kriminal

Nu m-am dat pe Prejmer, dar am fost la o etapă de viteză juniori și SM cu fi-miu. Mi s-a părut foarte bine organizat, asfaltul mișto, dar mai întortocheat și mai îngust decât Skat Kart. La Skat Kart e 250 de lei ziua să intri cu moto, merg frecvent și recomand, e un loc foarte mișto.

Cei dintre voi care n-ați văzut documentarul "Marc Marquez All In" vor avea ocazia să-l vadă weekendul ăsta de curse pe Prima Sport 2: - joi 20:15 părțile 1 & 2 - vineri 19:45 părțile 3 & 4 (adică între FP-urile de pe COTA) - sâmbătă 19:45 partea 5 (adică între calificări MotoGP și calificări Moto3) Iar săptămâna viitoare se mai dau și reluări cu el full 2h44min. M-am gândit că ar fi util de știut. Documentarul e foarte mișto și explică foarte bine motivația lui Marquez.

Un motiv să urmăriți etapa pe PrimaSport: https://www.primasport.ro/marele-premiu-al-austriei-este-transmis-de-la-fata-locului-de-prima-sport-o-companie-romanesca-va-sponsoriza-etapa-de-motogp-pentru-trei-ani-20823197?fbclid=IwAR3HOxhOH52hvb5empKmZrPehQheBsXdRCK79TWFhxff7XKwHtyeh2i35V0 Vor transmite de la fața locului și vor avea interviuri în exclusivitate cu Mir, Rins, Bezzechi, Ogura, Chantra, Oncu, printre alții.

De învățat este din orice accident, al oricui, oricând. Din unele mai puțin, din unele mai mult. Ce e de învățat aici este să nu te relaxezi prea tare și să te bazezi pe experiență. Că niciun kilometru nu e ca ceilalți și trebuie grijă, precauție. Cu ploaia, discuția e complicată. E clar că în accidentul de față nu ploaia și gumele au fost de vină, că nu aveau cum, dar au contribuit poate cumva. Gumele alea sunt OK, inclusiv pe ploaie (am avut unele pe Africa Twin), dacă mergi lejer, plimbare, cu marjă mare de siguranță. Dacă vrei să tragi, riști mult. Ploaia în sine, din experiența mea, nu e atât de periculoasă pe cât tind să creadă majoritatea motocicliștilor. Cea mai mare problemă pe ploaie este că nu ai plusul ăla mare de aderență pe care îl ai pe uscat ca să-ți corectezi greșelile și excesele. În mod normal, când mergi pe stradă cu motoreta (dacă nu mergi super tare ca un tembel) pe uscat, folosești foarte puțin din aderența disponibilă. Așa că îți permiți să intri puțin prea tare sau prea prost într-o curbă și să rezolvi problema folosindu-te de plusul mare de aderență: înclini mai mult, poate mult mai mult, frânezi înclinat etc. Și, pentru o secundă-două-trei, folosești 80% din aderență (când în mod normal foloseai 30-40%) și rezolvi problema. Pe ploaie nu-ți mai permiți același lux. Adică trebuie să calculezi foarte bine și trase, și viteze și accelerații, frânări etc. Dacă mergi safe, precis, calculat și nu faci greșeli, ești bine, în mare parte. Dacă intri prea tare într-o curbă, nasol. Că nu ai aderența aia în plus care te scoate când e uscat și poți da de necaz mare. Sigur, riscul imprevizibilului e mai mare pe ploaie și aici devine un pic de ruletă, în funcție de drumul pe care mergi pe ploaie. Dacă-s multe bălți, trebuie să mergi relativ încet, să nu acvaplanezi, că vei avea zero control. Dacă e asfalt lucios și murdar pe care a plouat, mergi ultra încet, lin, fără mult gaz, multă frână și fără înclinat. Am mers și în zone super alunecoase pe ploaie (acele de păr de pe Cheia îmi vin în minte) și în zone unde era incredibil de multă aderență pe ploaie (secțiuni din Transalpina proaspăt asfaltată, acum ceva ani).

Să știi că, atunci când apuci să mergi pe câte 20-30 de motorete diferite pe an (poate chiar mai multe), înveți fără să vrei să te acomodezi rapid cu ele. Devine mai greu doar dacă n-ai mai mers demult (sau niciodată) pe un anumit gen de motoretă (chopper, sportivă etc.). Cred că am mers pe câteva sute bune de motociclete diferite în ultimii 15 ani și nu țin minte să fi pățit vreodată ceva pentru că nu m-am putut acomoda suficient de bine cu una. Oricum, Cristi era pe un R 1250 GS, model de motoretă pe care a făcut probabil peste 100.000 km. Și exemplarul respectiv îl avea, din câte știu eu, de la începutul sezonului. N-am fost acolo, deci nu știu exact ce s-a întâmplat, dar, din câte am înțeles, problema a fost că se grăbea să prindă grupul din urmă pe ploaie, cu gume semi-cramponate, și a ratat un viraj. A avut ghinionul ca fix acolo să fie o mașină pe contrasens. Un diagnostic simplu ar fi, cum spunea Niko mai sus, exces de încredere dat de mulți kilometri făcuți cu multe motorete în toate condițiile, probabil fără vreo problemă majoră. Asta te face de multe ori să lași garda mai jos decât ar trebui și să intri în niște situații în care n-ai avea ce să cauți. Am fost și eu la punctul ăla acum vreo 9-10 ani, dar n-am avut ghinionul lui. Când faci mulți kilometri în fiecare zi, tinzi să intri într-o rutină și să nu mai fii atent la detalii. Pur și simplu se derulează drumul și tu lași motoreta să curgă, fără să te gândești prea mult. Pentru că toate curbele încep să semene unele cu altele, toți kilometrii unii cu alții etc. Și atunci riști s-o pățești, tocmai pentru că nu te gândești la toate posibilitățile, nu mai calculezi riscuri, ești într-un "flow". Îmi pare tare rău că i s-a întâmplat tocmai lui, era tânăr, pasionat, un băiat de nota 10. Parcă de-abia azi, la înmormântare, am început să îmi dau seama că a murit, că nu e o farsă sau un zvon.

Îl cunoșteam, pot spune că eram amici, eram colegi de breaslă, concurenți în presa moto. Ne știam de mult, ne înțelegeam foarte bine, stăteam mereu la discuții, la glume, ne vedeam destul de des în unele perioade. Am făcut kilometri împreună prin Alpi, am băut beri împreună, ne-am ajutat reciproc când am putut. Vestea că a murit m-a lovit direct în ficat. Mi-a luat o zi întreagă să accept, că îmi tot ziceam "n-are cum, o fi o neînțelegere, o știre transmisă greșit, exagerată". Acum mă pregătesc să mă duc la înmormântarea lui și parcă tot nu-mi vine să cred. Era foarte pasionat de motociclism în toate formele, era deștept, hazliu, un tip mișto, plin de viață. Mergea mult pe două roți și avea experiență, nu era vreun nebun, mergea safe. Dar, cum spuneau și alții mai sus, experiența nu este o garanție că nu ți se va întâmpla nimic. Trebuie atenție și precauție tot timpul și o singură greșeală, dacă o faci în momentul nepotrivit, poate să fie ultima pe care o faci. Îmi pare tare rău că o greșeală l-a costat pe prietenul Cristi atât de mult. Chiar sunt dărâmat. Nu mă așteptam să i se întâmple lui. Nici nu vreau să mă gândesc ce este în sufletul părinților, colegilor și apropiaților lui. Cum te lovește o veste ca asta așa, din senin. Odihnește-te în pace, Cristi! Ne vedem dincolo!

Ce m-a lovit vestea asta! Am început să visez la motociclete când citeam articolele lui Dan de prin almanahurile auto din anii '80 și de prin reviste auto prin anii '90. Apoi l-am urmărit în Univers Moto și soarta a făcut să fim și colegi pentru un an, la revista Motociclismo. Nu-mi venea să cred că sunt coleg cu omul care mă inspirase în ale motociclismului atâția ani. Și era atât de prietenos, relaxat (a insistat din prima să nu-l iau cu "dumneavoastră"), povestea cu atâta pasiune și plăcere despre motociclete... Dane, odihnește-te în pace! A fost o onoare și o plăcere să te citesc, să te cunosc, să lucrăm și să mergem pe motociclete împreună! Ne vedem "on the other side"! Știți cumva când și unde e înmormântarea sau vreun fel în care am putea să-i aducem un ultim omagiu?

Nu am înțeles niciodată tendința unora de a le dori răul altora doar pentru că sunt "cu ăilalți". De la ăia care se bucură la GP când cad alde Lorenzo sau Marquez sau alți piloți mai nepopulari, până la cei care se bucură că unui om i se întâmplă o nenorocire enormă, doar pentru că e cu PSD-ul. Sunt anti PSD (nu că PNL sau restul ar fi mult peste), sper să facă pușcărie Dragnea etc., dar am cunoscut oameni din PSD care erau chiar OK. Onești, deștepți, dedicați. Am cunoscut și lichele, nu încape vorbă. Probabil mai mult lichele decât oameni OK. Dar chiar și așa, atâta timp cât nu știi nimic altceva despre om decât că e din PSD (nici nu știi în ce conjunctură a ajuns în PSD) și te bucuri de răul lui (el motociclist ca tine, de altfel), e de porc. Păi nu era că solidaritate cu motocicliști? Până la urmă e solidaritate doar cu motocicliști heterosexuali, non-pesediști, moderați de dreapta? On topic: îmi pare foarte rău de ce i s-a întâmplat omului, e groaznic. Pare un caz clasic de ghinion extrem. Fiind începător, pe vreme rea, nu cred că a forjat el cine știe ce, pur și simplu a avut ghinionul să se lovească nasol când a căzut. Foarte urât. Sper să se termine cu bine.

Mai multe decât oricine în motorsport vreodată, probabil. Toni Bou.

Exact.

Haha, am zis mai mult la oha, că am recunoscut motocicleta de 125 din anii '90 și am văzut că-i Honda. Nu credeam că-l nimeresc din prima. Să rămânem în aceeași epocă. Ăsta cine-i?

Uu, ăsta e greu. Fausto Gresini?

Exact.

Nope. Poza e din anii '90. Earl e mult mai bătrân și s-a dat cam numai pe flat-track.

Cecherap.