Tura moto II

papillion · Octombrie 31, 2010

Tura moto 2010

Tura din anul asta incepe de fapt anul trecut, cand impreuna cu Alin, Maia si Dea am plecat cu motoarele (TDM 800 si SV 650S) in Croatia. A iesit f bine si ne-am zis ca o repetam. Se pare ca ne-am tinut de cuvant si ne-am apucat sa facem planuri cand sa plecam. Aici a fost de tot rasul ca sa zic asa, eu cu Alin am facut tura la inceput, trebuia sa mergem prin Serbia, Muntenegru, Dubrovnik, toata coasta Croatiei si sa venim spre casa prin Slovenia. Participanti: eu, Ada (VFR 800) si Alin cu Maia (TDM 800). Prietenul nostru Tudor care trebuia sa ramana in Franta a zis ca ramane in Romania si normal i-am spus si lui sa ne insoteasaca (V Strom 1000). Aici a fost cu cantec, el a spus ca vine cu conditia sa mergem prin Slovacia, dupa care a zis sa stam cam 4 zile pe acolo dupa care a hotarat sa…nu mai vina. Si uite asa am revenit la vechea noatra tura. Acum, daca tot mergeam pana in Nordul Croatiei m-am gandit eu, si daca tot nu mai mergem in Slovacia, am putea sa mergem in Italia sa vizitam Venetia. Pe ceilalti i-a incantat idea si asa a ramas. Buuuun, pana sa pornim insa a fost o intreaga tevatura cu concediile, eu aveam de la firma obligatoriu concediu 2 saptamani in data stabilita de ei, am reusit sa imi iau o saptamana fara plata, Ada la fel pe la firma pe la ea, cei mai linistiti si fara prb au fost Alin si Maia care stateau si se uitau la noi cum ne stresam cu concediile si prostiile astea, normal stresandu-se si ei sa rezolvam sa putem pleca.

Am rezolvat pana la urma si trebuia sa plecam vineri in 31 iulie, la ora 6.30 seara cand termina Ada programul si urma sa o luam direc de la job, ea lucrand in Sb noi fiind din Cisnadie. Asa o sa facem, am hotarat democratic, vineri avea sa fie ziua 1. Mareata zi 1, cea mai grea probabil, de abia asteptam toti, dupa saptamani de asteptare, lupte cu joburile, cu prb de la firma, cu banii, cu buletinele si cate si mai cate parca toate au ramas in urma si asteptam plecarea..

Tormented · Octombrie 31, 2010

next :laugh:

papillion · Octombrie 31, 2010

ZIUA 1

Am terminat lucrul la 2, m-am apucat de motor, spalat, uns lantul, facut bagajul, chestii?storcit creierii sa imi dau sema ca naiba imi mai trebuie, ce sa iau si pt ?surplusul de bagaje? cum i-au spui unii pasagerei, sau ?ghiozdanelul? ca normal ca sunt mai sensibile si au nevoie de ceva mai multe chestii?reusesc sa intremez cat de cat un bagaj, ma felicit pt idea de a lua o saltea gonflabila sa o punem in cort, avea sa fie aur curat in tura, mai trec Alin si Maia pe la mine care normal ca aveau totul pregatit din timp, ma mai ajuta cu una alta, eu ii mai imbarbatez, erau stresati si ei, nu le arat ca si eu sunt la fel, iau atitudinea de mare si tare, atotstiutor?Verific actele ca sa nu mai patesc ca anul trecut cand am ajuns in vama la Arad si am vazut ca nu am talonul, a fost trist atunci, noroc ca am rezolvat-o?

Buuuuuuuuuun, am terminat cu motorul, cu bagajul, fac rapid un dus, incerc sa imbuc ceva?nu pot, de la starea de neliniste/emotie/nerabdare?banuiesc ca si pe prietenii mei ii incearca stari sufletesi asemanatoare?ma gandeam in primul rand la Alin care ca si mine avea un stres suplimentar: pasagera?cred ca si el era stresat de numa, nu e tot una sa te gandesti ca poti rani o persoana la care tii?asta te cam macina cand pleci la un drum asa lung si cu multi factori imprevizibili dar?cu Dumnezeu sau nebunia inainte?

Au venit la mine si 2 prietene sa imi ureze drum bun, Lally si Ramona, normal ca Ramona mi-a spus exact si clar ce vrea: cadouri de pe unde merg si nu cumva sa ma intorc fara sau cu ele simbolice asa??, m-au felicitat, mi-au urat drum bun si au plecat si ele?parca nu realizam unde niaba ma duc pana nu ma uitam la el si la maica-mea, aveau asa...o descumpanire in ochi, parca ma duceam pe front... :laugh: ...

O chem pe mama sa ma ajute la bagaj, am 2 sidecasuri la motor si multumita lui Alin, care mi-a facut o frumusete de suport pot sa pun si un rucsac mare de 80 la spatele pasagerei, intre cele 2 sidecasuri, perpendicular pe motor. Rucsacul era plin plin, de abia il ridicam, ma ajuta mama sa il leg in spate, ies atunci si vecinii sa vada ?minunea?, motorul arata ca un autobuz parca, mi se parea imens. Imi iau ramas bun de la ai mei, a iesit si taica-meu intre timp, fac o poza cu mine si autobuzul, asa de plecare si dau sa cobor mobra de pe cricul central?stupoare?nu puteam nici de-al dracu?chem vecinii sa ma ajute, erau pietre in curte, dihania era grea ca pamantul, trebuia sa dau cu spatele ca sa pot porni, unii ma impingeau, unii ma tineau din lateral sa nu ma rastorn?a fost horror?pe mine ma treceau toate transpiratiile?reusesc sa scot autobuzul pe trotuar, fac un semn de salut si dau sa plec?greutatea era imensa si din pacate toata repartizata pe spate?am pus rucsacul cat mai in spate posibil sa nu deranjeze pasagera, acum vedeam dezavantajele?dau putin gaz la motor si direct sa se ridice intr-o roata?inghet imediat, las acceleratia, il pun jos si il tin din ambreiaj?eram praf?ma gandeam ca nu pot pleca asa. Plec usor usor, mi se parea imens, nu puteam aceelera deloc, dadea sa se ridice, latimea aveam 1m si 10, eram aproape cat o masina, ma taram cu 5 la ora spre prietenii mei?imi treceau prin cap numai ganduri negre, eram cu nervii la pamant mai ales ca avusesem si o saptamana infernala?pana la urma m-am obisnuit cat de cat cu greutatea si am reusit sa ajung la Alin si Maia. Imi trag un zambet pe fata, intru ?triumfator? in curte la ei unde era strans tot neamul ca sa zic asa ??ii salut pe toti, glumesc cu ei, rad, ma invart ca un titirez pe acolo, ma dau in spectacol cum imi place mie, dupa care ii spun lui Alin ca e cam greu motorul, nu stiu ce naiba fac? la care Alin imi zice saracul ca si al lui e greu, noroc ca el, lucru unic in Romania cred, si cum am aflat ulterior si prin Europa, si-a pus sidecasuri si in fata, 2 mai mici, in fata genunchilor fapt ce ii echilibra mobra si, fapt aflat ulterior sunt bune ca si protejeaza?

Am inghitit in sec si le-am spus ca rulam asa usor, usor? s-au impacientat putin, eu care mergeam ?tare ? in acceptiunea lor, care nu vroaim nici cum sa merg incet acum vin eu cu asemenea idei? noroc ca sunt prieteni vechi, ca ma inteleg cu ei, conteaza f mult intr-o asemenea tura cu cine te duci? aveam incedere unii in altii si asta conta enorm? nu prea intelegeau ei toate exuberantele mele si modul exhaustiv dar na? era ok? aveam incredere si ziceam ca o scoatem noi la capat.

Pornim la drum, dupa ce au iesit ai lor in strada, ceva vecini, am ambalat amandoi motoarele, si? pe cai ca filmam? ei in fata, facandu-le semn sa nu vada cum ma chinui cu magaoaia si eu dupa ei impleticindu-ma si taraindu-ma de numa? greutatea era imensa si toata pe spate? Iesim din Cisnadie, urcam pe dealul Sibiului, pe curbe inghet efectiv, imi era frica sa ma aplec, mergeam ca si cu trenul, noroc ca motorul oricat ar fi fost de greu tragea, nu avea probleme? pe drum incolo incep sa ma obisnuiesc cu greutatea, daca nu dadeam gaz ci acceleram progresiv si usor era ok? mi-a mai venit sufletul la loc, doar ca ma gandeam cu groaza cum o sa fie cand o iau pe Ada. Cum dracu sa fac? Nu pot risc sa merg mai departe daca simt ca ma depaseste situatia, ne pun efectiv in pericol, dar o sa fie dezamagirea imensa, exista posibilitatea sa mai las din bagaj? asta este, ma intorc din drum, dau jos si pun mai putin? In timp ce imi faceam calculele astea am ajuns la locul de unde trebuia sa o luam pe Ada, sincer nici nu mai stiu daca de data asta a intarziat sau nu, ea de obicei intarzie, mai ales de la lucru dar o sa scriu ca a intarziat, e probabilitatea mai mare, efectiv nu mai tin minte iar acum sunt intr-o salina si scriu, doar acum avand timp pt asta, asa ca scriu urmatoarele: Ada a intarziat, eu probabil ca m-am enervat din nou, ceva schimb de replici ca de obicei, ea mai vine cu inca ceva pt bagaj, eu am inghetat, ceva poze de plecare si sa o luam din loc? era cam 7 seara?

Ma urc pe motor, pornesc?intorc din 1000 de manevre de s-a plictisit Alin saracul care l-o intors fain din prima aproape? si imi tin respiratia cand se urca Ada pe motor? era si mai greu? plec usor? era si piatra cubica dar? spre surprinderea mea motorul statea f bine? era mai echilibrat? nu mai era toata greutatea pe spate? am fost cel mai fericit atunci? gata.. Europa veniiiiiiiiiiiiiiiiiiim?. Prima oprire, dupa 5 minute ?, la iesire din Sibiu la Petrom sa verificam presiunea in pneuri? o facem si pe asta ca ne-a ajutat un tip de pe acolo care muncea, si am plecat mai departe.

Planul pe ziua asta era sa ajungem la Orsova unde sa inoptam, am facut o rezervare la o cabanuta/pensiune ce masa era si doream sa ajungem pe acolo pana pe la 1 noaptea ca a 2 zi de dimineata sa trecem granita la sarbi.

Toate bune si frumoase, trecem de Sebes, Orastie, mergeam foarte fain, Alin era in fata cand deodata face o depasire de ma face sa urlu in casca, Ada se sperie si ea, ma strange in brate de parca tinea cel mai mult la mine ?, m-am speriat o leaca pe moment dar am vazut ca Alin nu s-a pierdut deloc, a fost meserias cum se spune, a stat cu motorul intre TIR si cel ce venea de pe contrasens, totul a fost bine, era loc daca o calca o leaca dar si greutatea si latimea motorului si-au spus cuvantul, mergem mai departe fara sa oprim, asistam din spatele lor cum il cearta putin Maia pe Alin, ne amuzam ca totul e ok si mergem mai departe, eu trecand in fata pt ca stiam drumul, era bezna afara si drumul era cam rau pana la Hateg. Trecem de Bacia, unde sta Tudor, trecem de Calan cand deodata am luat o groapa imensa, am stat in spatele unui TIR, m-a orbit unul din fata si m-am trezit in ditamai gauroiul? sunetul a fost criminal, am crezut ca mi-am facut varza roata? GPS-ul mi-a cazut, in mintea mea iar ma vedeam pe la vulcanizari daca aveam doar pana sau si mai rau ca trebuia sa ne intoarcem acasa daca am strambat janta. Era 12 noaptea, am oprit, Ada se uita, nu prea intelegea ce si cum, Alin opreste si el ca a vazut din spate ca hau am luat si credea si el ce e mai rau, nu am vb nimic, nu am deschis gura, am cautat frontala, am gasit-o si am trecut la inspectia rotilor. Ma uit la roata din fata, totul parea ok, Alin se uita uimit si el, mie parca nu imi vine sa cred, intr-adevar am setat suspensia fata si spate la maxim, pt greutate, zgomotul a fost groaznic cand am intrat in groapa dar nu puteam crede ca e totul ok.

Inghet totusi, am uitat de spate, ma aplec sa ma uit? surpriza? totul era ok si acolo? cum naiba? Aproape mi-a sarit ghidonul din maini, ce chestie?ma bucur?fac glume?fac 2 poze asa pe noapte si ne urcam pe motoare nu inainte sa mai facem ceva glume, Maia ne imbarbateaza, noi pe ei si da-i bice?In Hateg oprim la fast-food-ul meu, asa ii zic eu pt ca e singurul ok din Hateg, de fiecare data cand trec pe acolo opresc, asa a devenit fast-food-ul meu.

Bem o cafea, facem poze, mai radem, ne spalam pe fata, mancam ceva cu toate ca nu prea ne ardea, ma duc cu Alin la toaleta, eram ingrijorati amandoi, era noapte tarziu, eram obositi, frig, am hotarat sa o luam mai usor?Am plecat, drumul era mult mai bun, am inceput sa devoram km, m-am obisnuit cu greutatea, Ada statea si ea bine pe motor, incepea sa ma ajute, o simt totusi ca e cam teapana, incordata, se apropia de mine, ii era frig?oprim la o benzinarie, alimentam, ne dam cu apa pe fata dar cum sa fac sa-i dau haine sa se imbrace mai gros ca erau in rucsac si nici prin gand nu imi trecea sa il dezleg iar sa iau hainele. Imi vine ideea salvatoare, costumul de ploaie primit de ziua mea, fain, teapan, dintr-o bucata si destul de gros, oprea vantul, asta era problema?Alin si Maia se mai pupa pe acolo, s-au imbracat si ei si asteptau dupa noi, avea sa fie o obisnuinta asta, toata excursia au trebuit sa astepte dupa noi saracii, dar s-au obinsuit. O conving cu greu pe pisi sa ia costumul, ca nu e fancy, ca nu e bun, ca nu-i vine bine, ca e urat?o mie de motive si nazuri?pana la urma il ia, se uitau lung la noi ca luam costumul de ploaie noaptea in benzinarie cand afara era senin, asta cred ca a mai inveselit-o, s-a obisnuit cu ideea si s-o dus sa-i arate Maiei cum arata?buuuuuuun, am rezolvat-o si pe asta, din nou la drum?

De aici drumul a fost superb, am mers ceas unul in spatele celuilalt, totul era bine, 7 km pana la Orsova, eu cantam in casca, Ada dadea sa atipeasca, cand deodata il vad pe Alin ca se opreste, ma uit in oglinzi dupa el si vad ca nu mai porneste?stau, astept, astept, nimic?ma hotarasc sa intorc si o iau dupa el?cand ajung el nu mai putea sa plece de pe loc, baga in viteza 1 dar nu pornea, se auzea un zgomot cum freca ceva dar nu pornea motorul?ce sa facem? S-o chinuit Alin pe acolo, Maia era nelinistita, suparat, ca ne intoarcem acasa, ca e gata totul?Alin mai calm, incerca sa isi dea seama cam ce ar fi. Parerea mea a fost ca ori s-o dus pinionul si se invarte lantul in gol ori e ceva la ambreiaj/cutie de viteza fapt ce era mai grav.

Incercam sa il tractez, motoarele erau grele amandoua, era la vale, ne tot smucea, al meu pleca foarte tare cand dadeam drumul la ambreiaj, Alin imi face semn sa opresc pt ca se aude un zgomot si sa nu-l stricam mai tare, avea dreptate? Ada era nelinistita, era tarziu in noapte, debusolata, ii spun care e parerea mea cu motorul si ma intreaba ce facem? Buna intrebare. Ce sa facem, ii spun ca o s-o duc pe ea la pensiune, ca eram aproape de Orsova, ma intorc o iau pe Maia, ii dau spray-ul cu piper lui Alin cat timp sta, o sa stea singur sa o duc si pe Maia sa poata fetele sa doarma si dupa aceea ma intorc la Alin si vedem ce facem. Le spun si lor, au spun ca e ok, o duc pe Ada dupa ce in prealabil l-am sunat pe proprietarul pensiunii sa ne explice ce si cum ca nu stiam si acesta a fost de treaba si a venit in Orsova cu matizul sa ne conduca pana acolo. O duc pe Ada, dau sidecasurile jos, ma intorc la Alin sa o iau pe Maia si surpriza?Maia nu mai vroia sa vina, nu il lasa pe Alin singur?degeaba ii explic ca e mai bine sa doarma, ca rezolvam maine, nu vroia si pace?o intelegeam si pe ea, chiar imi placea decizia ei, asa o fata mai rar sa nu isi lase sotul, ei casatorindu-se cu 2 saptamani inainte sa plecam?

Desface Alin capacul de la pinion, noroc ca avea toate sculele la el, scule la care Maia a bombanit ca de ce le ia cu el si altele ?..si vedem ca pinionul era cazut, saiba care tinea pinionul s-a stricat si pinionul a cazut. Eu cand am vazut m-am inveselit imediat, am incercat sa o inveselesc si pe Maia care era cam debusolta, Alin foarte calm isi vedea de treaba lui, incercam sa il fac mai pozitiv spunandu-le ca maine gasim un strungar si rezolvam prb. Din punctul meu de vedere era relativ ok, era grava faza dar nu imposibil de rezolvat si am inceput sa cant, ma gandeam ca am ce sa povestesc mai departe daca totul iesa cu bine. Intre timp Alin desface saiba, pune pinionul la loc cu lantul pe el, ea o carpa, o rupe, o pune peste file, insurubeaza saiba, toarna ?Picatura? peste ea, mai toarna una si asteapta sa se intareasca. Ce ne-am fi facut fara lipiciul ala pe care cu 2 zile l-a luat Alin ca a zis ca cine stie la ce-i trebuie. Acum a stiut??

S-a intarit, i-am luat eu sidecasurile si pe Maia sa fie motorul mai usor si am hotarat sa mergem pana in Orsova sa lasam acolo motorul sa dormim cateva ore si sa vedem maine ce si cum. Dracia naibii ca saiba a tinut, reparatia lui Alin era beton si am ajuns la pensiune pe care am gasit destul de dificil, mi-a explicat Ada la telefon cum se ajunge, a fost dificil pt ca era pe malul Dunarii destul de departe de Orsova iar explicatiile Adei nu erau chiar concrete. Sa va dau un exemplu, dupa ce iesim pe drum forestier mergem 500 de metri sau 2 km, nu stie exact ca nu stie sa aproximeze?? va dati seama ce indicatii aveam nu? Dar s-a intrecut pe sine si a reusit sa imi explice cat de cat sa imi fac o idee, mi-a dat ceva puncte de reper. Ada era deja in pat, Maia la fel debusolata si cu psihicul cam jos, Alin relativ ok avand in vedere situatia, eu aproape vesel, traiam momentul?aproape ca imi placea?Ne punem la culcare si ne hotaram ca Alin sa ma trezeasca de dimineata si sa mergem impreuna sa vedem ce putem face sa reparam motorul. Zis si facut?habar nu am cum era camera, patul, curat sau nu?de cald era cald, Ada ma incalzea?era langa mine?pe jumatate dezbracata?era BINE, am inceput sa visez?era in sfarsit bine?mi-am pus zambetul tamp pe fata si am adormit?

P. S. Ceva poze din ziua urmatoare, sa va faceti o idee... )

Mesaj completat

Vad ca primul post a iesit cu tot felul de semne ale intrebarii, poate acesta e ok...

ZIUA 1

Am terminat lucrul la 2, m-am apucat de motor, spalat, uns lantul, facut bagajul, chestii...storcit creierii sa imi dau sema ca naiba imi mai trebuie, ce sa iau si pt "surplusul de bagaje" cum i-au spui unii pasagerei, sau "ghiozdanelul" ca normal ca sunt mai sensibile si au nevoie de ceva mai multe chestii...reusesc sa intremez cat de cat un bagaj, ma felicit pt idea de a lua o saltea gonflabila sa o punem in cort, avea sa fie aur curat in tura, mai trec Alin si Maia pe la mine care normal ca aveau totul pregatit din timp, ma mai ajuta cu una alta, eu ii mai imbarbatez, erau stresati si ei, nu le arat ca si eu sunt la fel, iau atitudinea de mare si tare, atotstiutor... Verific actele ca sa nu mai patesc ca anul trecut cand am ajuns in vama la Arad si am vazut ca nu am talonul, a fost trist atunci, noroc ca am rezolvat-o...

Buuuuuuuuuun, am terminat cu motorul, cu bagajul, fac rapid un dus, incerc sa imbuc ceva...nu pot, de la starea de neliniste/emotie/nerabdare...banuiesc ca si pe prietenii mei ii incearca stari sufletesi asemanatoare...ma gandeam in primul rand la Alin care ca si mine avea un stres suplimentar: pasagera...cred ca si el era stresat de numa, nu e tot una sa te gandesti ca poti rani o persoana la care tii...asta te cam macina cand pleci la un drum asa lung si cu multi factori imprevizibili dar...cu Dumnezeu sau nebunia inainte...

Au venit la mine si 2 prietene sa imi ureze drum bun, Lally si Ramona, normal ca Ramona mi-a spus exact si clar ce vrea: cadouri de pe unde merg si nu cumva sa ma intorc fara sau cu ele simbolice asa..., m-au felicitat, mi-au urat drum bun si au plecat si ele...parca nu realizam unde niaba ma duc pana nu ma uitam la el si la maica-mea, aveau asa...o descumpanire in ochi, parca ma duceam pe front... ...

O chem pe mama sa ma ajute la bagaj, am 2 sidecasuri la motor si multumita lui Alin, care mi-a facut o frumusete de suport pot sa pun si un rucsac mare de 80 la spatele pasagerei, intre cele 2 sidecasuri, perpendicular pe motor. Rucsacul era plin plin, de abia il ridicam, ma ajuta mama sa il leg in spate, ies atunci si vecinii sa vada "minunea", motorul arata ca un autobuz parca, mi se parea imens. Imi iau ramas bun de la ai mei, a iesit si taica-meu intre timp, fac o poza cu mine si autobuzul, asa de plecare si dau sa cobor mobra de pe cricul central... stupoare... nu puteam nici de-al dracu... chem vecinii sa ma ajute, erau pietre in curte, dihania era grea ca pamantul, trebuia sa dau cu spatele ca sa pot porni, unii ma impingeau, unii ma tineau din lateral sa nu ma rastorn... a fost horror... pe mine ma treceau toate transpiratiile...reusesc sa scot autobuzul pe trotuar, fac un semn de salut si dau sa plec...greutatea era imensa si din pacate toata repartizata pe spate... am pus rucsacul cat mai in spate posibil sa nu deranjeze pasagera, acum vedeam dezavantajele...dau putin gaz la motor si direct sa se ridice intr-o roata... inghet imediat, las acceleratia, il pun jos si il tin din ambreiaj... eram praf... ma gandeam ca nu pot pleca asa. Plec usor usor, mi se parea imens, nu puteam aceelera deloc, dadea sa se ridice, latimea aveam 1m si 10, eram aproape cat o masina, ma taram cu 5 la ora spre prietenii mei... imi treceau prin cap numai ganduri negre, eram cu nervii la pamant mai ales ca avusesem si o saptamana infernala... pana la urma m-am obisnuit cat de cat cu greutatea si am reusit sa ajung la Alin si Maia. Imi trag un zambet pe fata, intru "triumfator" in curte la ei unde era strans tot neamul ca sa zic asa ... ii salut pe toti, glumesc cu ei, rad, ma invart ca un titirez pe acolo, ma dau in spectacol cum imi place mie, dupa care ii spun lui Alin ca e cam greu motorul, nu stiu ce naiba fac? la care Alin imi zice saracul ca si al lui e greu, noroc ca el, lucru unic in Romania cred, si cum am aflat ulterior si prin Europa, si-a pus sidecasuri si in fata, 2 mai mici, in fata genunchilor fapt ce ii echilibra mobra si, fapt aflat ulterior sunt bune ca si protejeaza...

Am inghitit in sec si le-am spus ca rulam asa usor, usor... s-au impacientat putin, eu care mergeam "tare" in acceptiunea lor, care nu vroaim nici cum sa merg incet acum vin eu cu asemenea idei? noroc ca sunt prieteni vechi, ca ma inteleg cu ei, conteaza foarte mult intr-o asemenea tura cu cine te duci... aveam incedere unii in altii si asta conta enorm... nu prea intelegeau ei toate exuberantele mele si modul exhaustiv dar na... era ok... aveam incredere si ziceam ca o scoatem noi la capat.

Pornim la drum, dupa ce au iesit ai lor in strada, ceva vecini, am ambalat amandoi motoarele, si... pe cai ca filmam... ei in fata, facandu-le semn sa nu vada cum ma chinui cu magaoaia si eu dupa ei impleticindu-ma si taraindu-ma de numa... greutatea era imensa si toata pe spate... Iesim din Cisnadie, urcam pe dealul Sibiului, pe curbe inghet efectiv, imi era frica sa ma aplec, mergeam ca si cu trenul, noroc ca motorul oricat ar fi fost de greu tragea, nu avea probleme... pe drum incolo incep sa ma obisnuiesc cu greutatea, daca nu dadeam gaz ci acceleram progresiv si usor era ok... mi-a mai venit sufletul la loc, doar ca ma gandeam cu groaza cum o sa fie cand o iau pe Ada. Cum dracu sa fac? Nu pot risc sa merg mai departe daca simt ca ma depaseste situatia, ne pun efectiv in pericol, dar o sa fie dezamagirea imensa, exista posibilitatea sa mai las din bagaj... asta este, ma intorc din drum, dau jos si pun mai putin... In timp ce imi faceam calculele astea am ajuns la locul de unde trebuia sa o luam pe Ada, sincer nici nu mai stiu daca de data asta a intarziat sau nu, ea de obicei intarzie, mai ales de la lucru dar o sa scriu ca a intarziat, e probabilitatea mai mare, efectiv nu mai tin minte iar acum sunt intr-o salina si scriu, doar acum avand timp pt asta, asa ca scriu urmatoarele: Ada a intarziat, eu probabil ca m-am enervat din nou, ceva schimb de replici ca de obicei, ea mai vine cu inca ceva pt bagaj, eu am inghetat, ceva poze de plecare si sa o luam din loc... era cam 7 seara...

Ma urc pe motor, pornesc... intorc din 1000 de manevre de s-a plictisit Alin saracul care l-o intors fain din prima aproape... si imi tin respiratia cand se urca Ada pe motor... era si mai greu... plec usor... era si piatra cubica dar... spre surprinderea mea motorul statea f bine... era mai echilibrat... nu mai era toata greutatea pe spate... am fost cel mai fericit atunci... gata.. Europa veniiiiiiiiiiiiiiiiiiim... Prima oprire, dupa 5 minute ..., la iesire din Sibiu la Petrom sa verificam presiunea in pneuri... o facem si pe asta ca ne-a ajutat un tip de pe acolo care muncea, si am plecat mai departe.

Planul pe ziua asta era sa ajungem la Orsova unde sa inoptam, am facut o rezervare la o cabanuta/pensiune ce masa era si doream sa ajungem pe acolo pana pe la 1 noaptea ca a 2 zi de dimineata sa trecem granita la sarbi.

Toate bune si frumoase, trecem de Sebes, Orastie, mergeam foarte fain, Alin era in fata cand deodata face o depasire de ma face sa urlu in casca, Ada se sperie si ea, ma strange in brate de numa..., m-am speriat o leaca pe moment dar am vazut ca Alin nu s-a pierdut deloc, a fost meserias cum se spune, a stat cu motorul intre TIR si cel ce venea de pe contrasens, totul a fost bine, era loc daca o calca o leaca dar si greutatea si latimea motorului si-au spus cuvantul, mergem mai departe fara sa oprim, asistam din spatele lor cum il cearta putin Maia pe Alin, ne amuzam ca totul e ok si mergem mai departe, eu trecand in fata pt ca stiam drumul, era bezna afara si drumul era cam rau pana la Hateg. Trecem de Bacia, unde sta Tudor, un prieten de-al nostru care trebuia sa vina si el, trecem de Calan cand deodata am luat o groapa imensa, am stat in spatele unui TIR, m-a orbit unul din fata si m-am trezit in ditamai gauroiul... sunetul a fost criminal, am crezut ca mi-am facut varza roata... GPS-ul mi-a cazut, in mintea mea iar ma vedeam pe la vulcanizari daca aveam doar pana sau si mai rau ca trebuia sa ne intoarcem acasa daca am strambat janta. Era 12 noaptea, am oprit, Ada se uita, nu prea intelegea ce si cum, Alin opreste si el ca a vazut din spate ca hau am luat si credea si el ce e mai rau, nu am vb nimic, nu am deschis gura, am cautat frontala, am gasit-o si am trecut la inspectia rotilor. Ma uit la roata din fata, totul parea ok, Alin se uita uimit si el, mie parca nu imi vine sa cred, intr-adevar am setat suspensia fata si spate la maxim, pt greutate, zgomotul a fost groaznic cand am intrat in groapa dar nu puteam crede ca e totul ok.

Inghet totusi, am uitat de spate, ma aplec sa ma uit... surpriza... totul era ok si acolo... cum naiba? Aproape mi-a sarit ghidonul din maini, ce chestie...ma bucur...fac glume...fac 2 poze asa pe noapte si ne urcam pe motoare nu inainte sa mai facem ceva glume, Maia ne imbarbateaza, noi pe ei si da-i bice...In Hateg oprim la fast-food-ul meu, asa ii zic eu pt ca e singurul ok din Hateg, de fiecare data cand trec pe acolo opresc, asa a devenit fast-food-ul meu.

Bem o cafea, facem poze, mai radem, ne spalam pe fata, mancam ceva cu toate ca nu prea ne ardea, ma duc cu Alin la toaleta, eram ingrijorati amandoi, era noapte tarziu, eram obositi, frig, am hotarat sa o luam mai usor... Am plecat, drumul era mult mai bun, am inceput sa devoram km, m-am obisnuit cu greutatea, Ada statea si ea bine pe motor, incepea sa ma ajute, o simt totusi ca e cam teapana, incordata, se apropia de mine, ii era frig...oprim la o benzinarie, alimentam, ne dam cu apa pe fata dar cum sa fac sa-i dau haine sa se imbrace mai gros ca erau in rucsac si nici prin gand nu imi trecea sa il dezleg iar sa iau hainele. Imi vine ideea salvatoare, costumul de ploaie primit de ziua mea, fain, teapan, dintr-o bucata si destul de gros, oprea vantul, asta era problema...Alin si Maia se mai pupa pe acolo, s-au imbracat si ei si asteptau dupa noi, avea sa fie o obisnuinta asta, toata excursia au trebuit sa astepte dupa noi saracii, dar s-au obinsuit. O conving cu greu pe pisi sa ia costumul, ca nu e "fancy", ca nu e bun, ca nu-i vine bine, ca e urat...o mie de motive si nazuri...pana la urma il ia, se uitau lung la noi ca luam costumul de ploaie noaptea in benzinarie cand afara era senin, asta cred ca a mai inveselit-o, s-a obisnuit cu ideea si s-o dus sa-i arate Maiei cum arata... buuuuuuun, am rezolvat-o si pe asta, din nou la drum...

De aici drumul a fost superb, am mers ceas unul in spatele celuilalt, totul era bine, 7 km pana la Orsova, eu cantam in casca, Ada dadea sa atipeasca, cand deodata il vad pe Alin ca se opreste, ma uit in oglinzi dupa el si vad ca nu mai porneste?stau, astept, astept, nimic?ma hotarasc sa intorc si o iau dupa el... cand ajung el nu mai putea sa plece de pe loc, baga in viteza 1 dar nu pornea, se auzea un zgomot cum freca ceva dar nu pornea motorul?ce sa facem? S-o chinuit Alin pe acolo, Maia era nelinistita, suparat, ca ne intoarcem acasa, ca e gata totul... Alin mai calm, incerca sa isi dea seama cam ce ar fi. Parerea mea a fost ca ori s-o dus pinionul si se invarte lantul in gol ori e ceva la ambreiaj/cutie de viteza fapt ce era mai grav.

Incercam sa il tractez, motoarele erau grele amandoua, era la vale, ne tot smucea, al meu pleca foarte tare cand dadeam drumul la ambreiaj, Alin imi face semn sa opresc pt ca se aude un zgomot si sa nu-l stricam mai tare, avea dreptate... Ada era nelinistita, era tarziu in noapte, debusolata, ii spun care e parerea mea cu motorul si ma intreaba ce facem? Buna intrebare. Ce sa facem, ii spun ca o s-o duc pe ea la pensiune, ca eram aproape de Orsova, ma intorc o iau pe Maia, ii dau spray-ul cu piper lui Alin cat timp sta, o sa stea singur sa o duc si pe Maia sa poata fetele sa doarma si dupa aceea ma intorc la Alin si vedem ce facem. Le spun si lor, au spun ca e ok, o duc pe Ada dupa ce in prealabil l-am sunat pe proprietarul pensiunii sa ne explice ce si cum ca nu stiam si acesta a fost de treaba si a venit in Orsova cu matizul sa ne conduca pana acolo. O duc pe Ada, dau sidecasurile jos, ma intorc la Alin sa o iau pe Maia si surpriza... Maia nu mai vroia sa vina, nu il lasa pe Alin singur... degeaba ii explic ca e mai bine sa doarma, ca rezolvam maine, nu vroia si pace... o intelegeam si pe ea, chiar imi placea decizia ei, asa o fata mai rar sa nu isi lase sotul, ei casatorindu-se cu 2 saptamani inainte sa plecam...

Desface Alin capacul de la pinion, noroc ca avea toate sculele la el, scule la care Maia a bombanit ca de ce le ia cu el si altele ...si vedem ca pinionul era cazut, saiba care tinea pinionul s-a stricat si pinionul a cazut. Eu cand am vazut m-am inveselit imediat, am incercat sa o inveselesc si pe Maia care era cam debusolta, Alin foarte calm isi vedea de treaba lui, incercam sa il fac mai pozitiv spunandu-le ca maine gasim un strungar si rezolvam prb. Din punctul meu de vedere era relativ ok, era grava faza dar nu imposibil de rezolvat si am inceput sa cant, ma gandeam ca am ce sa povestesc mai departe daca totul iesa cu bine. Intre timp Alin desface saiba, pune pinionul la loc cu lantul pe el, ea o carpa, o rupe, o pune peste file, insurubeaza saiba, toarna "Picatura" peste ea, mai toarna una si asteapta sa se intareasca. Ce ne-am fi facut fara lipiciul ala pe care cu 2 zile l-a luat Alin ca a zis ca cine stie la ce-i trebuie. Acum a stiut...

S-a intarit, i-am luat eu sidecasurile si pe Maia sa fie motorul mai usor si am hotarat sa mergem pana in Orsova sa lasam acolo motorul sa dormim cateva ore si sa vedem maine ce si cum. Dracia naibii ca saiba a tinut, reparatia lui Alin era beton si am ajuns la pensiune pe care am gasit destul de dificil, mi-a explicat Ada la telefon cum se ajunge, a fost dificil pt ca era pe malul Dunarii destul de departe de Orsova iar explicatiile Adei nu erau chiar concrete. Sa va dau un exemplu, dupa ce iesim pe drum forestier mergem 500 de metri sau 2 km, nu stie exact ca nu stie sa aproximeze... va dati seama ce indicatii aveam nu? Dar s-a intrecut pe sine si a reusit sa imi explice cat de cat sa imi fac o idee, mi-a dat ceva puncte de reper. Ada era deja in pat, Maia la fel debusolata si cu psihicul cam jos, Alin relativ ok avand in vedere situatia, eu aproape vesel, traiam momentu... aproape ca imi placea... Ne punem la culcare si ne hotaram ca Alin sa ma trezeasca de dimineata si sa mergem impreuna sa vedem ce putem face sa reparam motorul. Zis si facut... habar nu am cum era camera, patul, curat sau nu... de cald era cald, Ada ma incalzea... era langa mine... pe jumatate dezbracata... era BINE, am inceput sa visez... mi-am pus zambetul tamp pe fata si am adormit...

P. S. Ceva poze din ziua urmatoare, sa va faceti o idee... )

Editat Octombrie 31, 2010 de papillion

omunegru22 · Octombrie 31, 2010

Asteptam continuarea :laugh:

omunegru22 · Octombrie 31, 2010

Editat Octombrie 31, 2010 de omunegru22

Falco · Octombrie 31, 2010

Aventuros inceput, plin de peripetii. Sper ca totul a mers bine ulterior. Astept cu nerabdare continuarea!

Semaca · Noiembrie 1, 2010

Bravo ! Asa e cel mai bine: cand se intampla lucruri nu un link pe flickr.

:laugh:

papillion · Noiembrie 1, 2010

Bravo ! Asa e cel mai bine: cand se intampla lucruri nu un link pe flickr.

Asa zic si eu... prietene, imi place semnatura ta, foarte faina, m-a facut sa zambesc intr-o zi grea...

Vine si continuarea...

Mesaj completat

Ziua 2

Am deschis ochii… era dimineata tare… eram stresat sa nu se trezeasca Alin si sa stea dupa mine sau ceva, mi-am adus aminte ca i-am spus sa vina el sa ma trezeasca, m-am linistit… Ada dormea, era cam rupta saraca… m-am cuibarit langa ea, afara se auzea Dunarea, m-am gandit ca sunt sanse mari sa reparam motorul… am mai tras un pui de somn. . .

Il aud pe Alin, ma trezesc si eu imediat, bate la usa, ma imbrac si ies, Ada doarme, sunt buimac inca, mergem la proprietarul pensiunii sa il intrebam de ceva sevice-uri prin Orsova sa putem repara motorul, ne da ceva indicatii iar intre timp ne aduce 2 cafele… au mers ca unse… plecam cu ambele motoare, eu in fata Alin dupa mine, inca mai tinea improvizatia facuta de el. Noroc ca stiam cat de cat Orsova, nu eram prima data aici, am gasit relativ usor primul service. E sambata, nici macar nu a venit la program, fac rost de nr celui de la service de la vulcanizarea de langa, vb cu omul la telefon si zice ca nu poate sa ne ajute, incepusem sa ma gandesc ca exista si posibilitatea sa nu rezolvam problema, mi-am alungat repede aceste ganduri si ne-am hotarat sa mergem la urmatorul service. L-am gasit cu chiu cu vai, era un baiat tanar dar parea serios.

Mi-am scos aparatul sa fac poze sa imortalizez momentul, ma gandeam ca o sa trecem peste asta si sa ne aducem aminte. Mare dreptate am avut. Eu deja eram vesel, tot saream pe Alin, ii puneam piedica, el era mai serios putin dar totusi ok, avand in vedere ca motorul lui era stricat si noi eram langa granita. Daca eram in locul lui eram nervos de numa. Tipul se uita la motor, cauta o piulita care sa se potriveasca in locul celei stricate, nu gaseste, ne zice ca avem nevoie de un strungar dar stie el unul, ne da indicatiile necesare si am pornit cu Alin spre el.

Ajungem la locul indicat de mecanic, strungarul era un nene in varsta, pensionat, a lucrat zeci de ani la uzina din localitate si acum la pensie, si-a cumparat strungul pe care a lucrat atatia ani si mai face una alta pentru oamenii din zona… se uita, zice ca nu poate sa o faca exact la fel pentru ca pasul filetului e diferit dar ca daca suntem de acord poate sa o faca sa mearga, Alin trebuia sa ia decizia asta.

Alin e de acord, nenea strungar vine de cateva ori, masoara, incearca piesa, iar mai rectifica la ea pana ce o face sa fie buna.

Eu eram fericit nevoie mare, glumeam cu muncitorii strungarului, acesta isi mai ridica un etaj la casa si statea pe sus cu muncitorii, majoritatea necalificati si un singur mester. Va dati seama ca au oprit astia lucrul cand au vazut 2 motoare ca vin inspre ei si s-au cocotat peste balustrada aia sa vada ce si cum. M-au intampinat cu o ploaie de intrebari: - Cat prinde? Merge tare? Cat are pe ceas? Cati cai are? Atatia?. . . . Aoleu, dublu cat Dacia mea. . . eu ma prapadeam pe acolo, erau intrebarile tipice a celor neinitiati, imi placea la nebunie sa glumesc cu ei. . . Mai faceam poze pe acolo, am facut si cu strungarul, saream pe Alin, ce mai , eram in al 9 lea cer, Alin la fel, ne bateam pe umar si ne ziceam ca o sa fie o tura faina… la final i-am spus lu nenea ca si tata e strungar, a ramas uimit, i-am spus unde a lucrat tata in Sibiu, a zis ca stia, erau inteprinderi vestite in acele vremuri si ne-a dar nr lui de tel sa il sunam cand ne intoarcem din tura sa-i spunem daca a fost ok.

Nu ne-a luat nici un ban pe piesa, am ramas muti, mai exista oameni de treaba in tara asta. Ne-a mai si dat recomandari ce sa facem si mai ales ce sa nu facem prin Serbia, ce mai. . . foarte de treaba omul. . . Plecam de acolo fericiti, nu inainte sa trag de 2 ori de gaz sa ii speriu pe muncitori care radeau si se uitau ca la OZN-uri. . .

Ne-am intors la mecanic, ne-a pus o solutie sa tina mai bine acolo, i-a dat pasta lui Alin, ne-a dat si el nr de tel si ne-a indicat unde sa oprim sa mancam in Serbia, eu fiind nerabdator si fericit ca s-a rezolvat prb am spus ca nu mai stau nici sa mananc in Romania.

Alin ia dat 50 de lei baiatului pt deranj, eu am sunat-o pe Maia, i-am spus sa impacheteze, sa o trezeasca pe Ada, sa plateasca si sa ne astepte ca noi venim si plecam direct.

Cat timp Alin si mecanicul strangeau la piesa aia eu m-am apucat sa dau telefoane pe acasa, sa le spun ca suntem bine, la prieteni sa le spun ca am ajuns ok la Orsova si ca plecam peste granita, mai rarut cu telefoanele si tot asa. . . ma tot gandeam in timpul asta ce fain ar fi fost daca venea si Tudor, prietenul nostru si Mihai, varul meu din Bucuresti, Ricardo daca mai avea motor, Alinutza ar fi putut veni cu choperelul ei, ar fi fost fain sa mergem asa in gasca. . . pana mea. . . Tudor nu o prea suporta pe Ada, si mai era obsedat si cu Slovacia aia, Alinutza era la faza no tengo dinero iar desteptul de varu-meu si-a facut acordeon motorul in Bucuresti dupa ce am bagat cu el cateva ture faine. Chiar, trebuie sa va povestesc de Mishu, ca e fenomen si asta: el este varul meu din Bucuresti de. . . cand m-am nascut banuiesc, habar nu aveam unul de celalalt, ne salutam doar cand dadeam unul de celalalt asa intamplator pe la rude si atat. In 2007 am facut prima mea iesire cu motorul la mare, am mers cu Ricardo, vecinul si prietenul meu care avea sa-si ia ulterior GSXR 600, si am oprit o noapte la Bucuresti, sa nu fac din prima Sibiu-Constanta. Nu l-am mai vazut de cativa ani pe Mishu iar cand ne-am vazut, a dat mana cu mine si so dus in camera lui sa stea pe calculator. Se uita Ricardo la mine, eu ii fac semn ca asa e asta, nebun, obsedat de calculatoare si jocuri, ce sa-i ceri. . . Se duce tusica-mea pe la el, banuiesc ca ii spune sa vina sa stea de vb cu noi, ca na. . . e varul meu si nu ne-am mai vazut de atata timp, asta vine. . . ne intreaba ce facem, sta 2 secunde si pleaca iar la nu stiu ce joc online pe calculator. Era clar, pt mine asta era dus, sa stea la calculatorul lui. . . Peste un timp insa primesc mesaj pe forum, de la unul Mihai din Bucuresti, ca e varu-meu si cica si-a luat motor. Eu am zis ca o nebunit tocilaru, cum naiba sa-si ia fitosu asta care nu a dormit in viata lui la mai putin de 3 stele la hotel. . . motor! Pana la urm s-a dovedit a fi adevarat, am fost in Bucuresti, am inceput sa vorbim, mi-am dat seama ca e ok, l-am invitat asa din politete pe la Sibiu si ce sa vezi? Asta chiar a venit, singur la primul lui drum lung. Statea tot neamul cu inima impietrita sa vada daca ajunge nebunu la Sibiu. Va dati seama ce era in capul lor nu? Ca nebunul asta de Cosmin de la Sibiu, l-a stricat pe Mihai cu motoarele si muntii lui, ca ii pune viata in pericol, ca moare naibii desteptul neamului si cate si mai cate. A avut asa acuraj sa vina, a ajuns cu bine, am dat atunci o raita prin munti, prin Trascau, chei, pesteri, viata buna, ceva ture cu motorul, stranduri, i-a placut de numa la retard, si asa ne-am imprietenit. . . de aia ziceam ca ar fi fost fain sa vina si el, mai ales ca promisese cat de cat dar na. . . nemaiavand motor, gasindu-si o prietena cu care se si casatoreste, stand asa sub papuc  , nu a mai venit. . . asa ca am dat telefoane pe la cam toti sa le spun ca iesim din tara si. . . ciao auguri. . . asta era gasca, Alin Maia, eu si Ada. . . salut ardeal. . .

Eram bine dispusi si eu si Alin, am luat fetele care ciripeau vesele acum, am facut ceva poze de inceput de drum si …pe cai ca filmam. . . am mai facut cateva poze pe malul Dunarii si direct la Portile de Fier. Aici a mers relativ repede, la sarbi am stat putin, cat timp am asteptat mi-am dat geaca jos ca era o caldura insuportabila mai ales ca prin Serbia trebuia sa respectam vitezele ca am inteles ca e jale la ei, poti sa faci si inchisoare. Am trecut de vama cu buletinele si am luat-o incet, incet prin Sebia, cu 80 la ora. Cald, Serbia nu e cine stie ce ca si tara, ma plictiseam ingrozitor, Ada la fel, si-a ridicat picioarele, le-a pus peste ale mele iar cu spatele statea rezamata de rucsacul din spate… parca era in fotoliu, mai mai sa o ia somnul… ne-am mai jucat in mers, am lasat-o sa conduca mobra din spate, mergeam de la stanga la dreapta si invers iar Alin si Maia ziceau ca sunt nebun, ca nu stiu sa merg cu motorul, nu stiau ce faceam eu.

Am ajuns intr-un final la locul unde banuiam ca trebuia sa manacam, am comandat pe engleza ceva mancare, ca meniul era tot in sarba si dupa ce ne-am mai tras sufletul am plecat mai departe.

Am mers, am mers, am mers, m-am plictisit de numa, am oprit intr-un orasel sa luam un suc, am baut, ceva poze si mai departe, la un moment dat am dat de unii cu dubele care mergeau mai tare, l-am convins pe Alin sa mergem dupa ei si astfel, tinandu-ne de ei am inceput sa mergem si noi mai cu viteza…

La un moment dat am intrat pe un defileu, un fel de Valea Oltului dar mai lata, a fost frumos, asfaltul foarte bun, ceva cetati in ruine pe dealuri, am dat si de 2 vitezisti cu GSXR-uri care mergeau unul dupa altul la milimetru si parca dansau asa, se leganau de pe stanga la dreapata, aveau si mobrele si echipamentele aproape la fel, cred ca erau gay. . . ne-am salutat, ei au luat-o mai repede… noi incetisor asa si facand poze de pe motor… am bagat km de ne-am plictisit… am oprit sa alimentam, deoarece am intrat intr-un orasel de-al lor. Ne-am intalnit aici cu unii care au venit cu niste BMW-uri din germania cred si mergeau nu stiu unde, la mama naibii, au socializat astia cu ei dar eu eram la toaleta. . . Aici in oras imi indica GPS-ul ceva dar astia au schimbat sensurile, eram cu ochii benoclati pe GPS, nu puteam sa mai si semnalizez tot timpul dar mergeam incet. Alin statea mai la distanta sa vada pe unde o iau, stanga sau dreapta, iar eu il tot ziceam sa stea langa mine sa nu ne pierdem. Cu un ochi la GPS, cu unul la drum si cu inca unul in oglinzi am reusit sa ajungem spre marginea orasului unde se lucra la drum si nu puteam trece iar GPS-ul nu stia ce sa faca. La fel si noi. Am incercat sa ne intelegem cu ceva sarbi dar nu aveam cu cine, cand a venit un tip cu un Pegaso si a spus sa mergem dupa el… ne-am conformat, ce aveam de pierdut? Am mers, am mers, asta mergea ca nebunul pe stradute inguste, incepeam sa cred ca asta ne duce aiurea, am inceput sa glumesc, sau nu, cu Ada ca asta ne duce si ne taie si ne ingroapa pe undeva, am mers in total peste 20 de km, mergea tare prin oraselul ala si pe niste strazi de zici ca erau special facute pt mobre, asa erau de inguste, in fine, se opreste tipul si ne spune mai mult prin semn ca acolo trebuie sa facem stanga dupa care tinem tot inainte si e bine. I-am multumit sefului si am luat-o la picior ca sa zic asa, batraneste cu mobrele. Gps-ul a gasit pana la urma drumul, ne-a urcat prin niste sate uitate de lume ca iar se lucra la drum, radeam ca prostii ca zicceam ca aici ramanem, pierduti pt totdeauna in Serbia. Am mers pana s-a facut noapte, a inceput sa ploua, era deja frig ne-am hotarat sa cautam ceva cazare si sa nu desfacem corturile. Alin si Maia tot opresc, ne tot enervam ca tot opream, mergeam, nici noi nu stiam ce facem, eram obositi pana cand zice Alin ca mai mergem cativa km si undeva pe stanga ar trebui sa fie o chestie ok, ca a vb Maia cu unii cand au oprit pe acolo. Si asa a fost, am oprit la un fel de han ca la noi, cu restaurant jos si camere sus. Trimitem fetele sa vb, noi stam uzi la o poveste, ca ce lunga a fost ziua, bine ca a fost ok, si alte cele, fetele stateau, stateau, parlamentau… am zis ca daca nu gasim locuri aici e trist, e deja tarziu, nu mai aveam chef de mers, ploua usor… pana la urma s-au descurcat fetele, am intrat toti 4 intr-o camera de 2, ei au dormit in pat iar eu cu Ada pe saltea. Inainte de a urca normal ca am bagat motoarele inauntru, sub ceva acoperit, Maia statea sa-l ajute pe Alin sa dea jos bagajele de pe motor, Ada era dusa, nu venea nici cum. Am asteptat sa ma ajute, am asteptat, nimic… pana la urma m-am apucat singur, a venit intr-un tarziu, fara chef sa ajute sau ceva… am bagat asa o cearta, mai mult preventiv asa ca vroiam sa inteleaga ca in momentul in care oprim undeva prima data punem motorul, il asiguram, dam bagajele jos, punem cortul, facem tot ce trebuie sa fie ok iar dupa aceea fiecare poate sa faca ce vrea. Atat ii spuneam, iar dimineata la fel, strangem impreuna chestiile, le punem pe motor, le asiguram si dupa aceea putem sa povestim cand totul e gata. Mare grija cu cine mergeti, sunt tari straine, trebuie pe cineva care sa puna umarul. Pana la urma a fost ok, am reusit sa ma inteelg cu ea si celelalte zile am semanat si noi ca o echipa, bine. . . nu ne-am ridicat la nivelul Maiei si Alin care de atatia ani se cunosc si care strangeau cortul si puneau totul pe motor de zici ca asta au facut toata viata. De fiecare data ne intreceau si trebuiau sa astepte dupa noi, cateodata se mai suparau, cateodata ne asteptau, cateodata ne enervam noi ca parca ne stresau. . . dar totul a fost ok, ne-am inteles. . .

Am ajuns sus, am facut cate un dus cald care ne-a pus pe picioare, am coborat, am mancat la restaurant. Cam greu de inteles cu chelnarii dar a fot ok, am incercat berile lor locale, am degustat fiecare din berea celuilalt cu Alin si am plecat la somn. Am dormit iar dusi, doar ca…putin cam suparat…e nashpa sa te pui suparat in pat, incercati sa nu faceti asta, dispar toate lucrurile bune ale zilei…plus ca. . . inghetati de frig…

Tormented · Noiembrie 1, 2010

Chiar, trebuie sa va povestesc de Mishu, ca e fenomen si asta: el este varul meu din Bucuresti de. . . cand m-am nascut banuiesc, habar nu aveam unul de celalalt, ne salutam doar cand dadeam unul de celalalt asa intamplator pe la rude si atat. In 2007 am facut prima mea iesire cu motorul la mare, am mers cu Ricardo, vecinul si prietenul meu care avea sa-si ia ulterior GSXR 600, si am oprit o noapte la Bucuresti, sa nu fac din prima Sibiu-Constanta. Nu l-am mai vazut de cativa ani pe Mishu iar cand ne-am vazut, a dat mana cu mine si so dus in camera lui sa stea pe calculator. Se uita Ricardo la mine, eu ii fac semn ca asa e asta, nebun, obsedat de calculatoare si jocuri, ce sa-i ceri. . . Se duce tusica-mea pe la el, banuiesc ca ii spune sa vina sa stea de vb cu noi, ca na. . . e varul meu si nu ne-am mai vazut de atata timp, asta vine. . . ne intreaba ce facem, sta 2 secunde si pleaca iar la nu stiu ce joc online pe calculator. Era clar, pt mine asta era dus, sa stea la calculatorul lui. . . Peste un timp insa primesc mesaj pe forum, de la unul Mihai din Bucuresti, ca e varu-meu si cica si-a luat motor. Eu am zis ca o nebunit tocilaru, cum naiba sa-si ia fitosu asta care nu a dormit in viata lui la mai putin de 3 stele la hotel. . . motor! Pana la urm s-a dovedit a fi adevarat, am fost in Bucuresti, am inceput sa vorbim, mi-am dat seama ca e ok, l-am invitat asa din politete pe la Sibiu si ce sa vezi? Asta chiar a venit, singur la primul lui drum lung. Statea tot neamul cu inima impietrita sa vada daca ajunge nebunu la Sibiu. Va dati seama ce era in capul lor nu? Ca nebunul asta de Cosmin de la Sibiu, l-a stricat pe Mihai cu motoarele si muntii lui, ca ii pune viata in pericol, ca moare naibii desteptul neamului si cate si mai cate. A avut asa acuraj sa vina, a ajuns cu bine, am dat atunci o raita prin munti, prin Trascau, chei, pesteri, viata buna, ceva ture cu motorul, stranduri, i-a placut de numa la retard, si asa ne-am imprietenit. . . de aia ziceam ca ar fi fost fain sa vina si el, mai ales ca promisese cat de cat dar na. . . nemaiavand motor, gasindu-si o prietena cu care se si casatoreste, stand asa sub papuc  , nu a mai venit. . .

Ptiuuu, m-ai facut vedeta pe motociclism

Frae' , daca iti aduci aminte am incercat sa-ti explic ce faceam acolo dar se vedea clar pe fata ta ca te depasea, asa ca am renuntat ... am considerat ca iar a venit o ruda de la tara in vizita )

Ai inceput sa strangi bani sa dai la nunta? ... bani de umblat prin tari straine vad ca ai avut :scratch:

Hai, baga povestea mai departe, sa vad ce am pierdut ... deja m-ai ofticat un pic.

papillion · Noiembrie 1, 2010

Ziua 3

Ne trezim de dimineata, coboram la micul dejun, zambitori, veseli, avem 3 micuri dejun, al 4-lea trebuie platit, hotaram sa impartim la 4 cel care trebuie platit, intre timp bem cafeaua si ne uitam la ziare pe sarba, nu intelegeam nimic dar ne uitam la poze ca erau fete dezbracate pe acolo 

Cand stateam si savuram cafeaua la micul dejun, in timp ce imi facea Ada inspectia de dimineata observa ceva la gatul meu. . . se uita mai indeaproape si observa ca eu de la ploaia si mizeria de ieri mai aveam ditamai pata de mizerie pe gat. . . nu stiu cum naiba am trecut eu prin dusul de seara dar asta nu s-a dus. . . eu le-am zis sa nu ma lase singur la dus  . . . atat le-a trebuit, au bagat astia in frunte cu alin un misto de mine de nu m-am vazut, m-au creierit de cap. . . a trebuit neaparat sa ma duc sa ma spal mai “ excesiv” asa. . .

Jos, langa restaurant, dam de 2 scutere din Rusia si de 3 insi care au venit pe ele tocmai de acolo, ii felicitam si facem ceva poze cu ei, mancam ce avem la micul dejun si ne pregatim de plecare…

Ada ma ajuta din nou la bagaj, strang magaoaia in spate si dupa aceea Alin ma roaga sa il ajut sa unga lantul. Alin si Maia, poate de aceea nu zic atat de multe chestii personale despre ei, se intelegeau bine tot timpul, eu la fel ii cunosteam foarte bine si cam stiam ce vor si asa, de aceea totul mergea destul de ok, nu erau mari discutii, de aceea e asa liniste. . .

Nimic nu se compara cu motorul dimineata, asa rece cum e el, il iei usor pana se incalzeste, aveam toti zambete pe fete si de abia asteptam sa plecam mai departe. Am luat-o la picior ca sa zic asa, directia Muntenegru… Alin a luat-o din nou in fata, chiar daca eu aveam GPS-ul am stabilit sa mearga el in fata sa stabileasca viteza, sa nu zica ca merg iar prea repede, a fost mai bine asa, in afara de o singura faza, o sa vedeti voi cand. . .

Dupa ce traversam toata Serbia ajungem intr-un final la granita cu Muntenegru undeva in munti. Aici eram mai stresati asa ca nu prea stiam ce si cum si nici nu ne intelegeam nici cum cu vamesii, nu au auzit de engleza., Alin si Maia trec primii fara probleme, urmam noi. . .

Aici s-a petrecut o faza amuzanta, in timp ce Ada s-a dat jos de pe motor si s-a dus la vames sa dea buletinele, in dreapta erau niste vamesi, inarmati pana in dinti si mai impopotonati asa, erau mai sefi… eu ma uitam la ei, ei la mine… imi face unul din ei semn sa turez motorul… eu ma conformez… trag de gaz si urla frumos motorul meu 4 cilindrii in V, un sunet de toata frumusetea… Ada, sare direct cu gura sa stau linistit ca o doare capul, normal ca uita de ton si ca femeie ce e, urla de-a binelea la mine, eu, pregatit sa ma enervez, ma abtin deoarce vamesii vazand scena se prapadeau de ras… imi fac semn sa mai turez odata, eu… suparat si pe tonul ei trag de gaz iar motorul urla ca un lup plin de basi, un sunet gutural, frumos… Ada urla si ea dar pe niste sunete inalte de te raneau pe ureche , eu zambeam fericit ca “i-am aratat eu” iar vamesii erau pe jos de ras cand vedeau spectacolul. Am trecut de vamesi in pana sa ajung la Alin si la Maia care au trecut mai repede am mai tras odata de gaz spre disperarea Adei care era gata sa urle din nou dar s-a abtinut… a fost tare amuzanta faza.

La granita vamesii ne-au dat un pliant cu ceva drumuri pe la ei, indemnuri sa reducem viteza, bla bla dar am apreciat gestul, macar ei fac ceva, plus ca au cam asfaltat drumurile, asa ca am pornit prin Muntenegru spre capitala lor, Podgorita.

De la inceput am fost placuti impresionati de tara asta, numai munti si serpentine, eram toti bucurosi si incercam pe cat posibil sa prindem cu retina cat mai mult. Tara e superba, munti, vai, defilee, chei, ape limpezi si verzi/albastre, o nebunie. . .

Am mers ca prin branza, am oprit la benzinarie sa alimentam si i-am dat mai departe, la un moment dat am trecut de un tunel si parca am iesit in rai, peisajul era de vis. . . numai serpentine, stanci , o nebunie. . . eram uimiti, faceam poze la greu de pe motor si mergeam in coloana, stateam in paralel si nu mai incetam sa ne felicitam ca am luat-o pe aici. Cred ca asta a fost singurul dezavantaj, faptul ca aveam drumuri inguste si era coloana de masini, era si duminica si normal ca oamenii mergeau in stanga, in dreapta. . .

Am ajuns intr-un final in Podgorita, am oprit intr-o parcare, eram cu zamabetul pe buze dar obositi, am bagat ceva km si astazi, am hotarat totusi sa mergem pe centru la ei sa vedem cum e. . . am bagat motoarele asa incarcate pe centrul la ei care era cu restrtictie pana la 18 seara si ne-am asezat la o terasa mai „fancy” care am gasit-o. Aici aveau de toate, de la inghetata la mancare, in spate era un mall cu alte restaurante si magazine, era frumos, toaletele curate ce mai. . . totul era bine. Ne am asezat si am comandat sa mancam ceva, cel mai ciudata a fost la mine, am comandat kebab si mi-au adus 4 pute de carne, ca niste carnati umplute cu branza si ceva prin ele. Erau bune dar cam sarate. Astia radeau de mine iar. Oricum nu am putut sa mananc tot iar Ada si-a comandat pizza dar nici ea nu a putut manca tot. Astfel am luat la pachet si pe dimineata aveam ce sa mancam.

Era ora 5 cand am plecat din Podgorita, am hotarat sa nu ramanem pe acolo ci sa-i dam cat putem de mult spre mare, la golful Kotor. Peisajul era parca si mai frumos, apa verde, verde, am oprit cu Ada sa facem ceva poze, era prea frumos. . . am pedalat asa pana seara. Am trecut pe langa un lac pe dreapta si pe stanga, batea luna asa fain pe luciul apei, Ada ma stranfea in brate ca era frig, era frumos. . . am ajuns la un tunel, am trecut prin el, 8 euro a costat si am trecut de ultimii munti inspre mare, se simtea briza marii. . . eu eram cu GPS-ul inainte, am hotarat sa opresc inainte cu cativa km de litoral sa caut o cazare ieftina, sa dormim. Alin si Maia au inceput sa faca mistouri de mine, ca m-am obisnuit in hotel de 4 stele, ca sunt comod, ca din cauza Adei, ca ea e mai comoda, dar adevarul era ca m-am decis singur sa opresc pt ca am sperat sa gasesc ceva ieftin langa mare, sa nu mai desfac dracia aia de rucsac din spate ca ma omora. . .

Am oprit in fata unui magazin intr-un sat, am luat ceva apa si m-am dus cu Ada sa vedem niste camere de dormit. Din pacate m-am inselat, preturile erau destul de mari, le-am spus lui Alin si Maiei si am hotarat sa plecam mai departe. Intr-un tarziu si printr-un peisaj sublim am ajuns pe tarmul marii, noaptea pe la 12, am gasit un camping si ne-am apucat sa montam corturile. Aici, ca prin minune, pe Maia a apucat-o rasul, asa din senin, radea de nu se mai oprea. . . Alin o tot ruga sa il ajute la cort dar ea radea intr-una fapt ce l-a scos pe Alin din minti, au inceput sa se certe oarecum. . . noi ne amuzam si eram fericiti ca puneam cortul intr-o locatie asa oarecum exotica. . . Muntenegru . . . doar visam sa ajung aici pana acum.

Singura patanie care ne-a trezit la realitate a fost faptul ca am pus motorul pe cricul central, si dintr-o data s-a aplecat usor usor sa cada, Ada a incercat sa-l tina dar nu a reusit acesta cazand la paman. Eu am inghet cand l-am vazut pe jos dar din fericire nu a avut absolut nimic, nici macar o zgarietura, Ada a mai atenuat cazatura.

Ca prin minune Ada (ce o sa-si dea ochii peste cap acum) a pus umarul la treaba, m-a ajutat sa pun motorul, sa dau jos rucsacul, sa montez cortul, totul mergea bine. . . afara era senin, cald, l-am luat pe Alin si Ada, maia dormea deja, ne-am luat 2 beri de la statia de benzina ca era totul inchis si ne-am dus pe malul marii. . . am baut berile, fiecare se gandea la ceva probabil, Alin la Maia, eu ce fain era acolo deoarce luna batea puternic si se vedea muntele cum se afunda in mare si ca sunt prietenii in coltul asta de lume, Ada la. . . nu stiu la ce se gandea. . . dar se gandea la ceva. . . oricum. . . a fost o seara faina, una din serile care rar se mai repeta, departe de casa, munte, mare, prieteni, motoare, bere, stele . . . totul era unde trebuia sa fie. . . in afara de. . . faptul ca dupa asta m-a tarat Ada sa ne spalam pe dinti fapt ce a mai umbrit din romantismul gandit de mine dar na. . . a fost mai bine asa. . . ne-am dus la cort unde salteaua facea sa ma simt ca la un hotel de 5 stele, foarte foarte confortabil. . . a fost o seara faina. . .

Editat Noiembrie 1, 2010 de papillion

Tormented · Noiembrie 2, 2010

Ba, da' te tot drogai sau gen? ca mereu aveai zambete pe buze

papillion · Noiembrie 2, 2010

Ba, da' te tot drogai sau gen? ca mereu aveai zambete pe buze

Prietene, sa te vad pe tine prin locurile alea daca poti sa iti retii zambetul de pe fata... a stai, am uitat ca tu ai iesit o singura data dintre blocurile din Bucuresti si atunci tot cu mine...

E greu cu postatul pozelor pe forum, mai multe poze aici:

http://picasaweb.google.ro/cosmin.papillon/ConcediuMoto2010#

Stiff Rider · Noiembrie 2, 2010

frumos frumos, locuri superbe si "carnaciorii" aia arata fantastic! bravo Aline, bravo baieti

claman · Noiembrie 2, 2010

Foarte frumoasa plimbarea si pozele de asemenea

omunegru22 · Noiembrie 2, 2010

Bravo Coco,

Foarte frumos si detaliat descrisa calatoria voastra!

Faine poze...

Rocker · Noiembrie 2, 2010

frumos frumos, locuri superbe si "carnaciorii" aia arata fantastic! bravo Aline, bravo baieti

Multumim Dragos, si tuturor pentru vorbele frumoase, adresate echipei si calatoriei.

Coco, baga mai departe! Ca le zici bine

papillion · Noiembrie 2, 2010

Multumim Dragos, si tuturor pentru vorbele frumoase, adresate echipei si calatoriei.

Coco, baga mai departe! Ca le zici bine

Multumit intr-adevar tuturor...

Incerc sefu dar e greu cu timpul asta, dar e o placere sa imi aduc aminte de atatea chestii faine...

Mesaj completat

Ziua 4

Mhhhh. . . dimineata. . . cam crunt, eram obositi, nu vroiam sa ies din cort dar, ca si diminetile care au urmat, Alin mi-a dat desteptarea. . . pana la urma am iesit din cort, ne-am spalat si am mers pe plaja, am vrut sa facem baie dar ne-am razgandit, am zis ca e mai bine sa o luam din loc, de aici urma sa mergem tot pe malul marii, o sa ne saturam de mare. Am stat pe plaja, am facut poze, ne-am trezit cat de cat. . . Alin s-a dus cu Maia la cort, eu cu Ada am dar o tura prin statiune, sa cumpere Ada magnet, ne-am plimbat, am dat o tura de Buljarica. . . am ajuns la corturi, iar m-a ajutat Ada la cort, bagaje, motor, totul a mers ca uns. . . asa da viata. . .

Am oprit in primul oras sa luam ceva de mancare, Ada a luat mai mult dulce, ei au intrat toti ma magazin eu am stat ca retardu afara ma motoare ca nu stiam inca cum se mananca Muntenegru asta. . .

Alin si Maia au luat-o in fata, eu vroiam sa facem poze, sa oprim, dar ziceam sa nu ne pierdem. . . Ada si ea vroia sa facem poze, am mers inaite pana am ajuns la Kotor, unde era cetatea, nu am mai rezista si am oprit, am facut ceva poze, Ada si-a luat un magnet si am plecat mai departe sa-i ajung pe Alin si Maia.

Golful era superb iar muntele se termina direc in mare, cel mai impresionant era cum au facut astia cetatea sus pe munte pe o panta foarte abrupta, tare chestia. . .

In timp ce goneam in stanga era tot mai superb, am ajuns iar la un golf fain, am oprit ca trebuia sa fac neaparat poze, am vrut sa facem poze asa cu echipamentul dar Ada a zis ca decat sa faca cu echipament pe ea mai bine nu face.

Avea si ea dreptate, eu eram stresat sa nu-i fac pe astia sa astepte dar mo enervat si tonul ei de a spune ceva.. . . eu fiind un tip coleric si neavand rabdare cu tot felul de fite si figuri am zis sa plecam si gata. Normal ca ne-am certat ca prostii.

Pana la urma i-am ajuns pe astia si era sa cad din picioare cand am vazut ce face Alin. A gasit un golf superb, si a intrat efectiv imbracat in apa sa faca baia, m-a apucat rasul, merita imortalizat momentul. Atunci mi-a zis Maia ca ei nu mai aveau baterie la aparat, ne-a spus de aseara sa facem noi poze, daca stiam nu ma mai grabeam atata. . .

In continuare am mers pe tarmul Marii Adriatice, peisajul era de vis, aveam impresia ca visez, doar in filme mai vezi asa ceva, senzatia era amplificata si de faptul ca eram cu motorul, era ceva si ca era-i cu o fata care te strangea in brate. . . pacat ca eram suparati. . .

Am mers foarte fain, problema a fost doar ca nu gaseam abtibild cu Muntenegru, am uitat sa zic, prin toate tarile in care treceam puneam cate un abtibild pe sidecasuri, Alin punea pe ambele, simetric, eu am hotarat sa pun pe cel din dreapta toate tarile prin care treceam si pe cel din stanga cele care mi-au placut foarte mult. Abtibildele astea o sa ne cauzeze mari batai de cap ca nu am gasit pretutindeni dar a fost ceva frumos sa tot cautam. . .

Am gasit pana la urma, am trecut granita in Bosnia si Hertegovina, am trecut ca prin branza dar am zis sa oprim sa bem un suc si sa alimentam si la ei, am luat ce ne trebuia pt sidecasuri, am pus pe un TDM-ist care avea un model mai nou sa ne faca o poza la toti si am incercat un suc de la ie, un fel de sicola ceva, avea gust de plastelina, era oribil. Mai bine nu dadeam banii, am hotarat sa mergem mai departe. . .

Am trecut in Croatia, si am mers direct spre Dubrovnik, am oprit undeva inaintea orasului de unde aveam o priveliste foarte faina sa facem ceva poze.

Alin vroai sa faca niste poze de hi5 si ia zis lu Maia sa-l pozeze, si tura trecuta a mai avut incercari de astea si cand il vdeam intram si eu in cadru si imi aratam chilotii. . . de data asta doar am sarit prin fata lui . . . :scratch:

Am ajuns si in Dubrovnik, am parcat motoarele, am luat castile cu noi in rest am lasat totul pe motor, am sperat sa nu ramanem fara. . . asta e . . . am riscat. . . Am vizitat Dubrovnikul, un loc foarte foarte fain, din pacate eu eram suparat cu Ada, Alin cu Maia se taraiau dupa noi si erau suparati si ei ca ne tot certam. Am dat o tura fain prin oras, am facut poze, ne-am pierdut oarecum pe stradute cum imi place mie si am plecat mai departe. Vroaim sa ajungem la Split.

Am iesit din oras si am luat-o spre Split, oras mare pe tarmul Adriaticii. . . pe drumul de coasta, care normal ca era superb, am zis sa ma impac cu Ada, cu vantul in plete. . . pe atunci mai aveam. . . , cu Ada lipita de mine, curbele superbe, marea la fel, soarele sus pe cer, cerul albastru albastru. . . a fost ceva foarte fain, rar mai prinzi in viata asemenea momente. . . eram din nou veseli si bucurosi.

Am ajuns in Split, deja se acumulase oboseala, am cautat un camping, am gasit unul dar era fenomenal de scump, mai scump ca si hotelul din Serbia, am hotarat sa mergem mai departe. Am iesit din Split si am ajuns in periferii, era deja noapte, am tot cautat camping. . . nimic. . . parca a intrat in pamant.

I-am lasat pe Alin si Maia si am dat o tura cu Ada sa intrebam niste tineri, ne-au spus ca nu mai este in zona aceea ci doar intr-o alta parte la vrea-o 20 de km. Neavand ce face, ne-am intors la drunul principal si am plecat in aceea directie. Am orbecait, ba cu indicatiile celor de acolo, ba dupa GPS, ba dupa indicatoare. . . in timpul acesta am vazut un Aldi, am hotarat sa oprim, sa ne luam sa mancam, sa nu mai desfacem bagajul si am intrat in parcare. Era aproape ora de inchidere, am intrat si am luat ce na trebuia, incepeam sa ne incazim, am incaracat totul si am plecat mai departe. Am tot mers inainte, am trecut un pod si am ajuns pe o insula, foarte foarte faina, plina de turisti, lumini la tot pasul, era nebunie. . . eram in al 9 lea cer, faptul ca am dat de ea din greseala facea sa fie totul mult mai fain. Am incercat sa gasim cazare, din pacate totul era plin, asa ceva nu mai vazusem, era o nebunie totala. . . insula era superba, dar chiar asa plin?. . .

Am plecat spre un camping, ne-am dus dupa indicatiile date de un receptioner, cu chiu cu vai, noaptea, am ajuns. . . eram iar veseli, ne gandeam ca o sa ne odihnim in sfarsit, cand colo. . . cea mai mare surpriza, efactiv campingul era plin. Imaginati-va ca era efectiv plin, cum mama naibii sa intelegi asa ceva. . . un camping imens, cu locuri de pus cortul sa fie plin ochi. . . am ramas muti de uimire. . . deja ma vedeam ca inoptez pe afara pe langa motor si asta e, eram debusolati toti cand administratorul ne-a spus ca mai exista un camping da departe in insula. No, asta este, nimic e bun? Ne-a dar tipul indicatiile si am purces la drum, noapte, am gresit o intersectie, mi-am dat seama, ne-am intors, am mers pana am iesit din oras, era pustiu, nu mai stiam incotro sa o iau. . . la un moment dat Ada zice ca ininte si la stanga, ii fac semn lui Alin si facem stanga pe un drum de piatra si nisip, neasfaltat, am mers. . . si am mers. . . m-am plictisit deja, imi puneam intrebari tampite in cap cand deodata, am dat ascuns intr-o padurice de camping. Am intrat, am oprit motoarele sa nu trezim lumea, nu prea vedeam mare lucru ca era noapte, am vb cu receptionera, ne-a arata unde sa punem corturile, ne-a dat chei de la toaleta si a plecat. Deja eram iar veseli, am desfacut cu Alin o bere, am pus cortul, totul s-a terminat cu bine. Ceva incoveniente pe la Maia si pretul campingului sau ceva de genul , nu mai stiu exact, au trecut, nu era ceva serios. Faza cea mai tare a fost la Maia, care in valtoarea mistolui de mine ca m-am facut comod, ca umblu cu Ada si poate de aia, a zis ca nu mai pun salteaua (si-au luat si ei saltea ca si noi) ca dorm pe izoprene. Le-am sugerat sa puna salteaua, pana la urma m-au ascultat si mi-au dat dreptate in alta zi, o sa vedeti. . .

Dupa instalare, am facut cate un dus, aveam alta stare de spirit, dupa atat umblet si cautare dupa cazari eram extenuati. Neavand nimic pregatit de acasa a trebuit sa facem totul dupa ureche. . . cateodata iasa bine. . . cateodata nu. . . asta e frumusetea.

Seara s-a incheiat totusi foarte frumos, am luat masa toti, langa corturi, se auzea marea, noi am inceput sa radem, probabil si de la a 2 bere plus ca repeziti cum am fost in supermarket Alin si Maia au luat paine dulce, nu se putea manca iar noi am luat ceva ce trebuia facut in cuptoru cu microunde sau ceva de genul, era efectiv un aluat. . . radeam ca prostii si mancam. . . ne mai strica dispoozitia mirosul de peste de la conservele Adei care o sa ne urmareasca pe tot parcursul calatoriei. . . dar gustul era bun. . .

De la atata ras, am facut fara sa ne dam seama galagie, cineva a venit sa ne atraga atentia, noi iar am izbucnit in ras, dar, am inteles, ne-am conformat si am plecat pe la corturile noastre. . .

Am dormit din nou neintors. . . salteaua face toti banii. . .

Fotok · Noiembrie 3, 2010

hehe, bravo copii Aline imi pare asa de rau ca nu am fost cu voi ((((

mai Coco, nu va mai certati mai

papillion · Noiembrie 3, 2010

Ziua 5

Dimineata, soare afara, se auzea marea, Ada la fel nu avea chef sa se tezeasca, adevarul e ca nici eu. . . dar se facea prea cald in cort, nu suport caldura. . . ma trezesc, imi iau geaca de motor si ma duc pe plaja, imi intind geaca la umbra sub un pom fain si . . . somn.

Mi-a prins bine, briza ma mangaia usor, intr-un final a venit si Alin si Maia urmata de Ada,. . . am gasit un loc de plaja foarte foarte fain si am zis sa stam putin la paja si la baie. Locul era minunat, campingul, acum il puteam vedea ca noaptea nu ne-am dat seama, era unul micut dar foarte ingrijit, retras, oameni extrem de civilizati, o bijuterie. . . plaja era curata curata, marea era. . . fara cuvinte. . . m-am bagat in apa pana la gat si imi vedeam degetele de la picioare. . . era ceva de vis. . .

Am avut parte si de o surpriza placuta, Ada, stiind ca imi place cafeaua dimineata s-a dus si ne-a adus cafea in cesti de la barul local, evident foarte scumpe dar a meritat. Eram cu Alin in apa, si o vad pe Ada in costum de baie, pe plaja cu 2 cafele in mana, venea si mai si zambea. . . ce putea sa fie mai frumos? Asa da dimineata. . .

Am bagat plaja, balacit in apa, plaja, iar apa, pana ne-am plictisit si am hotarat sa o luam din loc. . . am strans totul si am plecat, abia acum vedeam prin ce salbaticie am trecut, nu imi venea sa cred. . . insula era superba. . . Am luat-o pe drumul pe care am venit pana in oras, aici cam jale, totul era blocat, o circulatie de numa. . . insula era plina de turisti si noi eram si foarte lati, nu puteam sa ne strecuram asa usor. . . neavand ce face ne-am apucat de „ romanisme ”, depasiri pe linie continua, depasiri de coloane, orice ca sa ajungem mai in fata, era ok ca soferii de masini ne tolerau, chiar ne faceau semn sa trecem mai in fata.

Am mers asa pana la sursa ambuteiajului. . . podul de care v-am zis cand am trecut pe insula, toata lumea trebuia sa treaca pe acel pod. . . tot mergand in coloana Alin observa ca nu-i mai porneste termocupla si incepe sa se incinga motorul, plus ca nu-i mai merg proeiectoarele montate suplimentar. . . mai trage asa de motor pana intr-o benzinarie unde oprim sa vedem ce e. . . Maia deja s-a facut albastra la fata, credea ca iar e grav, mai ales cu patania din tara cand s-a stricat. Am incercat sa o inveselesc si pana la urma nu a mai fost nevoie ca a inveselit-o Alin, era vorba de o siguranta arsa, o nimica toata. Alarma falsa. . .

Am hotarat sa mancam acolo in benzinarie, am vrut sa trag motorul de unde l-am lasat intr-un loc unde puteam sa-l vad, Ada si-a lasat casca ei cumparata cu 2 saptamani in urma special pt tura asta pe oglinda de la motor, cum am pus-o si eu dealtfel. Eu nu am stiu cum a pus-o si cand sa pornesc cade casca ei exact pe viziera si se zgarie. . . nu trebuie sa va mai zic ce nervi, draci, certuri au fost. . . a fost nashpa faza. . . ce puteam sa fac? Asta este. . . am mancat asa suparati si ne-am asezat la drum.

Vroiam sa ajungem si la parcul national Plitvice dar ne-am dat seama ca daca vroiam sa ajungem in Venetia nu aveam timp, asa ca ne-am urcat pe autostrada si am mers direct spre Rijeka, in nordul Croatiei. . . eu eram fericit ca astfel putem merge mai repede si facem km mai multi plus ca viteza e mult mai mare si partea asta de tara am mai vazut-o data trecuta . . . am urcat si Alin a luat-o in fata sa dicteze el viteza, mergea cam cu 140-150 cand deodata vad ceva zburand prin aer, ma feresc oarecum, Ada se sperie, a crezut ca Maia a cazut de pe motor. . . cand colo ce era. . . sidecasul din fata dreapta s-a deschis de la viteza si tot ce era in el si-a luat zborul, salteaua, hainele de ploaie, izmenele, chilotii ( asta asa la gluma), tot ce era in el. . . ii fac semn disperat, opreste si el pana la urma si fug cu Ada si Maia sa recuperam ce mai era de recuperat pe autostrada plina de masini. . . romani de-a binelea. . . am recuperat cam totul dar din pacate salteaua era sparta, hainele de ploaia rupte iar haina Maiei avea maneca smulsa. . . asta este, am zis, bine ca nu a fost mai rau. . . Alin scoate o banda de lipit si da efectiv peste sidecasuri sa nu se mai deschida, eu am incuiat si le-am verificat pe ale mele si. . . pe aici ti-e drumul. . .

Am ajuns in Rijeka, noi il stiam oarcum din prima tura, normal ca eu cand am intrat in el am dat o tura prin centru, ne-am invartit pe acolo fara directie spre disperarea Adei care tampea cand vedea ca ma invart fara tinta, nu suporta lucurul asta. . . mie imi placea de numa. . . Am alimentat, am luat abtibild cu Croatia si am plecat spre (cuvant urat). . . drumul a fost extraordinar. . . eu am ramas in spate cu Ada sa se imbrace ca se facea frig iar Alin a luat-o in fata. . . am ramas singur cu Ada si am avut ocazia sa-i dau putin pe coaja la motor. . . deja m-am impacat cu greutatea si am reusit sa imi fac putin inima sa se umple de placere si adrenalina. . . nu am mers la limita, normal, dar cat de cat sa simti asa ca traiesti si sa-ti tii respiratia. . . a fot fain, niste curbe foarte frumos desenate, deschise, nu se inchideau pe la jumate sau duble ca la noi in tara, asfaltul perfect, ce mai, o nebunie. . . de acolo am ajuns la un tunel, am trecut muntii in partea cealalta mai ales ca in urma noastra erau niste nori amenintatori si ceva rafale de ploaie, am intrat oarecum pe ploaie si am iesit pe soare. . .

Drumul pana la (cuvant urat) a mers ca uns, se lucra la autostrada, aveau drum cu 2 benzi si faceau din el autostrada. Munceau de nebunii la ea. . . noi am mers ca nebunii toata ziua. Alin mergea de rupea in fata, 140 pe drumuri normale, nu imi venea sa cred, astfel am ajuns inainte sa se intunece la (cuvant urat). Km erau cam 560, am mers foarte bine. . .

In (cuvant urat) am dat de un motociclist pe un Harley care se tine dupa noi dinainte de intrarea in oras si care nu ne-a putut depasi datorita mersului mai rapid a lui Alin, la semafor am intrat in vb cu el, a ramas uimit cand i-am zis de unde venim si ne-a recomandat un camping chiar in capatul Peninsulei Istria.

Am ajuns in statiune, superba, plin de oameni, totul era relax, calm, am gasit campingul care era cel mai frumos de pana acum. . . dotari peste dotari, curatenie, foarte foarte mare, restaurante, cabanute, o nebunie de camping. . . lui Ada ia placut foarte mult, era iar vesela, m-a ajutat la motor si cort, radeam, glumeam, viata buna. . . Am instalat salteaua si ma intindeam cu Ada pe ea cand vine Alin si imi zice ca a facut o prostie mare, ies din cort, Maia era plecata la dus, ma gandeam ce drac de prostie putea sa faca?

Si-a incuiat cheile sub saua de la motor. . . am ramas perplex. . . am mai auzit sa iti incui cheile in masina. . . dar in motor, mi se parea imposibil.. dupa elementul surpriza am inceput sa rad de numa. . . nu imi venea sa cred ca e posibil asa ceva. . . dar prb era grava aceasta fiind singura cheie. Ne-am invartit pe langa el si Alin a zis ca singura solutie e sa rupa saua si sa mearga asa cu ea, nu avea ce face. . . cat timp ma tot zgaiam pe langa motor, Alin a fortat incuietoarea si a reusit cumva sa dea putin saua la o parte si sa scoata cheile. . . totul s-a terminat cu bine. . . nu inainte sa mai bagam o portie de ras si cand a venit Maia si a povestit ce a facut. . .

Am iesit seara in statiune, ne-am plimbat si am mers sa mancam la restaurant, am ales unul, ne-am asezat dar chelnerul ala parca nu venea nici cum plus ca erau niste preturi de ne-am speriat. . . nu stiam cum sa o taiem mai repede, ne era cam rusine dar pana la urma ne-am ridicat si am plecat. Facem cativa pasi si ma verific de cheile de la motor, gest deja reflex prin tura, cand colo? Nu erau. . . ma gandeam ca le-am lasat in motor, cum fac deobicei, ma intorc rapid unde am parcat motorul si le caut ca disperatul. . .intr-un final imi face Ada semn ca sunt la ea, mi-au cazut mie pe scaun cand ne-am ridicat de la masa, atat mi-a trebuit, iar am inghitit o ploaie de mistouri. . .

Mai departe am facut poze, ne-am mai plimbat prin statiune si tarziu ne-am dus la corturile noastre. . . a fost o seara faina, nu am fost excesiv de obosit, Ada era vesela. . . a fost bine. . . inca o zi faina s-a incheiat. . .

Mesaj completat

Ziua 6

Cea mai faina dimineata... soarele a iesit usor... Ada era langa mine... eram odihnit... am dormit foarte bine, din pacate soarele incingea cortul, am decis sa scot salteaua afara si sa ne mai taraim pe ea ceva timp... Alin si Maia s-au trezit si ei, din pacate accidentul de pe autostrada a lasat urme, au dormit pe izoprene, salteaua fiind sparta... nu a fost la fel de comod, noi in schimb am dormit beton, mai bine ca acasa. Alin a scos si el salteaua si a incercat sa o repare dar avea prea multe gauri. Am decis ca asta sa fie o zi de odihna oarecum, sa stam putin la plaja, mai ales ca totul era asa fain aici.

Ne-am schimbat si am plecat spre un restaurant sa ne bem cafeaua si sa luam micul dejun, langa plaja... am facut calcul cati bani mai aveam, nu era tocmai pe roz, am decis sa o lasam mai moale cu cheltuielile, ne-am inteles cat de cat cu chelnarita, ceva glume, ceva poze, era o dimineata superba... direct la plaja... aici am stat la soare, Alin a facut baie, erau unii care se dadeau cu o placa si cu un fel de parapanta pe aici, le-am facut poze si am atipit o leaca pe plaja...

Cand ne-am saturat de zacut, am mers sa strangem catrafusele si am plecat cu directia VENETIA.

Drumurile erau din nou foarte bune, totul mergea perfect, aveam chef de motor, Ada statea foarte bine pe motor, Alin merge la fel de numa... totul anunta o zi faina... am pedalat cat am putut, am trecut prin Slovenia, am trecut in Italia si de acolo am hotarat sa mergem numai pe drumurile secundare sa nu mai platim autostrada... timp aveam, si astfel mai si vedem ceva din Italia. Tara foarte frumoasa, au de toate astia, si munti, si ape, si mare, si insule plus tot felul de vestigii istoice si monumente antropice de iti taie respiratia... italienii in schimb nu imi plac... Am colindat prin Italia, am gresit de cateva ori drumul, am mers pana ne-a razbit foamea... am vazut un Aldi in timp ce mergeam si am hotarat sa oprim, sa luam ceva de mancare si normal, ca romanii am oprit sa mancam langa parcarea magazinului pe iarba, un loc linistit... se uitau italienii la noi dar noi nu aveam nici o treaba, mancam linistiti si fericiti ca era o zi faina si ne mergea din plin... Dupa ce am bagat in noi ca spartii, mai ales ca Maia a luat un borcan de gem foarte bun si foarte ieftin, conditie imperios necesara in excursia asta, sa fie si ieftin, am plecat mai departe, spre Treviso.

Ajunsi aici a fost putin cam jale, GPS-ul nu avea harta Italiei, si trebuia sa ne descurcam cu harta doar, lucru relativ ok pe drumurile nationale dar in oras... era mai dificil. Am luat-o inainte si am bajbait prin oras, dupa indicatoare, directii, cum puteam si noi... Traficul era infernal, cel mai mult insa ma enervau scuteristii care treceau pe langa noi din toate directiile, ma disperau de numa, se bagau la semafor in fata, ne depaseau pe stanga, pe dreapta, pe unde puteau.. eu muream de cald, de abia asteaptam sa ies din orasul asta... ce imi placea insa e ca totusi prin centru era un oras frumos, mai vedeam un monument, o chestie... lucru care o cam enerva iar pe Ada ca mergeam asa fara directie dar a fost ok, mi-a placut de ea... Am reusit sa nimerim iesirea si ne-am apucat sa pedalam spre Venetia, am ajuns acolo si eu, furat de spiritul meu turistic am trecut direct podul si m-am dus pe insula, eram nerabdator sa o vad, am oprit intr-o parcare si vroaiam deja sa vizitez pe acolo cand m-am lovit de refuzul categoric al colegilor, astia de abia asteptau sa gasim un camping sa ne odihnim si dupa aceea sa vizitam... Nu am avut ce face, am facut ca ei, eram putin iritat deja, ne-am intors de pe insula ca aici erau scumpe campingurile si am luat-o dupa Alin, eu vroaiam sa merg mai repede, eram cu capul in nori, Alin se ia dupa un indicator cu nu stiu ce camping, l-am vazut si eu dar nu stiu la ce naiba ma gandeam si am uitat sa fac dreapta dupa Alin, am trecut. Ada normal ca se impacienteaza, incepea sa bombane, eu ma enrevez de-a binelea, nu era o chestie grava, a trebuit sa ma intorc ca era cu sens unic, si am intrat si eu dupa Alin dupa un timp... Normal ca si astia s-au luat de mine si asa am ajuns sa fiu putin nervos... Am intrat in camping, i-am zis lu Ada sa ia o harta cu Venetia de la receptie, (era gratuita), am pus-o in tankbag si ne-am dus sa punem corturile.

Aici era relativ ok, am gasit ceva spatiu pe iarba, langa dusuri, Ada m-a ajutat, m-am calmat, incepea sa fie bine, de abia asteptam sa vizitez Venetia, cred ca toti ardeam de nerabdare. Am intis cortul, am umflat salteaua, Alin si Maia saracii au pus izoprenele si m-am intins cu Ada pe saltea... o binemeritata pauza... Din pacate nu a durat prea mult si Ada, femeie cum e, a hotarat ca nu e ceva ok cu aspectul meu fizic si s-a hotarat sa ma schimbe...ceea ce a si facut...

Dupa ce am facut dus, ne-am odihnit putin am plecat sa vizitam Venetia, am lasat motoarele in parcare si tocmai am vazut ca am lasat tank bag-ul la camping, si ca harta era in el... asta este, mergem pe intuitia mea fenomenala...

Venetia ne-a impresionat din prima, apa, casele, gondolele, totul era frumos, nu credeam ca o sa ajungem si pe aici. Alin se tot pupa cu Maia, Maia era vesela vesela, Ada la fel, ma tot lua in brate, era o atmosfera tare destinsa si placuta, ca de un adevarat concediu...

Am facut poze, ne-am luat suveniruri si am inceput sa ne plimbam. Am luat-o pe jos, sa ne plimbam pe stradute, cum imi placea mie, de abia asteptam sa ne pierdem... fapt ce s-a si intamplat, normal... pana la urma ne-am dat seama unde suntem dar era dificil de urmat o directie anuma deoarce canalele opreau trecerea si trebuia sa gasesti podul peste care sa treci... care era la mam dracului si de acolo iar trebuia sa gasesti drumul. Au facut astia mistouri de mine de m-au indoit, eu le spuneam ca o sa le prezint un tur al Venetiei de nu au vazut in viata lor, mai ales ca am terminat cam 2 facultati de geografie, ceea ce s-a si intamplat, le-am prezentat un tur de nu au mai vazut... deoarce ne-am pierdut de numa, pe la ora 2 noaptea cred ca am reusit sa ajungem la parcarea principala... dar nu s-a suparat nimeni, radeam intr-una, faceam glume, era buna dispozitie...

O alta faza tare a fost cu Alin, care zicea ca o sa o duca pe Bubu, adica pe Maia cu gondola “ indiferent de pret :scratch: . Eu radeam ca stiam ca e scump si nu o sa o duca, pana la urma merge el si intreaba un gondolier de ala si ii spune acesta ca 100 de euro il costa cam 30 de minute parca, normal ca renunta pana la urma Alin si noi radeam de numa.... Noaptea tarziu am plecat spre camping, am zis sa oprim pe drum undeva sa alimentam, eram pe rosu amandoi... Surpriza care a fost? Nu am gasit o benzinarie deschisa nici cum. Deja ma vedeam cum imping motorul prin Venetia la 3 noaptea, Ada parca turba si ea in spate, o simteam cum se agita dar de data asta in tacere... am sperat sa mai am benzina macar pana la camping. Am ajuns pana la urma acolo, mers asa finut, "la consum" , am reusit sa deschidem poarta pana la urma, ca era inchisa si habar nu aveam cum sa o deschidem, tarziu am vazut ce si cum, am ras iar de noi, am impins motoarele langa corturi sa nu facem galagie, Ada si Maia s-au bagat in corturi la somn, eu am ramas cu Alin sa mai bem o bere. Am avut noroc ca cel care avea un restaurant acolo a deschis chiar atunci sa isi ia nu stiu ce angajate de acolo ceva banuiesc, ca altfel nu imi explic cum de era deschis la ora aia.

Am luat berile, ne-am pus la o masa afara si le-am savurat bucurosi... eram mandrii de noi ca am ajuns pana aici, eram fericiti ca totul era bine, vremea a tinut cu noi, totul era cum nu se poate mai bine... ne-am felicitat amandoi si am pornit spre corturi unde fetele dormeau demult, erau frante saracele, si de la motor si de la mersul pe jos... m-am schimbat, m-am uitat odata in sus, era senin . . . am inchis cortul si m-am cuibarit langa Ada care era calda... s-a incheiat inca o zi faina...

dark_angel · Noiembrie 5, 2010

Am fost noi acolo? Cand mai mergem?Mi-ar prinde bine o saptamana doua...Felicitari Coco pentru poveste nu o puteam face mai bine ca tine, esti un maestru in ale scrisului si nu numai .

Cavaleru · Noiembrie 6, 2010

bv fratilor. misto calatorie. la anu vreau sa fac si eu asa ceva. sa vedem cum stam cu finantele si timpu. aa si cu piciorul :kiss:

i9mi place ca pe TDM nu-l opreste nimic si duca in carca multe :moto:

Felicitari inca odata!

papillion · Noiembrie 8, 2010

Ziua 7

Stiti privirea in sus de aseara cand am vazut ca era senin? Dimineata nu mai era. . . M-am trezit, vorbeam cu Ada si parca auzeam ceva ca da a ploaie. . . am scos capul si era jale. . . tot cerul era cenusiu. . . nu mai erau nori de care sa fugi. . . totul era cenusiu si dadea sa inceapa sa picure.

O grabesc pe Ada, Alin si Mai ies si ei, tragem cateva injuraturi si ne punem rapid de strans totul, in 2 timpi si 3 miscari a fost totul gata, timp record cred. . . si am tasnit spre munti. Alin era in fata ghid, si-a luat un atlas cu Europa si era mai bun. . . a identificat directia si am plecat, la prima benzinarie am oprit, am facut o romaneasca si aici, era putina linie continua dar na. . . si benzina era putina in rezervoarele noastre. Am alimentat, nu am gasit abtibild cu Italia si printr-o romaneasca am plecat mai departe. Mergeam spre nord, inspre munti, spre Dolomiti, peisajul era din ce in ce mai frumos, pacat ca nu puteam vedea ca erau norii prea jos si se si lasa ceata. Colac peste pupaza a inceput sa ploua asa usor, ploaie rece, mocaneasca, am oprit, am luat echipamentele de ploaie, al meu i l-am dat Adei si eu mi-am luat ceva compus din 2 piese. Mai tarziu aveam sa aflu ca panatlonii nu erau buni de nimic, m-am udat de numa, incepand de la ooooo in jos. . .

Am mers cat am mers pe ploaie, Alin se decide sa mergem pe autostrada ca e mai rapid si oricum nu vedem nimc, peisaje sau ceva si e si mai sigur pe ploaie, eu ma bucur ca a acceptat pt ca pe ud iar se simtea greutatea mare a mobrei, imi era teama sa ma inclin cu ea. Am luat directia autostrada, luam primul sens giratoriu de la intrarea pe autostrada si . . . dracia dracu il vad pe Alin cum cade cu motorul in fata mea pe partea stanga, ies scantei si el se invarte cu Maia si cu motorul de vreoe 2 ori pe asfaltul ud. Am inghetat pe moment, am strans mana pe ghidon si am incercat sa opresc cat pot de repede sa fug la ei. Partea proasta a fost ca eu fiind aplecat, Ada nu vedea chiar totul si deodata ii vede pe cei 2 rotindu-se pe asfalt, asa din neant. Eu vazand toata faza parca a fost mai ok, a fost un soc, normal, dar pe ea a luat-o si mai prin surprindere, mai ales ca era prima cazatura pe care a vazut-o. S-a speriat de numa.

Reusesc sa opresc, alergam spre ei, sa vad daca totul e ok, eu la Alin, Ada la Maia, totul era bine, Maia speriata ca nu stia ce s-a intamplat, Alin suparat de numa si cu genunchiul belit plus pantalonul de ploaie. Ne uitam repede la motor, la prima vedere era ok, sidecasurile din fata si spate i-au protejat pe ei si motorul, era putin zgariat, a pornit de la prima cheie.

Mai facem ceva verificari, si la motor si la oase si ne hotaram sa plecam. . . eu eram grabit sa-i urc pe motor cand si-au mai revenit ca sa nu prinda Maia frica sau ceva si sa zica ca nu se mai urca pe motor, era trist sa vina cu autobuzul de acolo. . . Plecam, uracam pe autostrada si mergem incetisor pe ploaie, fiecare cu gandurile lui. . .

Se termina autostrada si Alin opreste sa alimentam, eram de rasul lumii, Ada speriata pt ca era primul ei accident vazut pe viu, ii tot povesteam eu ca e periculos si asa dar pana nu vezi cu ochii tai parca nu crezi, eu ud pana la piele prin pantalonii fantoma care nu au tinut la apa dar ce-i mai tari erau Alin si Maia. Maia avea costumul de ploaie fara o maneca, de la accidentul cu zdrentele zburand pe autostrada si Alin si-a belit cracul la genunchi. . . eram ca Lolec si Bolec. . . am ras cat am putut dar adevarul era ca e trisat situatia. Ei au cazut, afara ploua, era frig , nu vedem nimic, eram in munti unde trebuiau sa fie peisaje extraordinare si nu vedem nimic, ce mai.. eram cu psihicul la pamant. . .

Intram in benzinarie, platim, cautam abtibild, nu gasim, il cert o leaca pe Alin pt ca la intarea in tara i-am zis sa isi ia genunchierele si nu avrut, acum a cazut exact pe genunchi, nu era ceva grav, dar daca le avea acum era si mai bine, in fine, plecam. . .

Am ajuns pe ploaie in Austria, vremea era cumplita, nu vedeam nimic, muream de ciuda, am hotarat sa cautam ceva cazare, era prea frig si ud pt cort, am umblat peste tot si nu gaseam, ori prea scumpa ori nu erau locuri, debusolant. . . era tot mai frig, se lasa seara, pana la urma gasim o pensiune, scumpa, dar ce naiba sa facem, ne-a dat gata cu garajul pentru moto, am luat camera de 4 si sus am fost. Am descarcat, eu si cu Alin am plecat in oras la supermarket sa luam de-ale gurii. Am luat si bere iar Alin a luat pt Maia un fel de lichior, foarte bun.

Am venit inapoi inghetati, fetele au facut deja dus, ne-am bagat si noi, acum am fost putin stupefiat cat de mult poate sa imi cada parul , pana mea. . . am iesit, am intins masa, am mancat, am desfacut berile, Maia a inceput lichiorul, atmosfera nu era cea mai vioaie dar oricum ma asteptam sa fie mai rau din partea lor. . . ei s-au pus in pat, eu am zis ca infrunt vremea rece, ploaia s-a oprit, ma duc sa vizitez oraselul asta. . . Am plecat, singur, Ada era in pat, cam pustiu, nu era pe gustul meu, m-am dus pe centru, putine chestii deschise, am zis sa intru undeva sa vad cum e, a inceput ploaia. . . aoleu cat mai aveam pana la pensiune. . . am luat-o la fuga, se uitau toti la mine ciudat, eu fugeam sa ajung. . . in camera astia dormeau, m-am schimbat si eu si m-am pus in pat, camera avea un pat mare si 2 mici, in patul mare dormeau insurateii, in celelalte noi. . .

Pana mea de vreme. . .

A fost cea mai urata zi, Alin a cazut, a plouat intr-una, frig, nu am vazut nimic, jaleeeeeee. . . muream de ciuda, peste toate astea m-am pus si singur la somn, Ada dormea in celalalt pat, era cam frig cum m-a prins ploaia. . . am atipit cu greu, sper ca maine sa fie mai soare, bine ca Alin si Maia erau ok. . . mergem inainte. . .

papillion · Noiembrie 8, 2010

Poze putine pe ploaie. . . :moto:

Editat Noiembrie 8, 2010 de papillion

papillion · Noiembrie 8, 2010