Dan Nastase Postat Aprilie 11, 2006 Share Postat Aprilie 11, 2006 (editat) Turul Romaniei pe motocicleta! Un vis implinit, demn de orice publicatie de profil care se respecta. Un tur de forta pe care l-a reusit in premiera in anul 2.000 revista "auto motor si sport", sora mai mare a revistei "Univers Moto". Un prilej oferit cititorilor nostri de a fi impreuna in aceasta "aventura rotunda" de peste 2.600 km. Si, de ce nu, poate, de a ne calca pe urme... Cum se "pregateste" turul tarii pe motocicleta?... Foarte simplu! Se ia un ziarist motociclist "bazat", care cunoaste de ani de zile aceasta "reteta", se "piseaza" contabilul-sef pana cedeaza, se "prepara" directorul revistei. Se "pun pe jar" si se mixeaza unul-doi sponsori pasionati, se adauga un copilot pe masura si se porneste la drum. Reportajul "se serveste" fierbinte... "Adventure R": un nume parca predestinat. Turul Romaniei: 2.662 km. Daca vrei il faci in 48 de ore! Si totusi, opt zile sunt total insuficiente... Este atata splendoare a naturii, atata istorie frumoasa si... atata imprevizibil pe drumurile nesfarsitei "tranzitii" incat este, de fapt, imposibil si o impietate sa relatezi un astfel de raid... pe scurt. "Adventure R", KTM 620 LC4. Adica o motocicleta enduro. Ceva ce nu s-ar potrivi in nici un caz cu un "trip" numai pe sosea. Se potriveste perfect! Cu ceea ce noi numim "autostrazi", "drumuri nationale" sau orice fel de drumuri, chipurile asfaltate... Daca i-ai spune producatorului cat de "touring" este motocicleta lui gen Paris-Dakar nu te-ar crede, ba chiar s-ar supara. Si totusi este... in Romania! De fapt, nu cred ca avand o altfel de motocicleta ai dovedi acest traseu. "Vitezist" din nastere, "long-rider" prin vocatie, "endurist" din curiozitate, trebuie sa recunosc ca "volens nolens" enduro-ul este la el acasa pe plaiurile mioritice... unde cateodata drumul este pe camp! ... Prea inalta, prea incomoda, trepte de viteza calculate "altfel"... un cosmar de vreo 30 km inclusiv iesirea din oras. Adica, de fapt, cat sa realizezi ca este un enduro, ca accelerezi si nu franezi la denivelari, ca treci "fluierand" peste sinele de cale ferata, ca nu te intereseaza deloc inexactitatile de constructie ale soselei, ca poti sa "musti" din acostament daca cineva venit din fata iti taie virajul, in sfarsit, ca poti evita greselile fatale ale cuiva de pe contrasens. Sau, pur si simplu, poti sa iesi "in peisaj" la un picnic. Traseul a inceput si s-a terminat la sediul firmei Egly din Satu Mare. Ii multumim si pe aceasta cale dlui director Zsolt Szilveszter ca a avut incredere sa ne dea "pe mana" aceasta adevarata bijuterie tehnica si ne pare rau ca nu a avut timp sa fim impreuna in acest raid. Drumul l-am inceput intr-o dupa-amiaza de septembrie, cu motocicleta minutios preparata si verificata. "Daca ai probleme, suna-ma si venim cu duba pentru depanare. Oricum, ia un set de placute de frana si macar o bujie...", spune Zsolt. "Si daca o sa cadeti numai de trei ori pe zi, totul e OK", glumeste el. Impresionant. De fapt, numai un motociclist adevarat ca el poate sti ce solicitant este acest tur al Romaniei. Oricum, nu am de gand sa dau vreodata telefon, vreau sa inchei cu forte proprii acest raid. Dar nu ii spun, sa nu ma inteleaga gresit. Pornim!... Satu Mare-Negresti Oas. Interesant: primul rau pe care il trecem se numeste chiar "Tur"! Sapanta. Dincolo de minunatul peisaj si talentul exceptional al femeilor care impletesc minunate scoarte si tes splendide ii, Sapanta este vestita prin unicitatea si pitorescul "Cimitirului Vesel". Adevarat monument al artei populare, cu cruci sculptate de mesterul Ion Stan Patraus, autorul unor epitafuri deosebit de interesante ce insotesc scenele care ii reprezinta pe cei raposati intr-un moment caracteristic din viata. "Mai bine in vizita aici la inceput, decat definitiv la sfarsit", glumesc gandindu-ma la pericolele unui drum atat de lung prin Romania... Dupa 205 km, incheiem prima zi la Borsa, intr-un superb si foarte tonifiant peisaj. A doua zi nu putem decat sa ne bucuram de performantele acestui gen de motocicleta. Am mers prin Pasul Prislop, una dintre cele mai inalte trecatori rutiere ale tarii. Am trecut "ca gandul" prin Valea Vantului, am intrat pe Valea Bistritei Aurii si ne-au bucurat privirea case cu fatade decorate cu motive geometrice asemanatoare cusaturilor de pe iile femeilor. Am parasit Valea Bistritei, cu minunatele ei "toance" si "chei", in favoarea faimoaselor manastiri: Voronet, Moldovita, Sucevita, Humor, Arbore si Putna. Opere unice in istoria artei universale, este chiar un sacrilegiu sa le vezi "en pasant". Din pacate, trebuia sa ne incadram in timp. Mai departe: Putna-Radauti-Suceava, inca115 km. Totalul zilei: 344 km. Putna este firesc si vrajit legata de Stefan cel Mare, dar, vrand-nevrand, treci prin Marginea si iti amintesti ca este un centru al ceramicii negre ale carei origini ajung pana in epoca bronzului. De vis! Sa strunesti un armasar naravas, un "cal de lupta al timpurilor moderne" care te poarta prin istorie... Suceava, unde si poposim. Elegantele si impunatoarele constructii moderne dispar parca in fata vechilor monumente ce amintesc glorioasa cetate de scaun a domnilor Moldovei. Ziua a treia a fost mult prea lunga: 526 km. Si a inceput bine de dimineata. Am trecut prin Dorohoi, oras uitat parca de lume, si a urmat o adevarata etapa hard enduro de toata frumusetea! O lume intreaga stie cine a fost George Enescu, dar ca sa-i aduci un omagiu la casa memoriala iti trebuie un Hummer sau un... KTM! Ca altfel nu ajungi deloc. Drumul arata, fara exagerare, de parca s-ar fi facut exercitii de bombardament. Pacat! Acolo ai impresia ca sublimul simfoniilor enesciene este transpunerea in muzica a splendorii inegalabile a peisajului. Ne-am odihnit putin sufletul si am reluat lupta cu gropile. Ma rog, de fapt a fost distractiv "sa zbori ca piatra pe apa" cu 90 km/h peste hartoapele intinse pe vreo 40 km! Adventure-ul imi devenea din ce in ce mai drag. Am atins din nou granita in zona lacului Stanca-Costesti si ne-am indreptat spre Iasi. Alt oras care ar fi trebuit "savurat" pe indelete. N-aveam timp. Era deja dupa-amiaza, ploaia venea amenintator din urma, asa ca... "pe cai"! Pe la ora zece seara am ajuns in Galati. Bineinteles, prima grija a fost sa ne cautam prietenii motociclisti din "Club G". Ratacisem, evident, numerele lor de telefon si ne-am invartit o ora prin centru in speranta ca o sa-i gasim pe la vreo terasa. Normal, exact in seara aceea nu iesisera la plimbare... I-am gasit a doua zi, dupa ce am facut putin pe detectivii. Bucurie mare, subiecte de conversatie inepuizabile, un pranz in grup si abia la ora 17,00 ne-am hotarat cu greu "sa ridicam ancora". Am trecut Dunarea cu bacul si ne-am indreptat spre Tulcea. Cu regret am lasat Delta si cetatile Dobrogei pentru altadata, oricum era prea frig si vremea prea urata. Ne-am grabit sa ajungem la Vama Veche, pentru ca turul tarii sa fie cat mai complet posibil. La sfarsitul lui septembrie litoralul este de-a dreptul pustiu. Ciudat, cat de deprimanta este marea in afara sezonului turistic. Cateva hoteluri deschise, total neospitaliere si cu preturi care sunau a fanfaronada si bataie de joc crunta, ne-au facut sa apreciem buna primire a unei gazde decente in 2 Mai. Rulajul zilei: 263 km. Dimineata, un vant care ameninta sa se transforme in uragan si niste nori de catran ne "strica ploile" si ne gonesc spre Bucuresti. Monumentul de la Adamclisi si urmele cetatii Tropaeum Traiani nu puteau sa ne "scape". De cateva ori, insa, era sa-mi scape din mana motocicleta smulsa de vantul de pe sosea... Foarte inalta si usoara, nu-i place deloc mersul in viteza pe furtuna. Si ca sa fiu mai catolic decat papa, in loc sa vin frumos de la Calarasi direct la Bucuresti, am facut stanga si am trecut prin Oltenita si Giurgiu. Doar faceam turul Romaniei "cat mai pe granita"... Ce daca era vijelie?! |n sfarsit, dupa ce "ni se falfaie" vreo 425 km, intram triumfal in Bucuresti. Interesanta senzatie: sa fii acasa, dar, de fapt, la jumatatea drumului... Ne-am permis doua zile de ragaz "strategic", asteptand sa se indrepte vremea, care nu a tinut deloc cu noi in prima parte a acestui raid. Profitand de repaus, facem o vizita dupa toate regulile artei curtoaziei sponsorului nostru - Multioil Romania, importatorul celebrelor produse Repsol. Sa nu exageram, totusi. "Let's go!" Am "taiat-o" prin Pitesti spre Craiova, evitand, ca intotdeauna, zona Alexandria-Caracal. Am reintalnit Dunarea la Turnu Severin si ne-a insotit pana la Orsova. Din pacate, de data asta, fiind noapte, ca o vedeta internationala ce este, nu s-a lasat fotografiata. Putin mai departe, Herculane, cu al sau semizeu ocrotitor, trebuia sa ne fie iarasi loc de popas, ca de obicei in peregrinarile noastre moto, pentru ca raul Cerna murmura atat de frumos... "Noapte buna!" Se incheia o etapa de 392 km. A doua zi la pranz, spre Oravita peisajul este absolut dumnezeiesc. Dealuri impadurite, vai luminoase, totul este fantastic de lin, cald si odihnitor. Casele sunt frumoase si curate, iar pe sosea trec alene care incarcate, trase de boi. Aici chiar ca uiti urgent de nebunia lumii moderne, care nu ne uita ea pe noi si iata-ne ajunsi in Timisoara. Am admirat in graba frumosul oras, pret de cateva poze, vroiam sa ajungem in aceeasi zi la Satu Mare. N-am ajuns. Dupa mai bine de 2.300 km rulati cu KTM-ul a venit si randul unui incident mecanic! Bilele unui rulment de la roata din spate au gasit de cuviinta sa evadeze din colivia lor de otel, producand un scrasnet sinistru. Motocicleta nu mai tine bine drumul, este tarziu si in bezna idilica de pe sosea nu ai ce face decat sa strangi din dinti si sa incerci sa rulezi pana "la prima"... Continuam drumul la marele risc, dar ajungem in Arad! Totusi, aceasta etapa s-a incheiat si inca rezonabil. Ajungem teferi in oras si adaugam la bord inca 260 km. De o amabilitate exceptionala, directorul hotelului "Petrol Residence" ne-a pus la dispozitie apartamentul de protocol. La cat eram de necajiti, obositi, infrigurati si murdari pana la coate, eleganta si confortul camerelor au fost chiar ca o mana cereasca. Era si cazul! Multumim din suflet acestui domn, un om intre oameni, oricare ar fi numele lui. Dimineata cumparam un banal "6205", il inlocuim, ocazie cu care schimbam placutele de frana-spate si ne vedem de drum. Chiar "mi-am adus aminte" ca in afara de cafelele matinale ar fi cazul sa mai si mancam ceva si, dincolo de Salonta, descoperim cochetul han Madaras. Aici bunul-simt este la el acasa, se gateste excelent si preturile sunt mai mult decat rezonabile. Nitel cam prea ghiftuiti am ajuns la Oradea. Foarte frumos orasul; l-am vazut pe tot. Nu ca as fi vrut. Am urmat indicatoarele de Satu Mare, care erau din belsug si atat de bine puse ca am trecut de doua-trei ori prin acelasi loc! Pana la urma am intrebat cateva persoane si am scapat din labirint. Enervat bine de tot, cand am vazut dupa vreo 10 km, in comuna Biharia, un mare panou "Vizitati cetatea..." mi-am zis ca n-ar fi o idee proasta. N-a fost. Ne-am distrat copios! Era mai mare panoul decat "cetatea", reprezentata de o movilitade pamant, in motul careia statea infipt un catarg... gol. Asta este! Grabit sa ajung la destinatie, in Carei am avut o discutie amicala cu un politist simpatic, aferent unui aparat radar, referitoare la faptul ca "zburam prea jos si prea repede"... I-am promis ca nu mai fac, el nu m-a crezut, dar ii placeau motocicletele si i-a mers la inima ideea cu "Turul Romaniei". Astfel am aflat si unde trebuia sa "aterizam", ca uitasem complet pe ce strada este depozitul KTM din Satu Mare... Si asa, "in viteza", pe fondul unui superb apus de soare, am incheiat acest tur de forta de 2.662 km pe motocicleta, o adevarata si romantica aventura. O "aventura rotunda", implinita cu un diametru zburdalnic de inca 1.600 km, daca mai punem la socoteala si drumul Bucuresti-Baia Mare-Satu Mare si retur. Dar asta este o alta poveste... Carnet de bord Realizator: revista "auto motor si sport". Pilot: Dan Nastase. Copilot, "tripmaster" si fotograf: Manuela Bulat. Sponsori: - firma Multioil Romania, director Thanos Babalas; - firma Egly Romania, director Zsolt Szilveszter. Motocicleta: KTM Adventure R LC4 620. Motor in 4 timpi cu un cilindru si 4 supape. Capacitate cilindrica: 625 cmc. Pornire la demaror. Suspensii fata WP - Extreme 50, spate WP - Monoshock. Capacitatea rezervorului: 28 litri. Greutate la gol: 154 kg. Benzina: superplus. Consum: intre 5,4 si 8,2 litri/100 km. Ulei de motor: Repsol 4T sintetic. Consum ulei: 0 litri. Deoarece slide-urile originale s-au pierdut, ne cerem scuze pentru calitatea pozelor introduse. Editat Aprilie 11, 2006 de Dan Nastase Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
janel Postat Aprilie 11, 2006 Share Postat Aprilie 11, 2006 Frumos si de admirat! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ionut73 Postat Aprilie 11, 2006 Share Postat Aprilie 11, 2006 Motocicleta aia e senzationala. Eu am avut una si am vandut-o ca sa-mi iau un hard enduro. Insa in 8,000km am avut o gramada de satisfactii. Se descurca in orice situatie. Sunt sigur ca o sa-mi mai iau una peste cativa ani. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
KristaKe Postat Aprilie 11, 2006 Share Postat Aprilie 11, 2006 supeeeeeer! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Pacasac Postat Aprilie 12, 2006 Share Postat Aprilie 12, 2006 Foarte tare domnule! Frumos traseu, o sa il tin minte, poate mai spre vara o sa il fac si eu. Un GS s-ar preta la drumul asta? sau e chiar asa de praf? Mentionez ca am facut si eu un scurt tur al Romaniei acum 2 sapt, 1927 km, 5 zile. Am mers si prin cheile Bicazului si Suzi s-a comportat bine Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Carturaru' Postat Aprilie 12, 2006 Share Postat Aprilie 12, 2006 poate zici si de micul popas Tanga Style de la Vulcanii Noroioshi Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Pacasac Postat Aprilie 12, 2006 Share Postat Aprilie 12, 2006 Da da, e povestit mah Nici nu ma gandeam sa plec in alt tur al tarii, fara sa il combin cu un alt popas... "tanga style" Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
HONDANEGRU Postat Aprilie 12, 2006 Share Postat Aprilie 12, 2006 Felicitari, chiar ai facut e o chestie misto! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
chizmo Postat Aprilie 22, 2006 Share Postat Aprilie 22, 2006 mersi..mersi..am fost si eu cu ei..dar eu am fost cel care facea pozele .. mersi... ..tare .bravo !! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
LAURIAN Postat Aprilie 29, 2006 Share Postat Aprilie 29, 2006 Turul Romaniei pe motocicleta! Un vis implinit, demn de orice publicatie de profil care se respecta. Un tur de forta pe care l-a reusit in premiera in anul 2.000 revista "auto motor si sport", sora mai mare a revistei "Univers Moto". Un prilej oferit cititorilor nostri de a fi impreuna in aceasta "aventura rotunda" de peste 2.600 km. Si, de ce nu, poate, de a ne calca pe urme... Cum se "pregateste" turul tarii pe motocicleta?... Foarte simplu! Se ia un ziarist motociclist "bazat", care cunoaste de ani de zile aceasta "reteta", se "piseaza" contabilul-sef pana cedeaza, se "prepara" directorul revistei. Se "pun pe jar" si se mixeaza unul-doi sponsori pasionati, se adauga un copilot pe masura si se porneste la drum. Reportajul "se serveste" fierbinte... "Adventure R": un nume parca predestinat. Turul Romaniei: 2.662 km. Daca vrei il faci in 48 de ore! Si totusi, opt zile sunt total insuficiente... Este atata splendoare a naturii, atata istorie frumoasa si... atata imprevizibil pe drumurile nesfarsitei "tranzitii" incat este, de fapt, imposibil si o impietate sa relatezi un astfel de raid... pe scurt. "Adventure R", KTM 620 LC4. Adica o motocicleta enduro. Ceva ce nu s-ar potrivi in nici un caz cu un "trip" numai pe sosea. Se potriveste perfect! Cu ceea ce noi numim "autostrazi", "drumuri nationale" sau orice fel de drumuri, chipurile asfaltate... Daca i-ai spune producatorului cat de "touring" este motocicleta lui gen Paris-Dakar nu te-ar crede, ba chiar s-ar supara. Si totusi este... in Romania! De fapt, nu cred ca avand o altfel de motocicleta ai dovedi acest traseu. "Vitezist" din nastere, "long-rider" prin vocatie, "endurist" din curiozitate, trebuie sa recunosc ca "volens nolens" enduro-ul este la el acasa pe plaiurile mioritice... unde cateodata drumul este pe camp! ... Prea inalta, prea incomoda, trepte de viteza calculate "altfel"... un cosmar de vreo 30 km inclusiv iesirea din oras. Adica, de fapt, cat sa realizezi ca este un enduro, ca accelerezi si nu franezi la denivelari, ca treci "fluierand" peste sinele de cale ferata, ca nu te intereseaza deloc inexactitatile de constructie ale soselei, ca poti sa "musti" din acostament daca cineva venit din fata iti taie virajul, in sfarsit, ca poti evita greselile fatale ale cuiva de pe contrasens. Sau, pur si simplu, poti sa iesi "in peisaj" la un picnic. Traseul a inceput si s-a terminat la sediul firmei Egly din Satu Mare. Ii multumim si pe aceasta cale dlui director Zsolt Szilveszter ca a avut incredere sa ne dea "pe mana" aceasta adevarata bijuterie tehnica si ne pare rau ca nu a avut timp sa fim impreuna in acest raid. Drumul l-am inceput intr-o dupa-amiaza de septembrie, cu motocicleta minutios preparata si verificata. "Daca ai probleme, suna-ma si venim cu duba pentru depanare. Oricum, ia un set de placute de frana si macar o bujie...", spune Zsolt. "Si daca o sa cadeti numai de trei ori pe zi, totul e OK", glumeste el. Impresionant. De fapt, numai un motociclist adevarat ca el poate sti ce solicitant este acest tur al Romaniei. Oricum, nu am de gand sa dau vreodata telefon, vreau sa inchei cu forte proprii acest raid. Dar nu ii spun, sa nu ma inteleaga gresit. Pornim!... Satu Mare-Negresti Oas. Interesant: primul rau pe care il trecem se numeste chiar "Tur"! Sapanta. Dincolo de minunatul peisaj si talentul exceptional al femeilor care impletesc minunate scoarte si tes splendide ii, Sapanta este vestita prin unicitatea si pitorescul "Cimitirului Vesel". Adevarat monument al artei populare, cu cruci sculptate de mesterul Ion Stan Patraus, autorul unor epitafuri deosebit de interesante ce insotesc scenele care ii reprezinta pe cei raposati intr-un moment caracteristic din viata. "Mai bine in vizita aici la inceput, decat definitiv la sfarsit", glumesc gandindu-ma la pericolele unui drum atat de lung prin Romania... Dupa 205 km, incheiem prima zi la Borsa, intr-un superb si foarte tonifiant peisaj. A doua zi nu putem decat sa ne bucuram de performantele acestui gen de motocicleta. Am mers prin Pasul Prislop, una dintre cele mai inalte trecatori rutiere ale tarii. Am trecut "ca gandul" prin Valea Vantului, am intrat pe Valea Bistritei Aurii si ne-au bucurat privirea case cu fatade decorate cu motive geometrice asemanatoare cusaturilor de pe iile femeilor. Am parasit Valea Bistritei, cu minunatele ei "toance" si "chei", in favoarea faimoaselor manastiri: Voronet, Moldovita, Sucevita, Humor, Arbore si Putna. Opere unice in istoria artei universale, este chiar un sacrilegiu sa le vezi "en pasant". Din pacate, trebuia sa ne incadram in timp. Mai departe: Putna-Radauti-Suceava, inca115 km. Totalul zilei: 344 km. Putna este firesc si vrajit legata de Stefan cel Mare, dar, vrand-nevrand, treci prin Marginea si iti amintesti ca este un centru al ceramicii negre ale carei origini ajung pana in epoca bronzului. De vis! Sa strunesti un armasar naravas, un "cal de lupta al timpurilor moderne" care te poarta prin istorie... Suceava, unde si poposim. Elegantele si impunatoarele constructii moderne dispar parca in fata vechilor monumente ce amintesc glorioasa cetate de scaun a domnilor Moldovei. Ziua a treia a fost mult prea lunga: 526 km. Si a inceput bine de dimineata. Am trecut prin Dorohoi, oras uitat parca de lume, si a urmat o adevarata etapa hard enduro de toata frumusetea! O lume intreaga stie cine a fost George Enescu, dar ca sa-i aduci un omagiu la casa memoriala iti trebuie un Hummer sau un... KTM! Ca altfel nu ajungi deloc. Drumul arata, fara exagerare, de parca s-ar fi facut exercitii de bombardament. Pacat! Acolo ai impresia ca sublimul simfoniilor enesciene este transpunerea in muzica a splendorii inegalabile a peisajului. Ne-am odihnit putin sufletul si am reluat lupta cu gropile. Ma rog, de fapt a fost distractiv "sa zbori ca piatra pe apa" cu 90 km/h peste hartoapele intinse pe vreo 40 km! Adventure-ul imi devenea din ce in ce mai drag. Am atins din nou granita in zona lacului Stanca-Costesti si ne-am indreptat spre Iasi. Alt oras care ar fi trebuit "savurat" pe indelete. N-aveam timp. Era deja dupa-amiaza, ploaia venea amenintator din urma, asa ca... "pe cai"! Pe la ora zece seara am ajuns in Galati. Bineinteles, prima grija a fost sa ne cautam prietenii motociclisti din "Club G". Ratacisem, evident, numerele lor de telefon si ne-am invartit o ora prin centru in speranta ca o sa-i gasim pe la vreo terasa. Normal, exact in seara aceea nu iesisera la plimbare... I-am gasit a doua zi, dupa ce am facut putin pe detectivii. Bucurie mare, subiecte de conversatie inepuizabile, un pranz in grup si abia la ora 17,00 ne-am hotarat cu greu "sa ridicam ancora". Am trecut Dunarea cu bacul si ne-am indreptat spre Tulcea. Cu regret am lasat Delta si cetatile Dobrogei pentru altadata, oricum era prea frig si vremea prea urata. Ne-am grabit sa ajungem la Vama Veche, pentru ca turul tarii sa fie cat mai complet posibil. La sfarsitul lui septembrie litoralul este de-a dreptul pustiu. Ciudat, cat de deprimanta este marea in afara sezonului turistic. Cateva hoteluri deschise, total neospitaliere si cu preturi care sunau a fanfaronada si bataie de joc crunta, ne-au facut sa apreciem buna primire a unei gazde decente in 2 Mai. Rulajul zilei: 263 km. Dimineata, un vant care ameninta sa se transforme in uragan si niste nori de catran ne "strica ploile" si ne gonesc spre Bucuresti. Monumentul de la Adamclisi si urmele cetatii Tropaeum Traiani nu puteau sa ne "scape". De cateva ori, insa, era sa-mi scape din mana motocicleta smulsa de vantul de pe sosea... Foarte inalta si usoara, nu-i place deloc mersul in viteza pe furtuna. Si ca sa fiu mai catolic decat papa, in loc sa vin frumos de la Calarasi direct la Bucuresti, am facut stanga si am trecut prin Oltenita si Giurgiu. Doar faceam turul Romaniei "cat mai pe granita"... Ce daca era vijelie?! |n sfarsit, dupa ce "ni se falfaie" vreo 425 km, intram triumfal in Bucuresti. Interesanta senzatie: sa fii acasa, dar, de fapt, la jumatatea drumului... Ne-am permis doua zile de ragaz "strategic", asteptand sa se indrepte vremea, care nu a tinut deloc cu noi in prima parte a acestui raid. Profitand de repaus, facem o vizita dupa toate regulile artei curtoaziei sponsorului nostru - Multioil Romania, importatorul celebrelor produse Repsol. Sa nu exageram, totusi. "Let's go!" Am "taiat-o" prin Pitesti spre Craiova, evitand, ca intotdeauna, zona Alexandria-Caracal. Am reintalnit Dunarea la Turnu Severin si ne-a insotit pana la Orsova. Din pacate, de data asta, fiind noapte, ca o vedeta internationala ce este, nu s-a lasat fotografiata. Putin mai departe, Herculane, cu al sau semizeu ocrotitor, trebuia sa ne fie iarasi loc de popas, ca de obicei in peregrinarile noastre moto, pentru ca raul Cerna murmura atat de frumos... "Noapte buna!" Se incheia o etapa de 392 km. A doua zi la pranz, spre Oravita peisajul este absolut dumnezeiesc. Dealuri impadurite, vai luminoase, totul este fantastic de lin, cald si odihnitor. Casele sunt frumoase si curate, iar pe sosea trec alene care incarcate, trase de boi. Aici chiar ca uiti urgent de nebunia lumii moderne, care nu ne uita ea pe noi si iata-ne ajunsi in Timisoara. Am admirat in graba frumosul oras, pret de cateva poze, vroiam sa ajungem in aceeasi zi la Satu Mare. N-am ajuns. Dupa mai bine de 2.300 km rulati cu KTM-ul a venit si randul unui incident mecanic! Bilele unui rulment de la roata din spate au gasit de cuviinta sa evadeze din colivia lor de otel, producand un scrasnet sinistru. Motocicleta nu mai tine bine drumul, este tarziu si in bezna idilica de pe sosea nu ai ce face decat sa strangi din dinti si sa incerci sa rulezi pana "la prima"... Continuam drumul la marele risc, dar ajungem in Arad! Totusi, aceasta etapa s-a incheiat si inca rezonabil. Ajungem teferi in oras si adaugam la bord inca 260 km. De o amabilitate exceptionala, directorul hotelului "Petrol Residence" ne-a pus la dispozitie apartamentul de protocol. La cat eram de necajiti, obositi, infrigurati si murdari pana la coate, eleganta si confortul camerelor au fost chiar ca o mana cereasca. Era si cazul! Multumim din suflet acestui domn, un om intre oameni, oricare ar fi numele lui. Dimineata cumparam un banal "6205", il inlocuim, ocazie cu care schimbam placutele de frana-spate si ne vedem de drum. Chiar "mi-am adus aminte" ca in afara de cafelele matinale ar fi cazul sa mai si mancam ceva si, dincolo de Salonta, descoperim cochetul han Madaras. Aici bunul-simt este la el acasa, se gateste excelent si preturile sunt mai mult decat rezonabile. Nitel cam prea ghiftuiti am ajuns la Oradea. Foarte frumos orasul; l-am vazut pe tot. Nu ca as fi vrut. Am urmat indicatoarele de Satu Mare, care erau din belsug si atat de bine puse ca am trecut de doua-trei ori prin acelasi loc! Pana la urma am intrebat cateva persoane si am scapat din labirint. Enervat bine de tot, cand am vazut dupa vreo 10 km, in comuna Biharia, un mare panou "Vizitati cetatea..." mi-am zis ca n-ar fi o idee proasta. N-a fost. Ne-am distrat copios! Era mai mare panoul decat "cetatea", reprezentata de o movilitade pamant, in motul careia statea infipt un catarg... gol. Asta este! Grabit sa ajung la destinatie, in Carei am avut o discutie amicala cu un politist simpatic, aferent unui aparat radar, referitoare la faptul ca "zburam prea jos si prea repede"... I-am promis ca nu mai fac, el nu m-a crezut, dar ii placeau motocicletele si i-a mers la inima ideea cu "Turul Romaniei". Astfel am aflat si unde trebuia sa "aterizam", ca uitasem complet pe ce strada este depozitul KTM din Satu Mare... Si asa, "in viteza", pe fondul unui superb apus de soare, am incheiat acest tur de forta de 2.662 km pe motocicleta, o adevarata si romantica aventura. O "aventura rotunda", implinita cu un diametru zburdalnic de inca 1.600 km, daca mai punem la socoteala si drumul Bucuresti-Baia Mare-Satu Mare si retur. Dar asta este o alta poveste... Carnet de bord Realizator: revista "auto motor si sport". Pilot: Dan Nastase. Copilot, "tripmaster" si fotograf: Manuela Bulat. Sponsori: - firma Multioil Romania, director Thanos Babalas; - firma Egly Romania, director Zsolt Szilveszter. Motocicleta: KTM Adventure R LC4 620. Motor in 4 timpi cu un cilindru si 4 supape. Capacitate cilindrica: 625 cmc. Pornire la demaror. Suspensii fata WP - Extreme 50, spate WP - Monoshock. Capacitatea rezervorului: 28 litri. Greutate la gol: 154 kg. Benzina: superplus. Consum: intre 5,4 si 8,2 litri/100 km. Ulei de motor: Repsol 4T sintetic. Consum ulei: 0 litri. Deoarece slide-urile originale s-au pierdut, ne cerem scuze pentru calitatea pozelor introduse. Foarte frumos,felicitari!A-si vrea sa fac cel putin Delta Dunarii si minastirile din Moldova anul acesta,bineinteles daca voi avea timp. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
kcuf_di Postat Aprilie 29, 2006 Share Postat Aprilie 29, 2006 bravo voua! Asta e una din frumusetile motociclismului dupa parerea mea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Freedom Postat August 24, 2007 Share Postat August 24, 2007 Unii fac pe motocicleta Turul Lumii, altii Turul Europei, unii Turul Tarii, altii un tur prin tara... Jos palaria ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.