Sari la conținut

kriminal

Super Membru
  • Număr conținut

    1.111
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Orice postat de kriminal

  1. Un motiv să urmăriți etapa pe PrimaSport: https://www.primasport.ro/marele-premiu-al-austriei-este-transmis-de-la-fata-locului-de-prima-sport-o-companie-romanesca-va-sponsoriza-etapa-de-motogp-pentru-trei-ani-20823197?fbclid=IwAR3HOxhOH52hvb5empKmZrPehQheBsXdRCK79TWFhxff7XKwHtyeh2i35V0 Vor transmite de la fața locului și vor avea interviuri în exclusivitate cu Mir, Rins, Bezzechi, Ogura, Chantra, Oncu, printre alții.
  2. De învățat este din orice accident, al oricui, oricând. Din unele mai puțin, din unele mai mult. Ce e de învățat aici este să nu te relaxezi prea tare și să te bazezi pe experiență. Că niciun kilometru nu e ca ceilalți și trebuie grijă, precauție. Cu ploaia, discuția e complicată. E clar că în accidentul de față nu ploaia și gumele au fost de vină, că nu aveau cum, dar au contribuit poate cumva. Gumele alea sunt OK, inclusiv pe ploaie (am avut unele pe Africa Twin), dacă mergi lejer, plimbare, cu marjă mare de siguranță. Dacă vrei să tragi, riști mult. Ploaia în sine, din experiența mea, nu e atât de periculoasă pe cât tind să creadă majoritatea motocicliștilor. Cea mai mare problemă pe ploaie este că nu ai plusul ăla mare de aderență pe care îl ai pe uscat ca să-ți corectezi greșelile și excesele. În mod normal, când mergi pe stradă cu motoreta (dacă nu mergi super tare ca un tembel) pe uscat, folosești foarte puțin din aderența disponibilă. Așa că îți permiți să intri puțin prea tare sau prea prost într-o curbă și să rezolvi problema folosindu-te de plusul mare de aderență: înclini mai mult, poate mult mai mult, frânezi înclinat etc. Și, pentru o secundă-două-trei, folosești 80% din aderență (când în mod normal foloseai 30-40%) și rezolvi problema. Pe ploaie nu-ți mai permiți același lux. Adică trebuie să calculezi foarte bine și trase, și viteze și accelerații, frânări etc. Dacă mergi safe, precis, calculat și nu faci greșeli, ești bine, în mare parte. Dacă intri prea tare într-o curbă, nasol. Că nu ai aderența aia în plus care te scoate când e uscat și poți da de necaz mare. Sigur, riscul imprevizibilului e mai mare pe ploaie și aici devine un pic de ruletă, în funcție de drumul pe care mergi pe ploaie. Dacă-s multe bălți, trebuie să mergi relativ încet, să nu acvaplanezi, că vei avea zero control. Dacă e asfalt lucios și murdar pe care a plouat, mergi ultra încet, lin, fără mult gaz, multă frână și fără înclinat. Am mers și în zone super alunecoase pe ploaie (acele de păr de pe Cheia îmi vin în minte) și în zone unde era incredibil de multă aderență pe ploaie (secțiuni din Transalpina proaspăt asfaltată, acum ceva ani).
  3. Să știi că, atunci când apuci să mergi pe câte 20-30 de motorete diferite pe an (poate chiar mai multe), înveți fără să vrei să te acomodezi rapid cu ele. Devine mai greu doar dacă n-ai mai mers demult (sau niciodată) pe un anumit gen de motoretă (chopper, sportivă etc.). Cred că am mers pe câteva sute bune de motociclete diferite în ultimii 15 ani și nu țin minte să fi pățit vreodată ceva pentru că nu m-am putut acomoda suficient de bine cu una. Oricum, Cristi era pe un R 1250 GS, model de motoretă pe care a făcut probabil peste 100.000 km. Și exemplarul respectiv îl avea, din câte știu eu, de la începutul sezonului. N-am fost acolo, deci nu știu exact ce s-a întâmplat, dar, din câte am înțeles, problema a fost că se grăbea să prindă grupul din urmă pe ploaie, cu gume semi-cramponate, și a ratat un viraj. A avut ghinionul ca fix acolo să fie o mașină pe contrasens. Un diagnostic simplu ar fi, cum spunea Niko mai sus, exces de încredere dat de mulți kilometri făcuți cu multe motorete în toate condițiile, probabil fără vreo problemă majoră. Asta te face de multe ori să lași garda mai jos decât ar trebui și să intri în niște situații în care n-ai avea ce să cauți. Am fost și eu la punctul ăla acum vreo 9-10 ani, dar n-am avut ghinionul lui. Când faci mulți kilometri în fiecare zi, tinzi să intri într-o rutină și să nu mai fii atent la detalii. Pur și simplu se derulează drumul și tu lași motoreta să curgă, fără să te gândești prea mult. Pentru că toate curbele încep să semene unele cu altele, toți kilometrii unii cu alții etc. Și atunci riști s-o pățești, tocmai pentru că nu te gândești la toate posibilitățile, nu mai calculezi riscuri, ești într-un "flow". Îmi pare tare rău că i s-a întâmplat tocmai lui, era tânăr, pasionat, un băiat de nota 10. Parcă de-abia azi, la înmormântare, am început să îmi dau seama că a murit, că nu e o farsă sau un zvon.
  4. Îl cunoșteam, pot spune că eram amici, eram colegi de breaslă, concurenți în presa moto. Ne știam de mult, ne înțelegeam foarte bine, stăteam mereu la discuții, la glume, ne vedeam destul de des în unele perioade. Am făcut kilometri împreună prin Alpi, am băut beri împreună, ne-am ajutat reciproc când am putut. Vestea că a murit m-a lovit direct în ficat. Mi-a luat o zi întreagă să accept, că îmi tot ziceam "n-are cum, o fi o neînțelegere, o știre transmisă greșit, exagerată". Acum mă pregătesc să mă duc la înmormântarea lui și parcă tot nu-mi vine să cred. Era foarte pasionat de motociclism în toate formele, era deștept, hazliu, un tip mișto, plin de viață. Mergea mult pe două roți și avea experiență, nu era vreun nebun, mergea safe. Dar, cum spuneau și alții mai sus, experiența nu este o garanție că nu ți se va întâmpla nimic. Trebuie atenție și precauție tot timpul și o singură greșeală, dacă o faci în momentul nepotrivit, poate să fie ultima pe care o faci. Îmi pare tare rău că o greșeală l-a costat pe prietenul Cristi atât de mult. Chiar sunt dărâmat. Nu mă așteptam să i se întâmple lui. Nici nu vreau să mă gândesc ce este în sufletul părinților, colegilor și apropiaților lui. Cum te lovește o veste ca asta așa, din senin. Odihnește-te în pace, Cristi! Ne vedem dincolo!
  5. Ce m-a lovit vestea asta! Am început să visez la motociclete când citeam articolele lui Dan de prin almanahurile auto din anii '80 și de prin reviste auto prin anii '90. Apoi l-am urmărit în Univers Moto și soarta a făcut să fim și colegi pentru un an, la revista Motociclismo. Nu-mi venea să cred că sunt coleg cu omul care mă inspirase în ale motociclismului atâția ani. Și era atât de prietenos, relaxat (a insistat din prima să nu-l iau cu "dumneavoastră"), povestea cu atâta pasiune și plăcere despre motociclete... Dane, odihnește-te în pace! A fost o onoare și o plăcere să te citesc, să te cunosc, să lucrăm și să mergem pe motociclete împreună! Ne vedem "on the other side"! Știți cumva când și unde e înmormântarea sau vreun fel în care am putea să-i aducem un ultim omagiu?
  6. Nu am înțeles niciodată tendința unora de a le dori răul altora doar pentru că sunt "cu ăilalți". De la ăia care se bucură la GP când cad alde Lorenzo sau Marquez sau alți piloți mai nepopulari, până la cei care se bucură că unui om i se întâmplă o nenorocire enormă, doar pentru că e cu PSD-ul. Sunt anti PSD (nu că PNL sau restul ar fi mult peste), sper să facă pușcărie Dragnea etc., dar am cunoscut oameni din PSD care erau chiar OK. Onești, deștepți, dedicați. Am cunoscut și lichele, nu încape vorbă. Probabil mai mult lichele decât oameni OK. Dar chiar și așa, atâta timp cât nu știi nimic altceva despre om decât că e din PSD (nici nu știi în ce conjunctură a ajuns în PSD) și te bucuri de răul lui (el motociclist ca tine, de altfel), e de porc. Păi nu era că solidaritate cu motocicliști? Până la urmă e solidaritate doar cu motocicliști heterosexuali, non-pesediști, moderați de dreapta? On topic: îmi pare foarte rău de ce i s-a întâmplat omului, e groaznic. Pare un caz clasic de ghinion extrem. Fiind începător, pe vreme rea, nu cred că a forjat el cine știe ce, pur și simplu a avut ghinionul să se lovească nasol când a căzut. Foarte urât. Sper să se termine cu bine.
  7. Mai multe decât oricine în motorsport vreodată, probabil. Toni Bou.
  8. Haha, am zis mai mult la oha, că am recunoscut motocicleta de 125 din anii '90 și am văzut că-i Honda. Nu credeam că-l nimeresc din prima. Să rămânem în aceeași epocă. Ăsta cine-i?
  9. Nope. Poza e din anii '90. Earl e mult mai bătrân și s-a dat cam numai pe flat-track.
  10. Kim Newcombe, neozeelandez, avea motocicletă Konig cu motor în doi timpi de barcă. Am documentarul despre el, dar nu l-am văzut încă. Mi-a luat ceva să-mi aduc aminte cum îl cheamă. E cumva Jean-Philippe Ruggia, primul pilot de GP care a pus cotul jos?
  11. Ia să vă văd acum. @ivan_pedala: nu știu cum o cheamă, știu că era o fată pe vremuri care mergea tare, dar nu mai țin minte numele.
  12. În prima poză, stând pe moto, pare a fi Tibi Troia în tinerețe. Nr. 1 - Pascotă Sr.?
  13. Jagi, de sintetizat ce e de evitat, e destul de simplu. Trebuie evitat să mergi aproape de limitele tale personale pe orice drum public. Mergi la maximum 70% din ce poți, preferabil chiar mai puțin de atât, ca să ai resurse în caz de ceva. Dacă te avânți cu prea mare încredere (în drum, în aderență, în ceilalți participanți la trafic etc.) riști. Și, oricât de multă experiență ai, trebuie să fii atent 100% tot timpul. Sabina făcuse zeci de mii de kilometri în condiții mult mai dificile decât acelea de atunci, de-asta nu pot să înțeleg cum s-o pățească tocmai ea și tocmai pe Siriu. Cât despre ce ai spus tu, Niko, cu filmatul, e foarte probabil să ai dreptate. Eu n-am simțit niciodată nevoia să merg mai zmeu când eram filmat, dar sigur o simt mulți. La nivel rațional îmi dau seama că nu aveam de unde să știu ce se va întâmpla, dar la nivel emoțional mă tot întreb: Dacă n-o filmam? Dacă mergeam eu în față atunci? Dacă nu mergeam pe Siriu? Un om și-a pierdut viața ca urmare a unei serii de decizii la care am luat și eu parte și pe undeva tot mă simt vinovat și mă bântuie enorm treaba asta. Am prieteni și cunoștințe care și-au căutat moartea cu dinadinsul, cu forje, fără echipament, rachetă pe curbe, accidente de tot felul, fugit de poliție etc. și sunt încă printre noi și Sabina, care mergea la touring, safe, precaută, moare dintr-o fracțiune de secundă de neatenție. Mi-e foarte greu să accept treaba asta, mai ales că s-a întâmplat sub ochii mei.
  14. Nu voiam să scriu pe net inițial, atât pentru că nu aveam nicio tragere să fac asta după ce s-a întâmplat, și pentru că mă rugase mama Sabinei. Dar foarte multă lume întreabă de Sabina și mi se pare corect să știe ce s-a întâmplat cu ea. Eram la plimbare pe Siriu, trecuserăm de baraj și mergeam spre Brașov. Sabina mergea bine, safe, precaut și destul de repejor. Chiar o lăudasem pentru asta la ultima oprire. După baraj, a trecut ea în față și eu mergeam în spate și o filmam cu un GoPro (ea mă rugase s-o filmez). Cu 10 viraje înainte de cel cu pricina, mi s-a părut că începe ușor-ușor să se avânte cam tăricel în viraje (față de ce văzusem până atunci la ea) și chiar îmi spuneam să-i zic data viitoare când ne oprim. Nu era ceva nemaipomenit, doar parcă puțin prea multă încredere. Apoi a venit virajul cu pricina, unul lent care se strânge spre ieșire. A intrat puțin prea repede în el pentru ritmul ei, a văzut că se strânge, a înclinat mai mult, dar fix în momentul ăla a apărut o mașină pe contrasens, de după colț. Mașina mergea normal. A văzut mașina, s-a speriat și a frânat. Motocicleta a căzut și s-a dus direct în colțul mașinii și corpul ei a ricoșat de-a lungul lateralului mașinii, ajungând în spatele mașinii. Își pierduse cunoștința, dar s-a trezit în 30 de secunde, a apucat să-mi spună că știe unde e și că o doare spatele foarte tare, apoi doar gemea de durere și încerca din când în când să se ridice. Ambulanța a venit foarte greu, cred că a durat 30 de minute și în ambulanță erau doi dorei care nu prea păreau să știe de capul lor. A trebuit să-i scot eu casca, că ei nu se băgau. În acel moment, eu eram convins că nu e un accident lejer deloc, dar că își va reveni. Ideea că ar putea muri nici nu-mi intrase în cap vreun moment. Au dus-o la spital la Nehoiu, de acolo direct la Buzău pentru că era prea grav pentru posibilitățile lor. De acolo am aflat prin polițiști (eu a trebuit să rămân acolo să dau declarații și să mă ocup de motocicleta ei) că avea plămânii perforați și intrase în comă. În continuare refuzam să cred că ar putea muri. Am reușit cu ajutorul unui prieten din Nehoiu să-i luăm motocicleta cu o mașină și să i-o ducem în curtea postului de poliție din Siriu. Când așteptam să mai dau o ultimă semnătură pe un proces verbal, m-a sunat mama ei de la spital din Buzău și mi-a spus că a murit. S-a prăbușit cerul pe mine, chiar nu acceptasem ideea că existau șanse să moară. Era o fată minunată, avea 30 de ani, o viață întreagă înainte și o pasiune enormă pentru motociclism. Făcuse Alpii în lung și-n lat, avea experiență și mergea foarte bine. Mi se pare absurd ca, în condițiile astea, să i se termine viața pentru o curbă un pic greșită pe Siriu. Omul cu mașina venea din Spania spre satul natal. Făcuse 3.500 km până acolo și mai avea 50 km până acasă. Era cu soția și cu fetița de trei luni în mașină. N-a avut nicio vină, pur și simplu a fost la momentul nepotrivit în locul nepotrivit. S-a purtat foarte OK, a ajutat cum a putut. Mai mult nu știu ce să spun. În continuare refuz să accept că se poate întâmpla așa ceva, dintr-o dată, un om e bine, vesel și plin de viață, apoi, peste o oră, nu mai e.
  15. Nu cred că are rost să te încordezi să-ți iei neapărat Alpinestars. Eu mi-am luat Richa de la Dual Motors astă toamnă (mi se terminaseră alea originale ale costumului) și am dat vreo 110 lei pe o pereche. Sunt negre, simple, nu se uzează prea tare, merg la fix.
  16. Totul depinde de prețul la care se va vinde G 310. E normal ca Z300 să aibă putere mai mare, e motor cu 2 cilindri și se turează mai mult. Probabil G 310 va avea cuplu mai bun la turații medii, că ăsta e punctul forte al monocilindrului. În rest, sunt comparabile în toate cele. G 310 va avea probabil 172 kg la plin. Deci vor fi tot pe acolo. Cum se descurcă la viteze mari nu prea depinde de câți cilindri are, ci de putere și de protecția la vânt. Bine, probabil un monocilindru va vibra mai mult la turații mari. Nici eu nu înțeleg vehemența asta cu "e un gunoi". E o motocicletă normală în categoria ei, probabil și prețul va fi tot în media categoriei sau puțin peste (că deh, BMW). Cineva zicea mai sus că nu înțelege de ce ar face BMW așa ceva. Păi pentru același motiv pentru care orice companie produce ceva: ca să câștige bani! Sper că nu e pe aici cineva care își face iluzii că motivațiile unor companii sunt altele, mai nobile.
  17. Văd că încă se aprind spirite pe tema "cine era vinovat". Trebuie să înțelegeți un lucru foarte simplu: Nu contează! Indiferent cine ar fi vinovat, trebuie să mergi astfel încât să nu ajungi să te uiți la tavanul de spital (sau mai rău). Cazul ăsta mi se pare unul destul de simplu. Îmi pare rău de om, era tânăr și avea viața întreagă în față, dar, dacă tu nu te păzești când mergi pe motocicletă, nu poți avea pretenția s-o facă alții. Și păzitul ăsta vine și din alegerea motoretei, din menținerea ei în stare decentă (gume, frâne etc.) și din mers astfel încât să-ți dai șansa să observi chestii - dube care dau cu spatele, mașini care întorc etc - și să le eviți. Chiar dacă, legal și moral vorbind, ei ar fi de vină.
  18. Chiar daca ti se pare ca se incadreaza sa faca stanga, incetinesti foarte mult si nu treci pe langa el pana nu e foarte clar ca incepe sa faca stanga. Intotdeauna incetinesti sau chiar opresti atunci cand masina din fata ta incetineste fara un motiv foarte clar. Daca se intampla de 100 de ori intr-un km, opresti de 100 de ori. Daca nu faci asta, deja iti asumi niste riscuri. Initiatorul topicului si-a asumat riscurile si a iesit nasol. @OP: imi pare rau de patania ta si iti urez recuperare grabnica. Legal mai ai sanse sa te scoti, daca vii si cu declaratiile martorilor care spun ca omul semnalizase stanga si apoi a facut dreapta, ca a plecat de la locul faptei si poate la volan era altcineva (baut, fara permis etc.). Dar va trebui sa stai calare pe ei (pe politisti), sa insisti, sa-ti cauti dreptatea. De facto, insa, ai facut mai multe greseli care au contribuit la accident, chiar daca vina o poarta soferul dubei. Nu se merge pe marginea drumului niciodata, decat daca ai de luat un viraj la stanga si stai pe trasa buna pentru virajul respectiv. In rest, cat mai pe mijloc. Asta nu a contribuit neaparat la accident, dar sa stii, ca fapt divers. Cand masina din fata ta incetineste, incetinesti si tu, Daca opreste si nu e foarte clar ce face (adica daca nu a inceput sa vireze la stanga), nu te bagi prin dreapta. Stai oprit pana iti dai seama ce se intampla. Semnalul trebuie luat doar orientativ: sunt pline strazile de oameni care semnalizeaza stanga si apoi fac dreapta. Franarea si evitarea nu se combina decat in cazuri foarte rare. In niciun caz pe ploaie. Ori eviti si te concentrezi pe efectuarea virajului cat mai ferm pe langa obstacol, ori franezi si incerci sa opresti pana in el. Ambele (mai ales franarea) necesita exercitiu ca sa le poti face bine, n-au cum sa-ti iasa bine la prima strigare, intr-o situatie de panica. Bafta din nou si insanatosire grabnica. Bine ca nu te-ai accidentat mai rau.
×
×
  • Creează nouă...