13 Todesengel

Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns,astept vesti! oricum,si eu vreau sa le fac negre(negru mat)...sa fie cit mai mici,asta e ce ma intereseaza..multam,astept vesti!

Eram curios cum si pe unde au ajuns,daca s-au mai facut poze cu ele,i-mi plac f.mult aceste motociclete.

Ma intereseaza sa fie simplu,fara vreun buton atasat pe el....in Bucuresti am incercat intr-o gramada de locuri si nu am gasit...

http://www.bikeshop.ro/motociclete/anunt-d...1958-32864.html sau pe acesta http://www.bikeshop.ro/motociclete/anunt-d...1955-23568.html

Doresc sa cumpar 4 faruri conice de bicicleta pt.a le folosi pe post de semnalizatoare,la fel ca la Uralul din imagine(multumesc pt.sugestie PanChopper).Am incercat la mai multe magazine de biciclete dar nu am gasit pe nicaieri.Stie cineva pe vreundeva? Multumesc Astept un raspuns pe PM

Intrebare clasica:are cineva un cric lateral pt.Nipru? Am gasit la Vitan o chestie ruseasca cu 300.000 lei,dar are niste suduri la picior de zici ca nu tine nici Hoinarul...normal,cererea mea e contra cost asa ca daca cineva are vreo oferta,sa nu se jeneze

Si unde se poate gasi?

...are cineva vreun cintecel cu baietii astia?

Un rafinament al gustului iesit din comun.Combinat cu un stil aasa simplist...a dat nastere,cred, celui mai frumos boxer rusesc(ca origini) customizat in romania.FELICITARI !

are cineva un capac pt.filtrul de aer de Nipru? multumesc daca da,astept un PM

...sa te poarte sanatos!! E o bucurie sa vezi cum creste numarul HD de pe forum.Are un desen aparte...dar parca e prea blinda culoarea aia pt.un Harley....in rest,da spre OldSchool si zau ca e tare faina...sa te bucuri de ea Roby!

Ma bucur foarte tare pt.tine! E fain ! Sa-l calaresti sanatos si sa ai parte de drumuri frumoase si fara incidente neplacute,sa-l iubesti si sa-l ingrijesti. Din inima felicitari !!!

Off Topic Povestire cu Harley DON SIMON RămăÂşițele verii MOTO: "La marginea drumului - crucea Âşi pe cruce - el. Lumina se aÂşează pe umărul lui stâng, dezvăluind tatuajul: un porumbel, semnul Ghildei. Ghilda Păsărarilor a ajuns Âşi aici, iar crucificarea e pedeapsa celor îndrăzneți, a celor care nu." MICHAEL HAULICĂ - "FULL CONTACT" Ea respiră lângă tine. Somn Âşi uitare. Tu fumezi, bagi în tine moarte încetul cu încetul. Alcoolul ți se plimbă prin mațe, prin sânge Âşi amintiri. AÂşa te minți. Orele au trecut de-a valma, nici nu le-ai simțit. Timpul nu se dilată decât când aÂştepți. Când stai Âşi "ea respiră lângă tine", nici nu există. EÂşti doar tu Âşi "ea respiră lângă tine". Noaptea rânjeÂşte sfâÂşiată de cuțitul aproape-dimineții. ÂŞi ea respiră lângă tine, lent, liniÂştit, cu aproape-fericirea pe față. Doarme liniÂştit Âşi îÂşi ține mâna pe pieptul tău. Trec foetuÂşii prin burta aproape-dimineții. Workers, furnicile societății, dobitocii societății, cei-care-nu-Âştiu-de-ce. Alcoolul abia se vede în sticla fumurie. Bei, dar nu uiți că "ea respiră lângă tine". O mângâi. Surâde prin somn (cine Âştie ce visează) de parcă te-ar simți, te strânge Âşi nu Âştie că tu stai Âşi bei Âşi fumezi Âşi aÂştepți ca aproape-dimineața să explodeze în cameră Âşi deasupra fernicarului San'Pedro. Ea nu Âştie, pentru că respiră uitarea. AÂştepți. Acestea sunt rămăÂşițele verii, ale vremii când erai tânăr Âşi nu te gândeai în urmă. RămăÂşițele verii. Aproape-dimineața a prins o culoare vânătă. Ceața zboară deasupra oraÂşului, zboară cu amintirile tale, cu Âştiința de a fi vară, zboară cu tot cu Âşosele Âşi Harley-Davidson, cu sigurătatea ta, cu toate zboară. Dar ea respiră lângă tine. RămăÂşițele verii, adică ale acelui timp când nu te gândeai la toate astea, când toate Âşoselele tremurau sub anvelopele Harley-ului Âşi umblau într-un costum de piele sfidând dogmele Svolsen. Adică regulile. ("Ce de tatuaje ai!") Ea face parte din rămăÂşițele verii, însă fără să fie ceva din definiție. Ea este primăvară Âşi respiră lângă tine ("EÂşti worker?" "Nu, sunt o rebelă.") Harley, mâinile ei strânse în jurul trupului tău, viteză, bornele alergând ca niÂşte năluci, un pic de cocaină, beția antisocietății. ("EÂşti worker?" "Nu, sunt o rebelă.") Ea. Ea este o rebelă. Aproape-dimineața linge pereții din San'Pedro, vânătă, inocentă, aÂşteptând clipa maturizării Habar n-ai când au început rămăÂşițele verii. În orice caz, ea a venit o dată cu ele, cu Âşosele terne Âşi resemnate, ca tine de resemnate. ÂŞi la fel de bătrâne. ("Tu ce muzică asculți?" "Punk. De Chris Rea ai auzit?" "Nu." "Se potriveÂşte bine cu Âşoselele, cu viteza Âşi cu resemnarea.") Cu resemnarea? La ce s-o fi gândit Chris când a cântat întâia oară "the road to hell"? Încă un pahar Âşi încă... Beția latentă a aproape-cunoaÂşterii Âşi a filosofiei searbede. LaÂşi alcoolul să se plimbe printre măsele, îți laÂşi limba să înoate în uitarea lui Âşi te pregăteÂşti să-l primeÂşti. Camera valsează o dată cu "ea respiră lângă tine". ÂŞi este aproape dimineață. * * - Astăzi Christos va veni în oraÂş. - ÂŞi ce dacă Până Âşi acum este rebelă. - Mă aÂştepți? - Sigur. E Barbadosul nostru, ai uitat? Se aude jetul apei explodând prin sita duÂşului, înlăturând miasmele nopții Âşi oboseala Âşi pe tine înlăturându-te. Câțiva foetuÂşi se desprind de clădire. Îi vezi prin ferestrele fumurii dispărând undeva spre nord, spre locul unde cei-care-nu-Âştiu-de-ce muncesc cu neruÂşinare pentru alții. Zi Âşi noapte Âşi aproape-dimineți, multe, nu le țin ei socoteală, lor le plac aproape-nopțile, când se îmbată Âşi se droghează Âşi ascultă muzică din realitatea Kaos. Motorul bubuie sub tine Âşi stradela îngustă simte agresivitatea eÂşapamentului. - Merge? Vruuummm! Motorul îi taie gura schimonosită de rânjetul profesional "ce-mi dai că sunt discret?" Âşi îl lasă undeva în spate, în cei doi metri de pavaj dintre zgârie-nori cu tot cu plasturele alb din "Chinatown". - Merge, Jack. Merge, cum să nu. Dar el nu te mai aude. A rămas acolo, amestecat între umbrele dimineții, caraghios în costumul cu fireturi aurii, cu zâmbetul lui de paradă Âşi cu chelia strălucitoare. ("Astăzi Christosva venă în oraÂş". ÂŞi ce dacă.") Tot timpul este rebelă. Ea nu crede în nimic. Este ca tine. Primăvara Âşi vara, poate Âşi lăturile insinuante ale toamnei te-au învățat că nu este bine să crezi decât în tine. Nomazii, mai ales singuraticii, cei care ascultă muzica-de-dincolo-de-moarte nu pot fi uciÂşi decât în inimă. ÂŞi de aceea nu cred decât în ei. Ca să nu-Âşi lase inima descoperită. Ea nu crede în nimic. Ca tine. ÂŞi totuÂşi cum a fost posibil ca vitalitatea voastră să fie penetrată? Cum? Zboară Âşoseaua Âşi Chris Rea îți cântă în creier melodiile celor care iubesc drumurile Âşi singurătatea Âşi libertatea. El stă undeva pe un deal Âşi un mănunchi de raze se plimbă peste tufiÂşuri, peste nisipurile de la marginea autostrăzii, peste obrazul Lui se plimbă, poposesc ca într-o joacă, pentru ca mai apoi să-Âşi reia goana nebună spre vest. Până Âşi Chris amuțeÂşte, parcă i s-ar fi topit suturile care îi leagă vocea-nevoce de creierul tău. ÂŞi are dreptate să tacă. Are. - Tu eÂşti? - Eu. Are o privire curată, lacuri limpezi de munte Âşi păduri Âşi flori, ochi plini de iertare, gata s-o împartă până vor seca. - Urcă! ÂŞi îl simți ezitând, nu este obiÂşnuit cu realitatea ta. El Âştie acolo, în Bethleem, în Nazaret, pe unde a călcat cu amintirile Âşi suferințele Âşi prigoana celor care nu au crezut. - Ce unealtă e asta? - Motocicletă, Doamne. Ăi se pare stupid să zici "motocicletă" lângă "Doamne", însă aÂşa îți vine Âşi oricum nu Âştii să-i explici. Ăi-e temă că nu va înțelege. Amintirile Lui cele mai proaspete sunt mult prea îndepărtate de realitate. - ÂŞi ce face ea? - Merge pe Âşosea. - Singură? - Nu, cu noi în spinare. E uluit , deÂşi admite că lumea s-a schimbat mult de când lipseÂşte. Chiar dacă ar fi fost singur pe marginea autostrăzii tot n-ar fi înțeles de ce există autostradă, panouri cu "Democrație-Svolsen", cutii de bere, ambalaje stridente Âşi câte Âşi mai câte lucruri, fără nume pentru El. Ambalezi motorul, iar El tresare Âşi-L liniÂşteÂşti Âşi Îl înveți cum să se aÂşeze, apoi aerul împunge aerul Âşi mantia Mântuitorului se duce în siaj, pe deasupra Âşoselei, o umbră efemeră, mereu în goană. * * Dar după cât timp te-ai întâlnit cu rămăÂşițele verii? Câtă apă a curs pe râul prin care trec zvonurile despre viață când nu ai făcut nimic care să inspire amintirea? Cât timp a trecut? ("Astăzi vom trece printr-o realitate pe care o iubesc foarte mult." "Cu Harley?" "Nu, cu trenul.") ÂŞi zgomote, lumini alergând bezmetice prin ferestre, gări Âşi oameni, figurație care să-ți inspire realitatea (nerealitatea) pe care ți-ai dorit-o. ÂŞi tu, dar mai ales ea. Trandafiri aproape ofiliți, peste ei trece timpul, indiferent de realitate (nerealitate). Ei sunt cei mințiți definitiv. Stângăcia rămăÂşițelor verii, aÂşa ca primăvara uitată Âşi vagonul fantomă cu burta pe ecartametul realității (nerealității) atât de vii. "Spune-i ceva!". Gândul Nu fumezi, deÂşi n-ai uitat. Vrei s-o ții aproape. Vrei să. - MiroÂşi a votcă. ÂŞi ți-e ruÂşine, pentru că ai fi vrut să miroÂşi a trandafiri. Până Âşi cesul macanic, aÂşa cum mecanic este Âşi acel drum-fantomă căruia i se va năzări să vă risipească. Nu-ți poți lua ochii de la el Âşi ea tace Âşi respiră lângă tine. "Spune-i ceva!". Iar gândul. - Îmi pare rău. Se uită nedumerită la tine Âşi nu Âştii să-i explici de ce-i pare rău Âşi te dărâmă nehotărârea Âşi te face conÂştient că îți trăieÂşti rămăÂşițele verii Âşi n-o meriți. Luminile aleargă înebunite prin cadrul ferestrelor Âşi nu le pasă. Poate ploua, dar ce importanță are dacă ea stă lângă tine? ("De unde faci rost de bani ca să-ți plăteÂşti fantasmele?" "Fur" Râs. Neîncrezător. "Fur. Ăi-am spus. De unde vrei să am atâția bani ca să merg dintr-o realitate în alta?" "Nu furi. MunceÂşti. EÂşti worker." Alt râs. Al tău. Worker? Adică un fel de cel-care-nu-Âştie-de-ce?) Holul este strâmt, însă nu atât de strâmt cât ai vrea. Prima întâlnire cu rămăÂşițile vremii. Tu-un fum, ea-o nălucire. Beți într-o realitate-nerealitate. Au murit trandafirii, dar nu Âşi degetele care i-au ținut treji ca să-i primeÂşti. ele sunt vii Âşi te strâng Âşi pentru prima oară eÂşti conÂştient de rămăÂşițele verii Âşi ți-e dor de Âşosele Âşi de Harley-Davidson, de Chris Rea ți-e dor, dar ți-e dor Âşi de ea Âşi nu le poți avea pe toate deodată. Se lipeÂşte Âşi mai tare de tine. Simte că vrei să ai amintirea asta Âşi pielea ei în palmele tale. * * Fuge printr-o pădure udă de apa nopții Âşi tună, iar cerul seamnă cu el însuÂşi cufundat în nori. "Emma! Unde eÂşti, curva dracului? Unde?" Tună Âşi apa sare până la picioarele tale Âşi ale celorlalți gură-cască. De Niro îÂşi Âşterge fața plină de noroi, gâfâie, scormonea noaptea cu ochii plini de aproape-nebunie, apoi o ia la fugă, se împiedică de cioturi, de rădăcini, călcând muÂşchii nordului Âşi broaÂştele pline de râia fricii. "Unde?" Tu o vezi, aÂşa cum o văd Âşi ceilalați. Stă lângă un portal de piatră Âşi îÂşi muÂşcă buzele ca să urle, iar noaptea o pândeÂşte prin stroboscopul său, aÂşa cum îl pândeÂşte Âşi pe el, aÂşa cum Âşi voi îi pândiți, Âşi pe ei Âşi pe noapte, aÂşteptând deznodământul. "Unde?" Abia se aude întrebarea plină de ură, violentă, mai violent este tunetul Âşi mai violent decât toate fulgerul (stroboscopul nopții), scormonitorul beznei, trădătorul umbrelor. Lama japoneză scânteiază Âşi țipă pe deasupra ta, pe deasupra celor care stau lângă tine, împrăÂştie apa ploii din ecranul organic, apoi o spintecă pe Emma, o retează de desupra Âşoldurilor, ea țipă, oricum nu mai putea să țină frica, țipă, mai are aer în plămâni să țipe, se rupe în două Âşi bustul cade la picioarele tale Âşi ale lor, dar, mai ales, la picioarele Lui. Se retrage înfricoÂşat, uluit, îngrețoÂşat de vederea sângelui, de ochii ei morți de spaimă, de urmele țipătului pe care nu a mai putut să-l țină. Nu spune nimic, a amuțit în acea stare Âşi tu eÂşti un nemernic că ți-ai oprit Harley-ul lângă ecran. - E doar un film, Doamne. Doar un film. Dar El nu crede Âşi cum să creadă când jumătate din Emma zace la picioarele voastre? - Vrei să mergem? Tot nu Âştie să vorbească, a uitat, suferă de amnezia fricii, a uluirii, a. Harley-ul toarce liniÂştit, vă aÂşteaptă, pe tine Âşi pe El, s-a învățat Âşi cu El. Tot tu va trebui să iei decizii, până acum numai decizii proaste de luat, mai ales în privința lui. Îl iei după umeri Âşi atunci parcă se trezeÂşte din amorțire. - Mergem? zice cu ochii rătăciți. - Mergem. ÂŞi Harley-ul aÂşteaptă să mergeți. El nu are răbdare, ca oamenii. Lui îi place viteza Âşi îi plac Âşi Âşoselele. ÂŞi bine că se grăbeÂşte. Iar în urma voastră vin tehnicienii Âşi ambulanțele să culeagă cea mai rămas din infernul PSYCHO, femei Âşi bărbați mutilați în cele mai groteÂşti feluri. Ei vin Âşi adună atenți GROZĂVIA, ca s-o repare. * * - Ăie îți place prea mult libertatea. - De ce-mi spui asta? - Nu e aÂşa? - Da, de ce mi-o spui? - Pentru că-ntr-o zi va trebui să alegi. AÂşteaptă încordată s-o lămureÂşti Âşi nu Âştii cum. E ca un arc. Uite ce înseamnă vara aproape uitată. Uite cum îți aminteÂşte că "ea respiră lângă tine" se uită mai profund. Ce rost are să-ți imaginezi cum va fi mâine? ÂŞi aÂşa timpul vostru este limitat Âşi mult prea scump, aproape o homeră. AÂşa că ce rost are? ÂŞi cum explici asta? Aproape-dimineți, călare pe Harley, cu Âştiința ta despre venirea Mântuitorului, Âşisele Âşi Chris Rea în creier. Cum să n-o faci să te judece greÂşit? Cum? - Indiferent cum aÂş alege, vom mai fi. - Înseamnă că ai ales. - Am ales. Mă voi duce să-l întâmpin. - Tot crezi că va veni? - Nu cred. ÂŞTIU. Ninge cu fulgi mari Âşi lăptoÂşi, ninge din Dimnezeul tău, din Dumnezeul motociliÂştilor solitari Âşi liberi. E ca Âşi cum El ține a fi simțit starea Âşi ți-ar fi dat un semn de înțelegere, pentru că Âşi la tine în suflet ninge. Ninge în plină vară Âşi asta nu poate fi decât un semn divin. ÂŞi mai vrei să-l asculți pe Chris Âşi nu trece decât o zecime de secundă, o fărâmă brută de timp, nafinisabilă, până se trezeÂşte din amorțire Âşi-ți umple creierul cu melodiile punkiÂştilor. ("Ăie îți place prea mult libertatea") Îți place. Dar Âşi dulcea sclavie "ea respiră lângă tine". ÂŞi de ce trebui să alergi dacă tu simți că nu trebuie să alergi? Ce vede ea mai mult ca tine? ÂŞi de ce a trebuit ca amândouă miracolele să vină deodată? Ăi se pare o cumplită încercare. Îți alunecă ochii spre trandafiri. Sunt acolo, mereu alții. Timpul îi ucide, generație după generație. Mor mult mai reprede decât oamenii, dar mult mai demn. Ei sunt adorați până mor. Curg orele, n-au mai rămas multe. V-ați spus puține cuvinte. Ochii au vorbit pentru voi Âşi pielea Âşi aproape-dimineața Âşi trandafirii. ("Cum faci rost de bani ca să treci dintr-o realitate în alta?" "Fur".) Umbli cu mâinile în safe-uri. Sunt mulți oameni care îÂşi țin valorile în safe-uri, de dragul trecutului, atât îi mai leagă de amintirea vremurilor când banii erau ascunÂşi în case. Safe-uri solide, dar nu îndeajuns Âşi destul de sărace în combinații numerice. ("Cum faci...?" "Fur".) Doar ei i-ai spus-o.

Pt.cei cu Nipru,exista pe aici pe forum manualul de Nipru i romaneste,editat de Ticolino,sa-i dea Dumnezeu sanatate.Nu mai stiu pe unde e,dar se poate gasi usor cu Find member topic. Inca o data multumiri autorului!!!

Chiar as vrea sa vin! Niste poze,exista pe vreundeva,sau un link ?

...noi sintem vinovati ca ne-am nascut....hai,nici chiar asa....

vreau si eu!!!!!! sa stiu mai multe si sa merg sa vad!!!

Mai concret,la ce te referi?

/index.php?...pid=493200& Va rog sa citi ti postul meu de la aceasta pagina ...un ajutor pt.Banderas,poate exista vreun amator...

Tot un fel de donatie,cred.Toata lumea stie despre accidentul (sau cum s-o chema )recent de la Snagov a lui Banderas si de problemele ulterioare cauzate de acesta.Ca un ajutor(si in simbol,am inteles ca multa lume de aici de pe forum are vreo haina de piele cumparata pe bani putini de la el),ofer geaca din imagine,cine o vrea este rugat sa ma contacteze (0721658700),si in schimbul ei sa ofere o compensatie materiala(nu are importanta cit,cit crede de cuviinta) pt.Banderas. Va multumesc si va astept! Geaca este marimea 46,pt.o persoana de aprox.1.70,este italiana,calitate si stare f.buna,inclusiv capsele,fermoarul si captuseala. Va multumesc!

iar despre Niprul anilor 90,vor mai trece multi ani pina sa imbatrineasca intr-atit incit sa aiba o valoare deosebita ca motocicleta nemodificata,etc. Normal,si eu as sari la gitul unuia care vrea sa modifice vreun M,sa-i puna rezervor de japoneza si parbriz de Mobra e vorba de alta generatie...

e gata,ai pus pozele alea?

Claudiu,intrebare:oare nu este prea mare unghiul de inclinare al furcii? La motocicleta din imaginea aparusera niste probleme cauzate de asta,si anume,amortizoarele nu mai lucrau,cursa lor era extrem de mica si stabilitatea era foarte precara..despre acesta din urma problema e de discutat,spre deosebire de tine care ai" aruncat furca" din cadru,acolo era aruncata din juguri,ceea ce se stie ca reduce manevrabilitatea ,ciclistica in sine a utilajului.....Oricum,look-ul e grozav..e in stilul tau...deja ai un stil propriu...felicitari!

ba da..catastrofal...tocmai de aceea cind se urca la volan ma feresc de ele...deci nu sint din anturajul meu...atunci ...si ce e mai prost ,ca le spui unde au gresit,zic "da" unele,cele mai putin vanitoase,(majoritatea zic "lasa draga,ca prea destepti va credeti voi barbatii,...nu putea si el sa astepte...etc)si dupa repeta cu nonsalanta aceiasi prostie...sint patit de prea multe ori ca sa-mi mai pot schimba parerea...

..si femeia care l-a accidentat pe colegul tau nu a zis ca se retrage din dificila profesie a soferitului? ca de,e plina strada de egoisti si misogini,ca baietii cu scuterele care nu stiu sa primeasca izbituri in plin de la individe la care creierul e baza,nu muschiul...auzi,dom'le,le mai si injura dupa toate astea in loc sa le spuna:vai,complimente,ce bine va descurcati cu volanul,si alta data cu placere"... participantele la traficul rutier nu reprezinta anturajul meu...nici macar daca as spala parbrize la stopuri..