Sari la conținut

2Short

Membru
  • Număr conținut

    57
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Orice postat de 2Short

  1. Lista arata clar, ca valoarea vascozitatii pt Motul 5W = Castrol 10W. Un sistem stupid. Oricum, deja am comandat un unei de la Motul, 5W. Iti multumesc pentru explicatie, a fost edificatoare .
  2. SAE 4 e acelasi lucru cu 4W? Daca da, nu ar fi mai ok sa combin un 2.5W (2 parti) cu 5W (3 parti)? Sunt profan in ale uleiurilor, nu stiu sigur daca se combina chimic intre ele sau nu.
  3. Cesar, merci de reply. Am 63kg+15kg echipamentul deci 78kg aprox. Ma gandeam sa reglez la 120mm air gap-ul. Cat despre ulei, spune-mi concret te rog un ulei de pe piata pe care il pot folosi fara sa iau bidonul de 5l de la Motorex. Merci!
  4. Stie careva cota superioara de umplere cu ulei ("air gap") a unei furci de Freeride 350? Totodata in manual astia zic ca trebuie folosit un ulei SAE 4, dar nu gasesc pe nicaieri decat la 5l si nu-i folosesc intr-o viata pe toti. Vreun sfat?
  5. 2Short

    KTM 350 Freeride

    Revin la 1 an dupa ce am pornit topicul asta. Intre timp am cumparat si un Freeride, asa ca pot sa-mi exprim o parere... mai informata. Motocicleta este o bijuterie. Mi-a luat putin sa ma lepad de obiceiurile capatate de pe 2T, dar dupa 3 iesiri pot spune ca m-am acomodat. Concret, urcarile care inainte imi faceau probleme acum imi pun un zambet urias pe fata. Plecarile din panta abrupta sunt mult mai abordabile, inainte ori ma dadeam peste cap ori patinam aiurea. Cauciucurile stock de trial iti pot face surprize f. placute, dar te si pot trada in anumite situatii (oricum, astea-s consumabile deci nu se pun). Coborarile sunt mai dificile decat pe EXC-ul de 2T, probabil din cauza spatelui mai greut care tinde sa... te depaseasca. Oricum, m-am mai acomodat cu acest aspect si in principiu se rezolva daca te joci cum trebuie cu franele. Cuplul este urias, iar treapta a doua este raspunsul mai tuturor intrebarilor. Fata este f. usoara si o asezi unde ai nevoie fara prea mult efort(personal eu mai am de lucru la acest capitol, dar motoreta poate). Suspensiile sunt o placere, saua e tare ca naiba, iar inaltimea... este tot prea mare pentru mine. O concluzie de bun simt ar fi... daca dupa o zi istovitoare inca mai ai zambetul pe buze, atunci nu trebuie sa mai cauti alta motoreta.
  6. Si uite cum il ajung si pe Eru din urma: http://dooroti.wordpress.com/2013/03/10/ushguli-tbilisi/
  7. Hai ca am mai prins ceva timp liber. Povestea continua http://dooroti.wordpress.com/2013/03/06/caucaz/ (Cronologic sunt in urma lui Eru dar... il ajung eu din urma.)
  8. http://dooroti.wordpress.com/2012/12/28/radion/
  9. Si eu tot la balaceala ai ma gandeam . Decat sa o arzi cu mobra pe asf... zapada, mai bine hai la un ski, ca e powder numa buna de freeride. O sa completez si eu povestea in curand, ca acum mi-e lene. Maine!
  10. Era sa uit, pe ultima portiune din Turcia am avut ocazia sa bem dintr-un izvor cu apa minerala carbogazoasa. Si nu in ultimul rand, la una din opririle de pe marginea drumului, un tirist de treaba ne-a servit cu cel mai gustos unt de arahide pe care l-am mancat vreodata. Relatarile mele despre aceasta portiune le-am postat aici, din pacate fara poze noi deoarece bateriile camerei mele erau caput.
  11. Ah, si acum imi amintesc acel picnic la umbra stancilor dupa Ispir... Iaurt + Lipie = Love! Poti sa traiesti din chestia asta. Ca sa fie clar, nu muream de frustrare in tunel pentru ca se claxona lumea si mie mi se parea neobrazat... dar pentru ca mie nu-mi mergea claxonul! Cat despre frica de pana prostului, daca stiam ce autonomie are hahalera aia de Dakar, nu ma mai ingrijoram. O sa scriu si eu articolul in continuare in curand.
  12. Great business idea: ce-ar fi sa inventam strungul portabil? Asta nu e singura oara in povestea noastra cand vom fi folosit aceasta jucarie.
  13. ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, Ai uitat cateva virgule in ce ai scris, dar uite, le-am completat eu mai sus.
  14. merci, am primit un contact al unui baiat Liviu din Lugoj care se ocupa aparent cu asa ceva.
  15. Stiti careva unde as putea repara un amortizor spate de Dakar? Asta daca se poate umbla in el si nu e facut dintr-o bucata...
  16. Dimineata m-a surprins cu un peisaj care cerea fotografiat, dar ultima pierdere suferita in domeniul foto m-a lasat doar cu fixul de 50 la mine, nicidecum obiectivul optim pentru imortalizarea peisajelor. Inainte de a pleca la drum am decis sa schimb anvelopa spate si am montat un Mitas E09 nou nout. Ziua de azi a inceput pe un drum forestier, printr-o rezervatie montana, aer curat, asfalt ioc, cam ce cautam de la bun inceput. Cu toate acestea, accidentul petrecut ieri inca imi sta pe creier si imi vine greu sa savurez pe deplin tot ce se petrece in jurul meu. Pastrand in continuare telul de a ajunge in muntii din NE Turciei cat mai repede, purtatorii de GPS (Alecul si Eru) au optat pentru soselele asfaltate care duceau spre Samsun. Evident, aceasta decizie a insemnat 2 zile de plictiseala crunta. Atat de crunta incat multi dintre noi a trebuit sa luptam sa nu adormim la ghidon. In una din opririle noastre am reusit sa cumparam o unealta ce va fi esentiala in decursul acestei plimbari: ciocanul. Intentia de a-l cumpara a pornit de la cobul meu stramb de aluminiu, inca afectat de tavaleala. Tabara undeva inainte de Samsun. Desi ne-am dorit sa continuam traditia somnului sub cerul liber, prezenta scorpionilor ne-a obligat sa punem corturile macar pentru siguranta. Dimineata am facut cunostinta cu vecinul. Imediat ce am trecut de Samsun, lui Costi i s-au desfacut suruburile de la pinionul spate si i-au spart o piesa de aluminiu care se atasa la butuc. In timp ce Alecu si Vlad au indreptat pinionul (evident... ciocanul), eu l-am contactat telefonic pe Dan Popescu si am reusit sa gasim un mecanic dispus sa ne ajute in urmatorul oras, Trebzon (300km mai departe). 300km de sosea pe tarmul marii, plictisitoare de nu se poate. Asa ca ce faci cand te plictisesti? Liniuuutaaa... Si pentru ca multi au impresia ca monocilindrul de pe F650 este un simbol al economiei, fiabilitatii dar si al plictiselii, va anunt ca mandra mea motocicleta a lasat in urma detasat o Africana iar cu cealalta a mers roata-n roata pana in urmatorul semafor. E adevarat ca peste 120 km/h nu mai avea gazul Africanei, dar cat de des ai nevoie de asta?! I love my bike. In Trebzon ne-am intalnit si cu mecanicul, care auzind ca nu gasim camping pe GPS, s-a oferit sa ne cazeze in gradina clubhouse-ului moto din oras. Aceasta s-a dovedit in schimb a fi parcul public din fata clubhouse-ului lor. Inedit E ca si cum ti-ai intinde cortul in fata TNB-ului pe iarba. In consecinta, imediat ce am parcat motocicletele, s-a strans un grup de localnici care se uitau la noi ca la maimute. Asa ca ce sa facem? Unii au intins corturile, altii am pus izoprenele direct in iarba si i-am dat cu vinisor pana oboseala si-a facut treaba. Dimineata, dupa ce ne-am facut igiena la hidrantul din statia de autobuz din apropiere, eu am ramas cu Costi cat ceilalti au plecat spre manastirea Sumella. Abia pe la ora 12 am terminat reparatiile si am plecat dupa ceilalti. Localnicii s-au oferit sa ne escorteze cu motocicletele pana la manastire. De aici inainte a urmat portiunea mult asteptata de offroad prin munti, garnisita cu zmeura, fragute si apa rece de izvor pe platouri de peste 2000m.
  17. chiar acum, AICI . Iarasi, imi e lene sa copiez articolul si aici impreuna cu pozele. Cat despre Dan, nu mai ascultati zvonurile din stanga si din dreapta. Cert e ca atunci cand am avut nevoie de ajutor, el ni l-a acordat. Nu doar o data. L.E. Va dau copy/paste ca Eru plange daca nu scriu pe forum. Daca incearca sa citeasca ceva si nu e scris pe motociclism.ro, i se blocheaza un ochi. True story! Ziua urmatoare am fost nevoit sa schimb bateria la Dakar, cea veche ramasese fara lichid. Desi in Bucuresti nivelul era in regula, doua zile de plimbare cu motoreta prin caldura excesiva pot sa-ti joace feste neasteptate. Trebuie sa-i multumesc lui Dan ca mi-a facut rost de baterie prin intermediul unui priten turc, altfel balauream cel putin jumatate de zi prin Istanbul in cautarea ei. Daca ajungi iar in Siberia si ai vreo problema, suna-ma, vin eu. Am nevoie de un motiv cat de mic . Ne-am continuat plimbarea traversand stramtoarea Bosfor pe podul din nord, facand slalom multi kilometri printre tiruri si alte vehicole care se deplasau cu viteza melcului. Dupa aproximativ o ora, am razbit. Oficial am traversat in Asia. Drumul ne-a purtat pe coasta Marii Negre, spre orasul Sile. A fost o zi de mers continuu, spre dezamagirea mea numai pe asfalt. Abia pe final am intrat putin pe off si am urcat spre locul unde aveam sa campam, undeva pe o faleza inalta langa mare. Am concluzionat ca asfaltul deja nu imi mai face placere. Am nevoie de ceva provocare ca sa imi condimenteze plimbarea. Inca o seara cu vin rosu sec de la Samburesti, inca o noapte de somn dulce sub cerul liber. Dimineata m-am trezit putin dupa Eru (Costi), dar cu mult inaintea celorlalti. Dezordinea era totala, asa ca am plecat imreuna la o plimbare spre apa, echipati in slipi si cu prosoapele la gat. Micul dejun naturist (mure) l-am servit din mers, desi foarte gustos ne-am platit consumatia cu cateva zgarieturi. Baie ca la 5 stele Conform hartii urma sa avem parte de inca o zi monotona de drum asfaltat. De-ar fi fost doar atat… Ideea colegilor era sa ne grabim portiunea asta pentru a petrece mai mult timp in muntii din estul Turciei. Privind in retrospectiva s-ar fi meritat sa mai balaurim prin zona, cautand sa atingem destinatia pe drumuri laturalnice, decat sa mergem ore intregi cu 90km/h pe sosele cu 4 benzi. In cele din urma creierul meu distrat a clacat – un drum paralel cu soseaua mi-a atras atentia, pamant batatorit, putin praf, numai bun sa mai dezmortesc amortizoarele putin. Am intrat din scurt pe el si am tras tare sa nu raman in urma grupulu, cand brusc SUR-FUCKING-PRISE: suprafata drumului s-a schimbat fara nicio avertizare prealabila in nisip afanat. Nisip ca nisip, ca nu-i prima oara, dar cand intri cu peste 100km/h in el cu betoniera incarcata pe spate si anvelopele Scout care au vazut si Barcelona cu un an inainte… nu mai e asa de distractiv. Fata a inceput sa se miste haotic, crescand in amplitudine, ca si cum cineva ar trage de roata stanga-dreapta, pana in punctul in care legile fizicii nu mi-au mai permis sa merg inainte si toata hardughia s-a dat peste cap intr-un nor de nisip. Conform descrierii celor cu capul pe umeri si motoreta inca sub fund, care se deplasau regulamentar pe asfalt, desfasurarea evenimentelor a fost similara unui accident la raliul Dakar. Pe Dakar! Un nor mare de nisip spulberat in toate directiile, din care s-au vazut rotile motoretei de doua ori iesind pe deasupra, niste picioare… si liniste. Ce am vazut eu? Nu asa multe: pamant, cer, pamant… cer. Ati trait vreodata senzatia in care sunteti cert ca v-ati rupt ceva dar nu stiti inca ce, asa ca incepeti sa cautati? Indoiti si indreptati pe rand mainile, picioarele, spatele, va uitati daca e ceva sange pe haine si dupa ce rasuflati usurati stiti ca urmeaza sa treaca efectul adrenalinei si o sa inceapa sa doara ceva ca naiba! O asa cascadorie nu se poate lasa fara avarii. La mine a fost lite, am avut o umflatura in zona inferioara a coloanei, botezata ulterior “ghiozdanul”. In afara de asta, casca si-a facut treaba! Polistirenul din zona posterioara a disipat energia impactului crapandu-se in multe bucatele. Nici motocicleta nu a suferit asa cum ne-am fi asteptat. Am ridicat-o sus, i-am dat o cheie si a pornit din prima. Directia era ok… nimic nu parea avariat mai mult decat estetic. Mi s-a indoit putin codita spate, bordul, ghidonul de 28″ si mi s-a facut bors cutia din stanga. Din fericire pentru cutie asistenta tehnica era deja acolo. Eu m-am refugiat la umbra, stanjenit de durerea la spate si senzatia deja familiara de lesin si nu in ultimul rand rusinat de faptul ca altii strang dupa prostiile mele. Am continuat drumul pana seara. Am amplasat tabara intr-o rezervatie, intr-o poienita asezata strategic in varful muntelui unde aveam si un izvor amenajat. Am observat foarte multe astfel de izvoare amenajate pe marginea drumurilor in Turcia. Cand am desfacut echipamentul foto am gasit o noua dezamagire. In timpul accidentului montura obiectivului 18-105 s-a facut tandari. Din fericire aparatul foto functioneaza inca ok. Ramane ca de acum incolo sa fac toate pozele cu 50-ul f/1.8.
  18. Ai uitat momentul serii... bancurile cu Chuck Norris. Vedeta a fost: Chuck Norris poate sa arda furnici cu lupa.... noaptea! Am experimentat putin si cu mâncarea de la magazin in acea seara, ne-am potolit setea cu ayran la sticla de 2l, am incercat berea locala si am bagat smochine si pepene... made in Turkey. Smochinele au fost dementiale, nu ca scofalcitele astea de ajung pe piata la noi. Si pentru ca aveam suficient timp, am ascultat uimiti istorisirile aproape de necrezut ale lui Dan despre plimbarile lui cu motocicleta prin Siberia.
  19. varianta mea de poveste am apucat sa o postez aici: http://dooroti.wordp...rea-imperiului/ unde am relatat deasemenea si despre ziua urmatoare - Istanbul
×
×
  • Creează nouă...