CuCun

na hai ca de contactul asta m-ati facut curios...care e, ca tot caut prin manual si nu dau de el? problema nu mai poate fi si de la indicatorul de neutru...care sa nu mai fie bun? intreb doar...

no beteshig...azi e de la ora 19 motojoi'u? sau tot de la ora 20?(in Arad) PS: acuma m-am documentat care e faza cu "Burnout meatballs"... suna interesant

Dubrovnik – Split(CRO) 260 km Ma trezesc si instant ma binedispun. Cred ca e din cauza lui Atti, care ne povesteste cum azi noapte, neavand somn, a auzit o partida de amor inflacarat...cu tot tacamul...plesneli, gemete, etc...stii voi , undeva in corturile de langa noi, unde erau ceva italieni. In fine, facem bagajul si o luam la drum. Ce mai, coasta dalmata e superba. Mare in stanga, stanca in dreapta, curbe. Pana si mirosul de pini e la locul lui. Pacat ca e cam aglomerata si ca e foarte cald. Mergem lejer, mai facem o oprire pentru o poza, mai una pentru a manca ceva. Ne apropiem de Split si e momentul sa incepem sa cautam campinguri. Vad la un moment dat pe stanga scris Auto Camp, tragem stanga si dam de un tip care la ora aia, cu toate ca era doar vre-o 6 dupamasa, era deja doar in lumea lui. O chema pe maica-sa pentru ca ne zice ca ea e sefa si el nu se pricepe la d’astea. Si vine o babuta, cu o carja care cred ca vorbea vre-o 6 limbi straine, dar niciuna bine. Ne cam incurcam cu ea la plata cazarii dar pana la urma o dam la capat. Si ne face si o reducere de 10...dar kune, nu euro, cum am crezut si noi initial. Bun e si asa. Pun cortul si repede la baie, ca sunt varza de la caldura si de la transpiratia suportata in geaca de motor. Sunt si aproape de mare...vre-o 30 m. Si aici e tare. Avem terasa, avem plaja, avem dig, avem apa limpede. In jur e plin de pustani zgomosi si plini de energie. Fiecare cu ale lor. Facem o baie si impreuna cu Picasso ma pun la terasa. Aici iar nu prea reusesc sa ma inteleg cu ospatarita, dar pana la urma semnele ajuta si o dam la pace. Apare si Atti si uite asa, din bere in bere si din baie in baie, se intuneca si lumea incepe sa dispara de pe plaja. Atti si el, dar eu cu Picasso continuam. Azi suntem porniti tare. Ne saturam de barul de pe plaja si dupa ce il combinam din nou si pe Atti, megem la market sa facem plinul cu stile mai mari. De 2 litri. Ne reaintoarcem pe plaja unde era pornita o discoteca ad-hoc, chiar la barul unde am stat noi mai inainte. Nu ne bagam. Stam cuminti pe banca si ne binoclam ...la stele. Atti capituleaza, dar eu cu Picasso suntem tare pe pozitie. La un moment dat, imi aduc aminte, ca stateam la sosea si il asteptam pe varul lui Picasso, cel la care in Ulcinj am facut gulasul, sa apara cu masina dinspre Dubrovnik sa ne intalnim cu el, dar nu ne-am mai intalnit. Asa ca stam la sosea si ...numaram masini,cred... Deja e tare greu. Mi se cam intrerupe filmul. Cred ca ma culc. Noapte buna, noapte grea! Split- Plitvice(CRO) 300 km Good morning, Vietnaaaaam!!! Cat imi place salutul asta. Eu ma trezesc super-fresh, ceilalti, nu prea. Cred ca de la pivo-a de azi noapte. La’s ca trece. Ata e campingul babutei la care am stat: In timp ce mancam ceva, ne strangem bagajele, lucru care deja a intrat in reflex, si pornim la drum. Mai cateva ore mai avem de mare, pana la Zadar, de unde o parasim si o luam spre munti. Langa Zadar facem un mic pit-stop pentru o ultima balaceala si parasim superba coasta dalmata, luand drumul muntilor. Evitam autostrada si mergem pe un drum superb. E putin circulat, si cu toate ca e foarte cald, caldura de care noi credeam ca o sa scapam, plecand de la mare, mie imi place. Drumul asta, am impresia ca face legatura cu Zagrebul, prin Plitvice, dar e pentru cei care vor sa evite autostrada. Ne baga spre ceva pas, cu curbe multe si cu ditamai haul in dreaptga. E suuper!!! Dupa pas, drumul continula printr-un podis care parca e scos din filmele western...asa sentiment imi da. Iarba uscata, pini si brazi, drum intins cu curbe largi si putine. Ce mai...e, cum zicea cineva, blanaaa. I dau gaz de numa’. Lui Marcus i place. Fuge mancand pamantul. Restul raman in urma tare. Mai facem opriri de hidratere si pentru revenire, ca noaptea anterioara nu afost taman usoara, pentru unii... Azi avem spor la mers si nu prea opresc pentru poze. Spre seara, ajungem in Plitvice unde caut pe GPS ceva camping cat mai aproape de rezervatie. Gasim unul foarte aproape, care de fapt era auto camp, pentru cei cu camperele, dar unde, fetele care se ocupau de el impreuna cu mama lor si cu unu’ cam pe langa subiect, sa fiu sincer, pentru 10 Eu/pers ne lasa sa stam cu cortul. Aici e deja alt climat, pe cum se lasa seara e tot mai rece. Tragem o fuga prin Plitvice sa gasim un market si sa agitam atmosfera linistita de acolo, cu toba mea. Spre seara facem internet-club, cu niste berule alaturi, pentru ca , da, au si wireless gagicele in camping. Ne luam pe noi tot mai multe haine pentru ca noaptea e tare frig acolo. Eu raman ultimul la laptop si fiind cam dezbracat, fac cuie nu gluma. Ma ia frigul de tot si ma retrag si eu la cort. Plitvice-Virovitica(CRO) 340 km Ne trezim de dimineata pentru ca azi avem multe in plan. Mergem in parcul natural, sa vedem minunea de care toti povestesc. La parcarea in parc intram fara sa platim taxa, ca deh, motociclistii au voie. Noi suntem gata de drum, cu toate dupa noi atarnate pe motociclete. Intrebarea e, unde draq le punem...”daca ni le fura astia”. Decidem sa le lasam pe motoare, si castile, si gecile si tankag-ul. Tot! Luam numai ce e valoros cu noi si actele. Aici e multa lume. Plin!!! Abia ai loc de ei, si spre ghinionul nostru e si sambata. Cam nasol. Luam biletul, care costa 110 kune si alegem traseul H, care cuprinde cam mare parte din parc si se poate face in 5 ore. E ok asa si pentru noi. Avem timp si sa mai avansam spre casa. Aici frate, se face turism, nu gluma. Totul e amenajat, calculat, batut in cuie. Ne duce trocariciul pana intr-un punct, continuam pe joc, luam vaporul, iar pe jos, ne facem loc printre lume, mai facem o poza, doua, si spre dupamasa terminam traseul. E frumos dar eu nu am ramas asa masca cum ma asteptam. Am vazut in Romania zone multe mai misto, si ce e mai importat cu ZERO oameni in ele. Suntem rupti. Si de foame, si de oboseala. Mancam un hamburger cam scump si o luam la drum. Mergem spre Zagreb, ca la un moment dat sa o cotim spre Osijek, indrumati fiind si de un conational de-al nostru stabilit prin zona. Pe drum facem cunostinta si cu un accident proaspat produs, rotile camionului inca invartindu-se cand noi ajungem langa el. Si de aici cam totul incepe sa se rupa...si intrerupa. GPS-ul imi zice ca trebuie sa merg tot inainte, ratam cotirea spre Osijek ca peste vre-o 6 km ma baga pe un drum comunal ...asfaltat si frumos virajat. Aici la o bifurcatie, eu cu Atti o iau pe unde trebiue, pe asfalt si ne oprim sa-i asteptam si pe ceilalti doi care apar dar se duc tot inainte, ca vantul. Ii fluieram, pun frane puternice si se reintorc spre noi. La un moment dat asfaltul se termina si ne baga pe off-road. Sunt multe bifurcatii pe drumul asta. Eu merg inainte dupa GPS. Restul dupa mine. Reusim sa razbim iar la asfalt si pe drumul cel bun. De aici, unora, li se pune pata sa mearga direct spre casa, cu toate ca mai aveam de parcurs pana in Arad vre-o 480 km. Eu nu vreau. Pe drum, pe masura ce se insereaza ei sunt tot mai porniti. Mai mergem catva si oprim intr-o langa o localitate sa facem o baie in raul din apropiere. Eu acolo as fi ramas. Si bine facem. Era amenajat frumos acolo, cu de toate. Dar nu, ca sa continuam. Si continuam. Ne prinde noaptea, vremea se schimba, incepe un vant tare si se face si frig. Si drumul ne baga pe ceva serpentine pe care era bezna. Aici era sa iau o caprioara in brate. Sa vezi senzatie ce am avut... Gasim si drumuri in lucru, ocoliri, etc...avem aventura. Ne apropiem de granita cu Ungaria si, obositi si plin de frig fiind, decidem sa cautam ceva cazare in Virovitica. Merg prima data intr-un bar de motociclista sa ma indrume, dar niciunul nu stie engleza. Ma inteleg prin semne si unde ma trimite nu e bun. E prea scump. Gasesc prin GPS o pensiune unde pentru 14 Eu/ pers putem innopta. Inca ne baga si motoarele in garaj. Cred ca de la oboseala si atmosfera, ma loveste si alergia, caci pe cand ajung in camera sunt ca si mort. Stranut, imi curg ochii, ma mananca gatul. Macar e cald si e placut la pensiune. Are si Tv, si pe pereti e plin de trofee de vanatoare.. Cadem ca eroii la somn. Virovitica(CRO)-Arad(RO) 400 km Aici ne trezim relativ repede si plecam spre casa via Pecs-Szeged-Arad. Pe drum reusim sa ne si pierdem unii de altii, asta dupa 2200 km de mers in care eu am fost primul. Cum ziceam si mai inainte, cu vitezele nu ne-am prea inteles. Eu vroiam mai tare, ei mai incet. Asa ca Lutzifer o ia inainte si dupa 20 min ne pierdemde Atti si Picasso. Rad in sinea mea cu gura pana la urechi. In fine, reusim sa ne regasim si pana la Arad nu se mai intampla nimic deosebit. Poate doar gulasul si pizza mancata in Apatfalva, aproape de granita romana. Masa aia a fost delicoasa. Sau noi prea infometati si ne-am permis sa me destarbalam, ca doar, deh...e duminica... Oricum, recomand. Restaurantul e pe stanga, cum mergi spre Szeged. Si uite asa, dupa 2400 km ne repatriem acasa. Drumuri placute sa aveti!!!

Dubrovnik Azi, iarasi e zi de “tras matza de coada/taiat frunze la caini/frectie la picor de lemn” etc...adica lenevleala. Ma trezesc, ca de obicei, ultimul... Restul erau deja in picioare. Mancam rapid ceva si o taiem la baie indicata de baiatul de la receptie.Bai, acolo zici ca e alta lume, atat de misto e. Pana si drumul pana la plaja, pe care il facem pe jos, e misto. Plini de pini ce emanau un miros in aer extraordinar de tare.Un dig din piatra si stanci de pe care se poate sarii, plaja, lume putina....ce mai, frumos tare. Si apa e atat de curata...ma simt excelent. Incercam sa facem si cateva sarituri, gen cliff-diving pana reusesc sa imi fortez spatele prea tare si sa spun stop. Pe la pranz ne intoarcem in camping ca sa mergem in sat sa mancam ceva. Urmeaza distractia gasirii unui bancomat care sa si mearga prin zona, ca sa pot scoate bani de cheltuiala. Pana la urma il gasesc si rezolv problema banilor. Mai o lalaim putin dupa ce mancam si ne reintoarcem pe plaja, la baie.. Spre seara, impreuna cu Picasso si Lutzifer, ne urcam pe motociclete si mergem spre Dubrovnik, unde am aflat, tot de la baiatul de la receptie, de Bosanka, o zona foarte buna de poze, undeva sus, de unde se vede intreg golful. Din pacate ajungem prea tarziu, si lumina e cam pe duca.Totusi reusim cateva fotografii. Apoi coboram si atacam fortul per-pedes. Aici, din nou, lume multa...agitatie...terase pline, o gramada de natii si limbi auzite. Prea comercial pentru mine. Il batem pe jos pana ne plictisim si o luam spre camping, nu inainte de a lua obisnuitele beri de seara.

Nu stiu de unde ai dedus ca mi-ar fi placut in Ulcinj sau nu, tot ce zic e doar o constatare de la fata locului. Zona asta de care vorbesc a fost chiar dezgustator de "cocalaresca". Oricum, ceea ce am mancat a fost bun...Picasso poate confirma. Dimineata o sa mai continui cu povestea. PS: Sa n-o dam in polemici dezbatute "adanc" pe alte topicuri. Ulcinj Azi mare lucru nu am facut, in afara de multa baie. Am lenevit asa ...cu mare arta. De dimineata am testat plaja campingului iar pe la pranz am mers intr-un loc tipic pentru Adriatica, fara plaja de nisip, dar cu stanci si cu bar si terasa construit chiar pe ele, cu locuri pentru sarit.... Partea proasta a fost ca a fost cam aglomerat, plin de pustani in vacanta. Dupa intoarcerea in camping, Picasso isi face completarea cu lichide la a lui Aprilie care deja consumase cam multa apa pe asa calduri. Spre seara iesim cu motoarele. E foarte aglomerata partea de oras a Ulcinjului. Se circula bara in bara. Plus ca lumea circula pe starda, de parca ar fi trotuar. Si e si foarte cald... Am vizitat cetatea veche unde am facute cateva poze, iar mai apoi, impreuna cu Picasso am facut un gulas la conserva in mare stil, la varul lui, care era tot in Ulcinj, cu apartament inchiriat. Acolo, mare “chermeza”...lada de bere, whisky, lucruri grele... Noi inghitim in sec si bem apa. Nu e foarte incantator! Mancam gulasul si o taiem spre camping, cu pit-stop pentru cateva beri la pachet, asa... “to relax”. E foarte cald!!! Dorm doar cu interiorul cortului montat, fara prelata si tot simt ca ma sufoc. Ulcinj(MNT)- Dubrovnik(CRO) 230 km Dupa trezire si stransul bagajelor o luam incet spre Budva, unde ajungem relativ repede. Sau nu...pentru ca Aprilia lui Picasso e cam infometata si inghite sec toata benzina lasandu-l cu buza umflata. Problema o rezolvam repede cu “o jumate” de la Atti si cu ajutorul unui localnic care i-a dat si el ceva benzina, suparandu-se cand Ovi nu a vrut initial sa o primeasca. De azi mergem exclusiv pe coasta Adriaticii. Dupa Budva ajungem in golful Kotor, pe care il facem pas cu pas. Si asta ma refer la propriu pentru ca nu se poate merge mai multe de a 2, a 3 pe drumul ala ingust doar cat sa incapa o masina. Si sa vezi distractie la Lutzifer si Atti si ale lor cutii laterale cand venea din fata cate vre-o masina... Ne oprim putin la cetatea din Kotor pentru cateva poze si suveniruri unde bem si cateva sticle de sucuri si apa , caci caldura e coplesitoare si spre deosebire de Ulcinj unde era caldura uscata, aici e caldura umeda ceea ce e si mai greu de suportat. Oricum, golful e superb, cu apa limpede si albastra si nu foarte aglomerat. In schimb, la cetatea Kotor e foarte aglomerata.Frumoasa, dar cu prea multi oameni in ea, ceea ce nu ma prea incanta. Cu toate astea, golful merita strabatut macar o data. Chiar merita!! Granita de tranzit cu Bosnia o trecem in viteza, caci vamesii nici macar nu se uita la acte si ne fac semne sa trecem mai repede de parca i-am incurca. Trecem rapid cei 19 km de tarm bosniac si intram inapoi in Croatia. Aici, dupa ce trecem vama si mergeam noi asa linistiti(eu mai tare si restul mai incet ca deh...creste consumul si e frica mare de radare,care de fapt a fost si lait-motivul calatoriei si al contradictiilor), vad ca vine din spate un motociclist si face semne sa trag pe dreapta. Il aud ca parca vorbeste romaneste, dar cand ma uit la numar vad ca sunt de Gemania. Sunt cam confuz... In fine, opresc si eu si ceilalti ma ajung din spate si opresc si ei. Omul isi da jos casca si zice: “-Salut! Numele meu e Cristian. Sunt roman de origine, din Arad si am vazut numerele de Arad si am zis sa va opresc sa va invit la o cafea!” Noi ne uitam unii la altii si: “-Ok” Si uite asa stam la o terasa cu Cristian, plecat de 20 de ani din Romania, mecanic auto undeva in centrul Germaniei. E venit cu camper-ul si cu un KTM pus in spate, impreuna cu sotia la mare. Ne spune ca trebuia sa o ia si pe ea pentru ca in urma cu vre-o 6 saptamani fusese doar el cu un prieten in Romania cu motoarele, in tura de o luna prin toata tara. Tipul e super-fun si vorbeste atat de “fain”, cu niste expresii, de ti-e mai mare dragul sa stai de vorba cu el. Toti radem cu gura pana la urechi. Ne simtim bin!! Ne face si o poza ca sa arate, deh...sotiei pe unde si cu cine s-a intalnit la reintoarcerea la camper . Dupa ce ne luam ramas bun de la el o luam spre Dubrovnik, mai facem cateva poze pe drum iar in oras incepem sa cautam un camping ieftin. Ceea ce acolo nu o sa gasesti. Peste tot preturi de gen 20 Eu/noapte, ceea ce e foarte mult. Asa ca, dupa lungi parlamentari, la care ni se adauga un cuplu de motociclisti din GE(el pe o Africa Twin iar ea pe un Transalp, cred), hotaram sa iesim din Dubrovnik spre Split si sa vedem ce o sa gasim pe drum incolo. Si am gasit. La vre-o 11 km, in Orasak, am gasit campingul PECA unde pentru 5,5 Eu/noapte puteam sta linistiti. La 5 minute de mare si la 3 minute de sat unde era si un bar. Un bar foarte tare, cu terasa... de genul terasei din Zorba grecul. Tipica. Baiatul de la receptia camping-ului e foarte amabil si stie engleza, el schimbandu-ne Eu in kune ca sa avem bani pentru acea seara, ca deja ora era tarzie. Asa ca punem corturile si la bar ca setea era foarte mare. Si caldura si mai si...

ora si locatia...?

Ma tovarashi, cand o sa aveti si voi bagati 11 mii si ceva anul asta, mai discutam... Si ca si defecte mi s-a "belit" doar pompa de apa de cand am motorul(ceea ce era de asteptat si e cunoscut la aceste motoare). Asta, cu contacul de la pompa de benzina eu cred ca de datoreaza cocalurilor pe care eu ii frecventez. Spre deosebire de voi, orasenii... Daca frecati numai orasul, drept e ca daca se stirca ceva nu afla nimeni, ca deh, il duc si impins pana acasa Si stiti ceva..."it's part of the business", nu-ti place, fa altceva

Pod Tara- Ulcinj (MNT) 232 km Dupa trezirea matinala din ziua asta o luam la drum. Urcam iar pe drumul de piatra si macadam si oprim la marginea podului pentru inca o poza. Si dam sa plecam. Spun dam, pentru ca Markus are azi draci si nu vrea sa porneasca. Incerc din nou si nimic. Ma imping putin baietii si o ia din loc. Plecam in sfarsit. Nu pentu mult timp pentru ca Markus spune "Stooop, azi eu sunt seful...!". Dupa primele serpentine, chiar intr-una pe urcare Markus se opreste si nu mai vrea nici in ruptul capului sa o ia din loc. Asta a fost imi zic...am belit-o... Bine macar ca nu a venit nimic de pe contrasens sau din spate in acel moment ca nu ma vedeam tare bine. Si ca si tips va spun ca soferii muntenegreni sunt maniaci. Mai ales tiristii si soferii de microbuze. Taie curbele intr-un mare fel, ceva de genul...”ce ba’, banda de contrasens nu e tot a mea...? “ Ma ajung si baietii si cu ajutorul lor ma pun sa desfac agregatul sa vad ce mama draq’ are. Eliminam pe rand bujia, filtrul de benzina, benzina proasta, injectia si ajungem la...pompa de benzina care nu se auzea amorsand la pusul contactului. Ma ia draq imi zic de e aia dusa ca “in the middle of fucki’n nowhere” ce ma fac. In tot acest timp opresc ala noi tot soiul de motociclisti: italieni, muntenegreni, sarbi dar fiecare o taie mai departe ca nu prea are cu ce ma ajuta. Incep filmele in capul meu: e dusa pompa...hmmm...1000 Eu una originala, vine prea tarziu, nu prea e o optiune buna. Pompa de Logan sau Solenza cum citisem pe forum ca s-ar potrivii pare o optiune mai buna ...dar unde mama naibii gasesc eu in Muntenegru piese de Dacia. Intre timp, Picasso cu Lutzifer au plecat spre Zabljak sa gasesca ei o solutie mai buna. Si au gasit pentru ca dupa cca o ora jumate de asteptat apare Picasso cu un VW bus. Din el coboara un tip, cam dubios, care imi zice ca pentru 50 Eu ma duce in Zabljak unde are un amic care ar fi mare meserias de motociclete pe zona. Nu prea am alte optiuni asa ca urcam agregatul in bus si spre Zabljak , cu avant pornim...pt ca tipul era pilot de raliuri. Sa ne fi vazut pe mine si Picasso cum tineam noi de Markus, sau el de noi, pe curbe ca sa ne mentinem echilibrul reciproc. Ajungem sus in Zabljak, car e e un fel de Ranca la noi. Descarcam in fata unui hotel si il intreb ca unde e garajul de reparatii, cand replica ma lasa masca: ”No garaj! Here in parking.”. Asa ca ne punem pe asteptat din nou dupa meserias, care era la lucru pentru inca vre-o ora. La ora spusa opreste in dreptul nostru o masina din care coboara Goran, un muntenegream bine cladit, care, din ce am aflat e singurul tip priceput la motociclete de prin zona respectiva. Nu mecanic, doar priceput, care si-ar fi facut singur un HD din piese adunate...asta nu suna prea rau. Si are o cutie de scule care, cred eu, ca e la baza ei conceputa ca si lada de munitie. Incep eu sa-i povestesc simptomele iar el ma aproba si imi zice ca sigur e pompa de benzina. Ia telefonul, vorbeste cu cineva si imi zice ca daca asta e hiba ma rezolva din Podgorica cu o alta pompa pentru 50 Eu dar ca inainte sa desfacem sa vedem sigur. Desfacem capacul pompei, o scoatem si ce sa vezi...un fir de alimentare avea papucul rupt si nu mai alimenta pompa cu tensiune. Aiii...atunci am simtit cum ma iau toti dracii pentru asa un lucru simplu care putea fi rezolvat de mine dar in acelasi timp am simtit o usurare pentru ca nu a fost ceva mai grav. Goran se urca rapid in masina si fuge pana acasa sa imi aduca un alt papuc si in 20 minute totul e rezolvat. Se bucura si el ca am scapat usor, montam totul la loc si nu ma lasa sa plec pana nu mai verifica inca o data daca e totul ok si porneste. Si porneste. Merkus e viu din nou. Yeeeepaa...!!! Mai stam putin la povesti si dupa urarile de drum bun o luam din loc spre Ulcinj, prin Niksik, via Podgorica. Am pierdut 5 ore cu toata “afacerea”. Aici deja e alta viata, e plin de curbe si tuneluri, drumuri bune...ce sa mai, o mica Austrie. Pe masura ce ne ne apropiem de Podgorica caldura, in schimb, e tot mai mare si aerul tot mai irespirabil. Transpiram din greu dar ne mai dregem cu o lubenita luata de la o taraba de pe marginea drumului, de la un batranel, care chiar nea-a invitat la el in curte sa stam sa o mancam. De aici o luam spre lacul Skadar care e mare si misto, plin de nuferi si tot felul de plante de apa, iar soseaua care il taie il face si mai accesibil privitului. Facem o mica oprire si in Virpazar pentru cateva poze si o luam spre tunelul Sozina, unde taxa de trecere e de 2,5 Eu. Initial, GPS-ul vroia sa ma bage pe ceva drum laturalnic dar baietii au vorbit cu ceva localnici care le-au zis ca drumul e rau si, fiind spre inserat, am renuntat la idee dupa cateva discutii mai aprige despre ruta pe care sa o alegem. Mai departe am luat-o spre Ulcinj pe un drum aglomerat, pe noapte, dar pe la 10 reusim sa ajungem acolo cu bine. Aici ne pescuieste un tip pe un scuter care ne duce la camping Safari, langa plaja, unde pentru 5,5 Eu/noapte avem curent, wireles si muuuult praf . Si multa caldura. Dar macar avem marea la nici 100m. Punem corturile si eu fug sa fac o baie ca imi era tare dor de o baie in mare. In seara aia am mai iesit cu Picasso sa ne intalnim cu cineva in oras si sa mancam ceva pe faleza. Faleza asta e ceva de genul celei din Costinesti de la noi, cu multa lume, cu multe bodegi cu mancare si bautura, cu cateva discoteci si cu multa agitatie. Si chiar...muzica preponderent romanesca, asta de se da acuma la radio...zici ca eram in Costinesti “for real”. Am mancat ceva de genul pastei de mici intinse ca si o clatita si in ea pus ceva sunca cu branza&stuff, pe urma impaturata si pusa pe gratar. Buna si satioasa! Dupa masa asta am plecat inapoi in camping cu cateva beri la pachet, pentru relaxare...

Sunt la birou, proaspat reintors din tura. Mare lucru nu am ce face. De fapt nici nu am chef de mare lucru. Sunt pe sistem de vacanta inca si ma gandesc ce bine era acum vre-o 3-4 zile ….hmmmm . Directorul e si el in concediu, deci…lejeeeeeer. Cred ca ma pun sa pun pe hartie povestea astor' 10 zile...mdaaa, sa vedem ce o sa iasa... Tura asta o planuisem eu de anul trecut inca, ceva mai lunga, dar din pacate nu am mai avut destul concediu asa ca acum vre-o 4 saptamani fac rapid o reorientare si iese asta: Initial crezusem ca o sa plec doar eu cu Markus(Dakarul meu), dar pe final mi s-au mai alaturat Picasso, cu a lui Aprilia; Atti si nevasta, cu al lor Transalp si cu o zi inainte de plecare aflu ca si Lutzifer cu al lui Transalp ne va insotii. Bine e si asa.... Arad-Barosevac(SRB) 290 km E vineri, cald, unu jumate si eu inca sunt la lucru in sedinta....hmmm...not good!!! Restul ma asteptau gata pregatiti de drum...eu nici macar bagaje le facute. Pe la 2 fac o manevra de eschivare si reusesc sa o tai spre casa. Rapid fac bagajele si pe la 4 eram toti reuniti si pe motoare. O luam spre Timisoara si o traversam relativ repede ca mai apoi sa iesim pe la Moravita si sa intram in Serbia. La granita stam putin ca se poate trece cu buletinul. Trebuie sa ajungem in Barosevac unde avem cazare rezervata la motel Vis. Traversam rapid si Beogradul si fiind noapte, inaintam relativ greu printr-un trafic aglomerat. Intr-un final, pe la 10 ajungem si ne cazam(11 Eu de pers). Motelul e situat pe o strada inchisa circulatiei masinilor dar noi reusim sa bagam motoarele pana in fata motelului vazand ca si altii fentau bariera de blocare. Holul motelul astuia e un pic cam...suspect si e in stilul anilor ‘90. Dar macar avem unde dormi iar camerele sunt curate si chiar ingrijite. Mai putin cea in care dorm eu si Picasso. Dar merge si asa... Pe strada e plin de terase si de oameni...forfota mare, si plin de sarboaice cu “cracii” si decolteurile la vedere. Dupa ce ne desfacem bagajele si mancam cate ceva coboram si noi la o terasa situata langa motel pentru asigurarea umiditatii interioare optime pentru noapte. Berea sarbeasca e buna rau, mai buna parca decat a noastra care e prea sifonata pentru gustul meu. Afara s-a mai racorit iar noi stam pe terasa si bem bere...una...doua!! Dam si o plimbare scurta prin zona si ne retragem in camere. Barosevac(SRB)-Zabljak(MNT) 300km Ma trezesc cu greu pe la 9, ca deh...e sambata si eu sunt obisnuit ca sambata sa dorm mai mult dupa o saptamana de munca. Ceilalti sunt deja sus. Ne strangem bagajele si dupa o tura scurta de vazut zona si ziua... pe cai. Mergem frumos prin Serbia pe drumuri laturalnice, nu pe cel principal, spre Cacak. Ajungem in Uzice, unde apropo, am mancat o pleskavita de toata frumusetea chiar in gara de la intrare in oras, paremi-se(sa ma corecteze Picasso daca ma insel). Trecem si de Nova Varos si ajungem la granita muntenegreana de langa Jabuka. O granita misto, zic eu, situata in munte. Nici aici nu o lungim prea mult ca se poate trece tot cu buletinul, doar vre-o 10 minute. Peisajul incepe sa se schimbe, devine mai muntos, drumul serpuieste printre versanti si nu dupa mult timp, spre seara vedem minunea...podul de peste raul Tara, care e imens. Si lung. Si inalt. Si e situat chiar la intrarea in parcul national Durmitor. Stiu ca planul era sa ajungem in Zabljak, dar fiind spre inserat, sub pod vedem un camping cu niste corturi care se vedeau cat bobul de orez si hotaram sa inoptam acolo si noi. Mama, cat e de mult pana jos... Cobaram pe un drum de piatra si macadam si dam de un camping micut, dar cochet. Are si terasa. Are si bere. E ieftin (6 Eu). E bine...Prima bere o beau pe nerasuflate si ma gandesc ca ar trebui totusi sa pun si cortul ca se innopteaza tare. Dupa aia mai beau o bere, ca deh...e buna si ma imbrac ca deja e rece si se lasa roua. Mai stam la povesti putin si ma bag la cort. Acum e chiar bine...si e liniste. Dorm bustean.

are cineva o harta sau un atlas al europei, sau al Europei de S-E, pe care poate sa mi-o imprumute vre-o 2 saptamani? asta de maine incepand...

ceea ce trebuia demonstrat. spre deosebire de tine care intr-un an de motociclism ai exponential mai multe posturi decat mine...(majoritatea aiurea, fara obiect) si daca nu ti-ai dat seama de ce am scris, e pt ca, totusi, kato e....tac'tu, care te-a facut motociclist si care te-a carat dupa el ani la rand, pe cand tu vorbesti cu el ca si cu ultimul om. daca eu eram in locul lui, de mult iti rupeam "fashu" punct.

cat de "bolovan" poti fii...

sistemul de prindere contine doar prinderea cutiilor de suporti, nu si suportii? suportii sunt separati(cei de 70 e de la HD)? vreau sa imi fac o idee cat ma costa tot tacamul pt un Bmw F 650 Gs Dakar

agreed...doar pt cunoscatori drumuri bune

Poze Bmw Camp 2

Am ajuns si eu sa pun poze. As fi povestit si putin pe fiecae in parte, dar, din nou, forumul se "taraie"...

Mersi all' pt reply Asa o sa fac, o sa schimb simeringurile... aveam luate deja simeringuri pt orice eventualitate(2,5 lei/buc) Acuma eu sper, ca nu stiu pana nu desfac, ca in 5000 km sa nu fie ros axul(totusi e otel contra cauciuc, si in atatia km nu cred sa fi castigat cauciucul). @neluu: cum mana naibii ai reusit tu in 2 ore sa faci manevra asta, ca mie mi-au trebuit undeva la 4-5 ore sa o termin, plus multi nervi pt rahatul ala de teava retur ulei...sau ai ceva pont pt scosul capacului ambreiajului de care eu nu m-am prins inca? Asta am gasit: 10*26*7 TC 10*26*7 TC VIT 10*26*7 TF VIT dar ce inseamna TC sau TF sa nu ma intrebi ca habar nu am(ce am gasit pe net e ca VIT vine de la VITON, care e materialul din care sunt facute), care sunt cu dublu arc iar nu stiu...

Sunt facute la mine la lucru din foaie de arc, nu sunt cumparate. PS: Care stiti ceva simeringuri, sa zic mai speciale, care sa tina mai mult, deoarece si mie dupa numai 4800km mi-a cazut iar simeringul de la pompa de apa, luat original Bmw . Ma gandesc la ceva cu dublu arc sau ceva cu dublu canel de izolare...exista asa ceva? Sau ce trucuri ati mai folosit pt a scapa de problema asta...?

si cu leviere...ca fara ele, esti ca si "mort"...

Paiii...am lasat-o asa cum era...deocamdata. Adica kitu' de pompa schimbat acu' 4900 km(anu' asta) a cazut(sper eu, sa fie simeringul), si a cazut cand imi era mai mare dragul, adica inainte de un transfagarasan cu echipa serioasa de bmw-isi insotitori. Optiuni: mers acasa sau la busteni, unde era mandra. Ales busteni, primit apa distilata de la papilon via marius(danke ) si luat talpasita. Pana acolo am mai completat o data si acolo a mai a curs si stand pe loc. Ieri am bagat si o endureala la stana(cu bulz inclus ) si azi am venit spre casa cu o completare de apa. Si cam atat...coafura rezista...adica a rezistat .Urmeaza sambata distractia cu inlocuitul simeringurilor...ce cacao PS: Daca are cineva habar de ceva simeringuri cu dublu arc sau ceva tips' ce as putea folosii sa nu mai patesc iara ce am patit , rog dati cu parerea. O sa scriu si pe topicul de F650 GS

Salutare!!! Am ajuns si eu intr-un final acasa. Super si camp'ul de anul asta, oameni faini'...totul numai asa cum trebuie Poze maine.

corect... la arad curge de rupe...acuma...sper ca pana dimineata sa se mai potoleasca. oricum vin enduristule, ziceai ceva de multe grade... mai unpic... de acord...

asa...tabarati pe el, ca niste lupi...

undeva la 30 litri eu zic ca e ok... iar side-case-urile undeva la 38-39 litri. PS: anunta cand esti gata de facut cele noi...eu vreau

Vineri dimineata plec si eu din Arad, pe Sibiu-Sighisoara. Se pare ca singur... PS: Se anunta vreme cam urata pe weekend, mai ales sambata...furtuna. Sper sa nu fie chiar asa nasol...