AlexAB

De 1 Mai muncitoresc am decis sa lucrez la un mic proiect. Probabil pentru ca BMW G650 XChallenge-ul a fost in productie doar cativa ani, nu s-a obosit nimeni sa produca si machete dupa acest model. Asa ca am zis sa transform eu o Honda CRF 450R de la Maisto intr-un BMW G650 XChallenge. Modelul de la care am pornit: Rezultatul final: Ce-am facut: Am desfacut mai intai toate bucatile si le-am vopsit cat mai aproape de realitate, acoperind cu scotch diverse parti in proces. Cadrul, motorul, bascula, carenele, saua, aripa fata, codita, protectiile furcii si masca din fata. Am decupat din spuma farul si am furat oglinzile si codita cu suportul de numar de la o alta motocicleta din colectie, la fel am procedat si cu X-urile de pe carene. Si adaugat la altar:

Salutari! Departe (de Bucuresti) mai sunt zonele frumoase. Pentru ca iesirea pe Tabla Butii de sambata n-a facut decat sa-mi sporeasca apetitul, am decis sa mai fac o tura dupa o zi de recuperare si inainte sa inceapa ploile. Traseul pe Google Maps a trecut prin Ramnicu Valcea, Valea Oltului, Manastirea Arnota de langa Cheile Bistritei, Cariera de piatra, Muzeul Trovantilor, Pripoare si 15 km de forestier pana la cabana Cozia, varful Ciuca Mica din masivul Cozia. Un total de 634 km care adunati cu restul au dat 2000 de km pe noua si mirifica motocicleta, anul acesta. Pe Cheile Bistritei am mai fost si in tura din 2018 cand m-am pierdut in Cheile Sohodolului, asa ca nu am mai intrat prin ele. La 6 jumatate dimineata apasam pe butonul de pornire. Toba fiind stock e mega silentioasa, si imi place sa cred ca vecinii apreciaza lucrul asta : ))). Am luat decizia proasta de a-mi da jos mesada de la pantalonii de iarna. Sambata fusesem in blugi pe Tabla Butii si a fost super cald. Ma asteptam sa fiu ok doar cu astia de touring, dar am dardait de frig tot drumul, cu vreo 3 opriri pana in Ramnicu Valcea doar ca sa ma incalzesc in benzinarii. Manastirea Arnota Am ajuns aici la 10:30, pe un drum usor si frumos, abia incepuse sa se mai incalzeasca. Vederea de aici de sus, de langa manastire, a fost divina: Cariera de piatra Sunt cateva drumuri pe urcare, relativ abandonate. Vreo doua au semne cu trecerea interzisa, insa unul de sus nu avea nici un semn la intrare, asa ca am zis fie ce-o fi. Sunt convins ca doar localnicii stiu vederea asta, si niciunul dintre turistii in pelerinaj la biserica nu urca pe-aici. Pe coborare nu am rezista sa nu ma opresc langa utilajele astea masive: Muzeul Trovanitlor Scurta oprire, si aici am mai fost anul trecut, pietrele sunt aceleasi :)) Valea Oltului si consumul la pompa Oprirea obligatorie la OMV-ul din zona asta a indicat un consum de 3.55%. Aberant! In planul initial aveam in gand sa vizitez si cascada Lotrisor, insa paznicul a zis ca nu e permis accesul motorizat. O ora in plus la program era prea mult, si am zis ca nu-i bai, mai dau o fuga cand se termina sezonul si nu mai ramane nimeni acolo, poate prin Noiembrie. Drumul peste Olt, inspre Pripoare, de vis Tot aici mi-am facut niste prieteni de la centrul de informare turistica. Mi-au dat multe pliante si am stat un pic de vorba despre ursi. Cica majoritatea in zona sunt ierbivori si cumintei, dar este unul care a mancat o vaca sau doua, se pare ca a prins gustul. E superb, ingust, virajat, asfalt ornat cu surprize de nisip sau drum in constructie, inconjurat de dealuri verzi, aici sunt cateva poze de pe helmet-cam, din traseu: Urcarea pe munte spre cabana Cozia Undeva din Pripoare se face dreapta. Am ratat intrarea si am mers mai departe cativa km, pana am zis sa intreb ca GPS-ul era praf, si-am batut cale intoarsa. Urcarea in sine e superba, un forestier usor pe care urcau oamenii si cu 4x4uri si passaturi, presarat pe alocuri cu bolovani mai mari sau desfundat, cateva mici noroaie de la topirea zapezilor dar in general foarte bun, merge facut cu orice hayabusa sau ninja, race-ready. Un baiat mi-a intins pumnul :). Recunosc ca am respirat usurat cand am intalnit lume pe acest traseu. A fost o placere rusinoasa sa depasesc orice chinuiala cu 4 roti, de la range rovere la 1310, atat la urcare cat si la coborare. Varful Cozia (Ciuha Mica), in-cre-di-bil de frumos Pacat ca ai nevoie de 3h de vajaiala continua cu 110km/h sa ajungi in locurile astea misto, dar la final iesi pe plus. Ii invidiez acum si pe cei care locuiesc in Ramnicu Valcea, ca si pe cei din Curtea de Arges, Pitesti, Ploiesti sau Brasov. Inca un plin inainte de drumul spre casa arata un consum de 3.25% dupa alti 137km. Curata nesimtire, avand in vedere ca am tinut-o in ture pe asfalt si pe urcarea pe munte. Am trecut de blocajul de cativa km de pe autostrada (m-am bucurat ca nu a fost un accident ci doar ingustarea pe un sens) si la 8 seara am apasat pe butonul rosu de pe ghidon, lesinat de oboseala. Trebuie sa-mi spal motocicleta.

:))) mersi la fel!

Impresii dupa prima iesire in off mai serios cu motocicleta. Cu ocazia asta am implinit si 1300 km cu ea din Martie. Protectiile de manete sunt extrem de solide, nici nu s-au clintit. Ghidonul a ramas drept. Se sprijina in protectii, scarite (pliabile) si roata din spate. Dupa Pasti dau comanda de pedala de ambreiaj de pe louis. Are un pic de joc pedala de frana spate, o s-o strang la loc. Suspensia ferma dar previzibila, adica mi s-a parut ca asa cum intuiam ca se va comporta pe gropile din fata, asa se comporta. Na n-am mers nici eu extrem, dar am trecut prin niste rape si gropi. Pozitia in picioare mi se pare in continuare uimitor de comoda si naturala. Am reusit o data sa schimb viteza stand in picioare, intentionat :D. M-am bucurat de lipsa carenelor si a parbrizului la urcarile abrupte pe care pentru prima data tot in scarite le-am facut. Au zis baietii ca tine prea sus ambreiajul, ce am inteles eu din asta e ca trebuie strans mult si cu putere, dar ma rog, o sa mai invat sa-l mai patinez. Imi place ca nu curge benzina si nu se ineaca dupa culcatura. Ma intrebam daca sa mut senzorul de cric sub sa, in ideea in care mi-ar afecta pornirea de la zgaltaieli sau vreo culcatura. O sa pliez oglinzile inainte de off road de acum incolo, din piulita de pe suport. Am in gand niste caramele mai serioase, gen Mitas E-09. E superb sa mergi pe serpentine, apoi sa urci pe munte, si la final sa te dai din nou pe asfaltul serpuit. Il tin pe vertical pentru sosea ca sa nu cobor privirea si sa-mi iau ochii de la drum, si pe orizontal pe off.

Suuperb! Mulțam Cristache.

Fie vorba intre noi, riderii sunt din alta categorie :)) Am niste chestii in minte cand vine vorba de crash proofing. Primul ar fi sa nu mai cad :))) adica sa mai adun experienta, sper eu si un curs pe off anul asta si alte exercitii care sa ma ajute sa-mi dezvolt "balansul", atat cat o fi el. Poate un scut mai mare, un schimbator de viteze de pe louis.de care sa se indoaie si eventual un crash bar minimalist de genul asta: Filmuletul rezumat al lui cristache:

Salutari! Credeam ca turele de anul trecut au fost extenuante. Nu. Tabla Butii a fost extenuanta, e un animal diferit de Muntii Baiului, cel putin in perioada asta a anului. Cu 3 culcaturi, doua in zapada, una pe grohotis la deal. Ma dor genunchiul stang, umarul drept si ceafa, practic sunt calcat de tren :)). Ceilalti doi baieti abia pareau ca se incalzesc spre finalul turei :)) ba chiar dezamagiti de cat de usor a fost traseul. Ce am invatat: Nu intra ca boul in zapada. Intra mai incet. Daca tot intri, stai mai in spate in sa ca sa usurezi fata sa nu se blocheze in zapada adanca (prima cazatura). Caramelele sunt mai bune decat K60urile. Sa tin mai mult de ambreiaj ca sa previn trasul involuntar de acceleratie cand ma dezechilibrez (a doua cazatura) Sa cobor la vale pe noroi cu frana de motor mai mult decat cea de spate, ca risc sa blochez roata (asta parca a fost a treia, dar tot pe zapada) Tot la vale, pe noroi, sa nu mai merg pe mijloc ci prin rausoarele formate ca e acolo am sanse mai mari sa gasesc aderenta/pietricele. Premiere Incepand cu cea evidenta, am botezat BMW-ul in offroad pentru prima data. A rezistat culcaturilor si a mers exceptional, inclusiv pe asfalt. Iubesc motocicleta asta. Am mers prin zapada. Am reusit sa merg mult mai confortabil si pe distante mai mari in picioare. Am urcat cel mai inalt deal din viata mea, ridicat in scarite. Am reusit sa il si cobor fara sa mor. Am coborat cea mai lunga si abrupta panta cu noroi din viata mea, mers cu incetinitorul si spatele fugind. Ingrozitor :)) Progrese pe mersul pe forestiere, fata de anul trecut, in scarite cu 45-60/h. Peisajele au fost superbe si compania selecta si dispusi sa ma invete si sa ma ajute sa ies din c@ca :D. Multumesc! Mi-a placut mult sa merg cu oameni cu mobre oarecum de aceeasi putere si greutate. Prima urcare n-a fost foarte dificila, pamant combinat cu pietre sau iarba, dar nimic de speriat. Mi-am zis pff, joaca de copii. Pe vremea insorita si calda am facut prima oprire la izvor langa Monumentul Eroilor Cazuti Am continuat drumul pe creasta, si nu o data l-am pierdut pe Gabi. In secunda unu il vedeam in oglinda. 10 minute mai tarziu aparea ca prin magie sau teleportat in fata mea, gasind tot felul de trasee dubioase si nemarcate. Pana cand se decidea sa isi faca iar aparitia :)) Joaca de copii pana la prima zapada. Cea in care ziceam mai devreme ca n-am stiut sa intru. M-am blocat in ea dar am fost ajutat de Gabi sa ies. La a doua patura mare de zapada am ales sa merg pe urmele lui Gabi. Dar ce n-am realizat eu e ca imi lipseste si skillul lui :))))) si hop, m-am trezit cu piciorul sub ea si cu cerul deasupra si cu coorul ud si rece. Apoi am avut placerea sa vad si cum trebuia sa merg defapt pe-acolo: Drumul continua pana apar muntii astia frumosi la orizont. Aici Cristi mi-a facut o poza de mare maestrie, cel mai adevarat advrider din cati au existat pana acum. Mergand cu 2 la ora Urmatorul popas a fost la cimitirul eroilor unde am ars-o gangsta (poza e postata cu permisiune). Cazatura cea mai aiurea a fost pe o portiune de grohotis sub care era un sol afanat. Am pierdut mobra spre stanga, am pus jos piciorul stang dar am tras de acceleratie din greseala si fara sa strang din ambreiaj. Rezultatul se poate observa mai jos: Nu stiu de ce naiba, ca doar pe Muntii Baiului am dat de o gramada de bolovani dar am reusit sa trec fara sa cad. La un moment dat Gabi a propus un traseu frate cu Satana. I-am zis ca in groapa noroioasa si cu frunze din poza de mai jos eu o sa cad cu siguranta, si chiar si lui ii fugise roata mai devreme. Am zis sa lasam asta pe alta data si sa alegem un traseu mai ok. Dar omul s-a razbunat. Asa e. In poze nu se vede, dar asta e cel mai al naibii inalt si lung deal din lume. Gabi mi-a dat sfaturi despre ce sa fac, cum sa stau si cum sa urc, i-am lasat pe ei primii si in mod incredibil, stand in picioare, am reusit sa urc si eu. Apoi, stupoare. Ala nu era drumul si cica tre sa si coboram inapoi :))))))) For fu cks sake! Cristi e un artist, maestru in a surprinde momentele cand eu contemplam si regretam decizia de a veni in sezonul asta pe Tabla Butii. Dar singur nu reuseam oricum. Coborarea de pe munti a fost oricum ca o cina acasa la o familie de iepuri pasionati de S&M. Cu morocvu'... A bagat si Gabi panica legata de K60uri ca sunt tehnic niste slick-uri. Si asa am coborat eu inceeeet, inceeet, cu un picior pe jos si unul pe frana spate - poza nu e reprezentativa pentru partea cea mai abrupta si alunecoasa, asta era parca spre final. Aveam bratele super pompate, desi incercam activ sa ma relaxez.. nu mergea. Drumul s-a terminat cu niste forestiere, prin care anul trecut as fi mers cu 20km/h, insa acum am indraznit un 45-60km/h. Bine tot am ramas in urma, dar macar e un progres. Iau mult mai ok curbele in picioare acum decat le iau stand in fund pe sa. Cea mai buna omleta din lume, la final, povestind cat de incantat am fost de iesirea asta, urmata de serpentine frumoase pe asfalt pana spre Ploiesti. Am cea mai tare motocicleta din lume. Eram asa de muci ca la benzinaria de dupa am uitat sa mai pun la loc busonul pe rezervor..

Cat de frumoase sunt locurile alea, o incantare sa revad traseul asta, m-am uitat la tot filmuletul. Deci sa-mi bag am numarat vreo 6, 7 trante cu KTM-ul si Africa Twinul. Spectaculoasa rostogolirea rider-ului cand s-a dus naibii la vale Honda. "apropo asta nu-i traseul" :)))) Bravo ca ati izbavit baieti, si eu ma rugam sa se termine bolovanii aia pe urcare. Tot asa am urcat si noi pe rand, pe toate portiunile astea. Sunt asa de grele mobrele astea, cum se inclina un pic cum le-ai pierdut.. Cred ca ati slabit cel putin 5 kg. Dar a meritat, ati prins si voi vreme buna si vedere superba spre Bucegi Ce misto e Nexx-ul ala, e primul sau X Wed 2? "Cu negru-n jos" :)))) Superb!

Fabulos, asa ramane @cristache si @ggobi, sambata dimineata la ora 8 la Petromul de dupa Mioritei. Daca ma opresc pentru vreo poza pe drum va prind din urma :D. Alimentam la Valenii de Munte.

Rond Miorița pe dreapta sau Petromul de după rond?

Daaa Daaa, 8 e perfect, urmărim vremea, dar sigur va fi bună de ciocnit ouă prin noroi :))

Mai are chef sa mearga cineva? Pe DN facem 2 ore pana in localitatea Slon (google maps) apoi spre Cimitirul Eroilor si Vama Buzaului, cat permite drumul. Fie 10 metri fie toti cei 35 de km. Ma gandeam sa ajung inainte de ploile de saptamana viitoare. Daca nu ne place ne reorientam, momentan nici eu nu sunt convins.

Multumesc frumos @fuchsia, am inteles acum si logica. Mi-am pus pe lista multimetrul, de redresor nu sunt convins ca o sa-l folosesc ca vine caldura si merg des, dar ma mai gandeam la un compresor. de fapt nu, ca am o pompa cu indicator de presiune.

Bai sa stiti ca a fost super simplu, intr-adevar. Am ales sa nu fiu viteaz cu degetele arse pe balcon si-am apelat la prietenii din service. Se rupe fâșu, se toarna lichidul, se lasa 30 min, se sigileaza. De acum sunt expert, pot sa-mi deschid service de activat baterii :)))). Partea cea mai superba e ca a fost prima oara cand mi-am dat jos carena si mi-am schimbat singur bateriaaaaa, yuhuuu!!! Si nu mi-a luat decat vreo 20 de minute :)). Si a si pornit motocicleta fara sa scurtcircuitez ceva. Mai intai decuplat masa, apoi pozitivul. Iar la bateria noua mai intai pozitivul, apoi masa fu ordinea firelor. Parca. Am urmat ce ziceau in manual. Toate urmate de o tura de noaptea cartilor deschise, si un mic show de lumini pe arcul de triumf. Salutari colegilor din trafic! Mersi frumos, o sa incerc sa comand unul de pe louis prin kronau. Bordul Vapor de pe Domi a fost montat de fostul proprietar impreuna cu Jumba. Eu abia acum explorez mai mult tainele mesteritului la motociclete, nici vorba de montat un bord singur :).

La cel luat de mine am luat bratul lung si prinderea, acea bila neagra cauciucata, un surub direct in suportul de ghidon. Ca sa fie cat mai la nivelul ochilor și imobilizat, fără sansa de a se roti in jos pe off-road. Pun niște poze mai târziu pe topicul cu mobra mea. Bogdan a ales sa nu aduca bikermag la smaeb, si nici nu avea toate prinderile disponibile in stoc. E altceva sa le ții in mână. (na, îmi rationalizez si eu cheltuiala). Am fost și la magazine scumpe unde mi s-a dat cu flit :)) omul sfințește locul, mai mult decât preturile, in umila mea opinie.

Mersi Silver, Red si Sin. Nu am nici multimetru nici redresor.. Daca sunt sanse sa o stric mai bine iau un tramvai pe culoar unic pana la un service unde știu ce fac.

Am primit cablul de ambreiaj OEM, am luat suportul de telefon de la RAM cu prindere in șurubul ghidonului, e genial, si o baterie noua, Toplite Yuasa TTZ10S. Diseară o sa încerc prima activare, am înțeles de la un prieten ca aceștia ar fi pașii: - desfac capacul de la recipient, care va deveni capacul de la baterie - desfac tipla de la baterie care acopera gaurelele - iau recipientul, il infig invers pe baterie - las sa se scurga, eventual apas usor - dau recipientul la o parte si astept 30-40 min pana nu mai bolboroseste - apoi pun capacul initial de pe recipient pe baterie si teoretic din acest moment e încărcată 50%. Orice alt sfat e binevenit. Îmi urez baftă

Primul SMAEB la care am participat, azi (duminica) pe la ora 11:00. Am incercat sa merg fara prejudecati, stiind ce s-a scris aici despre cel din 2018 si sa-mi fac propria impresie. Frumos ca ne-au ghidat baietii spre parcarea moto. N-am apreciat ca mi-au cerut banii de bilet inainte sa ajung la ea, cat eram pe moto, cu manusi in maini si mana pe ambreiaj, na si baga in neutru, da jos manusa, cauta portofelul sa scoti 30 de lei, nu scapa manusa, da banii, ia restul. Am admirat multe motociclete frumoase in parcare. N-am apreciat choperistii care atunci cand plecau tineau sa sparga timpanele celorlalti motoristi aflati in parcare, turand de-ampule@ motorul. Destul de mic spatiul expozitiei, am avut timp de doua ture. Inca amabili oamenii din standuri, desi probabil obositi dupa 2 zile pline. I-am apreciat pe cei de la Motor-inn @PICAMAR. Dintre toti vanzatorii de echipamente si accesorii, atat in magazin cat si la SMAEB, ei raman in top ca fiind cei mai prietenosi. M-au recunoscut ca si client. Au avut rabdare sa-mi arate mai multe optiuni si cum functioneaza si mi-am cumparat un suport RAM de toata frumusetea, cu prindere direct in suruburile de la inaltatoare si cu o reducere, totul la 350 lei: Singura motocicleta pe care am fost curios sa ma urc a fost Tenere 700. De doua ori. Am inteles ca e prototip si nu porneste motorul, finisajele nu erau ultima varianta, saua scartaia si plasticele din bord pareau lipite cu silicon ca la Dominatorul meu, si nici greutatea nu era neaparat apropiata de realitate. Dar mi-a placut simplitatea ei, foarte similara cu Domi. Supersporturile, vitezanele si chopperele personal ma lasa rece, insa am avut ocazia sa admir de aproape Niken-ul, Multistrada si toata seria adventure de la BMW. My god cat de enorma e versiunea Rally. E jumatate de masina. Overall, multumit de accesul la toate mobrele astea pentru doar 30 de lei. N-am gasit o cheie imbus in tot targul sa-mi prind si eu suportul RAM inainte sa plec de acolo. M-a ajutat in parcare un baiat, Bogdan, salutari cu ocazia asta, m-a asteptat cat am incercat eu sa-mi rezolv treaba (chit ca nu am reusit sa desfac atunci pe loc surubul), m-a lasat si sa-i admir casca la care ma gandesc si eu, un Nexx X.Wed 2. Cat am oprit pe la Victoriei ca sa-mi dau seama pe unde sa ocolesc maratonistii sa ajung si eu la Romexpo, un baiatel de mana cu mamica lui mi-a zis ca am o motocicleta frumoasa :D.

Pai nu e obligația ta ca șofer să elimini riscul ăsta? Daca nu vezi, dacă nu ești sigur, nu inițiezi manevra, nu te bagi, te uiți mai bine, nu ca "se întâmplă sa nu vezi mașina". Daca ți se întâmplă asta ideal ar fi să te orientezi și spre alte mijloace de transport.

Mulțumesc frumos Arius pentru răspunsul detaliat, e perfect!

Salutare! Cine a mai înmatriculat recent in București, poate ma ajuta cu pașii următori. Dupa ce am făcut contractul de vânzare, cumpărare si am primit actele, fiscalul si mobra de la vânzător: 1. Acum trebuie sa o înscriu la impozit pe numele meu mai intai, apoi sa ii fac RCA in vederea înmatricularii, corect? 2. Unde se plătește taxa de înmatriculare? 3. Unde se plătește taxa pentru numărul preferențial? 2. Ma duc la Pipera la înmatriculări unde imi fac dosarul - cand predau plăcuța actuala de înmatriculare? La depunere sau la ridicarea placutei noi? Desi am realizat că actele rămân la ei deci cat le aștept oricum nu pot circula cu mobra. Multumesc!

Salut Flex! Din ce-am vazut pinionul de atac nu e pe bascula nici la Xchallenge ci in aceeasi pozitie fix (se vede in poză ca lipsește aparatoarea de pe el) Ca diferenta in acceleratie, da, sunt destul de mari, pleaca mai repede, cu siguranta are potentialul de a se ridica mult mai usor pe o roata, avand fata mai usoara, are rezerve de depasiri si de la 120km/h in sus, reactioneaza foarte prompt. Nu e o bestie ca si KTM690, sau multe alte mobre care depasesc suta de cai, dar tinand cont de raportul putere/greutate (in carte are 53cp (60 nm) la 7000 de ture din 7500 si 156 kg), pot sa concluzionez in mod complet stiintific.. ca merge mai bine decat Dominatorul :))). Serios acum, sunt bucuros ca am petrecut un sezon pe Dominator, care desi potent si el pentru un incepator, era mai bland. Later edit: Ca si completare, am dat comanda pentru un cablu de ambreiaj. Se pare ca se găsește doar OEM si într-adevăr e cam 220 lei (comparat cu 80 lei la Dominator). Am o presimțire ca e la capătul vieții, cursa imi pare ca s-a scurtat, ca s-ar simți un pic mai lung cablul și parcă e forțat sa ajungă la capăt cu maneta stransa. Si am simțit si niște mici pacaneli in maneta, ca si cum ar ceda unele firișoare metalice.. M-am uitat la cablu si e foarte murdar pe sub manson. Toate simptomele astea sunt asemănătoare sau imi aduc aminte de tura cu Domi pe niște dealuri, la 30km de Sofia când am rămas fără ambreiaj.

@pierrotlefou Cata mobra ai cu asa nava amiral cred si eu ca ajungi la 1400 de metri :)) Nu stiam de zona aia, dar uite o sa urc cand mai ajung prin Sinaia. @DeVazut_TMMersi fain, la fel si tie. E adevarat ca m-am indragostit de motocicleta asta. De pozitie, de cum se simte pe drum, de cum trage, de faptul ca nu are nici o carena in fata si esti doar tu si drumul si chiar si de cum se aude cu ciripitul asta suparat pe injectie. Si e si frumoasa. Realizez ca postarea sau tura in sine nu sunt neaparat speciale dar atat timp cat avem sectiunea asta de poze din excursii eu documentez tot, la fel si pe blog. @l.u.v Sunt cateva gropi, asa e, dar nu le-am simtit cu sliderul de la genunchi in acele curbe :)) @cozminoLe popou' a fost suparat aseara. Da' l-am pupat si i-am vorbit frumos si uite ca acum de dimineata e bine hahaha :)) Multumesc de invitatie, sincer as veni, dar nu pot sa fac un plan pentru ca e posibil sa plec cu munca. Daca nu plec cu munca, am 3 zile de Paste planificate cu familia. As putea in teorie in ultimele zile din Aprilie 29-30-1 Mai, daca se aliniaza stelele. Mai vorbim! PS: Invidiez brasovenii.

Asta este a doua mea iesire pe Cheia cu motocicleta, prima a fost anul trecut cu Dominatorul, si cred ca devine drumul meu preferat. E o tura un pic mai lunga (370 km) decat ultima cu noua motocicleta, tura in care am avut ocazia sa o cunosc mai bine si sa aflu si ce consum are. Cu bagajul pe locul din spate Pentru ca nu stiam cat de departe pot sa ajung cu 7 litri + 2 de rezerva, mi-am luat cu mine o canistra de 5l de benzina. Impreuna cu trusa de scule si o apa au incaput perfect intr-un ghiozdan pe care l-am prins cu o plasa de locul din spate. Am fost atent ca greutatea cea mai “mare” sa fie pe locul pasagerului, pe sa, nu pe partea fragila de cadru dinspre codita. Mi-am oferit setul de scule cu doua ocazii cand am mai intalnit motociclisti care pareau ca isi repara mobra, intr-una doar fumau o tigara, iar in cealalta asteptau platforma pentru ca era ars releul. Am plecat pe la un 7:45, si recunosc ca am cam dardait de frig pana pe la ora 10, in principiu din cauza ca nu mi-am luat cagula de iarna si nici manusile de iarna, si frigul s-a infiltrat destul de usor. Drumul pe Cheia A fost incredibil de gol, absolut superb. Cerul albastru, zapada printre pomi si pe dealuri. Pe portiunile uscate, gaz, insa in absolut fiecare curba prin padure, sau zona umbrita, asfaltul era ud si murdar, cu mazga. Am zis sa ies si eu un pic in pesaj, pe zapada. Mare greseala! Nu mi-am dat seama ca era inca inghetata, si abia cand am ajuns incet pe ea, cu viteza mica si am pus jos piciorul am remarcat ca acea limba de zapada era pationar. Cat pe-aci sa-mi cada mobra. Noroc ca n-am venit mai cu viteza si n-am strans frana fata ca ajungeam vesel in rau cu siguranta. Zapada pana la genunchi Pentru restul drumului am stat cuminte pe asfalt si doar am admirat zapada de la distanta, pana intr-un loc unde mi-am bagat picioarele in ea. La propriu. Lacul Maneciu: Drumul s-a pastrat liber spre Brasov, unde mi-am propus sa urc pe Muntele Tampa – n-am mai fost aici de vreo 10 ani cred. Frumos. Am trecut usor de aglomeratia de dupa Brasov, prin Azuga si Sinaia, dar n-am rezistat sa nu parechez langa una dintre pasarelele pietonale atunci cand am ajuns in Busteni. Cat a consumat motocicleta pe traseu? Prima data am alimentat dupa 103.2 km, parcursi cu 100-110km/h constant. Au intrat 3.98 litri, adica un consum de 4%. La a doua alimentare, dupa mersul vioi pe Cheia, prin orasul Brasov, urcarea pe Tampa, si inapoi prin Sinaia, dupa 84.3 km am alimentat cu 3.28 litri de carburant, adica 3.9% consum. Ultima alimentare am facut-o in Bucuresti, unde dupa 184 km in rezervor (inca nu se aprinsese lumina de rezerva) au intrat 6.42 litri, adica 3.49%, dupa portiunea de Sinaia, DN, cu viteze de 100-120, depasiri, si traficul prin Azuga, Otopeni si din Bucuresti. Frumos! La final, ajuns acasa pe la 16:00, dupa atata mancare pentru suflet, mult asteptata mancare pentru trup: Salutari celor intalniti azi in trafic!

Azi dimineata am facut o plimbare de vreo ora prin Bucuresti, si nu a existat stop sau incercare sa nu ii gasesc neutrul din prima (ieri spre/dinspre munca m-am chinuit de mai multe ori). E treaba 100% de invatat șpilul.