25.000 km, 59 zile, 11 tari pana in Mongolia si inapoi

[Titishor]

a meritat sa induri frig+ploaie cateva zile ca sa ajungi in cort pe malul lacului

[BikerXX]

Multumesc pentru ca impartasesti cu noi calatoriile astea frumoase!

[blonduzx7r]

Va multumesc ..pacat ca nu prea e timp de scris

 

Dimineata urmatoare batea vantul foarte tare, bordul motocicletei arata 2 grade cu plus si mai si era o ploaie mocaneasca de nu iti vine sa scoti un caine afara din casa ....dar eu eram asa de bucuros: vedem pe lumina Baikalul si pentru ca mai erau doar vreo 600 km pana la granita cu Mongolia si vreo 900 pana in Ulan Bator stiam ca astazi voi ajunge cel putin in Mongolia.

M-am imbracat bine din cort,am strans tot cortul de pe dinauntru spre afara ca sa nu ud sacul de dormit si restul lucrurilor si pana am mai legat bagajele eram iarasi tot ud si cu mainile inghetate. Speram ca se va face vreme mai cu cat ma voi apropia de Mongolia, iar Laura care era meteologul meu de servici imi zicea ca in Ulan Bator sunt 20 grade.

 

Dupa vreo 150 de km de ploaie mocaneasca, ceata si frig vremea a inceput sa se deschida, mai aparea cate o raza de soare, peisajul era foarte frumos, paduri de foioase amestecate cu conifere, lacuri si mlastini, foarte putine masini mai apareau pe drum...asa cum iti inchipui Siberia. In partea asta a Rusiei localitatile sunt mai indepartate una de alta iar satucele de printre ele de-a lungul soselei unde ar trebui sa mai existe cate un peco nu prea mai exista iar calculele mele de dinainte de Irkutsc unde alimentasem ultima oare au fost gresite...ca am ramas fara benzina. Nici o problema , bag canistra de rezerva dar viteza mea de croaziera a scazut la vreo 80-90 km/h ca sa fiu sigur ca pot face 100 km. BMW-urile de 800 sunt catalogate ca fiind foarte bune si din punctul de vedere al consumului, adica 4,4-4,5 l la suta cu o viteza de 90 km /h ...dar sa fim seriosi-cine merge cu un motor asa capabil cu 90? asa ca daca mergi tare si esti incarcat la maxim ia peste 6 l la suta de km , iar rezervorul este destul de mic 16 l...deci autonomia este mica, de vreo 250 km ( sau cel putin asa consuma al meu ).

 

Spre amiaza deja eram in Ulan Ude. ultima localitate importanta din Rusia pana in Mongolia, vremea se facuse frumoasa, padurile au inceput sa dispara iar peisajele incepeau sa fie de stepa, mai aride si cu miros de Mongolia. La iesire din Ulan Ude este intersectia de drumuri parca de capatai pentru un motociclist: unul coboara spre frumoasa Mongolia iar celalat urca mai spre nord in inima Siberei spre Magadan inca 5000 km dus si inca 5000 km intors pana in punctul ala. Dupa cei peste 7000 km condusi prin Rusia trebuie sa recunosc ca eram cam plictisit de Rusia si imi ziceam ca ma bucur ca nu mi-am propus sa merg la Magadan ( asta era unul din planurile mele-intai la Magadan si dupa Mongolia, dar pentru ca obtinusem viza de 30 zile cu 2 intrari era imposibil de facut ).

 

Inca 200 km pana la ieisre din Rusia pe care i-am facut foarte repede, canduceam deja ca dement cu un ras continuu pe fata,

 

Iesirea din Rusia a fost fara probleme si foarte repede iar la intrare in Mongolia era coada, dar m-am bagat in fata si imediat m-au lasat sa intru . Am parcat motorul si am inceput sa alerg dintr-o parte in alta pe la persoanele de pe acolo si ghisee sa imi completez toate formularele. Nimeni din vama aia nu vorbea engleza...ii intrebam : Do you speak english?, ei ziceau: Yes, la care eu continuam discutia normal dar ei nu mai raspundeau...nu stiau decat Yes si No ...asa a fost toata excursia. Vama de acolo e o debandata totala, nimeni nu prea stie ce are de facut, aveau cateva calculatoare cred ca montate recent dar isi cam prindeau urechile in ele, toata cladirea era in renovarare, unii spargeau betoane, altii lucrau la calculator. La un moment dat aud claxoane disperate afara...un camion nu putea intra de mine, asa ca ma duc repede la motor sa il mut, mai ales ca eu cam terminasem treaba pe acolo. Motorul era parcat inainte de baltoaca aia imputita cu chimicale prin care trebuie sa treci sa ti se dezinfecteze rotile sa nu bagi virusi in tara, dau jar sa fac loc aud o pocnitura in spate...casca mea care statea pe top case era in baltoaca cu chimicale. Tiristul rade, eu zambesc ....dar nu era rasul meu si ma duc inauntru sa termin formalitatile de intrare. La un moment dat intreb o tantica de acolo de unde cumpar o asigurare de Mongolia pentru motocicleta, imi zice ca nu se cumpara, mai intreb vreo 2 persoane din vama si primesc acelasi raspuns si imi zic sa merg fara grija. Ma duc la bancomat sa scot si niste bani mongolezi-tugriki. Paritatea monedei lor fata de USD este 1 USD=2000 Tugriki, imi fac toate calculele si scot vreo 100.000 tugriki (50 usd) sa am pana in Ulan Bator unde ma reorganizez cu toate. Am desfacut si toati buretii din casca si i-am spalat .

 

Intrarea in Mongolia e asa cum trebuie sa fie: nimic dupa bariera, cateva vaci pe marginea drumului, o chestie de fier ruginita pe care probabil scrie in Mongoleza - Bine ati venit....si ceva mizerie pe marginea drumului. Discul frana fata scotea acelasi zgomot ca si la plecare si imi rosese toata placuta de frana, motorul imi scotea sunet metalic cateodata, dar din momentul ala toate grijile mele au disparut, eram in Mongolia, eram in grafic cu planul turei si a vizelor, nu mai eram grabit sa ajung nicaieri, vremea era splendida iar in fata mea numai pustietate cat vezi cu ochii.

» Post actualizat in 01 Feb 2016 14:10

De la intrare in Mongolia pana in Ulan Bator sunt 350 de km de asfalt bun...deci cam 3 ore in stilul meu de mers asa ca ma apuc de mers. Era in jurul orei 5 seara si imediat se inopta si mi-am dat seama ca azi nu voi ajunge in Ulan Bator., iar dupa vreo 50 de km am inceput sa caut un loc de cort...orinde ma uitam era un munte golas sau un deal cu iarba fara nici o denivelare de parca ma chema - lasa asfaltul si hai ma odata si incearca Mongolia. Nu am rezistat tentatiei si am trecut santul din stanga al asfaltului, unde era sa iau si o tranta pentru ca inca nu eram obisnuit cu greutatea motocicletei pe off road si am luat directia unde vezi cu ochii. Am urcat cateva coline, mai intersectam cate o urma de masina sau cate o poteca de animale , oriunde ma uitam era un loc frumos de cort ....mult mai frumos decat toate marginile de drum unde dormisem in Rusia. Am mers asa vreo jumatate de ora....doar, doar sa simt iarba sub roti, dupa care am ales un varf de deal unde sa fac tabara pentru noapte. Am inceput sa montez cortul, vantul adia usor, era o liniste infernala iar frigul imi ingheta mainile...stateam pe iarba si pentru prima data de la plecarea de acasa scoteam si ma holbam la hartile Mongoliei. Te uiti la harta, la GPS, te uiti in jur la minunatele peisaje si nu iti vine sa crezi unde esti...pana frigul si intunericul te baga in cort si simti ca azi nu prea ai mancat nimic, deschizi o conserva de fasole, tai cu ceapa, o incalzesti la primus si te simti in fata celui mai mai bun meniu si in cel mai luxos restaurant. Odata bagat in sacul de dormit la caldurica, oboseala din ultimele 9 zile se resimte in toti muschii si incheieturile, ochii se inchid cu frontala aprinsa si cred ca stiti cu totii sentimentul ala inainte de culcare, cand urmatoarea dimineata urmeaza sa plecati intr-o tura frumoasa , numai la asta te gandesti si astepti sa se lumineze odata sa se intample frumosul.

 

Dis de dimineata, soarele de abia incepea sa faca ochi cand eu eram deja treaz. cerul era complet senin, se vedea pe alocuri cate o mare alpina, cortul si motocicleta erau acoperite cu un strat de bruma, ...deci iarasi racorica cea de toate zilele. Am strans repede totul si la drum pentru ca astazi era o zi destul de plina - sa gasesc hostelul, persoane cu informatii bune pentru Mongolia, service la motor pentru discul frana, ulei, cauciucuri, cartela SIM etc. DRumul pana in Ulan Bator nu este cel mai reprezentativ pentru Mongolia dar iti face un intro. E asfalt foarte bun si poti merge foarte tare...dar de ce sa mergi tare daca de abia ai intrat si savurezi fiecare bucatica de peisaj pe care nu il vezi decat acolo. Pentru ca e asfalt foarte bun trec si cateva masini, nu foarte bune sau noi, cele mai multe de fabricatie ruseasca sau de prin partea asiatica: Coreea, Japonia si China. Pe langa faptul ca masinile merg foarte tare pe acel asfalt ( cred ca ii prinde adrenalina pentru ca in rest numai pe drumuri de pamant ) sunt si foarte multe animale pe langa si pe drum. Mie mi sa parut ca soseaua arata ca un carnagiu: mizerii pe marginea drumului (pet-uri, conserve, pungi, sticle de la votca si carpe), foarte multe animale moarte lovite de masinile care merg foarte tare, masini rasturnate pe drum drept, acele animale moarte erau mancate de cainii localnicilor. Cainii lor sunt foarte mari, cam ca ciobanestii nostri carpatini, numai ca de culoare negru sau maro....si i-am vazut pe tot teritoriul Mongoliei iar din cate am inteles sunt rase omologate mongoloide.

Eu dormisem sus pe munte la caldurica dar imediat ce coborasem in vale pe drum temperaturile coborasera mult (inversiunile termince) si aratau cand -3 cand 0 grade, depinde cum urcam sau coboram cate o vale. Dupa cativa km de mers pe asfalt, mai ceata marii alpine , mai se vedea soarele, mai opresti sa iti incalzesti mainile, apare o bariera. Ii trezesc pe baietii din cambuza ( eram primul care trecea pe acolo in acea dimineata ) si imi zic ca trebuie sa le platesc taxa de drum...ceva similar cu rovinieta noastra ai taxa de asfalt dar nu ai asfalt. Am platit fara sa ma tiganesc, pentru ca nu era foarte mult. Dupa vreo 200 km temperatura crescuse binisor, localitatile si catunele se indesisera binisor, plin de iurte pe marginea drumului care erau un fel de chiscuri cu cafea si alte cele, oriunde te uitai vedeai iurte albe pe dealuri. turme de cai, vaci, oi, capre, oameni calare pe cai car ele manau sau doar mergea sau veneau de undeva, oameni pe motociclete de 300 cm chinezesti. Ulterior aveam sa vad ca motocicletele chinezesti sunt omniprezente pe tot cuprinsul tarii. Una peste alta era altceva decat ma asteptam dar era frumos. La un moment dat vad in dreapta mea niste iaci, nu mai vazusem iaci niciodata...decat pe Discovery, asa ca am iesit de pe drum sa ma apropii de ei, putin mai incolo trecea un om calare care se uita la mine cum ma minun si fac fotografii la iacii lui , iar putin mai in spate era o iurta cu foarte multa activitate in jurul ei,multi caini, copii, vreo 2 calareti, 2 motocicleta parcate langa. M-am apropiat timid de iurta, dar stateam la distanta sa nu deranjez si faceam fotografii, ei se uitau la mine demult si ma analizau cum umblu dezlegat in sus si-n jos pe pamantul lor, cel mai probabil. La un moment dat ma striga si imi fac semne sa vin la ei, nu m-am gandit de doua ori si jar la ei in fata iurtei. E ciudat sentimentul cand vrei sa fii binevoitor si sa spui ceva dragut si sa nu stii limba nici tu si nici ei...asa ca am inceput jocul Mim. M-am dat jos de pe motocicleta si imediat unul dintre barbati a sarit zambitor in locul meu....numai ca era cam mic de statura si nu ajungea cu picioarele jos bine, celalat radea si imi oferea calul pe car eil avea langa el in schimbul motocicletei, femeia din pragul iurtei ma invita in iurta sa beai un ceai...se pare ca ceai e un cuvant international, Copilasii se invarteau si ei pe langa mine, vrea 7 caini de aia negri se invarteau si ei la fel....nu stiu cum sa zic dar ma sinteam foarte bine si toata frica mea de Mongolia si oamenii ei nomazi si salbateci a disparut. Am mai pus un copilasi pe motocicleta si cum ma uitam eu in jur sa vad cum traiesc acesti oameni in iurta , am observat si un panou solar si o antena prin satelit...ulterior mi-am seama ca mai toate iurtele aveau la fel, oamenii aveai mai toti telefoane mobile , multe dintre ele smartphon.iar caii din Mongolia folositi pentru transport incep sa fie inlocuiti cu motoretele chinezesti sau Uaz-uri rusesti. Dupa vreo jumatate de ora in compania oamenilor am plecat mai departe spre Ulan Bator. Pe drum am mai intalnit la un moment dat 2 australienicare veneau din Australia si mergeau spre Normadia, iar momentan veneau dinspre China...dar nu cu orice fel de bicilete: stateau pe spate si pedalau cu mainile.

 

Pe la ora 12 ajungeam si eu in Ulan Bator, facusem 7800 km in 9 zile jumatate ( imi doream sa jung in 7 zile minim-maxim 10 ). Ma asteptam ca orasul sa fie cu multe iurte, fara asfalt, trafic putin dar surpriza: drumuri cu 2-3 benzi pe sens, bulevarde,un trafic infernal si se claxoneaza continuu, semafoare, cladiri moderne, multe hoteluri, supermarketuri, politie peste tot, la intrare cateva fabrici mari industriale, reclame peste tot...wtf mi-am zis...arata ca un oras corect. Conduceam cu mare grija si incet, mai mult pe banda destinata autobuzelor deaorece se conduce foarte prost, mai toate masinile sunt rotunjite pe la colturi, nimeni nu respecta nici o regula de circulatie (nu ca eu as respecta) si plus ca eu eram cu ochii numai dupa hostelul ieftin pe care mi-l recomandase polonezul Andreas....5 km dupa intrarea in Ulan Bator pe partea dreapta. Am ajuns pana aproape de centru si nu gasisem hostelul, asa ca ma intorc, caci chiar doream sa il gasesc pentru ca acolo vin motociclisti asa cum imi zicea polonul iar eu aveam mare nevoie de cativa motociclisti pentru informatii si service la motor. La intoarcere il vad si parchez in curte. Nu era nimeni la receptie si nimeni cazat , dar tarifele erau afisate si era doar o singura camera cu 10 USD. M-am frecat putin pe acolo printre usi sa fac galagie, am reusit sa rup o clanta la intrare si pana la urma a aparut proprietarul. Aceeasi intrebare: Do you speak english, Yes si dupa nu mai stia nici un cavnt in engleza. Din semne imi dau seama ca va suna o receptionera de-a lui, care nu era la servici dar venea dupa ora 17.00 si voi vorbi cu ea la telefon. Am mai stat vreo jumatate de ora sa o gaseasca la telefon, sa imi explice ea care e treaba, ca acea camera de 10 USD nu o pot da, dar mai au altele la 20 USD, eu nu si nu ca o vreau pe aia si pana la urma am negociat la 15 USD camera de 20 pentru 2 nopti. Buna treaba mi-am zis, pentru ca hostelul era foarte dragut, curat, dus , internet, tv, cu mic dejun inclus si aproape de centrul orasului. Odata rezolvata treaba cu cazarea, am plecat asa cu tot cu bagaje spre centrul orasului sa gasesc ceva simbolic pentru Mongolia sa fac o fotografie pentru sufletelul meu si pe care sa o pun pe facebook....sa stie toti prietenii si gurile rele ca bucovineanul a ajuns bine sanatos si motocicleta merge impecabil. Surprinzator din nou ...ajung in centrul orasului si nu gasesc nimic vechi, traditional, impunator care sa aminteasca de cel mai mare imperiu din lume ...doar cativa zgarie nori din sticla si totul foarte modern. La un moment dat vad Piata Cinghis Khan, Ghinghis Han sau cum vreti sa ii ziceti fiecare si in capatul ei o cladire mare cu domnul Ghinghis asezat intr-un sezlong...asta era locul meu mi-am zis. Dar cum sa ajung acolo....ca e o ditamai pietonala de cateva sute de m unde era evident ca nu ai ce cauta cu masina sau motor, politie peste tot si 2 militari statea si pazeau sezlongul cu domnul. Am facut o ramaneasca mica si am intors intr-o intersectie mare, politia se uita la mine dar nu zicea nimic si am parcat pe pietonala in margine. Am scos repede harta sa dau impresia ca am parcat acolo pentru ca sunt ratacit iar acuma ma ghidez si am inceput sa analizez cum ajung in fata sezlongului fara sa intru la puscarie sau sa dau vreo amenda. Cum statea eu asa in soare, era asa de cald-peste 20 grade si eu incotosmanat cu toate hainele pe mine asa cum plecasem de dimineat ape frig, se apropie de mine o tipa draguta, studenta , care vorbea bine engleza si ma intreaba daca ma poate ajuta, de unde sunt si ulterior ma invita la o cafea. Pana sa ii raspund mai vin la mine 2 tipi foarte faini si bine imbracati, scotieni si ma intreaba de unde vin, imi strang mana pentru curaj si imi zic ca ei nu s-ar porni la asa o tura singuri, mai ales ca ei sunt proprietaru KTM 950 si 1190, dupa care urmeaza o normala despre discutie fiabilitatea BMW vs puterea KTM in contextul turelor foarte mari de anduranta....si ziceau ca lor ca le-ar fi frica cu KTM la asa o tura. Cat discutam noi despre motoare, gagica care ma invitase la cafea plecase, pleaca si scotienii mei la treaba lor...asa ca din nou singur si cu problema pe masa - cum fac fotografie cu sezlongul ? Imi iau inima in dinti, imi pregatesc trepiedul pe camera, camera la indemana si jar printre pietoni cat mai aproape de sezlog. Politia se uita la mine, soldatii de langa sezlong deasemenea sa vada ce intentii am. Am oprit motorul in dreptul sezlongului iar in momentul acela unul dintre soldati a inceput sa strige la mine ceva si sa vina spre mine, panicat ma uit in jur si vad ochii unei tipe cu trasaturi caucaziene atintiti pe mine si care intelegea perfect situatia fara sa ii zic nimic, ii arunc aparatul de la vreo 5 m, soldatul venea grabit spre mine gesticuland, fata imi face repede 2 fotografii razand, soldatul deja era langa mine si imi explica sa ies, eu ii multumesc in engleza fetei iar ea imi raspunde in rusa Am tras din nou motorul pe margine am mai sta vreo 5 minute sa ma minun de minunatul Ulan Bator dupa care am plecat la hostel.

Editat Ianuarie 31, 2016 de blonduzx7r

[Titishor]

)))))) esti incredibil omule

Inca rad de ma cocosez la faza cu aruncatul aparatului sa iti faca poza tanti )))))

Mi-l imaginez pe soldatul cum urla la tine in mongoleza ca nu ai voie...si tu: GATA SEFU'! ))))

 

Abea astept continuarea

[blonduzx7r]

La hostel tot nimeni, mi-am carat bagajele in camera, am vrut sa fac un dus dar nu era apa calda asa ca am deschis laptopul si televizorul sa aud galagie in camera si sa mai treaca timpul....doar , doar se va intampla ceva. La un moment dat ma uit jos la motor si mai vad unul parcat langa, un XJR 1300...nici nu il auzisem. Cobor jos sa socializez si o intalnesc pe Anna din Irkutsk, o femeie strasnica de vreo 90-100 kg, cu parul facut drede, care in ziua aia condusese 1000 km din Irkutsk pana in Ulan Bator si era doar ora 16.00 ( si mai zicea lumea ca eu conduc mult ). Era foarte comica situatia pentru ca Anna nu vorbea engleza dar intelegea 80 % din ce vorbeam eu in engleza si eu intelegeam 50 % din ce imi explica ea in rusa. I-am lipit cu banda carenele din spate de la XJR -ul ei. pentru pierduse un surub si se desfaceau, ea m-a invitat sa fac dus in camera ei deoarece la ea curgea apa calda. Cum vorbeam noi de zor de ne dureau mainile de la atita gesticulat au mai aparut 2 motociclete...erau baietii de la clubul de chopper Red Falcon din Ulan Bator. Am facut repede cunostinta, unul dintre ei, Tseghee, era seful clubului si vorbea bine engleza si venisera pentru Anna, care era o buna prietena a lor. Bucuros ca am cu cine vorbi, am trecut imediat la atac cu problemele mele: cartela sim, mecanic, informatii despre drumuri, zone etc. Cat vorbeam noi de zor au mai aparut vreo 3 chopper-isti, unii veneau altii plecau, 2 dintre ei vorbeau engleza, toti imi calareau motorul, mai o gluma, mai un misto...frumos - atmosfera de aia baieteasca de la garajul mecanicului din Romanica. Baietii foarte de ajutor, Mughi a mers cu mine sa imi cumpere o cartela SIM, sa o incarce si sa activeze internetul, Tseghee a vorbit cu mecanicul lor sa ma ajute maine cu discul de frana si schimbul de cauciucuri (am renuntat sa mai fac reglaj la supape pentru ca am observat ca se auzeau numai cand puneam benzina proasta...si bine am facut , pentru ca odata ajuns acasa m-am documentat si BMW F 800 nu are posibilitatea reglarii tachetilor, se schimba doar niste pastile ). Din discutiile lor am aflat ca Tseghee si Anna vor pleca a doua zi dimineata spre Dalanzadgad, in sudul Mongoliei in desertul Gobi...acolo unde trebuia sa plec si eu in 2 zile, vor lasa motoarele acolo si vor angaja un UAZ cu tot cu sofer, 3 zile, sa ii duca in zonele alea unde nu prea merge nimeni. Planul suna bine si pentru mine doar eu nu eram gata a doua zi. La un moment dat il intreb pe Tseghee de unde pot cumpara o asigurare la motocicleta iar el incepe sa rada si imi zice ca nu au asa ceva, la care eu intreb ce se intampla in caz de accident...cine plateste despagubirile ? Tsegheee le-a tradus si celorlati ce am zis eu si a starnit un ras golanesc general : daca se intampla un accident si cel vinovat nu recunoaste se ajunge la bataie si cei care castiga au dreptate...si cica eu sunt invitatul lor iar daca am vreo problema atata timp cat stau in Mongolia sa ii chem pe ei pentru ca ei se bat des si castiga tot timpul. Intre timp aparusera si niste beri in curtea hostelului, voie buna, cand la un moment dat apare un alt tip, Malboro, scoate pe ascuns un pistol si i-l da lui Tseghee, eu am observat si il intreb de ce are nevoie de pistol iar el imi zice ca Gobi este un loc periculos, mai ales noaptea, oamenii sunt mai rai ca in restul Mongoliei si tot timpul e bine sa ai ceva cu care sa te aperi...in mintea mea imi ziceam-bravo Petrica, ce prieteni faini ti-ai facut, batausi, infractori, pistolari si cu astia vrei sa mergi tu in Gobi

 

Timpul a trecut si spre seara ramasesem doar cu Anna, Tseghee si Malboro in camera Annei....la beri evident . La un moment dat Malboro scoate din buzunar o punguta ca alea de jeleuri Haribo, cu bucatele de carne uscata, o desface si ma serveste, iau o bucatica, o mananc si mai iau una. Stiam cum e gustul de carne uscata pentru ca mancasem in Alaska, nu e foarte bun dar parca odata la 2 ani merge sa iei cate o bucatica. Il intreb pe Malboro ce fel de carne este iar el imi spune ca este de cal.....in secunda 2 am scuipat bucatica din gura si inceput sa horcai a vomita. Eu sunt un mare iubitor de cai, am antrenat vreo 7 ani cai la herghelia la Radauti, un an am antrenat in Anglia.....si calul pentru mine e nobil si sfant....in nici un caz nu il manaci. Evident ca baietii au inceput sa rada, mi-au explicat ca la ei calul se manaca si este o delicatesa. Pe la ora 23 baietii vroiau sa mai iasa in oras, eu am refuzat pentru ca oricum eram plin de bere si vroiam sa ma odihnesc, urmand ca adoua zi sa ne vedem dimineata. Pe la 2 noaptea ma trezesc speriat....se declasase alarma la motocicleta, ma uit pe geam si il vad pe Tseghee langa ea, oleaca beat, se chinuia sa o mute in garajul din spatele hostelului sa fie in siguranta, pentru ca acolo le bagasera si pe ale lor.

 

A doua zi dimineata m-am vazut din nou cu Anna si Tseghee care in loc sa plece la 7 dimineata cum planificasera , au plecat la 11, urmand sa ne intalnim peste 2 zile in Gobi. Programul meu era sa vizitez putin orasul si sa imi pregatesc motocicleta, dar trebuia sa astept sa fiu contactat de Mughi, care era insarcinat Tseghee sa aiba grija de mine. Am iesit in oras, am vizitat ceva temblu mai vechi....ca de altfel nu ai ce vizita nimic in Ulan Bator, la un moment dat m-am intalnit posesori 2 motociclisti de Honda Transalp si BMW F 700 GS spalate si aranjate, zici ca erau scoase acuma de pe usa fabricii si ma gandeam ca voi scoate o gramada de informatii despre drumurile din Mongolia...gresit erau niste fraieruci care nu stiau nimic, l-au chemat pe seful lor sa imi explice , ala era un infumurat cu BMW 1200 GS si care se uita la mine de sus, pentru ca vezi doamne avea cilindree mai mare ca mine. Nu prea stiau nimic din Mongolia aia....numai au reusit sa ma enerveze si sa imi aduca in minte imaginea omului cu bani, care isi cumpara motocicleta adventure foarte scumpa si pe care o scoate duminica la asfalt...colac peste pupaza ca prostacul mai emite si pareri motociclistice... asa ca mai bine cu chopperistii mei.

 

Pe la ora 17.00 ma suna Mughi si imi zice ca nu poate sa vina sa ma duca la mecanic dar trimite pe cineva din club sa ma ajute. Apare Ighii, un prospect al clubului cu un ditamai Intruder si impreuna cu el am plecat sa cumpar ulei si ce mai aveam eu nevoie. Am cautat ulei si nu am gasit pentru ca mai toate magazinele erau inchise de la ora 17.00, asa ca am plecat spre mecanicul clubului, undeva la periferia orasului. Acolo eram asteptati de alti 2 membri si mecanicul. Garajul era asa cam ca pe la noi, o curte mare cu multe motociclete a reparat, si o incinta unde baietii mai modificau motoare si aveau sculele. Era comic ca nimeni din gasca asta nu vorbea engleza, deci trebuia sa il sun pe Mughi, sa ii zic ce vreau si el sa le comunice la baieti

 

Cat am schimbat cauciucurile manual, ceea ce a durat destul de mult si am reusit sa indreptam discul de frana trecuse de ora 21.00. baietii din nou nu au vrut sa imi ceara nici un ban pentru munca depusa. La poarta ii zic lui Ighii ca nu mai are rost sa ma duca la hostel pentru ca am gps-ul cu mine si ma descurc. Ighii a plecat in treaba lui si eu spre hostel...doar ca imediat ce am facut 100 m am observat ca telefonul pe care il foloseam ca GPS (cu internet si google maps) sa blocat, il inchid si cand sa il deschid imi dau seama ca eu nu stiam codul pin la cartela de mongolia care era in telefon. Foarte bine Petrica...iar ai facut o prostie....si da-i pe bajbaite noaptea prin Ulan Bator (oras de 1.500.000 locuitori...aproape ca Bucurestiul). Un tip cu o masina a vazut ca umblu cam dezlegat si m-a intrebat intr-o englezo-mongoleza daca poate sa ma ajute (cred) si i-am zis daca poate sa ma duca la piata Ghinghis Khan...normal ca ma dus la mama naibii in alta parte a orasului la Hotelul Ghinghis Khan si uite asa am ratacit cam o ora pana la hostel.

Urmatoarea zi m-am trezit pe la 7 , pus bagajele pe motor, plinul de benzina si jar spre Gobi, Dalanzadgad - 600 km de asfalt dupa spusele lui Tseghee.

 

[mihai.sandu]

Mi se ridica parul pe maini cand ma gandesc ca poate vreodata o sa plec si eu cu motocicleta intr-o calatorie din asta!

[blonduzx7r]

Nici nu am facut 10 km de la hostel, ca drumul de asfalt si pe alocuri de piatra (se lucreaza la asfaltare) a devenit de pamant. In cotul gurii mi-a aparut un zambet...off road, doar ca imediat mi-am dat seama ca am o problema- navigatia nu stia unde sunt, iar ca sa fie pachetul complet cat vedeai cu ochii in toate directiile erau urme de masina, cate o masina care gonea ca la Dakar, cu o trena mare de praf in spate, drumuri care veneau din toate directiile si mergeau in toate directiile...oare care e urma care duce la Dalanzadgadul meu oare? Am umblat in zig zag cativa km, Garminul imi zicea ba ca sunt pe pe drumul bun , ba ca sunt cu vaca, ba ma intoarceam inapoi la locul unde imi spunea ca e drumul bun...dar nu mai era, pana am oprit o masina sa intreb care e directia buna, doamnele din masina au zis sa merg in spatele lor deoarece merg in aceeasi directie. Zis si facut, am stat in praful lor cativa km pana am vazut ca GPS-ul gasise directia si parea ca stie unde mergem. Le-am depasit, le-am multumit cu 2 claxoane si hai sa ii dau jar sa arat si eu frumos cu trena mare de praf in spatele meu. Bucuria a fost de scurta durata pentru ca am ajuns din nou la asfalt. In primul oras Zuunmod din nou ma ratacesc(trebuie sa zic ca eu eram obisnuit cu navigatia de pe IGO cu ecran mare, frumos colorat, atentionari si reconfigurari...pe cand Garminul e varza, ecran mic, nu iti afiseaa harta decat foarte mica si drumurile dispar cand maresti harta sa te orientezi oricum pana la sfarsitul Mongoliei mele am invatat sa il folosesc), fac cateva rotocoale prin el si ma intalnesc din nou cu doamnele cu masina care ma adusesera pe drumul cel bun cu cativa km in urma, ele rad de mine si imi fac semn sa vin din nou in spatele lor. La un moment dat ma suna si Tseghee sa vada pe unde sunt si sa imi zica ca ma asteapta pana maxim la ora 15.00 in Dalanzadgad iar daca nu ajung ei pleaca spre Sevrey si nu vor mai avea semnal la telefon.

Am ajuns iar pe drumul cel bun , am depasit doamnele si hai sa vedem ce ne mai rezerva ziua. Peisajele frumoase cu munti pe care le-am vazut de la granita cu Rusia si pana in Ulan Bator au disparut destul de repede iar locul lor a fost luat de desert. Desertul Gobi este al doilea ca marime dupa Sahara, nu are aspectul unui desert (adica cu nisip foarte mult, fara vegetatie si lipsit de precipitatii) iar multi cercetatori sustin ca este un semidesert. Vremea era frumoasa, chiar foarte cald, asfaltul era bun si drept cat vezi cu ochii, in stanga si in dreapta cate o turma de oi. Dupa vreo 300 km am ajuns in orasul Mandalgovi si ma uitam dupa un loc unde sa opresc sa imi dezmortesc fundul. Am vazut la iesirea din oras o statuie cu un cal si am oprit, la cativa zeci de metri erau parcate 2 masini iar intre ele erau cativa oameni asezati pe o patura...la pinknic. Cum am oprit motorul s-au ridicat 4 dintre ei, 2 femei si 2 barbati si au venit la mine sa faca fotografii cu maimuta alba si inalta. Erau beti bine, cu paharelul de votca in maini, femeile deasemenea bete si cand faceam poza ma prindeau de fund, barbatii nu m-au lasat pana nu am luat si eu un 50 de votca mongoleza, am facut vreme de un sfert de ora toate pozele din lume cu toti dintre ei si in toate pozitiile, cu telefoanele fiecaruia...oamenii erau pasnici, erau si foarte comici ca se impingeau si se certau care sa faca poza, cu care telefon etc. daca i-ar fi vazut Times New Roman ar fi zis ca sunt mongolezi dupa o luna de stat in Vaslui

Odata scapat dintre vasluieni, am alimentat, eram si putin ametit de la rachiul pe care il servisem ( eu sunt un mare bautor de bere...dar taria nu e de mine ), am mai oprit la un mic lac plin de caluti in el sa iau o gustare de pranz, drumul era drept si neinteresant, caldura mare, intr-un cuvant (adica 2): plictiseala mare. Dupa alti vreo 100 de km depasesc o motoreta chinezeasca si opresc dupa vreo 3 km, ajunge si motoreta si opreste - un cuplu de francezi, la vreo 45-50 anisori, veniti cu avionul au inchiriat o motoreta de 300 cc sa se plimbe 2 saptamani prin Mongolia ...foarte tare. Am stat vreo 10 minute la povesti cu ei si ziceau ca mai mult de 60 km/h nu merge motoreta, au luat minimul de bagaje posibil pentru ca nu aveau unde sa le puna pe chestia aia mica si era foarte entuziasmati de nebunia pe care o traiau ...erau foarte simpatici si reuseau sa-mi transmita starea lor de bine. Ne-am despartit, fiecare in drumul lui, de fapt acelasi dar fiecare cu viteza lui de croaziera. Starea de plictiseala a revenit rapid, au inceput sa apara pe marginea drumului si animalele desertului, camilele, unele vii si unele moarte iar adata cu lasarea serii silueta orasului Dalanzadgad a aparut in zare. La intrarea in oras era un post de politie din acre iese un politist si imi face semn sa opresc. In mintea mea imediat sa declansat panica - nu am asigurare dar spre uimirea mea nu mi-au cerut decat pasaportul. Normal ca pasaportul era bagat in fundul topcase-ului, in husa de la laptop....asa ca ia Petrica si desface 10 minute, arata-l 2 secunde si baga si leaga alte 10 minute.

 

In Dalanzadgad trebuia sa ma intalnesc cu Muatwa. In prima seara din Ulan Bator , printre beri si discutii am primit 2 numere de telefon: de la Tseghee numarul lui Muatwa , care era ghid turistic in zona si care stia cam tot ce misca si trebuia numaidecat sa il sun si al doilea numar era de la Anna- numarul unei prietene motocicliste - Olga din Barnaul/Rusia pe care trebuia sa o contactez si la care trebuia sa stau dupa ce ies din Mongolia.

 

Editat Februarie 10, 2016 de blonduzx7r

[Adixgl]

Sa curga vodka !

[cnairda]

Super aventura!

[Titishor]

oameni primitori

[mihai.sandu]

Si intre timp ai schimbat si cauciucurile.

[blonduzx7r]

dada, cauciucurile le-am schimbat in Ulan Bator. Am plecat de acasa cu 2 seturi de cauciucuri noi, unul pe roti de strada si unul de off road pentru zonele mai grele. Planul era sa le schimb odata in Mongolia in Ulan Bator, sa fac Mongolia cu gume de off road, sa pun din nou cele de strada la iesire din Mongolia, sa le pun iar pe cele de off road in Bishkek sa fac Pamirul. dupa care sa le arunc pe cele de off road si sa pun cele de strada sa matina pana acasa. Asa am facut si nu am avut probleme:)

[CuCun]

da stiu ca iti statea in toate pozele tank-bagul ala numa' cum vroia el, de zici ca acuma acuma il pierdeai ))

Editat Februarie 10, 2016 de CuCun

[blonduzx7r]

da stiu ca iti statea in toate pozele tank-bagul ala numa' cum vroia el, de zici ca acuma acuma il pierdeai ))

) dada, il am de vreo cativa ani si numai nu pot sa scap de el. E foarte incapator , are o gramada de buzunare mari, e waterproof, are bretele ca sa il pui in spate si cel mai important se potriveste pe toate modelele de rezervor ...adica sta la fel de prost pe toate dar nu cade

[Adixgl]

...adica sta la fel de prost pe toate dar nu cade

exact cum a fost proiectat.

[blonduzx7r]

exact cum a fost proiectat.

de vanzare, nerulata in Romania

[Titishor]

de vanzare, nerulata in Romania

primesti bani din strainezia? )

[blonduzx7r]

primesti bani din strainezia? )

sigur ca da...numai sa fie cat mai multi

[Titishor]

sigur ca da...numai sa fie cat mai multi

multi de tot... (monede mici)

[blonduzx7r]

Dalanzadgad-ul este un mic orasel cu 14.000 locuitori la vreo 100 km de granita cu China, capitala regiunii Omnogovi, in care gasesti un supermarket si cateva magazine mici in casele oamenilor, vreo cateva hoteluri, un sediu de politie , o banca, cred ca au si spital si cam atat. Am oprit in centru, am scos niste bani cash de la bankomat si l-am sunat pe Muatwa, stia ca trebuie sa ajung pentru ca il anuntase Tseeghe. 5 minute cat l-am asteptat pe Muatwa, am asistat si la o mica bataie intre 2 betivani care in furia bataliei se tot apropiau de mine si a trebuit sa ma duc mai incolo sa nu fiu si eu victima colaterala. A ajuns si ghidul meu, am scos harta sa il descos de tot ce stie de starea drumurilor, puncte de interes, timpi de parcurgere a drumurilor dupa care am plecat cu el sa cautam un chiosc cu suveniruri, pentru ca de acasa toti prietenasii strigau la mine sa le aduc ceva din Mongolia. Nu era nimic deschis pentru ca era duminica seara ( cred ca asta era si motivul pentru care toata lumea era beata ) dar Muatwa era omul care deschide toate usile. A sunat o prietena care avea un magazin de suveniruri, a venit tanti si ne-a deschis, am cumparat magnetei si brelocuri pentru prieteni, am mers la un alt magazin sa isi ia Petrica niste berici si niste apa sa aiba pe seara, dupa care Muatwa m-a ivitat sa stau la el peste noapte, l-am refuzat politicos pentru ca eu abia asteptam sa imi pun cortul pe undeva prin Gobi, dar am mers la el sa beau un ceai. I-am cunoscut sotia, am baut ceaiul si am plecat spre munti. Dupa vreo 20 km incepuse sa se innopteze de-a binelea, asfaltul se terminase si se facuse din nou drum de pamant, asa ca am iesit in lateral cativa km intr-o vaiuga departe de orice semn de civilizatie. Am intins cortul, am deschis berea, era foarte cald , nu era nici o adiere de vant si o liniste de mormant....era prima seara de cand plecasem,, cand puteam sa stau in tricou seara. Cu harta si cu GPS-ul in fata, am inceput sa fac trasee si rute pentru urmatoarele zile si uite asa cu zambetul pe buze s-au mai dus vreo 3 beri pana am picat de somn.

Dimineata m-am trezit destul de tarziu, deoarece noaptea a fost foarte cald si liniste. Soarele era sus pe cer, mi-am strans casa si catrafustele si am plecat spre prima mea tinta din Gobi - Canionul Yull Am. Am iesit la drumul principal si cauta drumul spre canion. Eram in zona lui dar erau multe urme pe pamant care duceau in multe directii si am inceput sa le incerc. Dupa vreo 2 ore facusem vreo 80 km si eram in acelasi loc nervos si frustrat....cum naiba ajung la canionul vietii !!! La un moment dat am vazut niste oameni care lucrau la drum si i-am intrebat unde e canionul dar nu stiau, au mai trecut 2 masini pe acolo nici ei nu stiau.....la un moment dat intreb un batranel pe o motoreta pe care il intalnisem de vreo 3 ori in plimbarea mea de dute-vino in cautarea canionului. Il intreb daca stie unde e canionul, la care imi zice ca stie...dar face semnul ala frumos cu degetele....stie dar costa. Si asa eram nervos, acuma m-am enervat si mai tare- bine ba Petrica: cu 2 harti, 2 GPS-uri si cu o tona de experianta de munte ajungi sa dai bani sa gasesti un canion care e probabil la 10 - 15 km de tine. Nu i-am dat bani si am plecat din nou la facut km pe loc in cautarea canionului. La un moment dat ma gandesc sa intru in GPS la puncte de interes turistic din zona si am vazut ca imi arata un camping la vreo 5 km : German Camp situat la o altitudine de peste 2000 m...asa ca jar spre camping unde speram sa gasesc vorbitori de engleza sa ma indrume. Nici drumul pana acolo nu a fost simplu pentru ca dupa ce GPS-ul m-a bagat pe o veche albie de rau care numai drum nu era si m-a lasat balta, dar macar ma apropiasem de camping, doar ca nu eram pe drum. Am intrat prin alt canion si la un moment dat am vazut ceva sus pe creasta, am gasit si o urma veche de masina. probabil un alt drum necirculat si pana la urma am ajuns la camping. Acolo nu era nici un turist, dar erau proprietarii care munceau de zor sa stranga iurtele turistice, pentru ca sezonul se terminase. Am aflat ca pretul sa dormi intr-o iurta turistica este de 80 dolari cu mic dejun inclus, am aflat unde este canionul Yull Am si in jumatate de ora ajungeam la intrarea in canion. Evident ca la intrare era o bariera, dupa bariera vreo 10 caluti inseuati, vreo cateva tarabe la care se vindeau podoabe de maini si cate alte lucrui mici facute de mana precum si o parcare mare cu cateva masini , dintre care o masina atragea atentia- o imensitate de camion european preparat off road. Am vazut miscare pe langa masina si m-am indreptat spre ea: era o familie de elvetieni, cu 2 copii, plecati pentru un an in concediu prin lume iar de aici urmau sa se uneasca cu un covoi si sa treaca in China. Masina cica avea 6000 cc, consuma 30 L/100 km si mergea maxim cu 80 km/h....cool nu ?

Am lasat elvetienii in treaba lor si hai sa vedem cum vizitez eu canionul. Intreb pe tantica de acolo care avea una dintre tarabe cu chestii si care era responsabila cu taxa de intrare in parc daca pot sa intru cu motocicleta. Ea imi zice ca nu am voie cu motorul dar pot sa iau un ghid sa ma duca calare, suna bine si nici nu costa mult vreo 8000 de tugriki asta insemna vreo 5 dolari, sau vreo 5000 tugriki daca iau un cal si ma duc fara ghid. Ideea imi suradea, mai ales ca eu sunt indragostit de cai si fac trasee calare cu turisti prin Bucovina, dar ce fac cu motocicleta o ora cat ar fi durat traseul....nu puteam sa las toata agoniseala mea de-o viata nesupravegheata...mai ales ca din momentul in care ajunsesem toti tinerii care vindeau la tarabele de acolo erau calare pe motorul meu, apasau toate butoanele si borfaiau toate bagajele. Ca sa o imbunez pe doamna, cumpar si o bratara de la taraba ei...dar ea o tinea pe a ei - nu si nu. Pana la urma reusesc sa o induplec: i-am platit pretul unui cal, doar ca nu luam calul dar mergeam cu motcileta mea, cu rugamintea sa ii dau banii pe ascuns si sa nu le zic celorlati vanzatori de deal-ul nostru si sa intru fara sa ma uit la ei pe langa bariera ....zis si facut - gaz in canion.

Canionul nu era unul mare dar foarte spectaculos...vreo 4 km pana la capatul lui unde se infunda si trebuia sa te intorci, vreo 2 portiuni mai tehnice unde trebuia sa intri si sa iesi din parau in panta si o turma de iaci care pastea pe acolo. Normal ca nu putea sa fie ceva simplu...in locul unde se tremina canionul pentru motocicleta, am pus motocicleta pe gheara sa o las si sa merg pe jos inca putin, fac 10 m si aud o trosnitura...motorul meu era cu rotile in sus. Buna treaba, am incercat sa il ridic dar nici o sansa deoarece cazuse in vale si era cu coarnele in jos si rotile sus....asa ca hai sa dau toate bagajele jos sa o usurez. M-am mai distrat asa vreo 20 de minute, am transpirat bine dar situatia a fost rezolvata.

Dupa ce am iesit din canion urmatorul punct de interes era Sevrei, un satuc la vreo 200 km in vestul Dalanzadgad-ului unde cica se afla niste dune mari de nisip. Prima parte a drumului a fost ok, drum de pamant amestecat cu pietris si puteam sa tin un 50 km/h constant iar din loc in loc mai aparea cate o portiune de nisip fin unde motorul iti fugea in toate partile si mergeam cu picioarel pe jos ca o tarantula. Dupa vreo 40 de km situatia a inceput sa se schimbe, pe drum apareau niste denivelari...cam ca cele de rezonanta care sunt facute pe asfalt din vopsea cand te apropii de o intersectie...doar ca mult mai proeminente, si nu puteai sa mergi cu viteza a doua sau a treia pentru ca motorul intra in rezonanta si toate dranganeau pe el de ziceai ca se dezmembreaza. Viteza mea de croaziera de 40-50 km/h se reduse la 10-20 km/h...hmmm. Am incercat varianta cu viteza mare care functina bine...80 la ora si nu simti nimic dar problema erau portiunile de nisip afanat care le vezi doar dupa ce esti deja pe ele si unde era sa imi iau vreo doua trante de toata frumusetea.

Imi fac niste calcule in minte...Mongolia este o tara unde cea mai mica cazatura, cea mai mica problema pe care o ai se rezolva in zile, Mongolia nu are serviciu de ambulanta-de fapt are dar sunt niste UAZ-uri rusesti care de abia merg pe acolo, nu ai semnal la telefon sa anunti, nu circula lumea pe drumurile alea ca sa te gaseasca in caz de accident grav..cea mai buna scapare pe care o ai este sa fii cu mare bagare de seama la cum conduci ...pentru ca eu eram cel mai rapid mijloc de transport din Gobi.

Nu stiu daca stie cineva de pe la noi accidentul de anul trecut al unui englez , care ajunsese in Mongolia cu tura organizata, erau vreo 10 motociclisti cu super asigurari de viata iar unul cazuse la o faza asemanatoare cu ce am zis eu mai sus, a avut multiple fracturi interne si a murit pentru ca nu au putut sa il scoata la timp din salbaticie...desi erau 10 motociclisti cu super bani, super telefoane prin satelit, super asigurari care acopereau si elicopter de salvare (dar de unde sa scoti elicopter), super logistica englezeasca nu au reusit timp de vreo 2 zile sa il duca la un spital sa il salveze.

[Adixgl]

Ca bine-i zici din tastatura!

[Titishor]

nu i-ai mai facut poze la motor cand era cu cracii pe sus?

[mihai.sandu]

Ca tot a venit vorba, am si eu o curiozitate. Am fost odata in ipostaza asta si eram oricum cam speriat asa ca nu am stat prea mult sa gandesc. Cum ridici motocicleta cand pica "cu rotile in sus"? Ma refer la cazurile cand incerci sa urci o rampa si pici cu ea pe o parte iar rotile ajung sa fie mai sus decat ghidonul.

[Adixgl]

nu i-ai mai facut poze la motor cand era cu cracii pe sus?

Totusi, nu cred ca era cea mai decenta pozitie, pentru motor adica.

[Titishor]

Totusi, nu cred ca era cea mai decenta pozitie, pentru motor adica.

Ai dreptate...ca doar mobra e minora...pe urma se ajunge la chestii dubioase ))

» Post actualizat in 11 Feb 2016 12:46

Ca tot a venit vorba, am si eu o curiozitate. Am fost odata in ipostaza asta si eram oricum cam speriat asa ca nu am stat prea mult sa gandesc. Cum ridici motocicleta cand pica "cu rotile in sus"? Ma refer la cazurile cand incerci sa urci o rampa si pici cu ea pe o parte iar rotile ajung sa fie mai sus decat ghidonul.

Nu mi s-a intamplat, dar banuiesc ca o invarti putin pe loc (rasturnata fiind), ca sa ajunga cu roatele in jos, dupa care iti e mai simplu sa o ridici (cred). Bine, daca faci asa, ajungi sa o si julesti binisor pe locurile unde e in contact cu pamantul