inca vreo 60 de km pusi pe odometru in vreo 2 ore. Era 8 seara. Obosit, cu crampe la muschi, dupa ce am tras la propriu de 140kg ca sa le scot din zapada in panta, ma intorc la acelasi popas si ma intind pe motor. Adorm. Evident, se gaseste un tirist care sa traga de goarna inainte sa-mi sune telefonul pus la ora 9. Sper ca ii ajunge pentru o saptamana carnea care-l asteapta acasa. Inapoi la drum, cu 20 de minute mai devreme. Bezna. Primul drum serios pe care-l fac la lumina lumanarii. Ma rog, nu pot numi bec faza scurta la DR. Crima la inceput, dup-aia ma obisnuiesc. Realimentare in Rucar. In timp ce dadeam la pompa, doi pusti vin si ei in benzinarie, unul cu un moped, altul cu un naked First Bike. Timp de doua tigari, ala cu FBu' incearca sa ma convinga de faptul ca el a facut din Rucar pana in Fagaras (localitatea) 45 de minute. Drum de vreo 150km, plin de serpentine. Il las cu satisfactia asta, numai de caterinca nu mai aveam chef la ora aia. Drumul pana la Targoviste, fara chestii notabile. Pana la iesirea din oras unde gasesc coada. WTF?! E 12 noaptea. Numai accident ar putea fi. Luat incetisor pe dreapta, ajung in fata. Trag un wee si-l intreb pe omuletul verde reflectorizant care-i spilul. Un TIR a luat foc. Un TIR plin de hartie higienica. Incerc sa-mi pastrez o fata serioasa, dar mi-e imposibil. Pana la urma, redau drumul circulatiei, eu mot si incepe sa ma doara la cizma de radare, ii dau 110-120 in afara si 90 prin sate. La 0:23 sunt in parcare. Cu inca 600km stransi. Si o parte moale si dorsala devenita dura si nesimtita. Si o experienta frumoasa. PS: e primul ride report pe care-l scriu. Stiu ca-i lung, dar n-am de unde sa tai PPS: M-au impresionat oamenii pe care-i intalneam prin sate. Prin fiecare se gasea macar unul care sa ma salute sau sa-mi faca semne sa ambalez motorul. In plus, daca intrebam directie, erau foarte prietenosi, in niciun caz speriati sau ursuzi. In special ciobanul a carui curte am arat-o la Pestera --- Mesaj completat în 13 Apr 2008 10:43 ------------- Si harta traseului.

Make that two of us. Tot stanga, tot DR 350. Din fericire, la mine e mai putin urgent. Si nu-i nevoie de donatie, dar, daca se mai gaseste vreuna printr-o cutie prafuita, sunt dispus sa o cumpar