guy_ana

Uau! Subscribed! In sfarsit aventura pe care asteptam sa o vad. Iar pozele sunt minunate! Intrebare: fes-fes-ul ala era pe drumul normal, sau v-ati ratacit voi un pic? Cat despre noaptea in desert si noii vostri prieteni: de aia e bine sa nu crezi tot ce citesti. Stiu ca prin nordul Africii sunt multi oameni plosnita in orase si zonele turistice dar, in general, oriunde in lume, acolo unde intalnesti oameni simpli, ramasi neatinsi (prea tare) de civilizatia noastra, e bine sa le dai o sansa macar. Poti pati asa ca voi. Sa descoperi prieteni.

Pai....da, ai dreptate, e putin confuz. Poza e facuta din varful aceluiasi deal de unde am pozat valea. Raul ala era un afluent care venea din dreapta, iar in poza se vede drumul viitor. Pe care l-am trecut pe un pod, ocolind un pic din fericire, caci altfel asi mai fi avut de povestit si cum am schimbat uleiul la mobre pe malul lui.....era cam adanc, deh. Si de altfel a fost o bucata frumoasa, plina de bolovani ocolisul ala. Ne-au cam clantanit dintii.

Pozele alese CA TEASER (deci tre musai sa mai pui si altele) sunt bestiale, chiar daca vroiam sa zic si eu chestia cu efectele. Comentariile....vorba lui ERU, fac toti banii. Asa ca rezista inca vreo doua saptamani pana revezi toate pozele, le prelucrezi si le alegi pe cele la care poti sa ne servesti cele mai frumoase comentarii! Te sustin si eu! Cu atat mai mult cu cat deja sunt intrigata: ce lac e ala? V-ati catarat offroad deasupra Toktokul sau Karakul? Parca totusi nu seamana..... Si n-am inteles pana la urma: in prima poza e presedintele, sau tatal tau primar? Daca n-ar trebui insa sa te anunt ca din pacate unele poze nu se vad, ti-asi pune o intrebare ardenta: "Cat a consumat mobra la altitudine, si cum s-a impacat cu benzina proasta?" PS. What the heck is Katoon?????

@ADVRadu: Ai tu mare dreptate cu ce zici despre topirea zapezii, insa cert e ca, spre deosebire de ce am citit la altii gen "Lots of water crossings", noi chiar nu am trecut prin "lots". Sau poate e iar vorba despre ce intelege fiecare din ce vede..... Cat despre ce am gasit noi la fata locului, eu am pus-o pe seama faptului ca da, poate ca a fost mai cald, dar daca nu are ce se topi, nu se topeste nici asa...sau poate se topeste mai repede, inainte sa apucam noi sa trecem pe acolo. Tinand cont ca practic noi am ajuns la sfarsitul perioadei de vara. Dupa cum povestesti chiar tu, o saptamana mai tarziu, deja era frig, iar zapada de sus deja inghetase la loc. De unde lipsa apei in trecerea despre,care vorbesti. Si totusi, imi place teoria ta, ca nu a fost noroc.... If you know what I mean! Si multumesc pentru datele despre ghetari, noi am trait meru cu impresia ca e asa cum scrisesem eu. Vorbisem chiar daca nu ar fi fost posibil sa urcam pana la Fedcenko..... » Post actualizat in 31 Aug 2014 13:23 Uel, lets continiu. Ca mai e un pic si termin, doar am ajuns la ziua patru din 12..... Mai adaug cateva poze pana la Sabnov, caci de aici drumul incepuse sa aiba chiar farmec. Si am ajuns la Sabnov...un sat in stanca, situat la 3000 m altitudine si 170 km de M41 (="civilizatie"). Pun ghilimelele, nu ca sa dau impresia ca in Tajikistan nu ar fi fost civilizati, ci pentru ca nu pot spune ca in Sabnov ar fi fost civilizatia mai putina decat de-a lungul lui M 41. Aveau scoala,liceu si spital! In plus, aveau propriile culturi cu un sistem de irigatii care ne-a uimit prin ingeniozitatea cu care foloseau si imparteau resursele oferite de natura/ recte apa.Si eu care ma asteptam ca tocmai acolo sa gasesc cu cea mai mare probabilitate saracia de care tot auzisem vorbindu-se! Intrarea in sat Satul si cuptorul de paine traditional si prim plan Casa in care am stat Si facilitatile. In prim plan boilerul, in plan secund dusul, iar ultimul, toaleta. Totul "mulat" pe relieful stancos, la fel de ingenios ca si locul ales pentru case. » Post actualizat in 31 Aug 2014 15:11 A doua zi, plecam relaxati. De aici e clar ca drumul coboara continuu, nu mai avem motive de stres. Sau ma rog, asa credeam noi. Dar dupa cum v-am spus, am avut noroc, avand in vedere ca doar cu trei zile in urma fusese inundatie. Pornim in sus si mergem la inceput la o inaltime considerabila. In final trebuie sa jungem in valea din coltul din stanga jos al primei poze. Si dupa aia, pe partea cealalta a raului. In realitate nu am urcat dealul, desi trak-ul era pe acolo, pentru ca, iar am avut parte de chestia aia cu "n" si se reparase drumul pe la baza dealului. Drum care cu un an in urma fusese blocat. Si de aici, chiar ca a fost plimbare pe langa rau, cu trecere prin multe sate, sa tot fi fost vreo 120 de km. No problem! Doar ca.... vorbim totusi de raul Bartang, daaaa? Si fusese inundatie, daaaa? Ma rog, multe balti din astea, mai pana la glezne, mai pana la genunchi. A pus Cristache poze, ati prins ideea.... Da, dar exista si mai bine si de ce sa nu incercam? Trecem noi de balta din ultima poza, ajungem la un platou (pe care era chiar heliport! -asta apropos de civilizatie....), dupa care drumul se inchide si suntem dirijati (era acolo chiar un nene care statea sa dirijeze cele trei masini pe ora care treceau!) catre a o lua in sus, la "deal". Si asa facem. Trei dintre noi, care eram mai in fata. Ce sa zic, inundatia fusese in urma cu trei zile, iar in acest rastimp, reusisera deja sa amenajeze un detour de vreo 2 km, pieptis pe munte. O minunatie de piatra concasata netasata, in curbe in ac de par la inclinatie mare- cum altfel? Ma intreb daca la noi ar fi posibil.... asta tot apropos de civilizatie, evident. Ei si deci, iaca de ce trebuia s-o luam noi in sus, lucru la care am fost cam sceptica la inceput, drept sa marturisesc. Dar nu trebuie sa faca toti la fel, nu? Ca doar nu suntem oi.... asa ca altii au luat-o pe langa rau. Well, asta a cam fost ultima chestie interesanta pe drumul pana la asfalt, unde, cei mai inspirati s-au tratat cu o spalare profesionala iar cei mai putin inspirati au mers pana la Khorog in "suc propriu". De fapt in carapace proprie, caci cadea praful de pe mine bucati- bucati....

Sooooo....I`m back. Dimineata am avut pentru prima data parte de vestita benzina la bidon, cu aranjament de la cazare, caci altfel nu am fi gasit-o. Ne temeam ca s-ar putea sa faca probleme, dar s-a dovedit ca nu a fost asa, la nici un dintre mobre pe tot drumul, oricat de proasta a fost benzina pe care am primit-o. Si, dupa cum am spus, am primit de altfel mereu benzina peste 90, spre surprinderea noastra. Am mai mers cativa km pe langa Karakul, apoi am gasit intrarea in Valea Bartang. Desi e un traseu despre care s-a scris ca e foarte dificil, in realitate portiunile dificile sunt doar cateva. Asta daca ai noroc asa cum am avut noi, si te nimeresti acolo intr-un sezon secetos (ca sa nu trebuiasca sa treci 50 de cursuri de ape de dezghet) si dupa ce au avut timp localnicii sa repare toate podurile si portiunile de drum inundate in trecut..... Prima parte, (10-20 km) a fost cum se vede si in poza , drum drept de mers cu orice viteza. Apoi a urmat prima trecere de apa, cea mai spectaculoasa dar si cea mai usoara. » Post actualizat in 30 Aug 2014 10:12 Dupa inca ceva km de drum drept, valea incepe sa se arate, drumul se ingusteaza, mergem pe langa o apa si inca mai vedem verde. Verdele e o culoare careia o sa-i ducem lipsa multa vreme..... » Post actualizat in 30 Aug 2014 10:31 Distractia se prelungeste insa. Inca nu ajungem la adevarata aventura, caci trak-ul ne duce la drapta pe un alt platou, sa-i tot dai gaz. Dar atentie! Caci ceea ce nu arata poza de mai jos sunt vreo doua curbe stransa fara vizibilitate si in cadere libera, care ne-au luat pe toti pe nepregatite si care nu au fost nici pe departe singurele surprize. Dupa inca cativa km, in fata incepe sa se vada intrarea intr-o vale. Si da, va fi o vale, dar inainte trebuie sa urcam, ca sa avem dupa aia de unde cobori. Nici aici nu ar fi fost greu, mai ales ca de aici incepe partea frumoasa (sau poate aici a fost CEA mai frumoasa), doar ca la dreapta noastra erau cateva sute de metri de cadere libera si curbele alea in ac de par la enspe grade inclinare nu ajuta deloc...... Cum scria cineva pe un alt forum, "Nu e loc de eroare..." Dar peisajul face toti banii. Coboram si apoi mergem pe langa valea de scurgere a ghetarului Fedcenko, cel mai mare din lume. Ceva de genul 15 km lungime si 5 latime..... Evident, noi nu-l vedem, e 20 de km mai sus, dar valea pe care ii curg apele e spectaculoasa. » Post actualizat in 30 Aug 2014 11:12 Ajungem jos si drumul continua PRIN valea de scurgere. Si prin vaile de scurgere ale afluentilor. Asta a fost portiunea unde am avut noroc caci a fost portiunea unde am avut parte de cele mai serioase treceri de apa. Norocul a constat in faptul ca au fost putine si cu apa mica, pentru ca unele din ele, avand si bolovani mai mari pe fund, ar fi putut sa ne faca probleme. Asa, am scapat chiar cu sosetele (aproximativ) uscate. » Post actualizat in 30 Aug 2014 11:34 De aici, vom merge constant pe langa rau, iar drumul/peisajul se va schimba drastic in cateva randuri. Ultimii kilometri inainte de prima asezare omeneasca intalnita de la intrarea in vale, sunt un drum cu bolovani mari infipti in tarana, formand un peisaj foarte asemeanator cu Grecia, foarte frumos dar si foarte solicitatnt. Motiv pentru care, nu prea avem poze de acolo. Cu aceste exceptii, dar care nu fac drepate locului. Si, dupa inca un deal....primul sat. Apare asa brusc,ca ramanem toti masca. Deja, deprivarea de culori ma face sa ma simt acum pe alta planeta. Si evident, de cum intram in sat, avem parte si de comitetul de primire. De data asta insa de unul oficial, pentru ca ni se cere sa platim taxa de rezervatie. Mi se pare corect, scot cu placere bani din buzunar pentru asa o minunatie! Si mai ales dupa ce am vazut prim ce am trecut noi 100 de km ca sa ajungem la ei "acasa", le-asi da chiar mai mult, numai sa poate sa mentina drumul acela "alive"! Mai aveam deci inca vreo 70 de km pana la "bivuac", iar din acel loc urma sa fie mai frumos mai variat si, mai ales mai populat. » Post actualizat in 30 Aug 2014 12:09 Ni se spusese ca la un moment dat vom avea de mers prin rau. Credeam ca e treaba serioasa, dar tot ce am gasit, era tot un afluent de topire, care curgea pe drum. Noroc a fost si acum, cu aceasta bucata de drum evident proaspat reparata, care scurta o urcare de deal prin grohotis, pe care curgea tot apa si pe care ne ducea track-ul nostru.... Iar dupa asta....am avut iar senzatii. Si anume ca am gasit o oaza in desert. Asa urma sa fie la fiecare sat pe care il vom traversa ulterior. Caci de acum urma sa traversam mai multe, tot mai apropiate unele de altele pe masura ce coboram spre "civilizatie", fiecare -oaze de verdeata in munti de steril, mocnind de viata intr-o lume in care te mirai ca reusesc sa cresca pana si copacii. Tot de aici, drumul a devenit mult mai practicabil, foarte bine intretinut daca e sa luam in considerare ca (am aflat ulterior) doar cu trei zile inainte avusese loc o ultima inundatie, ca in fiecare iarna e blocat si dupa dezghet trebuie refacut si ca ne aflam la mai mult de 200 de km de drumul national. In plus, au aparut si culorile uneori. Ce e mai interesant (apropos de sistemul de referinta al fiecaruia) e ca, femeia asta se afla la vreo 15 km de satul in care vroia sa ajunga, era cam 5 seara, dar ea se plimba fara nici un stres. Si nu era singura! In timp ce noi, pe mobre, la maxim 30 km de Sabnov, eram stresati ca nu mai ajungem odata! La fel, discutand cu gazda noastra din seara aia despre ce fac ei daca se imbolnavesc si medicul din sat nu-i poate trata, am primit cu cea mai mare naturalete raspunsul: "-Mergem in Khorog, desigur!" Adica 170 de km, vara/iarna, pe un drum care veti vedea in continuare ce poate aduce, chiar vara. Nimic mai natural! Va dati seama ca tot de acolo se aprovizioneaza si magazinul satului, nu? Asta pentru cei care au avut vreodata vreun magazin de orice fel.......

In curand, e pe lista de prioritati.....

Aha! Deci s-a lasat cu de-alea grele! Abia astept povestea!

Bine ati venit! Sper sa putem organiza o intalnire, macar scurta, inainte sa parasiti capitala! Continuarea topicului in curand....

Mai bine mai tarziu dar totusi. Vin si eu din urma cu povestirea, desi multe poze pana la punctul asta povestirii nu am facut, avand in vedere graba cu care am trecut prin locuri care mie una imi erau deja familiare. In plus, aparatul meu de fotografiat nefiind un mare maestru, am pariat mai mult pe surprinderea elementului uman, decat pe imortalizarea peisajelor..... Pe elementul uman am reusit deci sa il prind la gramada abia in autobuzul care ne ducea la avion. de aici calitatea imaginii si inghesuiala. Cam asa arata aeroportul Manas pe cale sa fie invadat de delegatia romaneasca in Asia Centrala, responsabila cu cascarea ochilor mari de catre cetateni. Si cam asa aratau cetatenii aflati sub influenta respectivei delegatii. Nu ajungea ca era aglomeratie, aglutinarea in jurul mobrelor e o traditie prin partile acelea. Si, last but not least, cam asa aratam noi, vreo cinci ore si 150 de km mai tarziu, explodati pur si simplu pe niste divane, dupa o noapte nedormita. » Post actualizat in 14 Aug 2014 19:08 In prima seara am dormit in Toctogul, pe malul lacului de acumulare cu acelasi nume, acel lac cu o culoare turcoaz ireala. Din pacate, cei care il mai vazusem in urma cu doi ani am sesizat unu: ca nivelul apei era mult mai scazut (cam atat cat sa-i scada lungimea cu vreo 10 km!) si doi: ca timpul necesar trecerii pe langa el s-a scurtat vizibil, de asemenea. La doar jumatate de ora inclusiv poze, de la cateva ore data trecuta. Evident, nu in ultimul rand, datorita fascinatiei mult mai mici pe care o exercita un loc deja cunoscut. Asa ca a doua zi am dat gaz, cu destinatia Sari Tash, aflata la capatul opus al tarii, ca ultim bastion Kyrgiz in calea aventurii noastre. Bine, ca era caldura mare si nu puteam sa mergem fara pauza, nu? Asa ca am degustat din "mandria" locului, harbuzul galben care ar fi de cateva ori mai dulce decat cel de pe plaiurile noastre..... Si cum sapte mobre sunt doar sapte motive ca ceva sa se strice si nu o singura data fiecare, nu?), din cam 600 de km nu am reusit sa facem decat cam 450, asa ca am oprit la Gulcha- cat pe ce sa ajungem si la sary Tash..... Starea cazarii nu ne-a oprit apetitul si, odata cazate mobrele "la caldurica", am plecat sa inchinam in cinstea aerului de Tajikistan care ne gadila deja narile. E drept, cel mai rau ne-a parut ca nu stiusem, sa fi tras sa ne cazam direct la restaurant, pentru ca dormitul pe divan se pare ca devenise deja o optiune testata cu succes. » Post actualizat in 14 Aug 2014 19:42 Dimineata am alimentat si am pornit precum calul care miroase grajdul, la drum. Acum, cu privire la povestea cu benzina: dincolo de faptul ca toate mobrele au mers fara probleme cu ce s-a turnat in ele, fata de ce se spune pe net si ce era acum doi ani, am avut surpriza foarte placuta (si in multe alte privinte) sa gasim benzina de minim 90 practic peste tot. Singura exceptie a fost chiar Sary Tash, unde incep sa cred ca nu baga benzina mai buna decat 80 din traditie.... Am gasit 90 minim (cel putin asa ni s-a spus, deh) chiar si cand am luat de la bidon.... Iar usurinta cu care s-a gasit benzina a fost alt lucru care m-a surprins. Canistrele le-am carat practic degeaba, chiar si cei cu cea mai mica autonomie dintre noi, pentru ca au aparut in ultimii doi ani foarte multe benzinarii noi si bine dotate, mai ales in KGZ. Paranteza: la fel si ATM-uri..... Bun, sa revenim deci: dupa urcarea ultimului pas din KGZ (unul mic vom considera noi doua saptamani mai tarziu...) vedem in zare vestita benzinarie din Sary Tash, pe numele ei Pamir Alai . Alimentam si-i dam bataie, ca mai aveam doar cateva zeci de km. Deja raurile sunt rosii, ca pamantul rosu din muntii dintre cele doua tari. Exact urcarea spre pasul Kizil Art (4336 m), e pe lut de acesta culoare si am citit ca daca ploua, nu poti sta nici in picioare pe acolo. Noi am avut noroc de un an secetos, asa ca nu au existat victime. Ca o paranteza, toate semnele cu pasurile sunt puse la baza lor, nu in varf. In cazul acestui pas, vestitul tap este cel care marcheaza pasul propriu zis. Pasul este in no mans land, la vreo 40 de km de granita Kirgiza si la vreo cateva sute de metri de cea Tajica. In privinta trecerilor la granita, am avut noroc, pentru ca toata treaba ne-a luat insumat doar o ora si vreo jumatate, pentru toti sapte. Nu la fel a fost si la intoarcere, cand a durat putin mai mult, ca mai erau si altii. Dar se poate si mai rau, din cate se zice. Dupa granita, n-a mai durat mult pana la KaraKul, drumul fiind asfaltat si destul de bun in majoritate, mergand cam la 4100 metri altitudine, paralel cu granita cu China, care e gardul ce se vede in poze. Doar ca ne-a prins din urma o furtuna de nisip, care s-a tinut de noi pana adanc in noapte, de abia am reusit sa facem o tura de poze prin oras si pe langa lac. Nu era doar frig, dar daca ai fi tinut gura deschisa 5 minute, banuiesc ca nu ai mai fi avut nevoie de cina. Lacul e situat la 4000 m altitudine si e de acelasi turcoaz extraordinar ca si Toctogul, dar, in plus, mai are si nuante. Din pacate, si localitatea care i-a luat numele (creata din muncitori adusi de rusi sa lucreze la M41 si care nu au mai plecat de acolo) e tot la 4000m, motiv suficient sa ne strice somnul. Pentru ca noi dormisem cu o seara inainte la cu mai mult de 1000m mai jos, deci am fost nevoiti sa ne facem acomodarea la altitudine in "stilul smuls". Mai sus, cateva poze cu bogatiile turistice oferite de oras, exemplu pentru conditiile lor de viata fiind gramada de jnepeni cu care se incalzesc.

Frumos! Frumos! Mai ales de cand ati iesit din civilizatie am vazut cateva poze impresionante. Drum bun in continuare, am auzit ceva lucruri fascinante despre ce aveti inainte!

Super teasere! Iti lasa gura apa dupa texte! Sunt acolo cateva poze unice chiar si pentru Maroc! Megabestial pare sa fi fost, ma faceti sa ma rasgandesc cu privire la tara aia, so... go on, make me!

Super filmele de la Scaunul Domnului, cel putin la ep. 1 si 3 am stat cu ochii lipiti de monitor. Inteleg ca ati urcat cam cu aceeasi viteza cu care au urcat biciclistii.... Sugestie: data viitoare, de ce nu faceti si voi ca biciclistul ala din ep. 1- luati-le in spate!

M-ai lovit! Daaaaaa, the good old days! Singura data cand am apucat si eu sa o vad asa cum trebuia sa ramana. Data viitoare cand am fost pe ea, era deja trei sferturi nivelata - no fun anymore! Dar excursia aia a fost memorabila...... Memories...... Thanks!

Like! Sa va fie de bine!

A fost foarte tare, ne-am distrat super! Asa ca nu am prea avut timp de poze.... Uite totusi cateva si de la mine.

Noi plecam vineri dimineata, da-mi pm daca iti surade.

Locuri in camere mai sunt? Ca cine stie? Poate ajung totusi si eu.....

Nu ca asi vrea sa ma bag sau sa dau apa la moara "fanilor" acestuia, dar cea mai relevatoare explicatie despre ce e BAM si cam cum scurteaza ea drumul o poti citi pe advrider.com, scrisa de Colebatch. Sau pe situl lui, Sibirsky Extreme. Intre timp au mai fost si altii acolo, dar povestea lui mi se pare cea care te lamureste cel mai bine cu ce poti avea de-a face, istorie, oameni, etc.

Tare! Stiam despre voi, dar nu ma asteptam sa pot citi un ride report chiar aici! Ma bucur sa aflu amanuntele aventuroasei voastre aventuri. Keep on writing!

Multumesc. Nu, nici o problema. Dakarurile (ca sa nu zic BMW-urile ca poate simte cineva nevoia sa dea cu pietre) sunt mobre care nu fac probleme...... De data asta i-am promis sa fiu cuminte, cand am plecat de acasa..... Da, probabil, doar ca aveam ceva treaba prin zona Iasului si mi-am mai lungit vacanta un pic.

Yeap! am ajuns acasa, am facut si o selectie de poze, sa incepem dara: Crimeea, 12 zile, 3600 de km, 550 euro. Scopuri: - spalat creierii - check - cautat ceea ce natura si omul au creeat in zona de-a lungul veacurilor-check - aflat putina istorie a locurilor - check - imbunatatit cunostiinte de limba rusa - check - sa nu merg niciodata de doua ori pe acelasi drum - aproape check, cu exceptia a vreo 300 de km - mers la relax, la inspiratie, dupa chef - check - cautat cat mai multe drumuri neasfaltate - nu prea check, ca aia au reusit sa asfalteze practic si ultimul drumulet care apare pe harta. Cu o singura exceptie de vreo 10 km, a trebuit sa merg prin zone "albe" ca sa ies offroad. Doar bieti aproximativ 200 de km de pamant si pietris au ajuns sub rotile mele. - evitat orasele mari, ca erau prea multe chestii misto prin munti si campuri ca sa-mi pierd vremea - check - admirat turismul local, vazut de ce se inghesuie toata Rusia si Ucraina in vacanta aici - check, cu descoperire particularitati de rigoare - mancat orice, de la senvisuri la pachet, mancare tatarasca, ucraineana, ruseasca, pana la pizza, soi de lux in acele locuri - check - dormit cat mai ieftin, de la cort pe plaja pana la hotel "liux", adica cu dus si WC propriu, dar nu si cu apa calda neaparat - check - adus poze acasa - check O sa incep incet incet sa pun poze, dar va previn: incercati sa vedeti ce contin, nu va uitati la calitate, pentru ca aparatul meu foto se pare ca s-a decis sa isi schimbe proprietarul. Se pare ca s-a cam dus vremea lui, e cazul sa il schimb. Ca impresii pot sa spun asa: Soselele Ucrainene sunt de genul sute de km aproape in linie dreapta, Nu gasesti 5 km de drum nevalurit, dar majoritatea au gaurile carpite, astfel incat am avut o viteza de croaziera intre 80 si 130 fara probleme. Mai putin in partea propriu-zisa de coasta, unde e paradis pentru cei carora le place sa se dea pe curbe. Politistii sunt cam uraciosi, nu m-a oprit nici unul sa facem cunostiinta . De altfel am inteles ca nu iti zic nimic daca depasesti cu 20 km/h viteza legala, deci nici nu aveau de ce- la 110 erai ok. Oamenii foarte prietenosi, in majoritate si, contrar a ce auzisem, am intalnit foarte multi care vorbeau engleza. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma adresez cuiva in ceea ce rup eu in rusa, iar respectivul sa imi raspunda in engleza. Sau chiar sa se opreasca vreun trecator sa imi traduca, daca avea senzatia ca nu ne descurcam. Pe de alta parte, desi m-a uimit cum desi pare regula sa se dea la o parte sa iti faca loc pe sosele, odata ce se dau jos din masina, parca intra fiecare in lumea lui, Nu o data a trebuit sa imping efectiv pe cate unul ca sa pot trece. Fiecare pare ca traieste doar pentru el: vroiai sa faci o poza, parca special venea cate unul si ti se posta in fata si ramanea acolo. Ba a fost chiar o faza tare, cand unul statea fix in fata mea, eu pe motor - el pe jos, tipand la mine sa ma dau la o parte, desi singurul mod in care puteam face acest lucru era sa trec prin el. Motociclisti destui, dar toti ucraineni. Toti saluta fara exceptie. La fel, practic singura tara straina din care vin turisti, e Rusia. Impresia generala pe care mi-au creat-o oamenii a fost ca toti vin disperati acolo, doar sa fie "la mare". In singurul oras in care am stat, hotelurile erau la mare distanta de plaja, dar turistii se plimbau in costum de baie ziua in amiaza mare, ne facandu-mi imresia ca ar fi avut vreo intentie sa mearga la plaja. Efectiv, parca doar se bucurau ca sunt acolo. Pe marginea marii, sute de corturi in absolut orice locusor cu nisip langa apa, indiferent de distanta fata de localitati, chiar fara nici un butic pe aproape, cu toata casa dupa ei, inclusiv wc-ul, la survival. Ce mai! Curat paradis pentru nostalgicii Vamii de alta data! Dar si, surprinzator, un loc in care poti face o mica escapada adventure fara pretentii. Cum plecarea a fost abia pe la ora 12, nu aveam nici o sansa sa ajung in prima zi la Odessa, data fiind trecerea prin vama. Dar nici nu vroiam, pentru ca auzisem de Valcovo, "Mica Venetie" si eram curioasa. Din pacate am descoperit ca renumele de care se bucura se datoreaza doar faptului ca e unul din putinele locuri de acces al lor spre Delta, iar porecla unor mici podulete peste care trece drumul principal din sat. Pentru romani recomand calduros Delta noastra, pe care o avem la dispozitie in splendoarea ei. Singurul loc de interes e Baza Pelican, de unde se pleaca in Delta, in rest, e doar un sat obisnuit. Ziua 2 : Valcovo, Cetatea alba, Odessa, tabara de sportivi pe malul marii. Vroiam neaparat sa vad cetatea lui Stefan cel Mare. Singurele date despre ea erau cele de pe panoul din poza, dar nici o referire la el, din cate imi dau eu seama. Nu pot sa spun insa ca m-a surpris..... Dupa care am luat-o spre Odessa, pe drumuri cat mai laturalnice Ziua 3: Mykolaiv, Kherson, desertul Kherson, Askaniia-Nova Desertul este acum o rezervatie, in care in principiu nu ai acces liber. Doar daca.... Rusii au incercat sa il impadureasca, ceea ce nu le-a reusit decat partial, asa ca de pe soseaua care trece pe langa el (si pe Google Earth de altfel), se vad sirurile de copaci frumos aliniate la plantare. De asemenea, peste tot de-a lungul soselei,nisipul era arat adanc, la fel si pe toate drumurile de acces,ca sa ii vina cuiva ideea sa intre. Odata racorita fiindu-mi pofta de caldura, am luat-o inspre nord, eventual sa vizitez o mare gradina zoologica in Askania Nova. Am ajuns dupa inchidere, dar am renuntat oricum la vizita, pentru ca aveam a doua zi alte lucruri mai interesanta de facut. Oricum, cu ocazia asta am elucidat si "misterul cercurilor din lanurile de grau" care se vad din satelit in toata zona. Este dupa cum banuiam, doar metoda lor de cultivare, pentru ca iriga cu ajutorul unor sisteme rotative de conducte. Tot admirand eu frumusetile astea, am avut parte si de un mini curcubeu. Apa o aduc loco prin niste canale mari, pe care le intalnesti prin toata tara. De-a lungul lor sunt drumuri, de care m-am folosit cu succes in cateva randuri, desi erau cam inchise accesului public... Ziua 4: Askaniia-Nova, lacul roz, Chornomors'ke, epava, Olenivka Cum ziceam, am taiat-o de-a lungul unuia dintre canala, direct spre sud, prin campuri pe unde a trebuit o data sa negociez ca sa ma lase sa trec, pana la drumul care trece printre lacul roz si lacul alb. Sau cel putin alb era acum, pentru ca era secat. Din cate am reusit sa discut cu un paznic de acolo, rozul se datoreaza reactiei sarii din apa cu lumina... nu-mi prea explic eu, dar, oricum, ireala mai era imaginea valurilor alea roz..... numai pasarile flamingo lipseau din peisaj. Mai trebuie sa spun, ca acesta e singurul lac cu apa roz. Se mai vad din satelit si altele, dar acelea se pare ca arata asa doar din cauza nivelului scazut al apei si culorii rosiatice a solului de pe fund. Inapoi la asfalt, am avut placerea sa urmaresc politia ucraineana in actiune. Apoi, dupa ceva plictiseala pe la gramada cu tot afluviul de turisti migratori catre mare, am ajuns la marginea ei propriu-zisa. Jumatate de zi mi-am petrecut-o haladuind in toate sensurile in cautarea unei epave si a altor vestigii mai mult sau mai putin arheologice, facand cunostiinta cu campingurile "adevarate". Pe coasta aia erau mai multe golfulete si nu a scapat unul de zeci de corturi in care se locuia cu toata casa dupa ei, cate o saptamana, fara nici un loc de aprovizionare macar cu apa in apropiere. Am gasit intr-un final si epava, un vapor esuat parca special in acel loc in 2005, din care intre timp n-a mai ramas aproape nimic. Dar stancile alea erau un fel de rezervatie, cu ghid cu tot, de o frumusete incredibila. Seara mi-am petrecut-o intr-un campind "civilizat" unde am avut parte de concert house pana pe la 3 noaptea. In afara de asta, mi-am dat seama, ca nu e nici o sfaraiala sa dormi la cort, chia daca costa mai nimic, pentru ca dupa aia platesti pentru buda si dus, iar mancarea costa mai mult decat la alte restaurante. In total mai bine imi gaseam o pensiune pe undeva, ca tot atat facea. Plus cateva ore de somn in plus! De altfel, concluzia asta a ramas valabila pentru toata excursia. Am dormit o data chiar la un hotel particular, modern, unde am platit mult mai mult. In schimb, am putut sa ma duc sa cumpar mancare ca acasa de la un supermarket adevarat si sa mananc macare calda in bucataria hotelului. In final, costul nu a depasit cu mult media zilnica obisnuita. Nenea ala din ultima poza e varianta locala a vanzatorului de seminte, pentru ca asta se mananca prin zonele alea la bere. Pe mine una, ma distrau copios, am vazut mai multi. Ziua 5: Olenivka, Chornomors'ke, Yevpatoriia, Bakhchysarai, Chufut-Kale Am luat-o pe drumuri cat mai directe catre Bakhchysaray, unde vroiam sa vad mai ales orasul din piatra, Chufut-Kale, fosta capitala la un moment dat. Evident, nu puteam sa trec pe langa palatul stapanului Crimeei. Tare mult mi-a placut paralela cu Pelesul. Unul dintre hanii care au construit la palat, crescut prin Franta, a pus bazele stilului arhitectural "Rococo de Crimeea", evident un amestec intre rococo si stilul local. Paralele cu Pelesul vine din multe momente in care am avut senzatia ca sunt acolo: acelasi amestec de stiluri, aceeasi impresie de ansamblu, aceeasi senzatie de "out of place". Pe de alta parte, foarte frumos,o oaza de liniste. Si, impresionant...vitralii in ghips!!! Restul orasului este dominat se stanca, impresionant si chiar cu trasee de catarare incluse. Cand ajung la locul de unde vazusem eu pe Google Earth ca ar incepe urcarea spre cetate, mai sa nu ma lase sa trec: de aici nu se mai merge decat pe jos, ca cica acolo nu am cum sa ajung cu mobra oricum, fiind 12 km de urcare continua, care parea catarare din povestile lor. Am tot insistat, am fost tentata sa o iau de capul meu contrar a ceeea ce-mi spuneau, m-am gandit chiar sa ma iau dupa un jeep si sa stabilesc sa las mobra si sa urc in el daca nu mai pot merge. Elementul cheie era ca era deja 6,30 si si asa ma indoiam ca mai e timp sa vad ceva. Venea seara. Daca o luam de capul meu si nu gaseam drumul, ceea ce s-ar fi intamplat pentru ca drumul pleca din cu totul alta parte decat de unde credeam eu, pierdeam ocazia sa ajung sus. Daca ma luam dupa un jeep, trebuia sa-l platesc oricum, sau nu asi fi avut loc in el, ca se grupau mai multi pana se umplea, ca sa imparta costurile. Asa ca m-am cazat ieftin la hanul din parcare (s-a dovedit o decizie ideala din multe puncte de vedere) si am asteptat sa mai apara doritori de jeep. Era deja foarte tarziu, dar s-au gasit totusi. Dupa cum am povestit, singura nu asi fi gasit drumul oricum. A doua zi am urcat inca o data o bucata, ca sa fac poze de sus si daca nu gaseam un jeep dupa care sa ma iau, ma pierdeam si la dus si la intors. Iar eu nu sunt o persoana care se rataceste usor..... Dar, daca mai merge cineva acolo vreodata, tineti minte ca traseul de urcare nu e cine stie ce din punct devedere tehnic. Doar ca, dupa ce ati vizitat tot, trebuie practic sa urcati din nou, ca sa va intoarceti la mobra. Pozele sunt mai neclare decat de obicei, pentru ca deja era seara si deci insuficienta lumina. De intrat se intra pe sus, de unde vezi toata Crimeea si alte peisaje mirifice. Gaurile in stanca din fatada orasului dateaza cica din secolul I e.n. Dar orasul a fost locuit pana in secolul XIX si l-a gazduit pana si pe tar, deci secolul XX. Secole de roti care au sapat in drum La coborarea prin padure surpriza! Nu numai ca se poate urca cu mobra, dar chiar si cu scuterul cu remorca! Evident, baiatul era un vanzator local, ca ala era drumul de acces pietonal, nu exista acces decat pe jos, trecand printr-o manastire. Ziua 6: Bakhchysarai, Sevastopol, Balaklava, Yalta, Ay-Petri, Esky-Kermen Pe asfalt pana la fosta fabrica de submarine din Balaklava, apoi multi nervi pana am gasit vestitul palat de la Yalta, care de fapt este langa, in Livadia. In Yalta n-am mai intrat, nu parea nimic special. La palat ma prinde o descarcare de nori de vreo ora si si pe munte arata nasol. Asa ca am luat masa de pranz, verificand cum brusc, de unde nu era nici o previziune de vreme rea toata luna, acum urmau sa fie furtuni si la noapte. Nasol, ca eu planificam sa stau la cort. Am sperat sa fie bine, sa mai pot urca astazi muntele. Urmeaza poza cu idiotul care se pune tacticos in fata ta cand vrei sa faci o poza, si nu se mai misca de acolo.... Am luat-o spre Ay-Petri dupa ce s-a oprit ploaia. Sunt doar 23 de km, dar faci o gramada, pe un drum ingust, foarte circulat, pe care nu poti sa iei o curba daca nu te asiguri inainte ca nu te intalnesti cu vreun microbuz pe sens invers..... Dupa ce iesi din padure peisajul e frumos, am pus si o poza din care se vede cam care era diferenta de nivel la fiecare curba. Iar odata ajunsa sus... da, ar fi fost poate frumos doar sa urc pana la varf, sa trec pe podurile alea pana la cruce, daca asi fi avut timp. Dar cat am stat acolo nu am vazut pe nimeni sa treaca, asa ca nici macar nu mi-a mai pasat. Ma indreptam catre telul principal al calatoriei acesteia, Esky-Kermen, iar acea aglomerare de tarabe/restaurante unde erai agatat ca in Turcia sa intri, mi-a produs doar dorinta sa plec mai repede. Am luat-o in jos, pe partea cealalta a muntelui. O parte de drum, parca asi fi ajuns si eu in Mongolia... Apoi un drum mirific prin padure, nu mai putin virajat decat la urcare, dar macar mai liber. In sfarsit Esky-Kermen. Am tras la campingul de la intrare, o intreprindere privata cu exclusivitate, la preturi deci cum vor ei de mari. Nu exagerat, doar mai mari ca la alt loc similar. Si primul loc unde nu se stia deloc engleza. Foarte dragut, cu piscina, podulete si gradina zoologica alcatuita din porci, soim si struti atasate. Se pare ca nu te respecti daca nu ai macar niste gaini de aratat la turisti, iar porcii erau un fel de pets, intrau chiar si in bucatarie. Anyway, cum m-a vazut straina, pasare rara, tipul face ceea ce faceau toti: imi ofera direct camera liux, la 50$ bucata. A doua zi aflu ca pentru ucraineni era la juma de pret. Plus mai zicea ceva de plata pentru transport. Ce transport domle', ca am venit singura, nu ma duci tu nicaieri! Lasa-ma in pace si zi-mi unde pun cortul! In final imi arata, il ridic si....incepe sa toarne. Dar bine, nu asa! Iar cortul meu nu stia sa faca fata ploii- desi, ulterior am aflat ca stie, dar nu aveam habar cat va ploua noaptea, ca fulgera in continuu, chiar dupa ce se oprise ploaia. Abia am avut timp sa duc sub o copertina lucrurile scoase din gentile impermeabile, planificand sa dorm acolo la nevoie. Pana sa ajung la terasa sa mananc ceva, eram leoarca. Din fericire, cat am sta la terasa au mai aparut niste turisti, ucraineni de data asta, carora li s-a oferit economy, la doar dublul pret fata de cat cerea pentru locul de campare . Si uite asa s-a prins tipul ca n-oi sti eu prea multa rusa, dar stiu destula. Promt m-a cazat la economy, la pret de localnic. Dragut a mai fost si ca, intorcandu-ma la cort sa-mi iau lucrurile, am descoperit ca in cort nu plouase, in schimb, tot ce pusesem sub copertina era ud! Ziua 7: Esky-Kermen. Inapoi la Grand Canion, Simferopol, Alushta Dedicasem ziua acestui loc. Stiam eu ca e ceva frumos, dar nu banuiam ce ma asteapta. Aveam de gand sa stau cat e nevoie si, daca ar fi exista prin zona o posibilitate de a face rost de cash (ca acolo orice masa costa cat la un restaurant adevarat), in final asi fi ramas si asi fi urcat sa dorm in una din casele alea in stanca! Pun doar cateva poze, cu greu selectate din sutele pe care le-am facut. Ce nu stiam era ca tot orasul e de fapt sapat in platoul stancii aleia mari. Schema orasului Te poti plimba ore in sir si, oriunde vezi urme de pasi care merg spre margine, vei gasi o fost "casa" la marginea stancii. Cred insa ca spre final incepusera sa construiasca si suprateran, pentru ca am gasit un santier arheologic unde dezgropau astfel de case si, urmarind apoi prin padure, era toata plina de pietre de constructie. Ba mai mult, daca erai atent, chiar si padurea era plina de gauri semiacoperite de paman, semn ca si acolo se mai sapasera case in piatra. ma gandeam ca poti chiar sa cazi in una din ele daca nu esti atent si o iei pe langa drum..... Campingul Fostul drum de acces, din nou cu roti de secole sapate in piatra Cea mai tare mi s-a parut insa fantana, care cobora abrupt pana undeva la nivelul solului, pe o scara pe care te catarai la propriu pana si ca sa cobori! Am facut la final o poza de afara, unde se vede gaura balconului intermediar. Intre suprafata si acea odihna, nu erau decat doua schimbari de directie, coborarea fiind practic verticala. Iar oamenii aia carau apa in spate! Si ultima scara, unde am ales sa nu mai cobor, ca nu stiam daca ma mai pot intoarce.....in partea de jos nu mai vedeam trepte. Dupamasa am plecat totusi, intorcandu-ma sa vad Marele Canion, care fusese inchis cand trecusem pe langa el seara trecuta. Zisesem ca nu am ce pierde, dar am pierdut timpul. Nu ca vreau sa vorbesc urat despre ceva cu care altii se lauda, dar e doar o plimbare prin padure pe un traseu pe care ai putea urca usor cu o mobra de cross, pana la un rau de-a lungul caruia te poti plimba. Pentru ei o fi ceva deosebit, pentru noi romanii care avem atatia munti si pentru mine in special, curata pierdere de timp. A folosit totusi la ceva, pentru ca o data cu asta am sters instantaneu din plan o serie de cascade, pesteri, alte canioane si rezervatii naturale, dandu-mi seama ca am marea sansa sa patesc la fel. Hai sa ma concentrez totusi doar pe lucrurile noi. Oricum, dupa Esky-Kermen, nu credeam ca ma va mai impresiona ceva. Din fericire ma inselam. Total blazata deci, am plecat spre Alushta, unde pe harta mea era notata o cetate. Nu am gasit-o, nimeni nu stia de ea, dar, oricum, era in drum. Ziua 8: Alushta, Sudak, Cape Chameleon Am plecat tarziu si cam fara chef. Prima oprire la Cetatea Genoveza, pe care am vizitat-o in fuga, dupa care am descoperit cu parere de rau ca barul de motociclisti pe care il vazusem pe Google Earth, nu mai exista. Plina de spleen, nu mai aveam chef sa merg nicaieri, in continuare urmand numai orase. Am plecat totusi spre seara, spre Cap Cameleon. Poate n-ar trebui sa fiu mandra de mine, dar asta este rezervatia de la Karadag, un munte pe langa care am trecut aproape fara sa franez, considerand ca risc sa iau iar o teapa ca cea de la canion. Mai exista posibilitatea sa vizitez pe apa, dar din cate aflasem, turele alea nu erau regulate si nici sigure, asa ca am decis sa nu pierd timpul. Si exact cand deveneam din ce in ce mai sigura ca ziua nu mai are ce sa imi ofere..... am dat de Cape Chameleon! Instantaneu mi s-a resetat planul de calatorie. Oprire obligatorie peste noapte aici, sute de poze cu si de pe stanca, apus de soare, seara de "Vama de altadata" in toata regula petrecuta la terasa de roakeri batrani vanzatori de bere. Ziua 9: Cape Chameleon, Lac Koyash cu stancile in apa, Lac Tobechyk, santier arheologic, Kerch, Arabat Si pentru ca am vazut ca nici un topic serios de calatorie nu e cu adevarat interesant fara o recolta de frumuseti locale imortalizate in pixeli, a doua zi mi-am facut si eu "datoria". Pe ascuns, evident, ca tin la viata mea...;-)))) Pe bune, nu vreau sa fiu misogina, dar astea sunt singurele exemplare respectabile pe care le-am gasit in toata excursia! Dupa care am plecat spre un lac sarat uscat din apropiere. Macar ca am avut ocazia sa mai balauresc printre niste vii, ca lacul era pur si simplu o balta uscata, nu tu crusta de sare sau ceva deosebit. Doar ca era sa raman inamolita prin mijlocul lui, unde mi s-a oprit motorul la un moment dat si roata mi s-a infundat instantaneu.... Deh, se pare ca totusi nu era asa uscat cum parea! De altfel, aproape toate lacurile uscate pe langa care am trecut pareau albe de la distanta, probabil avand un oarecare continut de sare pe vremea cand mai erau lacuri. De aproape insa, era pur si simplu pamant. Urmatorul obiectiv au fost niste stanci interesante aflate la cativa km in larg, ocazie sa mai ies cativa km de pe asfalt, intr-un mic discovery, ca nu cunosteam exact cum se ajunge acolo. Apoi un alt lac ce aparea rosu si cu "salt desert' pe Google Earth. N-am pierdut nici acolo prea mult timp, pentru ca nu prea era secat si nici prea rosu. Peisaj dragut totusi, caci in poza se vede Rusia in departare, iar marea era plina de vapoare. Ceea ce se vede alb in poza insa, e doar reflexia apei, nu desertul de sare...... Din cele vreo cinci asezari antice semnalizate pe harta, am ales una, de altfel singurul loc in care am gasit santier arheologic. In rest, toate ruinele vizitate de mine erau parasite, ba mai mult, la Arabat de exemplu, cei din camping practic nici nu stiau ca ruinele aflate in imediata apropiere ar putea fi ceva interesant de vizitat. Dupa o scurta documentare cu arheoloagele, am plecat spre Kerch, unde asi fi dat ulterior orice sa nu fi trebuit sa intru, dar unde vroiam sa imi repar conexiunea la internet, care iar nu mai functiona. Imi era destul de necesara, caci cu ajutorul internetului navigam. Excursia era pe terminate, dar mai aveam de mers la Arabat si inca nu eram hotarata daca ma opresc acolo sau mai continui. Avea sa fie o dupaamiaza plina de nervi cu rezultat zero la capitolul net, un oras din care am scapat abia pe seara. Macar am vazut cu ochii mei intrarea la bacul spre Rusia, cu care fusese cat pe ce sa ma intorc din Kazachstan. Un fel de closure pentru atunci. Atentie pentru doritori: imbarcarea cred ca dureaza o zi intreaga, era o coada imensa! In rest, nimic de facut in Kerch. Goana cu medie de 100 la ora pana la campingul de langa cetatea Arabat, unde am ajuns noaptea. Am gasit totusi un loc intr-un vagon, ultima camera economy de multe paturi, toate numai pentru mine, la pret de doua beri :-) Pozele le-am facut a doua zi deci. Ziua 10: Arabat, sosea, Mikolaiv Seara cautasem ceva campingul, pentru ca eu cautam un camping de corturi. Era de fapt un mic satuc de casute, cu toate stelele, de la cladire noua hotel, pana la vagon cu camere amenajate. Corturi nu primeau. M-am simtit bine o dimineata intreaga, distrandu-ma cu toate amenajarile lor shik. Probabil ca prin acele locuri asa e moda.... Probabil ca asta e moda si la WC-uri... oricum, mai bine decat buda "moderna" cu gresie, de la benzinarie! Am vizitat si cetatea, dupa cum spuneam, o ruina ne bagata in seama de nimeni. Cred ca unii nici nu stiau ca exista acolo! Baie in Marea azov- in acea zi, in cinstea mea probabil- plina de alge; bagaje; taiat spre asfalt de-a dreptul prin camp; sute de km de plictiseala. Photo session la unul din putinele lucruri perfect tipice zonei, piata de peste uscat pentru bere- alias semintele locale. Si la hanul la care am trat, obligat fortat, pe la ora 10 seara. Ziua 10: Mykolaiv, Odessa, Tiraspol, Chisinau Nu a trebuit decat sa ajung la Odessa si sa imi inchipui ca merg inapoi pe drumul pe care mai fusesem o data, ca sa schimb instantaneu planurile. Pai de ce sa se termine vacanta, cand poate sa continue? Ca o data in viata sunt pe aproape de Tiraspol si tare curioasa eram cum mai e situatia cu statul ala fantoma, numit Transnistria! Asa ca: dreapta catre nord si... mare gresala am facut! Nu ca asi fi patit ceva aventuros, dar am pierdut trei ore la trecerea granitei catre Transnistria. Ce am vrut, am aflat insa: O intrare in tara pe care nu scrie nimic, unde nici daca intrebi nu ti se spune ce tara e, unde nu scrie nimic de genul nici macar pe multele hartii pe care le ai de completat. Iar la final, bomboana pe coliva, nici macar pe chitanta pe care mi-au dat-o nu e scrisa moneda lor nationala (rubla), ci scrie ca platesti in dolari! Oricum, birocratie mai mare decat la vama Rusiei, plimbare de trei ore intre ghisee. Dupa aia, tara e mai mica decat un judet la noi si nu ai nimic de vazut. Doar tancuri camuflate in Tiraspol...... si inca o vama simbolica la "trecerea" in Moldova. Din cauza vamii si a unei furtuni cu grindina de pe drum, n-am mai apucat sa ajung decat pana la Chisinau. Orasul m-a surprins tare si inca foarte placut. S-a modernizat mult fata de ce este posibil sa fi fost in timpul comunismului. Nu mai vorbesc de preturile la hotel, care nu sunt nici unul sub 40 de euro, si asta dupa negociere! Am avut noroc cu oamenii, plini de solicitudine, asa am gasit cel mai ieftin hotel din toata tara cred, dat fiind ca am platit 10 euro pentru o camera de doua paturi in buricul targului. Pentru cine merge la Chisinau, notati: se numeste hotel Zarea si se afla in spatele ASEM, adica ASE-ul lor. Ziua 11: Chisinau, Romania Dimineata, vacanta se terminase de data asta pe bune. Doua poze la repezeala, 100 si ceva km pana la granita, drumuri mai varza ca in Ucraina. Intrarea in tara pe la Iasi si gata! eram ca acasa. Once again, Over and out!

Da, de acasa. Pentru ca nu exista stabilimente.....

Hey guys! Mai tineti minte aceste "stabilimente"? Am gasit varianta moderna. Cred ca daca ar fi sa organizam un export de asa ceva in Kyrgystan, am putea face avere! :grinbandit:

Brava! Uite cine e atent, vede. Inca una pentru tine! E adevarat, ca suvenir de la Chisinau nu am avut ce sa iau, ca nu puteam sa sap in cladirea guvernului si nici macar magneti nu fac, dar gasesc eu ceva. Cand ajung stabilim intalnirea cu premiantii insetati. Evident ca am facut si vreo o mie de poze normale. Ma apuc de treba dupa ce ajung acasa, ca deocamdata sunt in vizita la ala micu, sa ii las ce a mai ramas din banii de gradinita :-))))

Si iaca veni si ziua 9. Tot una usoara si tineti minte : nu veniti niciodata aici! Nu m-am enervat nicaieri ca in acest oras si pe deasupra nici nu ai nimic de vazut in el. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200381111192775&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&permPage=1 Si uite ca vezi si ultima zi si deci ultima poza. De aici pun saua pe iapa, ca vacanta s-a terminat. Cand ajung acasa pun si restul pozelor, "explicative". https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200384480437004&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater Ne vedem la Bucale, la bere cu suvenirurile. Ce? Am zis ca vacanta s-a terminat? ca ma intorc acasa? Nuuuuu, mai e timp. vad daca ghiciti unde am dormit azi-noapte. Ma duc sa fac poza! https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200396146208641&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200396149648727&set=a.4739065876991.1073741825.1305223699&type=3&theater Am acum internet la discretie, ca am ajuns in tara,asa ca pot pune doua poze, ca sa fie mai plin de indicii, sa nu credeti ca e in Bucuresti. Si explicatiile pentru ultimele poze: stanca "cameleon", intrarea la bacul catre Rusia din Kerch, cetatea Arabat. Goot riding everyone, over and out!