Amintiri, povești - Sabina Popescu

[whoislyna_]

Nici nu știu cum aș putea începe acest subiect. E prima dată când scriu aici. 
Dar vreau să scriu pentru că nici o carte nu m-a emoționat atât, până în măduva oaselor.

Este vorba despre cartea Sabinei Popescu, cunoscută aici și ca @northern_freyja

Aș putea spune că sunt doar un copil cu vise mari, să meargă pe două roți în lung și-n lat, să cutreiere fiecare bucățică de pământ doar cu cu casca pe cap și un aparat foto. 

Sper din tot sufletul ca cunoscuții Sabinei să poată citi asta, un vis deja prea mare, să o facă și mama ei, deși mă îndoiesc, toate discuțiile de aici sunt destul de vechi, prăfuite de timpul

care trece nemilos de repede. Sper să o facă, pentru că de când am descoperit cartea și povestea sa deopotrivă, ceva s-a aprins în mine. Cât de mult mă regăsesc în ceea ce scria, ce era ea. Şi mai ales pentru că nu este și nu va uitată. Nu voi uita niciodată o carte care m-a făcut să plâng la propriu în hohote în miez de noapte. 

O să încep cu începutul, cum am descoperit de fapt această carte aproape dispărută. 
Sunt destul de nouă în această lume a motociclismului, încă visez la un motor, mă pregătesc și fizic dar și psihic. Şi devorez absolut orice carte sau subiect despre asta. 
Iar într-o zi am căutat pe google “cărți despre motociclete” și am dat de “Poveştile unei motocicliste”. M-am activat imediat, dar începusem să disper pentru că nu era nicăieri disponibilă pentru comandă. 
Apoi am văzut că autorea este româncă. Şi m-am gândit să o caut pe fb să-i scriu că îmi place enorm și unde aș putea găsi cartea fizic. Coincidența brută a fost să găsesc o persoană cu același nume, tot motociclistă și pe moment am crezut că am dat lovita. I-am scris, dar mesajele nu puteau fi trimise. M-am încruntat și am început să sap mai adânc, de ce nu există nimic despre autoare?

Apoi am dat de acest site, cu un forum deschis pe numele ei. Primul mesaj era despre un accident, în care se presupunea că a murit. Pe moment am zis nu, nu are cum să fie ea. Apoi tot dând scroll, am citit că ea era. Că scriitoarea de blog ( da îl găsisem și pe acela și l-am devorat ) și motociclista atât de înflăcărată a murit. Am început să plâng. Ajunsesem de la a căuta o carte, la a căuta o poveste de viață, care parcă rupsese ceva în mine. Tot dând mai jos, cineva pusese cartea sa într-un link pe cărți play. În viața mea nu am cumpărat o carte mai rapid. Apoi am tot citit tot ce scria pe acel forum, accidentul, cum era ea. Simțeam cum ceva nu mai stă la locul lui în mine. Apoi am început să citesc cartea, să aflu de fapt adevărata față a poveștii și sufletului său prins în acele pagini. 

Prima dată nu înțelesesem a cui era partea scrisă cu litere italice. Apoi pe măsură ce înaintam, cu pulsul ridicat și o tonă de servețele peste tot, am realizat că era mama sa. Mama sa care i-a continuat visul. Mama sa care cu o durere care nu poate fi exprimată în cuvinte, și-a luat puterile și viața în mâini ca să o facă pe Sabina să zâmbească de printre soare și nori.

Ar fi fost o onoare să o cunosc pe această femeie, în care mă regăsesc atât de mult. Cred că de aceea am simțit fiecare cuvânt de al ei atât de profund. 
Nici mama mea nu este de acord cu o motocicletă. Şi scriu, scriu orice văd și orice simt. Orice trec pe foaie. Am pereții plini de cuvinte val vârtej și motociclete, care așteaptă ca într-o zi să le conduc și să le arăt frumusețile acestui pământ. 
Sabina va rămâne mereu în inima mea, ca un model, pentru ce a scris, cum a fost ea- bună, blândă, devotată, plină de viață și invincibilă-, dar mai ales pentru cine a fost ea. Adică un om sincer, plin de viață și iubire. Nu știu dacă pot exprima în cuvinte admirația și tristețea pe care o resimt. 

Am atașat mai jos o poză cu un citat de la începutul cărții, scris de Sabina. Mi l-am pus pe perete, pentru că vreau să am cuvintele unui înger păzitor deasupra capului. 

Sabina nu a fost doar o motociclistă, ci și o visătoare, muncitoare, o fiică, o prietenă. A fost un suflet profund, plin de emoții şi deschis ca o carte ce scria fiecare sentiment și peisaj în el. 

A trăit fiecare clipă la maxim, așa cum spune și ea “Nu mai am nici un fel de gânduri, trăiesc clipa. Privind retrospectiv, e genul de amintire, care mă face să cred că în eventualitatea în care firul meu de poveste s-ar termina mâine, nu mi-ar părea rău. Am fost fericită.” 

Aceate rânduri, printre multe altele, mi-au făcut pielea de găină și mi s-a căscat un gol în stomac. 
Timpul trece, dar durerea oricât s-ar diminua ea, nu trece. 

Sper din tot sufletul că fiecare va învăța ceva din povestea ei. Pentru că merită. Eu am și simțit-o. M-a lăsat moale pentru că era ca și cum îmi citeam propriile gânduri. 

Mi-aș dori enorm să pot vorbi cu mama ei, dar nu știu cum să ajung la ea. Şi nu să dezgrop amintiri dureroase, ci să pot să ascult o femeie atât de puternică. Şi cuvintele sale m-au lăsat fără suflu, atât de poetice, reale pline de suferință închisă în cuvinte și poze. 

Dacă știți cum pot da de ea sau să redirectionați acest topic către ea, aș fi recunoscătoare de la pământ până la lună și mai încolo de ea. 

Asfalt uscat tuturor, mare grijă și sper ca în curând să mă alătur și eu vouă pe aceste drumuri lungi și frumoase ale motociclismului. 

 

[3.14]

Temele de genul asta le ocolesc ....dar sunt curios doar  :

1. ce speri sa aflii?..... ( in principiu vorba zice ca orice cioara isi lauda puiul ... ) 

2. chiar crezi ca merita sa agiti un om doar pt ati satisface curiozitatile tale  ?.....suna a egoism feroce .

3. oamenii sunt diferiti ....si de multe ori copii nu seamana cu parintii ....sa nu ai surprize ....sau asta cauti  ?

 

Daca te-a impresionat atat de mult ...mai bine ia-ti carnetul , ia-ti mobra , si incearca sa-i tii spiritul aprins ....fara sa mai rascolesti ceva .

[MirceaB]

Acum 9 ore, whoislyna_ a spus:

 

 

Ar fi fost o onoare să o cunosc pe această femeie, în care mă regăsesc atât de mult. Cred că de aceea am simțit fiecare cuvânt de al ei atât de profund. 

 

Salutari,

Incearca sa te intrebi daca ceea ce vrei sa faci (adica a o cunoaste pe doamna respectiva) este bine pentru ambele parti. 

Probabil ca sunt sanse mari sa iasa la suprafata niste amintiri nu tocmai placute. Nu cred ca exista pe lumea asta o drama mai mare ca a unui parinte care-si pierde copilul.

Bafta, indiferent de decizie.

[Speedy.K]

Lasa familia in pace.

N-am stat sa citesc toata postarea ta, dar lasa oamenii in pace.

Daca esti motociclista, invata ce e de invatat, inspira-te din ce e de inspirat, dar lasa familia in pace.

Daca nu esti motociclista devino, daca vrei, daca nu, nu, dar lasa familia in pace.

Pe scurt lasa familia in pace.

[apriliacluj]

Acum 1 oră, MirceaB a spus:

 Nu cred ca exista pe lumea asta o drama mai mare ca a unui parinte care-si pierde copilul.

Fixx.

[whoislyna_]

Acum 16 ore, Speedy.K a spus:

Lasa familia in pace.

N-am stat sa citesc toata postarea ta, dar lasa oamenii in pace.

Daca esti motociclista, invata ce e de invatat, inspira-te din ce e de inspirat, dar lasa familia in pace.

Daca nu esti motociclista devino, daca vrei, daca nu, nu, dar lasa familia in pace.

Pe scurt lasa familia in pace.

Zici ca m-am dus la poarta lor si am facut nu stiu ce. Voiam sa fie mai mult un post de apreciere, nu tin sa dezgrop nimic. Venisem cu gandul aici, sa scriu ceva frumos, dar din majoritatea topicelor pe care le-am vazut sunt multi care sunt efectiv rai si comenteaza aiurea. As fi vrut macar sa il citeasca, nu neaparat sa mai spun eu ceva. 

Acum 21 ore, 3.14 a spus:

Temele de genul asta le ocolesc ....dar sunt curios doar  :

1. ce speri sa aflii?..... ( in principiu vorba zice ca orice cioara isi lauda puiul ... ) 

2. chiar crezi ca merita sa agiti un om doar pt ati satisface curiozitatile tale  ?.....suna a egoism feroce .

3. oamenii sunt diferiti ....si de multe ori copii nu seamana cu parintii ....sa nu ai surprize ....sau asta cauti  ?

 

Daca te-a impresionat atat de mult ...mai bine ia-ti carnetul , ia-ti mobra , si incearca sa-i tii spiritul aprins ....fara sa mai rascolesti ceva .

Nu voiam sa satisfac nici o curiozitate, voiam mai mult ca acest post de apreciere poate sa ajunga sa il citeasca, stiu ca n ar fi corect sa spun mai multe, doar ca m a impresionat. “egoism feroce” cred ca nu stii ce cuvinte mari folosesti  ma asteptam ca oamenii de aici sa fie mai intelegatori, dar din multele comentarii pe care le-am citit se arunca asa cu cuvinte, de parca nu conteaza cui sau de ce le arunci doar sa fie asa. 

Editat 3 ore în urmă de whoislyna_

[misionaru]

Uite aici un topic in care initiatorul se pare ca este mama ei. Nu pot baga mana in foc ca asa este, dar cel putin, asa pare. Deci ai un user de forum, cel putin, de la care sa pleci:

 

Acum ca stau sa recitesc topicul, nu mai sunt sigur nici macar de acest lucru. Probabil ca userul nu mai doreste interactiune cu acest forum. Ceea ce mi se pare foarte corect.

 

Tu, userule nou whoislyna_  rascolesti amintiri care sunt durereoase probabil pentru multi de pe aici, care inca au ramas pe acest forum.

 

Mai bine ai incerca sa discuti constructiv, despre ce motor ai vrea sa iti iei, de exemplu. 

 

Sau, daca tot tii neaparat sa readuci in memorie amintirea ei, probabil ca cel mai bine ar fi sa continui sa scrii in topicul dat de mine in link.

 

Editat 1 oră în urmă de misionaru