f_zoltan

Astept pareri avizate despre DR 600 modelele 87-89. Ma intereseaza comportamentul on si off-road (mai soft nu chiar hard), mobilitatea si mai ales posibilitatea de a fi folosite de un rider mai scund (1.67).

Aflasem de la Gaxel ca vii acasa, de fapt eram convins ca nu poti lipsi de la "parastasul lui Om Rau". Nu am de ce sa ti-o iau in nume de rau, ca stiu foarte bine ca atunci cand vii aici, ai multe obligatii. Daca ai fi plecat azi pe Voineasa, ne-am fi intalnit pe Groapa Seaca, pentru ca am fost si eu sa-mi scot Kawa la aer. Dupa cum probabil ai citit acum o saptamana, draga de ea imi suplineste voiniceste poftele enduriste, atat ca tre'sa fiu bland cu ea, ca are inima mare, da' incaltarile-i nu sunt facute pentru asa ceva. Drept dovada iti postez si eu o poza cu drumul pe care l-am batut azi in Cheile Jietului. Pozele tale nu le comentez, le savurez pur si simplu, sunt dincolo de cuvinte. Thomas, te salut si eu, pe calea asta, ca nu am avut ocazia sa-ti aud "vocea suava" live

Sau eu am avut chef de povesti Lectii de viata nu dau, am observat demult ca la tine nu tin. Tu preferi sa inveti de la viata "the hard way".

Sorcer... eu chiar te tai, si pun si sare Si ca sa raspund cu aceeasi moneda... am preferat sa ajung si acasa , e ineficient sa-i dau in gura apoi sa stau langa Kawa. Daca tu la suparare ai zis ca fie crapi tu, fie crapa motocicleta, eu incerc sa nu ajung la suparare si sa o rog frumos sa ajungem amandoi acasa in buna stare de functionare. Acum lasand la o parte poanta, Kawa mea oricum stie doar 135 dupa carte, si e si ea om, cu o chestie de 100 kg in spinare o cred si eu ca-i vine sa intre-n greva Dar stie sa urce si drumuri de munte, chiar cu sosea rupta, cu o indemanare de care nu eram constient, in plus se comporta admirabil pe drum prost si foarte prost, iar daca nu ar fi asa de joasa ar merge frumos si pe post de soft-enduro. Aparenta incetineala eu o iau de calitate, nu de defect, eu merg cu motorul sa vad locuri, nu ca sa trec ca rata in apa. Aici difera filozofiile noastre, Florine. In plus ca eu am un inger pazitor mai in etate, si incerc sa nu merg mai iute decat ma poate el urma. Prietenii stiu ca oricum i-am dat de lucru la viata mea Asa cum tu urci muntele in ritmul tau, eu merg cu motorul in ritmul meu.

Pai de cerut poate sa ceara, ca gura nu o doare De primit va primi fie ce este, fie ce-si ia singura

Tare v-as contrazice, Draku si John Paul, dar nu pot, si mie tot astea-mi sunt TEMERILE Ma bucur insa ca am luat Kawa asta joasa, ca in momentul in care ia carnet, o sa-i fie confortabila la condus. Oricum, abia astept momentul in care vom putea pleca toti patru membrii ai familiei cu 2 motoare sa batem soseaua. Apropo, va dati seama ce durere are in suflet fiu-meu, care e si mai prins de flama, dar mai are de asteptat un an jumate pana sa faca 18 ani? Uneori viata e cruda

ALexLau, tu ne incerci? In ambele ture de poze ai plantat cate un pui de cuc. De ce oare? Peisajele tale sunt tare faine, ai mana buna. Felicitari! Sorcer, doar o vorba sa-ti mai zic: O data tot te crestez

Xian, pe Transfagarasan sansele sunt in general 80% sa ploua, chiar daca jos in vale e o canicula sa innebunesti, nu alta. Asa ca daca vrei Transfagarasan, te pregatesti si iti bagi picioarele in ea previziune meteo.

Ca a fost rau, nu poate zice nimeni. Ca ati avut ghinion cu vremea a doua oara... asta e, se va drege la anul Eu unul voi reveni, daca voi putea.

Mad Viktor, ma pregatesc sa merg la intalnirea de la Sibiu pe Vidra-Voineasa. Poate ne intalnim pe traseu...

Transalpina te aduce si mai aproape de mine

Daca nu se gaseste o alta varianta, e posibil sa dau eu o fuga la Sibiu sa o iau de la tine Orestte, cu ocazia asta as ajunge sa te si cunosc altfel decat virtual. Oricum, i-am lasat mesaj la Radu sa vada pe cine are pe lista de asteptare pentru Gheorghieni sau Sibiu. De pe CD e posibil sa lipseasca pozele din prima etapa, cele facute de noi, ca Lotru nu le putea pune decat daca le-a luat de aici de pe forum. Daca e asa, o sa am grija sa ajunga si ele unde le e locul.

Mentionez ca forumista incepatoare ShadowChild e pasagera si fiica mea . Ali Baba stiind ce aveai in plasa, nu te condamn. Sunt alaturi de tine. Oricum, nu plasa e raspunzatoare pentru grimasa din una din pozele lui AlexLau E vorba de prima poza de pe randul 5. AlexLau, faine poze, a meritat sa le asteptam Daca vrei si alte poze din ale mele decat cele postate, contacteaza-ma pe YahooMessenger pe ID-ul din profil si ti le pot trimite pe toate.

Cristache, imi cer scuze pentru eroare, nu imi apartine, eu am intrebat si careva din baieti mi-a zis asa. Daca am fi putut sa stam la o palinca impreuna, asa ceva nu se intampla Pacat ca situatia a cerut ca tu sa pleci inainte. Sunt convins ca pentru tine tura asta a fost perfecta, tu ai avut motorul cel mai potrivit pentru Transfagarasan, ti l-am admirat si te-am invidiat pentru el Da las' ca ma fac si eu mare si sper sa am si un enduro, sa nu-mi mai curga ochii dupa utilajele altora.

Am revenit sa-mi termin povestea cu drumul spre casa. L-am parasit pe Florin cu sufletul indoit, imi era la fel de urat sa merg singur pe cat imi era sa-l las acolo. Am iesit pe drumul european si am luat cap compas Sibiu. L-as fi cautat pe Emil acasa, dar cum mama lui ne-a spus la telefon ca el e in zona Sebes, cu enduroaica pe coclauri, nu avea nici un sens. Cu cat ma apropiam mai mult de Talmaciu, unde se bifurca drumul catre Sibiu si Valea Oltului, cu atat eram mai hotarat sa nu mai merg pe ruta Sibiu-Sebes-Simeria-Petrosani, ci sa o iau peste munte prin Valea Oltului-Voineasa-Obarsia Lotrului. Mi se parea al naibii de plictisitor sa fac 260 km de drum drept si deobicei foarte aglomerat, ma simteam mai acasa pe drumurile de munte, si am zis ca nu poate fi nimic mai greu ca Transfagarasanul, in plus castigam minim 50 km. Zis si facut, in intersectie am luat directia Ramnicu Valcea. Superba zona, nu am mai fost niciodata in partea superioara a Vaii Oltului, asa ca am savurat fiecare kilometru, fiecare curba... Nu am oprit sa fac poze, si rau imi pare, dar la cate locuri frumoase erau ar fi trebuit sa ma opresc la fiecare curba. Am facut cei 50-60 km pana la Brezoi fara evenimente, exceptand teama de a ramane in pana prostului, ca la un moment dat am trecut pe rezerva si nicicum nu se arata vreo benzinarie. Dupa ce am adapat calutul la Cainenii Mari, m-am linistit De la Brezoi am luat directia vest, catre Voineasa. Partea neplacuta era ca tot spre vest erau si norii, din ce in ce mai urati, mai negri. Bineinteles ca nu a trecut multa vreme pana ne-a prins ploaia. De la capatul lacului o mocaneasca d'aia care patrunde pan'la piele ne-a murat nonstop de la Brezoi pana aproape de Petrosani. Intensitatea a variat de la ploitza pana la torentiala, dar important e ca nu ne-a lasat o clipa. Privitor la drum, daca am vrut sa evit plictiseala, am reusit cu prisosinta, pentru ca desi stiam ca drumul e prost, nu ma asteptam la chiar atat de prost. Portiunea Brezoi-Voineasa e superfaina, o sosea ca-n palma, un asfalt de invidiat, dar intre Voineasa si Obarsia Lotrului exploatarile forestiere si iarna au facut terci drumul. Sa nu mai zic de bucata de la capatul lacului Vidra pana la limita de judet Valcea-Hunedoara, cam 10 km de aventura offroad veritabila. Finalul a fost si el pe masura, coborarea de la limita de judet am facut-o practic prin o albie de parau, ca toata apa de pe munte se aduna pe soseaua asfaltata si urma cu sfintenie traseul acesteia. Daca apa din ceruri ne-a mai lasat un pic, rotile compensau aruncandu-ne pe picioare valuri de apa de ploaie. Perversiunea a fost ca in momentul in care am iesit din Cheile Jietului, la nici 10 km de casa, a iesit un soare superb, de-mi venea sa raman acolo si sa pun cortul Asa ca am ajuns acasa uzi leoarca, relativ ridicoli atat de uzi pe un soare atat de fain. Oricum micuta Kawa s-a comportat exemplar, a urcat offroad ca o capra neagra, a suportat fara probleme toate vicisitudinile vremii, mi-a intarit convingerea ca este exact ce am nevoie pentru a putea bate tara in lung si in lat.

Nu ai apucat sa le vezi pe toate, iar baietii mai au poze garla. Dar privitor la zambit, Ali Baba cred ca e in stare sa zambeasca si prins intr-un bloc de gheata El pare a fi genul de om care intotdeauna vede jumatatea plina a paharului. Seara am petrecut-o mancand, chiar band la noua cabana Balea Lac , iar cei pe care i-au tinut balamalele (IoanPaul, Sorcer si AlexLau) au urcat pana pe o sa de deasupra lacului, sa vada un alt lac si mai frumos. Banuiesc ca de fapt au incercat sa vada lumea de sus Bosorogul de mine a trebuit sa ma dau batut pe la jumatatea pantei, cu promisiunea ca las berea mai moale si o sa ma antrenez ca data viitoare sa ajung pana sus Oricum am prins niste poze superbe, asa ca a meritat efortul chiar facut pe jumatate. Am dormit nemaipomenit de bine pe priciurile salvamontului, si ne-am trezit ca la comanda la 8 dimineata. Am mers sa mancam, si in drum spre Paltinul am zis ca e bine sa ne testam si motoarele. Surpriza neplacuta a servit-o FZR-ul lui Sorcer, care seara inainte de "culcare" incepuse totusi sa functioneze la parametri normali iar acum refuza pur si simplu sa plece. Nu ne-am nelinistit prea tare, stiind ca drumul duce numai in jos, si eram convinsi ca-si da drumul pe panta in jos. Drumul in jos pe partea sibiana a fost superb, ne-am oprit de cateva ori sa facem poze, singurul lucru negativ a fost ca FZR-ul a ramas imun la eforturile lui Florin si nu a plecat nici batut. A mers din inertie pana cand a fost posibil, apoi a fost nevoit sa traga pe dreapta undeva la 4 km de Cartisoara si de E68, ca sa incerce sa desfaca motorul, sa vada ce se intampla. Operatia a inceput la 12, si era in plina desfasurare cand baietii din bucuresti au decis ca trebuie sa plece pentru ca in primul rand nu putea ajuta cu nimic, in plus avea total alt traseu decat noi si cale lunga de batut pana acasa. Ne-am luat ramas bun, si au plecat spre Bran-Moeciu. Dupa inca o ora de incercari, pana si incapatanatul si dealtfel priceputul Florin a trebuit sa se recunoasca invins. FZR-ul a decis ca nu mai pleaca de acolo. A trebuit sa cautam solutii alternative. Cea mai la indemana, apelul la Emil din Sibiu, a esuat, pentru ca era plecat pe coclauri la endureala si i-a murit si telefonul in mijlocul convorbirii. A ramas ca Sorcer sa telefoneze acasa, tatal lui plecand din Petrosani imediat catre Cartisoara. La un moment dat a trebuit sa decid si eu sa plec, treburile incepand sa se miste intr-o directie in care nu mai puteam face nimic. Pareau a veni nori de ploaie, si cum eram lipsiti de echipament corespunzator, asteptarea nu era cea mai buna solutie. Cu parere de rau am plecat, fiindu-mi la fel de urat sa-l las pe Florin acolo pe cat imi era sa merg mai departe singur. Se pare ca a avut totusi noroc, pana ultima oara cand am vorbit cu el nu a plouat, tatal lui a ajuns acolo, si mai tarziu au dat si de Emil care a venit cu remorca sa ia utilajul. Drumul meu de intoarcere il povestesc maine.

In sfarsit reusim sa ne intalnim cu baietii din Bucuresti si Pitesti care ne asteptau, am alimentat iute si am plecat spre munte. Prima oprire la Vidraru. Vreme buna, peisaj superb... No comment: Am plecat mai departe, cu mine in frunte ca probabil cel mai lent din grup (motor de 250+pasagera). Baietii zic ca totusi nu m-am facut de rusine Ne-am bucurat de drumul aparent proaspat reparat pana cand am putut, ca de pe la jumatatea lacului s-a transformat in cosmar. Gropi peste tot, nisip in curbe, ce mai, distractie curata. Si ca distractia sa fie completa, imediat ce drumul rau s-a terminat, chiar cand sa luam versantul pieptis, s-a pus pe ploaie. baietii prevazatori au oprit sa-si puna costumele de ploaie, dar cele doua Kawa au luat-o inainte pe sistemul "asta e, cu asta defilam", pentru ca nu aveam nici un fel de alta protectie decat ce aveam pe noi. Daca costumul meu de piele a cam rezistat la ploaie, fiica-mea s-a cam facut ciuciulete, si nici AliBaba nu se simtea prea bine in blugi Si ca sa nu fiu eu mai presus, costumul meu avea gauri de aerisire care lasau ploaia sa treaca in cele mai faine locuri. Am apreciat mai ales banda textila din zona "poalelor", unde simteam cu desfatare cum se scurgea apa de pe husa tankrucsacului. Oricum, cele 2 Kawe au luat-o inainte pe sistemul "scapam de ploaie trecand cat mai iute prin ea", asa ca nu ne-am oprit deloc pana sus in varful muntelui. Ne-am oprit doar inainte de intrarea in tunelul din varf, ca sa facem ceva poze. Cam aici a inceput si calvarul lui Florin, FZR-ul lui a inceput sa nu mai traga, pentru ca intr-o curba unde nu a putut sa-l tina turat sa se opreasca de tot, lasandu-l in ploaie torentiala sa se lupte pentru a pleca din nou. Ultimii 2-3 kilometri au fost un chin pentru el, dar a urcat cumva pana sus. Am intrat la cabana Paltinul uzi leoarca, la un ceai si un strop de caldura. Ceai am gasit, caldura mai putin, iar tipul de la bar mi s-a parut nejustificat de carcotas si de acru. Oricum, ne-am asezat sa decidem ce traznet facem mai departe. La sfatul lui Paul am decis sa nu coboram in vale sa campam, desi vremea era buna spre Sibiu, ci sa ne cazam la refugiul salvamont pentru 15 RON de persoana. A fost o decizie foarte buna, ploaia s-a si oprit pana am baut ceaiul, a iesit soarele mai tarziu, iar in refugiu am casit tot confortul de care aveam nevoie, chiar daca acolo conditiile se anuntau "de munte". Bravo Salvamontului.

Pentru ca sunt primul care a reusit sa ajunga acasa si pentru ca am ramas cu destula vlaga sa descarc poze si sa le postez, incep sa pun eu imagini cu tura de Transfagarasan pe care am facut-o ieri si azi. Povestea incepe simplu, in urma unei discutii mai vechi, in care ne propuneam sa ne ducem Eliminatoarele la munte Ali Baba a lansat ideea unui weekend pe doua roti pe cea mai inalta sosea din tara. Ideii i s-au raliat si altii, echipa finala fiind AliBaba pe Kawa EL250, AlexLau1981 si IoanPaul pe Suzuki GS500 si Draku pe Yamaha Diversion din Bucuresti, Sebi din Pitesti pe un DR650, iar din Petrosani Sorcer pe FZR500 si subsemnatul+fiica pe Kawa EL250. Noi am plecat din Petrosani cu oarecare intarziere (mi-o asum in totalitate), pe la 9 in loc de 8.30, in speranta ca recuperam pe traseu. Nu s-a intamplat asa, mie mi-a reaparut o problema de care am crezut ca am scapat, aprinderea din cand in cand a beculetului de avertizare. Acest fapt, cat si faptul ca eram cu pasagera, m-a obligat sa merg mai bland, la un moment dat fiind chiar tentat sa renunt si sa ma intorc acasa spre disperarea fiica-mi. Ma bucur ca nu am facut-o. Sorcer a fost rabdator, si-a tinut caii putere in frau, si in loc sa zburde cu 150 cum ii place lui, a mers cu 90-100 impreuna cu noi. Am ajuns la Ramnicu Valcea si bineinteles am ales sa ajungem la Curtea de Arges pe o portiune de drum national ce deviaza din soseaua Rm.Valcea-Pitesti, DN73C sau ceva de genul asta. In intersectie o tabla care ne anunta ca este drum inchis, sa ocolim. Cerem lamuriri carciumarului de acolo, care ne spune sa mergem linistiti ca nu e nici o problema, asa ca am dat bice sa ajungem totusi la locul de intalnire. 25 km mai incolo, la doar 5 minute de mers de Curtea de Arges a lovit traznetul. Ne-am trezit cu soseaua rupta, iar in fata noastra statea o panta abrupta plina de hartoape si pietris, pe post de drum ocolitor. O rog pe fiica-mea sa coboare si increzator in Kawa mea incep urcusul. Increderea nu mi-a fost inselata, motorul a urcat fara nazuri toata panta. Ajuns sus, am lasat motorul sa se odihneasca si m-am intors sa vad ce face Sorcer, care stiam ca e total nepregatit pentru "aventuri offroad", FZR-ul lui fiind in primul rand facut pentru alte drumuri, iar ca supliment nici guma stearsa de pe spate nu era facuta pentru asa ceva. Din pacate temerile s-au confirmat, a ramas blocat pe la sfertul pantei, nu putea merge nici inainte, nici inapoi, derapa la orice incercare de a pleca si la un moment dat si motorul a inceput sa dea semne ciudate, nemaitragand la deal. Dupa eforturi considerabile am reusit sa urnim matahala de FZR din hartoape si sa o scoatem la lumina, dar am pierdut vreo 40 de minute pe care baietii din Curtea de Arges le-au simtit din plin.

Da cautare pe forum, am dat raspunsuri detaliate in cel putin 2 topicuri. Iti rezum pe scurt, ca daca ai nevoie de o motocicleta foarte versatila, foarte manevrabila, un pui de touring care sa te serveasca pe astfalt de la ses pana la varf de munte, EL 250 e beton, mai ales daca esti mai scund nitel. Eu sunt si raman indragostit de motocicleta mea, numai ce m-am intors din o tura de Transfagarasan cu bagaje si pasager si consider ca am cea mai faina motocicleta din lume Privitor la pret, poti sa mai negociezi un pic, sau vezi ca in Deva e un tip care vinde tot pe acolo un EL250 din 94 ireprosabil optic. Treaba cu acceleratia vine din blocarea cablului de acceleratie, se rezolva in cel mai rau caz prin inlocuirea cablului de acceleratie. Initial incearca sa-l ungi in interiorul mansonului de cablu.

Imi doresc teribil sa vad pozele, sa citesc jurnalul... Abia astept sa se intample.

Era perfect daca saua continua exact linia descendenta a rezervorului, e o mica curbura acolo. Dar e o motocicleta superba oricum.

Pai Jidveiul de Alba ce are? Ca sa nu zic de Recas, ca ala e mai degraba Banat.

Asa ceva ar fi frumos, dar e un ideal greu de atins. Nici eu nu as putea promite asa ceva, dar m-as stradui ca in cel mult weekendul viitor sa mearga mai departe. Oricum, important e sa ajunga in cat mai multe locuri, sa se consemneze cat mai multe evenimente pozitive, sa uneasca multi motoristi, si in final sa ajunga inapoi la noi, mai exact la Raducu. Asteptam vesti privitor la statutul actual, ultima veste e ca un prieten al lui XEL, pe nume Mihai (sper sa nu gresesc), ar fi dus stafeta la Constanta. Dar nu stim altceva. Ar fi fost minunat ca sa putem purta stafeta peste Transfagarasan in weekendul ce urmeaza, dar nu cred ca e posibil, daca nu stim nici unde este.

Pentru zona Petrosani-Obarsia Lotrului poti sa iei legatura cu mine pe ID Yahoo f_zoltan.

Am plecat vineri cam tarzior, cu frica in suflet din cauza avertizarilor imperative ale INMH. Fiind in echipa largita, cu jumatatea si fiul, am folosit masina pe post de ATV onorific, pentru ca trei nu incapeam in nici un caz pe Kawa. Oricum fiul meu o sa ajunga veteran al intalnirilor moto pana isi ia carnet, ca anul asta are 3 la activ, iar ca pasager al Kawei are peste mia de kilometri la activ. La dus am intrat la manastirea Maria-Radna de la Lipova. Catedrala papala superba, desi tare neingrijita pe exterior. Am ajuns la Pecica tarzior, pe ploaie. I-am intalnit pe Sorcer si SpeedR1, sositi de dimineata, am ridicat cortul imediat ce s-a putut, apoi am trecut la activitati mai placute, berit, halit, facut prostii. Bineinteles, eu am facut poze, asa ca nu exista material compromitator la adresa mea. Vremea a fost relativ miloasa cu noi, nu a plouat deloc noaptea, ba sambata a si iesit soarele din cand in cand. In concluzie concertele de vineri noaptea (care cum, mai bune sau mai putin bune) s-au tinut, iar rezultatul e vizibil in poza facuta sambata dimineata Sambata ziua a inceput tarziu si somnoros, abia intr-un tarziu s-a trezit un niprar sa-si bubuie utilajul. Dar urmele vanzolelii de vineri, sub forma de urme de roti, a ramas peste tot, pe terenul de antrenament, pe pista de cros, pe platforma betonata... Mai incolo lucrurile s-au inviorat, au inceput concursurile. Trabanturi s-au concurat cu niste crosisti, patru baieti s-au gonit unii pe altii pe pista de cros, de distractie, apoi o multime de Fred si Barney s-au concurat pe motoroseniile de lemn. A fost si parada, au fost si motoare de tot felul, vechi si noi, mici si mari, cu doua si cu patru roti, ba a fost si un "motor" foarte mare, un soi de ATV supradimensionat care a si campat peste noapte. Apropo de parada, vedeti in a doua poza si copilutzul ala cu mini-endurache al lui. Nu stiu ce ziceti voi, da' mie mi-a placut la nebunie, e o treaba superba ca o zgaiba de copil ce abia se vede din pamant sa mearga la parada alaturi de cei mari Una peste alta a fost o intalnire faina in ciuda tuturor intemperiilor. Organizatorii au facut tot ce a tinut de ei, in rest Sf. Ilie a ramas dator cu niscai soare, ca le-a facut varza efortul si anul trecut, si anul asta. Dar sa-l citez pe Haus, exista motoristi de vreme buna si motoristi de orice vreme, asa ca putinilor motociclisti veniti de departe le fac semn cu farul, din respect. Oricum, sambata, vazand ca vremea isi revine, tabara a devenit mult mai animata, au inceput sa apara mai multe numere de inmatriculare diferite de Arad, ba chiar si cateva motoare din Ungaria. (Off-topic: enervant de faine motoarele astora, nu aveau nici o pata, aratau de parca ieri ar fi iesit pe poarta reprezentantei) Pacat ca noi am decis sa o luam la talpa, poate daca soarele venea mai iute, stateam si ultima noapte. Ca ploaia ne-a prins oricum pe drum inapoi, si Sorcer si Speed au incasat-o din plin, pe cea mai proasta portiune de drum.