Dan Nastase

'george05' "...de ce incercati sa pareti deasupra tuturor prin asemenea formulari?" Impresia ta imi pare cel putin ciudata... Fiecare om are un stil, fiecare partener de discutie necesita o abordare personala... Eu nu incerc decat sa port un dialog civilizat si sa respect cuvantul scris. Cand ne vom intalni "la o bere" promit ca voi vorbi cat se poate de lejero-motociclistic... Sa auzim numai de bine ! ...Si vorba lui Mircea... Sa revenim la tema "Escadronul bavarez"...

La multi kilometri frumosi !

Intrusule, Nu ti-a trecut nio clipa prin minte ca poate exista o valoare cu mult mai puternica decat cea a banului... De pilda, cea sentimentala... Si ca in aceast caz (primul meu BMW) nu iti pot face confidente in public... Nu sunt nici zeul moto al acestei tari, dar nici un loser patentat. Am povestit in acest topic o parte din viata mea adevarata si atata tot. Nu incerca niciodata sa compari realizarile unui om cu frustrarile altuia... Nu o sa gasim nimic bun in aceasta formula... pentru simplu fapt ca este gresita din start ! Dupa cum am mai spus: nu mi-e rusine cu viata mea, nu am furat, nu am tradat si nu mi-am murdarit niciodata constiinta pentru nimic in lume. Ai fost atat de pravalit in niste convingeri himerice izvorate din furia ta maligno-inchizitoriala, incat consideri „abureala” adevarurile spuse aici, de mine, din suflet... Asa ca: Daca vrei sa ramai pe mai departe un inselat – in primul rand de catre tine insuti – "soooo long !" Daca vrei sa fim prieteni, cere-ti scuze. Sa auzim numai de bine. Dan Nastase

Subiect din 2009 dar (din pacate) de stringenta actualitate in presa diletanta. Inainte de a ma baga cu cei 35 de ani de moto BMW & STUFF... as dori sa stiu cine suporta aici 'slefuirile'

Contrar celor mai elementare norme de bun-simt, desi asa s-ar fi cuvenit nici ex-conducerea romana nici trustul de presa 'Motorpresse International' nu au dat nici un comunicat de presa in acest sens... Nici banii inapoi pe abonamente, nici o vorba despre concursul in derulare... lasat de izbeliste... Se pare ca pentru ei cititorul roman, respectiv Romania - este o zdreantza insignifianta... Manele, manele, manele... ...Si totusi, sudoarea si inteligenta romanilor faceau O REVISTA pasiona(n)t MOTO... Cu mai multa istorie, reportaje si subiecte interne de actualitate ar fi fost A NOASTRA... Si mai aflati un paradox 'global'... Revista nu era in faliment, era pe plus... Da' cineva din susul Evropei nu ne vrea la masa elitelor... Si guvernantii le tin hangul. Unde esti Tu Tepes Doamne...

Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, Ivane ! Baga carbuni in continuare ca bagi bine... Un veteran.

Intrusule, chiar imi pare rau ca nu am observat incercarea ta anterioara de dialog... ...Poate, sa nu fi continut vreo nota "politico-rautacios-subversiva"... la adresa mea, chestie care imi face pur si simplu greatza. Dar daca tot sunt unii motociclisti pasionati de "dosarele de cadre" odata pentru totdeauna va pot declara urmatoarele: Ma numesc de cand ma stiu Dan Nastase, sunt Om am fost si sunt - spre surprinderea celor care obisnuiesc sa supravietuiasca mancand cacaat un tanar nonconformist, "boem rebel si liber"... Pasionat de Cenaclul literar "Lovinescu", revista literara "Luceafarul", postul de radio "Europa Libera", formatia "The Beatles", fetele inteligente si frumoase, si nu in ultimul rand de motociclete ! Nu am fost in viata mea membru niciunui partid, iar cei care ma cunosc de o viata stiu ca se pot increde intotdeauna in cuvantul meu de onoare. Daca te uiti cu atentie la fotografiile atasate vei constata ca eu am fost unul dintre cei "vanati" de politie "in epoca" pentru plete si barba... Deasemenea, daca te pricepi la motoare vei constata ca primul meu model de BMW, R50, nu a facut niciodata parte din dotarea militiei romane. Da, am activat cu oarecare succes moto in cadrul "Clubului Sportiv Municipal Bucuresti". La multi kilometri frumosi, Sa auzim numai de bine ! Portret anii '70.........................Campionul 1974 ADY F800GS: Inteligent motor. Sa-ti fie armasar cat vei vrea tu ! Va salut cu farul !

TUNINGBOY, JENIFER: Aveti perfecta dreptate... acesta este personajul... ...Si daca tot suntem la capitolul amintiri si am vorbit despre prietene adevarate redau mai jos povestirea Manuelei about XJ-ul de 550... Motocicleta unei veri Text: Manuele Bulat Micuta, zvelta si fasneata, mereu parca foarte grabita, ai impresia ca te priveste cu repros cand o lasi prea mult timp in garaj. Prima intalnire s-a petrecut intr-o seara, la inceputul unei veri... Priveam strada, un fel de banda rulanta neagra pe care alunecau perechi de lumini. Dintre ele una s-a desprins, alergand spre mine. Cand s-a oprit, am fost cam dezamagita. Mi se parea prea mica, prea era toata neagra, nu avea nimic impresionant. M-am urcat in sa si, parca citindu-mi gandurile, s-a hotarat sa-mi arate ce stie sa faca. Demarajul mi-a dat senzatia desprinderii capului de trup. Mai tarziu am constatat ca aceasta motocicleta iti dadea senzatia vitezei chiar daca acul vitezometrului indica o cifra rezonabila. Ne-am indreptat spre Herastrau, locul intalnirilor de fiecare seara a motociclistilor. Am avut, bineanteles, parte de comentariile de rigoare la aparitia "in grup" a unei noi motociclete. Argumentele erau pro si contra. Ascultam pe jumatate conversatia tehnica. Nu ma prea interesa, incepusem sa-mi formez deja o parere. In aglomeratia circulatiei din Bucuresti, ii apreciasem manevrabilitatea si stabilitatea. Priveam celelalte motociclete, majoritatea mai mari, mai puternice, imbracate in culori vii - Honda, Kawasaki, Yamaha, Suzuki, cam toata gama de motoare japoneze de la 750 cmc in sus parca se uitau cu aroganta la sora lor mai mica. In clipa aceea, poate, a inceput, asa ca o revolta fata de o nedreptate, povestea de dragoste dintre mine si o micuta motocicleta Yamaha. Iar dragostea mea a primit raspuns, fiecare clipa petrecuta impreuna devenind o amintire de neuitat. Chiar in acea noapte in "prima noapte", a inceput bucuria calatoriei. Din Herastrau am plecat la Ighiu, un sat pitoresc situat pe langa Alba Iulia. Atunci, pe Dealul Negru, pe serpentinele de pe Valea Oltului am cunoscut pentru prima data senzatia deplinei libertati, a eliberarii, de fapt. Cand ai totala incredere in motocicleta si, mai ales in pilot, goana pe "doua cescute de cafea" iti poate oferi bucurii de nedescris. Oriunde si oricand voi prefera motocicleta, ea insemnand pentru mine mult mai mult decat un simplu mijloc de transport, dar la munte mai ales, consider ca este pur si simplu un sacrilegiu sa te duci cu masina. Ar fi ca si cand ai sta in fotoliu si ai privi niste peisaje la televizor. In zborul motocicletei, aerul tare si curat, parfumul pur al brazilor ai senzatia ca iti patrund trupul. Muntii, cu creste inzapezite, cu toata varietatea de forme si culori, cu splendoarea si maretia lor, se contopesc parca cu tine. Iti tii iubitul in brate, fiindca asa vrea si motocicleta, si te intrebi daca iti daruiesti sau iti daruieste el tie aceasta desavarsire a sentimentelor. Pe Valea Oltului, in locurile unde soseaua trece chiar pe deasupra lacului de acumulare, aveam senzatia desprinderii de pamant si a zborului peste ape. Nimic nu parea imposibil pentru micuta noastra Yamaha. Motocicleta "de oras" facea fata cu stralucit succes drumurilor montane. Si avea sa ne ofere si alte surprize placute. Daca am fi cunoscut drumul pana la lacul Iezer, nu ne-am fi incumetat sa ajungem acolo cu micul XJ. Un drum forestier acoperit cu prundis, urcand cateodata in pante de 50° si curbe stranse, intr-un peisaj de vis, cu padure si stanca intr-o parte si un rau vijelios in celalalta parte. Ma intreb acum daca o motocicleta "enduro" ar fi facut acel drum fara sa stea pe ganduri. Yamaha noastra, insa, era acolo, iar noi vroiam sa ajungem sus, la lac, asa ca ne-a dus, fara sa se balbaie, fara sa protesteze. Dupa un foc de tabara si un berbec la protap, din senin a inceput ploaia. Castile si costumele impermeabile ne permiteau sa ignoram revarsarea cerului, dar era clar ca pietrisul ud va crea probleme cauciucurilor "de asfalt" ale motocicletei. N-am cazut. A coborat elegant, gasind singura, parca, pista cea mai buna. Aceasta "iesire" a reprezentat un fel de testare a calitatilor motorului, un fel de prezentare reciproca intre motocicleta si pilotul ei. Intelegerea era desavarsita. Asa ca a urmat un lung sir de "scurte" plimbari pe mereu frumoasa Vale a Prahovei. Bucurestiul era "prea mic" pentru Yamaha. Cand ieseam de la servici, dupa hartuiala si nervii unei zile de munca, XJ-ul ma astepta si ma ducea in alt timp, in alta lume. Dispareau grijile, necazurile, iar problemele se rezolvau parca de la sine. Ne plimbam la Baneasa sau la Snagov, dar cel mai adesea ajungeam la Sinaia. Intr-un week-end, amintindu-ne de ispravile motocicletei la lacul Iezer, ne-am gandit ca n-ar fi o problema un drum la Babele. Si a fost din nou cer si munte si vis... Un adevarat zbor spre inaltimi a fost insa drumul pe Transfagarasan. Salbaticia aspra a crestelor de granit, feeria de cristal a lacului Balea, concentrarea pana la sublim a splendorii perceputa in timp ce, pe viraje, atingi cu genunchiul pamantul, ca un fel de trezire la realitate. Sus de tot, in varful muntelui, mangaind norii cu mana, ce fel de vraja ii face pe oameni sa fie mai buni ? Intr-una din serile bucurestene, dupa o discutie apriga in care fiecare cauta sa convinga ca motorul lui este "cel mai tare", s-a hotarat o plecare "in corpore" la mare. Remarca: "Pe drum drept stie sa mearga oricine. Sa va vad la munte pe viraje..." a trecut neobservata. Am privit din nou spre motociclete si mi s-a parut ca Yamaha noastra zambeste, asa ca i-am zambit si eu. Stiam noi ce stiam... Aroganta suratelor mai mari primise deja cateva lovituri in Bucuresti, pe virajele de la Academia Militara si Ambasada Chineza, locuri unde Yamaha se pierdea undeva in fata, in timp ce ele, cele mari-puternice-si-frumoase, cu foarte mare prudenta "pipaiau" traseul... Si am plecat la mare. Demaraje in tromba, scrasnet de cauciucuri... Yamaha a pornit mai putin spectaculos, dar cu acel zvacnet, deja cunoscut noua, de mustang salbatic care simte in nari chemarea departarilor. Si-a ocupat cu modestie locul la sfarsitul plutonului, dar a urmat o serie de curbe si atunci n-a mai avut rabdare. A fost un fulger negru. Celelalte motociclete stateau parca pe loc. Cand ne-am intors, pe autostrada, deci pe linie dreapta, Yamaha s-a suparat din nou, de data aceasta o superba Honda Bol d’Or de 900 cmc. Cu aceasta ocazie m-am convins ca performantele unui motor se datoreaza numai partial calitatilor sale tehnice, pilotul avand, de fapt, ultimul cuvant. "Pentru un Stradivarius este nevoie de un Paganini." Fisa tehnica YAMAHA XJ 550 Motor cu 4 cilindri in linie, in 4 timpi, 2 axe cu came in chiulasa. Racire cu aer si radiator de ulei. Alezaj 57 mm, cursa 51,8 mm. Cilindreea totala 529 cmc. Alimentare prin 4 carburatoare Mikuni de 28 mm. Puterea 50 CP la 9.000 rpm, cu un cuplu maxim de 4,3 kg la 7.500 rpm. Greutatea proprie 204 kg. Viteza maxima 180 km/h.

THEO: Ce vremuri, stimabile... Manuela, doamna mea, termina atunci facultatea si facea acolo practica... ...asa ca eu "ma dadeam" aproape zilnic cu "Wartburg-ul" pe "bulevardul" Bucuresti-Campina ! Sa fim iubiti si sa auzim numai de bine ! Cu prietenie

Vlad: Stimate domn, Probabil ati observat ca am in spate 42 de ani de motociclism dintre care 35 la "pupitrul" BMW-urilor in orice formula... Va rog sa nu va grabiti sa trageti niciun fel de concluzii din viata mea aventuroasa... Sau poate doar una si(n)gura: istoria se traieste !

OAMENI BUNI, Ma bucur sa va cunosc si sa fiu prieten cu motociclisti ca voi. Sa auzim numai de bine. La multi kilometri frumosi !

Domnilor, Nu exista motociclisti mari sau mici... Exista numai pasiune ! ...Asta intr-o lume perfecta... Sim foarte bine, ca traitori la Portile Bizantului cum s-au chiniut Oamenii din Romania sa faca rost de un "doi iepurasi" in doi timpi si cum au aparut unii posesorii de care-mai-de-care de fitzoase si rachetoase... Yldirim Bayezid: Numarul australian BZD presupun ca se citeste... Beizadea ?! Toate consideratia pentru Demostene, prietenul nostru ! Sa-i tinem pumnii sa izbandeasca si sa-si ia diploma pe meleagurile Angliterrei... Revenind la tine: esti unul dintre romanii care si-au luat soarta in proprille maini. Jos palaria ! Dumnezeu sa te ajute ! Niko, Dan Cata: 35 de ani pe motcicletele BMW si nu numai... ...La mine asta a fost viata... Aleko: Pentru a respecta adevarul istoric: Eu sunt "mic copil" si nu am participat decat la concursurile municipale... Altii sunt adevaratii vulpoi batrani... Da, mi-am dorit dintotdeauna sa scriu despre pilotii romani... Din pacate, nu am fost in stare ! ...Avem o pasiune frumoasa. Tot inaine !

Asta ar trebui sa se intample daca ex-actuala conducere germana ar fi dat vreodata dovada de bun-simt fata de cititorul roman... Dupa cum se constata... nu a fost cazul niciodata ! La multi kilometri frumosi !

La vremea respectiva au aparut articole pe aceasta tema atat in "Univers Moto" cat si in revista "BMW Mgazin". S-ar putea sa mai fie posibil de accesat site-ul http://www.universmoto.ro/raport/Ocolul_tarii_in_48_de_ore De asemenea periplul pe Coasta de Est a SUA a fost publicat in "Auto Mototor si Sport" Aici, un link: /index.php?showtopic=488764 Lectura placuta si sa auzim numai de bine ! P.S. Pana maine va las... Ma duc sa imi iau grishuletzul... Mesaj completat Articolul se intitula "Ratacind prin munti cu Yamaha"... Dupa cum se vede din poza, "Leoaica nu era numai o inraita devoratoare de kilometri ci si campioana in Raliul Dunarii in 1997... La multi kilometri frumosi !

Evident, prima ! Intaia dragoste nu se uita niciodata... La multi kilometri frumosi ! Mesaj completat Fiecare este mare in felul lui... SUCCES !

Sunt motociclist din anul 1968 si sper sa mai fiu o vreme... Firesc, in cei 42 de ani de motociclism am condus de toate marcile si de toate soiurile... Dar, pasiunea "de baza" - marturisita - ramane pentru BMW. Nu va speriati ! Nu ma voi apuca aici sa va fac o apologie a acestei marci si nici sa incerc o povestire in extenso a vietii mele pe motor... Va spun doar atat: din pacate, da, din aceasta expunere lipsesc multi armasari bavarezi pur-sange care ar fi meritat sa-i prezint... (cine se gandea atunci la "poze"?)... si nu apar - o seama de oameni de toata isprava - pentru care, chiar ca ar merita sa incep sa deapan o "istorie" adevarata !... Veteran cu 4 trese... 1974. Un boxer, primul meu BMW... Diplome, cupe, medalii, din jurnalele vremii... ...Raliul "Cupa 16 Februarie" se alerga... chiar in februarie ! 1980. Peisaj cu BMW R 69 S... 1984. Imaginati-va un BMW cu motor de automobil Wartburg... Prototip, realizare proprie... Motor cu 3 cilindri, in 2 timpi de 1000 cmc ! 1998. Un Panzer pentru Romania... Momente de respiro... 1999. Jurnalist la Motorpresse. Asul de Caro 2000 2002. Victorie americana... 2004. BMW F 650 GS Dakar 2005 Intermot Transfagarasean. Dupa 20 de ani ! 2005. BMW R 1200 GS. "Universal Soldier" Omul si Motorul... Brano 2005 Record: Turul Romaniei in 48 de ore Fente pe gropi... Chemarea muntilor iarna. ...si vara... R 1150 R adus de la Mama lui... 2008 "Reliable" 2010. Actualul K 1200 R Sport. "Von Blitzen" LA MULTI KILOMETRI FRUMOSI !

Blocurile Gemene renascute din lumina... Daca am fi reusit sa facem aceasta poza, cu siguranta ar fi fost magnifica ! Este una dintre imaginile pe care nu o voi uita niciodata... Era noapte, frig si afara se derula o furtuna inspaimantatoare, demna de Spielberg, mutandu-ne literalmente motocicletele de pe o banda pe alta ca pe niste pucuri de hochei... Si totusi, cand ne-am apropiat la vreo 30-40 km de New York, le-am vazut ! Efectul consta in esenta intr-o imensa beterie de reflectoare pozitionate vertical chiar pe locul "ground zero". Un grandios omagiu de lumina adus civilizatiei si vietii !

Domnilor, va multumesc pentru apreciere si pentru cuvintele voastre frumoase la adresa acestui raid ! Ideea cu Pakistanul (excelenta, dealtfel) apartine altui "cavaler ratacitor"... La multi kilometri frumosi ! Plecarea de la New York. Spre Daytona, inainte ! Vizitand un service "American BMW"

Dupa cum cred ca ai observat, nu am comentat niciodata pe acest forum nici disparitia vreunui motociclist si nici a vreunei reviste moto. La multi kilometri in sa !

LA CAPATUL PAMANTULUI Trei decenii de dragoste fara margini pentru motociclete si o pasiune dovedita pentru cuvantul tiparit au facut sa traiesc cea mai importanta experienta a vietii mele de ziarist-motociclist. O aventura americana pe doua roti ! Acest periplu pe motociclete, inceput pe 1 martie 2002 la New York si incheiat tot aici dupa zece zile, a inclus, bineinteles, si o actiune organizata la Festivalul de la Daytona de catre “BMW of North America, LLC”. American BMW De fapt, tinta noastra principala a fost, inca de la plecare, cel mai sudic punct continental al S.U.A., aflat la Key West. Impresionanta borna de aici arata ca mai sunt “90 de mile pana in Cuba” si ca acolo, practic, “cazi de pe harta”... Pana la ea, noi am avut de condus peste 1.600 mile, adica 2.600 km la dus si tot atat la intoarcere, via Philadelphia, resedinta fratilor Mijaica. Nu doar de dragul performantei atingerii “Southernmost Point” ne-am “exilat” la capatul Pamantului, ci si pentru ca una dintre prestigioasele reviste yankee anunta aici o “importanta adunare de motociclete”... Luasem deja in piept trei zile de vreme cainoasa, inclusiv in Florida, statul “soarelui stralucitor” si “absolvisem” prima mie de mile. Ajungem pe 4 martie dupa pranz la Daytona, unde era cea mai mare concentratie din lume de motociclisti pe metru patrat si unde nu puteam rata, printre obiectivele importante de aici, un imens pavilion alb-albastru flancat de un superb si imens camion-caravana... Inscrierile erau selective, locurile limitate, iar noi am reusit sa fim admisi “ultimii pe lista, cu voia dumneavoastra” la “BMW Daytona 2002 Group ride event” pentru data de 8 martie. Noroc cu extraordinara inspiratie de moment a lui Costel, calauza mea pe pamant, beton si asfalt american, caci altfel ratam evenimentul... A plouat seara si toata noaptea, egalandu-se, de fapt, chiar recordul de frig din ultimii 35 de ani: plus... 2° Celsius. Si asta intr-o zona cu clima presupus... tropicala! Dimineata urmatoare am plecat mai departe si am vizitat Kennedy Space Center, fieful temerarilor astronauti, unde un strop de soare s-a mai indurat de noi... Dupa alte 328 mile, ne-am cazat la un motel din Hollywood Florida si “am dat o fuga” pana la Miami sa-l vizitam pe Traian, un prieten de-al calauzei mele, un roman sofer de camion in S.U.A. Gazdele - “jos palaria”, apartamentul, “ca-n filme”, ciorba si sarmale ca la mama acasa... Deosebirea era ca in “parcajul” de la parterul blocului se odihneau o mandrete de... iahturi! Pe 6 martie dimineata, din nou “pe cai”! Costel - pe BMW-ul lui R 1100 R, eu pe Suzuki-ul Bandit 1200 S, proprietatea bunului meu prieten, Marian, celalalt “Mijaica Brother”, care mi l-a cedat cu toata inima. Locurile din spate sunt ticsite de bagaje si costume impermeabile. Impermeabile?! Poate prima jumatate de ora... Ploaia ne face, din nou, ciuciulete alte 200 mile... Ajungem cu chiu cu vai in Key West, ne cazam la South Winds (122 $ camera) si, pentru ca nu mai “toarna” asa tare, stam la coada sa ne pozam la celebra borna “Southern most point”... Chestia care m-a indignat din cale afara nu a fost coada propriu-zisa, ci nesimtirea unor asa-zisi motociclisti americani... astia si-au adus pana aici, cale de mii de mile, “sculele” stralucitoare... priponite bine-mersi pe platforme trase de automobile uriase, care mai de care 4x4. Le-au descarcat, le-au pornit decibelii, s-au urcat pe ele, au intrat in fata fara nici o jena si au facut poza de familie. Le-au cocotat din nou pe post de recuzita si au plecat fericiti in masinile lor cu aer conditionat. Supermotociclisti, n-am ce zice!... De fapt, am constatat ulterior ca doar cel mult 5% din cei care se fataie de colo-colo prin America conduc efectiv motocicletele pe distante foarte lungi. Majoritatea folosesc, cu nonsalanta, formula rulota-platforma, mai sus-amintita... Si am mai avut o imensa si crunta dezamagire... Mult trambitata si mediatizata adunare BMW de la Key West se concretiza intr-o duzina de motoare parcate in fata terasei restaurantului Southern Cross, unde... 15 - 20 de pensionari beau bere... Am cazut pe spate. Repede, inapoi la Daytona! “Repede” inseamna dimineata urmatoare, cand, bineinteles, ploua iar. Nu avem de ales si conducem toata ziua 500 de mile pana la Palm Coast... Alte 40 de mile in noapte, cautand din motel in motel un loc de dormit, “misiune aproape imposibila”, fiindca “saptamana motociclistilor” iti da impresia ca toti centaurii din lume s-au adunat in imprejurimile Daytonei... Gasim, cu mare sansa, o camera libera (nu va spun scorul!) la un superelevat hotel, asa ca putem sa ne descarcam fericiti bagajele, dupa care facem o baie fierbinte... de o mie de puncte! Dupa noi, receptionera, o negresa sexy, pune la intrare, cu vadita satisfactie proletara, anuntul “no vacancy”... Norocul nostru! Dimineata este splendida si asa va fi toata ziua! Normal, pentru ca trebuie sa participam la parada BMW, unde am fost admis cu patru zile inainte sa particip cu... Suzuki! Dar, ziaristii au si privilegii, nu numai indatoriri, nu-i asa?! Ma gandesc ca este mai onorabil sa las “Banditul” intr-unul din parcajele imensului circuit “Daytona Speedway” si sa merg ca pasager pe BMW-ul lui Costel. O forma de politete fata de organizatori si convenabil pentru mine. Asa voi reusi sa fac fotografii pe tot traseul! Actiunea debuteaza cu un “breefing”. In S.U.A. sunt peste 150 de distribuitori si mai mult de 150.000 de posesori de motociclete BMW. Peste 250 dintre acestia, unii dintre ei membri ai cluburilor BMW Motorcycle Owners of America, BMW Riders Association International, Yankee Beemers, Sled Dog Touring Team, Iron Butt si altii, asculta cu atentie, pe platoul de la Volusia Mall, indicatiile “sefului de coloana”. Este un tanar simpatic si blond, politist din California, in civil, detasat aici special, care ne va conduce de pe un rasat si impozant R 1150 RT, nou-nout. Incalecam si, in grup compact, iesim pe Speedway Boulevard. Eleganta cavalcada susuratoare a BMW-urilor impresioneaza toata Daytona. Decibelii, ghidoanele-prajina si rotile din fata ale Harley-urilor care ajung in intersectii cu 2 metri inaintea motoarelor “in V” nu mai intereseaza pe nimeni. Trece elita! Nu exagerez cu nimic. Am vazut chopperisti ultravanitosi care, la vederea emblemelor noastre, salutau cu deferenta. Sa vezi numai asta si merita tot chinul de pana acum! Viram la dreapta pe lungul Ridgewood Avenue, care se intinde, multe mile, pe tarmul Oceanului Atlantic. Apa este calma, de un verde superb, cu mici dantele de spuma alba. Trecem pe langa palmieri, desisuri de mangrove, pe langa ferme particulare si case cu arhitectura superba, in stil sudist. Oprim in cele din urma la Riverside Pavillion, la numarul trei mii patru sute treizeci si unu! Aici, la un restaurant select, este organizat banchetul BMW. Parcam in liniste. S-a facut deja seara si, pe un ponton luminat de faclii, ne delectam cu bauturile si masa. Lume buna, atmosfera este destinsa. Ca souvenir primim niste superbe tricouri “Reach the beach” cu emblema firmei bavareze. Cu bucurie constat ca, reprezentand o revista romaneasca, la 12.000 km de casa sunt privit cu simpatie. “Oh, Romania, very well!” “Ne-am cunoscut undeva?!” “Da, la Salonul Intermot de la MĂźnchen.” Spre miezul noptii, Helge Pedersen, caci despre el este vorba, unul dintre cei mai mari ziaristi-motociclisti ai lumii, autorul a sute de reportaje, carti de calatorii si al volumului “Zece ani pe doua roti”, in fata unui ecran de cinema, ne comenteaza cu umor imaginile filmate in ultimul sau raid prin Islanda. In parcaj, intr-o lumina discreta, rasatele motociclete BMW asteapta, etaland un stil inefabil, intoarcerea cavalerilor cu sange alb-albastru. Daytona Story Am avut deosebita onoare si privilegiul de a participa la un eveniment unic in lume: “Daytona Bike Week”. In acel an, traditionala adunare implinea 61 de ani. Forever young! Imaginati-va un oras intreg “bantuit” de o jumatate de milion de motociclete! Nu este nici o exagerare si nici ideea unui scenariu de film science-fiction. Pe o raza de 80 de mile in jurul celebrului oras nu ai loc sa arunci un ac din cauza densitatii traficului cavalerilor motorizati. Bineinteles, fiind la el acasa, predomina Harley-Davidson, eternul “vis american”, in toate variantele posibile. Asta nu inseamna ca celelalte modele sunt lasate deoparte. Pe langa cruiserele de toate felurile trec “lasere” supersport si touringuri devoratoare de kilometri. S-a crezut ca recordul de participare intregistrat in 2001 nu va fi egalat niciodata. Traditionala adunare de la Daytona implinise sase decenii, prilej cu care au fost “contorizate” aici 350.000 de motociclete. Iata ca cele mai optimiste estimari au fost spulberate. 500.000 de motociclisti, veniti din toate colturile lumii, participa la eveniment! La Centrul de Organizare din Daytona Beach se inregistreaza intre 4.000-5.000 de vizitatori zilnic, aproximativ 300 pe ora! Cea mai mare vanzoleala este pe Main Street, Beach Street si International Speedway Boulevard. Zgomotul miilor de motoare este incredibil, mai ales al Harley-urilor, ale caror tevi de esapament nu au practic amortizoare. Pe strada principala am avut “sansa” sa constat pe viu acest lucru si sa conduc intr-un viespar eterogen in apropierea plajei, o mila in doua ore... Asta da parada... 75 de politisti patruleaza in fiecare zi a “Bike Week-ului”, incercand sa tina in frau exuberanta motociclistilor. Cu toate acestea, salvarile au raspuns la 69 de apeluri. Intre 2 si 10 martie, din pacate, accidentele in care au fost implicati motociclistii “luati de val” s-au soldat cu zeci de raniti si noua morti... Celebritatea orasului Daytona isi are originea la inceputul secolului, o data cu debutul curselor de viteza pe nisip. Inceputa in 1903, seria “curselor de iarna” a continuat in Ormond Beach pana in 1910. Primul record motociclistic dateaza din 1907 si apartine lui Glenn Curtis, pe o motocicleta cu motor V8. Pe 24 ianuarie 1937, grupul pasionatilor curselor moto s-a mutat la sud de Daytona Beach-Florida, pentru a concura pe plaja si pe strazi. Aici, Ed Kretz, pe un Indian, a reusit, cu o viteza de 73,34 mph, sa castige trofeul orasului. Ceea ce a inceput ca o simpla intrecere pe plaja, a devenit, cu timpul, Daytona Bike Week. In vara anului 1958 incepe constructia noului supercircuit de viteza, proiectat de inginerul Charles Moneypenny. Vazut din aer, celebrul de-acum circuit trioval, cu inclinarea virajelor de 32°, are forma literei “D”. Cursa inaugurala, “Daytona 500”, a avut loc in 1959. De atunci, Daytona USA este o adevarata bijuterie in coroana circuitelor internationale de viteza. Nu este un loc mai bun sa-ti petreci timpul decat pe Main Street sau pe oricare alta strada din Daytona Beach. In tot orasul sunt foarte multe lucruri de facut sau de vazut, indiferent daca iti place sa te etalezi sau sa stai pe o terasa cu muzica “blue-grass” si sa privesti motoarele care trec pe langa tine. In “Saptamana Motocicletei” alergi de dimineata si pana seara fara sa cuprinzi totul. Printre altele, poti testa personal motocicleta dorita. Reprezentantele marcilor de prestigiu ofera pe tot parcursul saptamanii asa-numitele “Demo Ride”. Potentialii clienti fac probe cu toata gama noutatilor: Aprilia, Benelli, BMW, Harley-Davidson, Honda, Triumph, Victory si Yamaha. Nu poti lipsi, bineinteles, de la concursurile moto de toate felurile. De la trial, super-cros sau viteza pe circuit, absolut orice competitie doresti iti este accesibila. Pasionatii vitezei, printre care ne-am numarat si noi, au fost prezenti la cele “200 mile de la Daytona”, unde au urmarit cu sufletul la gura, pe ovalul de beton, cursa de superbike. Dupa 57 de ture si viteze care ajungeau in linia dreapta la 180 mph, a invins “la fotografie” Nicky Hayden. Dar, cel mai important lucru la Daytona este ca nu te simti pierdut printre sutele de mii de motociclisti. Ba, dimpotriva, faci parte integranta din aceasta mare si impresionanta lume pe doua roti. Un pod foarte Indepartat... Este de la sine inteles ca un raid de peste 5.500 km cu motocicleta prin imensitatea Americii de Nord nu se poate povesti doar in cateva randuri... Am condus prin New York, New Jersey, Pennsylvania, Delaware, Maryland, Virginia, North Carolina, South Carolina, Georgia, Florida... Totusi trebuie sa ne luam la revedere de la “Autostrada 95”, cu o “concluzie finala” a calatoriei noastre de-a lungul coastei de est americane. Trecand peste lungul zbor de la Bucuresti la New York, diferenta de fus orar, oboseala inerenta unei astfel de performante, sacrificiile materiale si diferentele de conceptie implicand, nu de putine ori, educatia si simtul estetic, ramai dupa un astfel de periplu cu o memorabila experinta de viata. Multumesc firmei Automobile Bavaria care mi-a oferit biletele de avion pentru a ajunge pe continentul american. Pe langa oamenii minunati cu care lucrez, avand in vedere specificul meseriei, trebuie sa-i mentionez aici in mod deosebit pe fratii Constantin si Marian Mijaica din Statele Unite, fara de care aceasta aventura motociclista nu ar fi avut loc. Marian, posesorul si al unei impresionante Honda 1100 XX, mi-a pus la dispozitie un performant Suzuki Bandit 1200 S aproape nou, despre care nu pot sa am decat cuvinte de lauda. Costel, care are acum in colectie si o Yamaha Fazer 1000, a fost “bancherul” si calauza mea de incredere de la New York la Key West si inapoi, mergand “ca trenul” cu BMW-ul lui R 1100 Roadster peste 3.400 mile. Totul in numele prieteniei si al acestei pasiuni frumoase care se numeste pur si simplu: “motocicleta”. America nu exceleaza numai prin imensitatea spatiilor, ci si prin cultul grandiosului, al lucrului bine facut si al noului. Cu toate acestea, paradoxurile sunt la ele acasa in orice domeniu... De la oamenii superstilati de pe Wall Street pana la cei cu doar “educatia” strazii, de la zgarie norii din beton si sticla pana la casele “din carton”, orice poti intalni aici. A te hrani si a avea masina sunt lucruri atat de banale, incat poti gasi aproape oriunde un automobil second-hand la pretul unei perechi de pantofi si, din pacate, oameni obezi la tot pasul... Dar, ca “pasionat al motoarelor”, ceea ce te impresioneaza cel mai mult este veneratia americanilor pentru “zeul automobil”. Un zeu care include in notiunea sa intreaga, bineinteles, si motocicleta. Spre deosebire de tarile subdezvoltate, aici un “om de succes” nu concepe sa nu aiba si un Harley-Davidson in dotare sau orice alta marca ii doreste inima... Din pacate, imaginea de legenda a celor care cutreiera “Statele” in lung si in lat, “rebeli, boemi si liberi”, in sa, la ghidon, repet, este umbrita de obiceiul unei majoritati comode care include in acest “film” si un automobil pe post de catar de povara... tocmai bun sa care motocicletele la destinatie. Impresionante sunt retelele autostrazilor americane... Rareori ai ocazia sa conduci doar pe o banda sau doua si de foarte putine ori te intalnesti cu traficul din sensul opus. Aici formula de baza este linia cat mai dreapta, latimea cat mai mare, in general drumurile betonate avand patru sau cinci benzi pe sens... Pe “Interstate” (nord-sud: cifre impare, est-vest: cifre cu sot) desi vitezele sunt “limitate” la 70-90 mph (110 -145 km/h), nu poti parcurge o jumatate de mila fara sa vezi pe carosabil negrii serpi zdrentuiti ai bucatilor de cauciuc explodat! Sau, mai rau, carambolaje apocaliptice care implica uneori sute de autovehicule... Cu toate ca, in ansamblu, traficul este foarte bine organizat, din cauza distantelor enorme si a schimbarilor climaterice, de multe ori ai certitudinea ca aici se aplica un singur principiu: “mergi sau crapa”... Este adevarat ca nu te intalnesti la tot pasul cu caini striviti pe carosabil, dar deplasandu-te mult spre sud, observi cateodata, cu parere de rau, ratoni simpatici cazuti victime suvoiului continuu de camioane, automobile si motociclete... Noaptea este o placere sa conduci pe soselele americane. Nu doar datorita traficului mai putin intens, ci si acelor “butoni” reflectorizanti fixati in carosabil, care iti arata perfect drumul si iti confera o agreabila senzatie de siguranta. Desi au fost zile in care am condus de dimineata pana la miezul noptii, chiar si 1.400-1.600 km, am suportat diferente de temperatura de la -5° C la +27° C, am infruntat o furtuna demna de filmele lui Spielberg, am strabatut zece state ajungand sa traversez ultimul si cel mai indepartat pod din Key West - Florida, am fost marcat de o imagine cu adevarat grandioasa pe care nu o voi uita toata viata... La intoarcerea in New York, noaptea, am vazut “Gemenii” renascuti din doua imense turnuri de lumina care atingeau cerul... A doua zi dimineata, la o emisiune de stiri TV, m-a socat vederea unui obiect mic dar cu valoare de simbol, scos la lumina dintre ruinele de la “punctul zero”. Un ceas de mana continua sa isi faca datoria, aratand intregii lumi ca Timpul Americii nu se opreste! Text: Dan Nastase Foto: Constantin Mijaica

Faptul ca modelul R Sport s-a scos din productie nu este deloc relevant. Mai ales in comparatie cu R si S. Sau, mai bine zis, este, dar in zona cu plus a discutiei ! Comparativ cu Bandit si Fazer... Gandeste-te la ce rimeaza mai bine cu tine. In primul rand e BMW... deci, alta viata ! Si... tot in primul rand... are transmisie cardanica ! Exista un astfel de model in showroom-ul BMW din Pipera. Dupa ce il vezi, da-mi si mie un PM. Am unul ca nou, la 8.000 km si la 9.000 euro, adus acasa ! La multi kilometri frumosi !

...Dupa 25 de ani - ar trebui sa fie !

Valentin, prietene, multumesc mult pentru aceasta amintire frumoasa din tineretea noastra... Filmarea a fost facuta in parcarea de la "Casa Alba" din Padurea Baneasa prin anii 1984 - 1985. Ideea, proiectul si desenele de executie imi apartineau. Lucrarea a fost facuta de o echipa de meseriasi de mare exceptie... Dupa 3 ani de munca a iesit un touring-sport functional, care, firesc, suporta imbunatatiri - incepand de la estetica si terminand cu amortizarea si rapoartele de transmisie. Totutusi, si asa, performantele sunt inca de mare exeptie... Pentru cei ce vor sa afle amanunte: Almanahul Auto 1985. Remarcabil este faptul ca, in aceea perioada am putut omologa acel prototip - o motocicleta BMW R 60 cu motor de automobil Wartburg 353 - un unicat care traieste si acum... La multi kilometri frumosi ! Pe Transfagarasean.

La multi ani cum vreti voi dar mai ales "cavaleresti", fratii mei de arme !