pasquinel

Ieri eram cu cinevasilea in masina, dinspre Botosheni spre Suceava. In fata noastra, un microbuz plin cu oameni. Si femei. Intre BT si SV sunt multe localitati si aproape la fel de multe radare, asa ca am mers cuminte in spatele microbuzului. La un moment dat, din partea dreapta a conservei, a zburat catre mine un ambalaj de pufuleti, cred. Deja vu?! mi-am zis, amintindu-mi de ultima punga ce zburase spre mine cu vreo doua zile in urma. Deja vu amplificat. Dupa douazeci de secunde, din partea stanga a microbuzului a zburat un pachet de tigari (gol, banuiesc), apoi un servetel, apoi ceva resturi de mancare. Trageti voi concluziile. Eu am tras in Petrom si am facut plinul la conserva. Dupa aia am mers acasa la mine si am baut o bucata de bere de la frigider. Aaah! Te unje la suflet!

In romania jurnalistii sunt animale mitologice. Banuiesc ca motociclistul a picat si s-a raschetat nasol de asfalt. De obicei te alegi cu arsuri din acest gen de cascadorie. Sper sa nu fie nimic grav. Sanatate si betadina, face minuni la arsuri, am probat-o pe propria piele si a functionat.

Fratilor, am comis-o urat. Au trecut deja doua zile si inca ma minunez cat de inconstient am putut sa fiu... Alaltaieri ies cu Buyaka (f2-ul meu, that is) din oras. Destinatia: localitatea x, aflata la vreo 7 kilometri. Drum national, destul de circulat, asfaltul bun, soare. Mi-am tras pe ochi vizorul fumuriu, am lasat flipul in jos, cu vizorul exterior plin de muste (prima stupiditate, mi-a fost lene sa-l curat) si am dat gaz. Mergeam binisor, cu vreo 110-120. La un moment dat ma depaseste un BMW ghebos, generatie noua, cu numar de UK. Omul mergea frumos in drumul lui, doar ca mie mi s-a parut ca merge cam incet, cam la viteza mea +5 km/ora.. Parca ma impingea dracu' de c.u.r, ca doar nu ma grabeam nicaieri. Dupa un minut de gandire, mi-am zis: "Il depasesc, nu mai stau dupa el". M-am pozitionat pe partea dreapta a benzii, unde avea el volanul, ca sa ma observe in oglinda laterala (asta e o chestie desteapta, mai ales daca-i dai si un flash scurt ca sa fii sigur ca te-a vazut), am pus semnal de depasire, omul din BMW a pus semnal dreapta, adica "te-am vazut, poti sa ma depasesti", am lasat sa treaca doua masini ce veneau pe contrasex si m-am bagat in depasire, cam din scurt, cam din larg si cam turbat. Soarele imi batea drept in ochi, iar vizorul plin de muste nu m-a ajutat deloc. Brusc, imediat dupa ce am trecut de BMW, la vreo 140 la ora, am vazut o masina in fata mea, la vreo 30 de metri, venind spre mine. O masina visinie, prafuita, cu farurile stinse, aproape se confunda cu asfaltul. Va dati seama ca optiunile mele au fost extrem de limitate in milisecundele alea. Aveam urmatoarele variante: 1. Bagam mana in frana si ma duceam in cap, oprindu-ma in masina. 2. Incercam sa evit lateral si ma imprastiam pe planeta, oprindu-ma in masina. 3. Fortam "trasa", accelerand si rugandu-ma sa am spatiu suficient de revenire pe sensul meu, inainte de a ma lipi de masina. Am ales cea mai disperata optiune, adica nr. 3. Am accelerat nebuneste si am trecut milimetric pe langa individ. Sunt sigur ca omul s-a (cuvant urat) pe el. Eu n-am simtit nimic, eram in stare de soc. Cand am oprit motorul, dupa vreo doi kilometri, mi-am dat casca jos si m-am speriat cum aratam in oglinda: eram alb la fata, exact ca un mort. Cand am coborat de pe cazan, abia m-am tinut pe picioare. Nu-s o fire prea impresionabila, dar de data asta chiar pot sa spun ca am facut un "hi five" cu Moartea. Partea proasta e ca vina mi-a apartinut in totalitate, nu am nici o scuza. Acum, ca mi-a trecut socul, m-am gandit ca degeaba faci zeci de mii de kilometri cu motorul, degeaba esti corect in trafic, prudent, echipat, etc. E suficienta o clipa de prostie si te-ai deghizat in fantoma. Grija mare, fratilor! Cand plecati de acasa, mergeti in asa fel incat sa fiti siguri ca va veti intoarce in siguranta. Am reinvatat ca e usor de murit... Hai sa fim sanatosi.

Multumesc, sunt pe-aici, da-s mai timid. Mai mult citesc decat scriu. Cu placere, asta a fost si scopul meu.

Ce sa ma mai mir ca sunt razboaie pe toata planeta, cand vad ce incordata e lumea pe aicishea?! Deci duminica am pornit buyaka (f2-ul meu, that is), cu gandul sa fac o tura prin oras. Mi-am facut curaj cu o dubla de vodca, mi-am facut o mare cruce sa nu ma prinda militia ca nu am permis, am pus placuta cu numarul de duminica si am plecat in oras la agatat gagici. Succes total, cel putin doua gagici s-au uitat dupa mine cand impingeam cazanul ce se oprise la semafor din lipsa de benzina si curent. Cred ca una din ele chiar a vrut sa bage ceva vrajeala la mine, sunt sigur ca mi s-a adresat, topita, dar cu un fals dezgust, cum fac toate fetele: "Ce dreaq pute in halul asta?!" Pana sa gasesc in cosarca bucata de lemn care tine locul cricului, gagicile au plecat in viteza sa dea cu borul (sa vomite, pentru cei cu peste patru clase) in fantana arteziana aflata la vreo 20 de metri distanta. Daca ar mai fi stat, i-as fi spus: "Papushe, ia impinge tu acest minunat utilaj de 200 de kile pe caldura asta, cu izmenele de asta-toamna pe tine (ca nu am apucat sa ma schimb in haine de vara), si dupe aia mai vedem ce pute, da?". Ok, le-am dat papucii, am trecut de semafor, cazanul-cazan. Nu porneste si pace. Pai cum sa porneasca fara gaz si fara curent? Nasol moment. In clipa aia mi-am amintit ca sunt motociclist! Taaaaaaaa tadadaaaaa da daaaaa daaaaaaaaaaa!!1 Noi nu murim, fratilor! Mi-am luat moaca de dur plin de muschi (asta e poza pentru permis, aveam emotii), am scos din buzunar sticla de plastic in care mai erea niste vodca si am eviscerat-o in rezervor. Avem combustibil, n-avem curent. Nu-i nimica, M-am luat dupe Bear Grylls si mi-am folosit tristul necesar din dotare. Deci ceasul meu e cel mai ceas meserias. Are 4 butoane (!), lumina interioara (!!), cronometru in romaneste (!!!) si sapte melodii! E full automatic cu 18 rubine, cheita din lemn de nuc, ecran mat, curea de plastic 100% si... baterieeeee! Am scos bateria de la ceas, am cuplat borna +, am pus limba pe - si am dat pedala (am pedala langa butonul de pornire, in spatele pompei de ulei de amestec, langa sticla de Fanta cu lichid de frana). Miracol! Buyaka a pornit! Am pus bateria la loc, mi-am reglat ceasul dupa clopotul de la catedrala si am plecat spre villa unde locuiesc, cu doua camere decomandate si lambriu sub parchet, pentru apa. Mergeam ca turbatul, cred ca aveam deja 32 de kilometri la ora, nu stiu exact, ca imi lacrimau ochii si nu vedeam bine kilometrajul stricat (oricum mi-am uitat acasa si casca, si ochelarii, fara de care ma simt ca o cartita abandonata pe autostrada). Din amintiri sunt sigur ca mergeam pe drum cu prioritate. La un moment dat, de pe un drum fara prioritate iese un microbuz pe lateralul caruia, daca as fi stiut sa citesc, as fi deslusit "FanCourier". Eu merg, el iese. Eu merg, el iese. Ba, da' iese de tot. Oatafac?! Pun frana de urgenta, cu ambele talpi, si ma benoclez cu privirea mea criminala de cameleon spre sofer, asteptandu-ma sa primesc mesaje in forma de m.uie, scuipati si apostrofari. Spre uimirea mea, omu' a oprit in ultima cliputza, lasandu-ma sa trec, si si-a cerut scuze prin parbriz, speriat, ceva gen: "Greseala mea, te-am observat prea tarziu, te rog sa ma ierti...". Ce era sa fac? Am mers mai departe, leganandu-mi capul plin de vodca intr-un mod dezaprobator, parca zicandu-i: "Bine, uai, te iert, da' casca dreaq' ochii, ca poate data viitoare n-o sa ma vezi deloc si eu o sa fiu mai beat decat acuma si o sa mor ca prostu', lipit de caroseria ta astazi si maine..." Noi sa fim sanatosi. Si mai relaxati-va, fratilor, ca a venit vara.

Haro. Cu vreo doua saptamani in urma am plecat cu treaba spre Targu Mures, de la Radauti, eu si Buyaka (f2-ul meu, that is). Ulei nou, gume bune, lant ok, vreme faina. Aveam o singura chestie care ma cam zgaria pe creier: rulmentul de la roata din fata avea ceva joc. Da' m-am gandit: "Hai, uai, ca mai rezista vreo 7-800 de kilometri, doar nu s-o rupe chiar acuma!". Odata cu aceasta concluzie inteleapta, am pornit la drum. Merg eu ce merg, trec Mestecanisul, trec Tihuta, intru in Prundu Bargaului, cand deodata trec peste un gainat uscat de cal care iesea cu maxim doi milimetri in relief fata de asfalt, fiind turtit, saracul, de cine stie cate roti. Problema e ca am simtit socul trecerii peste gainat pana in fundul maselelor. Oatafaq?! Gata, am facut pana, zic, e imposibil sa ma zguduie in halul asta un gainat, fie el si de cal. As vrea eu. Nu e pana, in pana mea. A crapat rulmentul cel viteaz si merele de ananas. Ce sa fac? M-am dus inainte, cu 30 la ora, ziceai ca merg cu roaba. La cea mai bleaga curba, scartaia Buyaka de ziceai ca isi da duhul. Dar nu ne-am lasat. Incet-incet am ajuns in Bistrita. Booon. Din pacate era sambata, pe la 11 dimineata. Unde sa ma duc? Imi zic: n-am ce sa fac, apelez la un motociclist. Zis si facut. Pe primul pe care l-am vazut, l-am si oprit. Spre rusinea mea nu mai tin minte ce motor avea si nu sunt sigur nici ce numar avea, pentru ca aveam creierul varza din cauza stresului, dar daca nu ma insel era BN 98 WTF. Am oprit si i-am zis: frate, scapa-ma. Sunt din Radauti si tre' sa ajung la Targu Mures, altfel o sa fiu scalpat de viu. S-a gandit baiatul cam cat ai zice "Fie sa renasca numai cel ce har" si mi-a zis: Hai dupa mine. M-am tinut dupa el, cu scartaieli si nervii in pioneze, sa nu mi se gripeze rulmentul si sa ma trezesc lovindu-ma de planeta. Am ajuns pe o strada linistita, la o casa. Baiatul cu WTF-ul a sunat pe cineva, ala i-a zis ca nu-i acasa si ca nu are timp de nimica, ca are de mers la o nunta. Ii multumesc pe aceasta cale baiatului pentru ca m-a ghidat pana acolo! Sa fii sanatos, drumuri bune si viata lunga! L-am sunat eu pe omu' care locuia acolo, i-am zis necazul. S-a inmuiat cand a auzit ca-s copilul nimanui in Bistrita si a zis ca vine acasa intr-o ora, sa vedem ce putem face. A venit in juma' de ora. Il cheama Cristi, e mecanic de motoare, e endurist si e un tip de nota douazeci. S-a incadrat la fix sa-mi aduca rulmenti noi de la un magazin de rulmenti din oras, mi i-a schimbat, a vrut sa-mi dea si niste placute de frana cadou, doar ca erau alt model. Intr-o ora eram din nou pe drum spre Targu Mures, cu rulmenti noi si cu sufletul plin de recunostinta. Cristi, mii de multumiri! Te astept la intrunirile noastre, sa-ti fac o cinste mare! In concluzie: buni, rai, raceri, chopperisti, enduristi, comunisti, cum or fi, motociclistii inca mai reprezinta o adevarata comunitate in Romania. Cel putin pentru mine. Multumiri baietilor de la Bistrita! P.S. Acuma ca sa ma laud, am ajuns in ziua aia la Targu Mures, mi-am rezolvat treburile, iar la ora 21.00 intram la mine acasa, langa Radauti, cu vreo 750 de kilometri in plus pe kilometraj. Drumuri bune tuturor!

Sa-ti fie de bine, man, mi-a scos peri albi, dar a meritat. Vezi ca la vara vin la tine sa-mi recuperez shfoara.

Pe mine ma ataca uneori microbul scrisului. Sper ca se incadreaza la "fun". Daca nu... ignorati-o. That moment when... De obicei dupa imprecatia asta in limba belgiana urmeaza o fraza de geniu, sau macar memorabila. Ia sa incerc si eu. That moment when... ... ma indrept spre o institutie publica din Bucuresti, cu treburi oficiale, si ma trece brusc o pisare irezistibila. Taxiul a plecat deja, ma aflu in mijlocul trotuarului, cu un vant parsiv suflecandu-mi izmenele deja umede de la ceata diminetii reci de februarie. Pe o raza de cinci sute de metri in orice directie vad doar blocuri, asfalt si o linie de tramvai, nici vorba de copaci sau macar de o frunza. Institutia sta infipta la zece metri de mine, dar ce dreaq? Doar n-o sa merg la portarul ala obosit si suparat ca sa-i spun: "Buna dimineata. Am venit sa ma pis.". Asa ca o pornesc cu pasi marunti, de gheisa, de-a lungul bulevardului, cu speranta ca ma voi impiedica de vreun veceu. Vorba cantecului: "Speranta moare ultima, pacat / Ar trebui sa moara prima, e mai usor de uitat..." Ce vorbesti, Frantz?! E ca si cum ai incerca sa uiti ca ai uitat sa te pisi in timp ce executi un solo de vioara in Sala Palatului! La un moment dat m-am hotarat: ma pis pe mine. Ati vrea voi sa fie asa de simplu. M-a pus dreaq sa-mi trag blugii cei mai spalaciti, in loc sa-mi iau hamletii negri, cum ma gandisem initial. A doua optiune a fost sa ma pis in geanta, dar ar fi fost ca si cum m-as fi p.i.s.a.t pe cariera mea. Coplesit de sentimentul neputintei, m-am asezat o clipa pe bordura umeda si rece a unui gard. Nici nu mi-as fi imaginat ce usurare poate sa-ti produca simplul gest de a sta picior peste picior! In cinci secunde am pus frana impulsului lichid care ma chinuise mai mult de o ora! ... Mda, trebuia sa-mi inchipui. Aselenizarea posteriorului meu pe betonul ud si rece nu putea sa conduca decat la un deznodamant fatal (si vesel, privit din perspectiva voastra): dyhareeambh (indiana, that is). Iadul exista, prieteni. E aici, printre noi. Iar eu ma aflu tocmai in al saptelea cerc: sunt pe punctul sa ma cac pe mine in timp ce simt ca ma pis pe mine! ... Mi-am dat seama prea tarziu ca puteam sa pun geanta cu acte intre betonul ud si c.u.r.u.l meu. De fapt chiar c.u.r.u.l meu mi-a spus-o, cu ajutorul unei basini. Nu trebuie sa fii expert in limbi ca sa intelegi mesajul propriului tau c.u.r: "Frate, daca nu ma duci la buda in zece secunde, ma cac pe tine!" Va garantez ca vantul rece nu ajuta deloc intr-o asemenea situatie. Daca ai organismul slabit, te spargi ca un balon de muci, pe loc. Noroc ca pe mine m-au ajutat cei sapte ani de carate obligatorii pentru formula de agatat gagici. Am strans din buci, mi-am inclestat prohabul cu o mana, profitand de traficul pietonal slab, si mi-am fixat ca reper o statie de tramvai aflata la aproximativ 2500 de ani-lumina (oricine s-a aflat in situatia mea stie exact despre ce distanta vorbesc). La un moment dat am ajuns in starea aia de nepasare cand ti se rupe de consecintele actiunilor tale. Pe masura ce ma apropiam de Holy Graal-ul in care urma sa ma pis, reprezentat de constructia din plastic transparent unde opreste tramvaiul, pasii imi deveneau tot mai repezi, desi mai marunti, parca propulsati de basinile scapate ritmic, tot mai des si din ce in ce mai mirositoare, formand in spatele meu o urma verde, ca la desene animate. Profitand de pustietatea din jurul meu, am lasat geanta cu documente sa cada intre liniile de tramvai, mi-am sfasiat pantalonii si m-am repezit, pisandu-ma in zig-zag, spre cosul de gunoi aflat la cinci metri de mine, in capatul vestic al statiei, unde tocmai isi facea aparitia primul tramvai al diminetii, plin cu functionari ai institutiei unde trebuia sa ajung. Stop-cadru. To piss or not to piss... That is the question. P.S. Barbatii stiu cat e de greu sa te opresti in timp ce te pisi. Durerea ajunge pana in maselele de minte

Cititi, fratilor, pentru ca lucrurile astea nu se invata la nici o scoala moto din Romania! Respect, DStar! Alex_xBog, iti urez insanatosire grabnica si nervi de otel ca sa inchei cu bine acest episod nefericit. Din ce ai scris, am dedus ca esti un om rational si cu bun-simt. Te sfatuiesc sa bagi in buzunar bunul-simt, macar atata timp cat vei pleda pentru dreptatea ta. In astfel de cazuri, cei cu bun-simt sunt "simtiti" nu doar de cei vinovati pentru producerea accidentului, ci, adeseori, chiar de politisti, care tind sa dea castig de cauza celor cu gura mare, in detrimentul celor cu probe la vedere. Si, ca o paranteza, ma gandesc si eu in gandul meu care e doispe noaptea si nu am somn: ai avut ghinionul sa fii implicat intr-un accident cu o masina condusa de un bou nesimtit, caruia as vrea sa-i adresez cateva cugetari: se poate intampla oricui sa aiba un moment de neatentie la volan, din cauze diverse. Dar cand provoci un accident si tot tu ai gura mare... atunci esti un bou nesimtit. Pentru ca, pe langa regulile elementare de circulatie care cer sa te asiguri temeinic si sa semnalizezi din timp intentia de a pleca de pe loc, mai exista si regula elementara a educatiei, care iti cere sa te asiguri tocmai ca sa nu nenorocesti pe cineva, (cuvant jignitor) nesimtit de sofer. Faptul ca ai facut scandal desi esti vinovat denota clar ca esti obisnuit sa pleci cu masina de pe loc oricand ti se scoala, fara sa-ti pese ca mai exista si alti participanti la trafic. Ti-am intalnit rudele bovine de nenumarate ori pe drumurile patriei si iti jur ca toti sunteti trasi la xerox: aceeasi privire absolut bovina, aceeasi atitudine agresiva, acelasi nivel zero de bun-simt. Am renuntat de mult sa-ti mai injur clonele sau sa le arat degetul mijlociu, pur si simplu e prea obositor, fiindca sunteti multi ai dreaq. Eu nu vreau sa sfarsiti in chinuri pe sub camioane sau lipiti de stalpi, eu vreau doar sa fiti prinsi pe picior gresit de cei platiti pentru asta si sa ramaneti pietoni pana invatati sa spuneti macar "buna ziua". Ups, am uitat ca aici e Romania si ca lucrurile astea nu se vor intampla niciodata... Asta e. O sa fiu vigilent in continuare in raidurile mele printre (cuvant jignitor) nesimtiti...

Raw wegan, a? Eh, din fericire pentru mine, imi traiesc o parte din vise aici, pe partea murdara a bățului. Restul mi le traiesc prietenii, dincolo (cei trei Bogdani din povestea de mai sus). E bine si-asa deocamdata. Am imaginatia bogata si uneori calatoresc si eu cu ei. Cu o diferenta importanta, desigur: in calatoriile mele alaturi de ei, eu nu trebuie sa platesc benzina.

Era cat pe ce s-o pasc si eu, dar n-a fost sa fie... Poate la anu'.

Mor incet...

Groaznic... Sper sa nu mai intervina "old scool" Galen, ar fi pur si simplu nesimtire. Mestere, las-o asa, unde a cazut. Talentul dumitale oratoric nu are nici o valoare in fata acestei marturii cutremuratoare. Nu stiu cine se afla la conducerea AMR, eu sunt mai ignorant de felul meu. Dar, daca exista asa ceva, sper sa mearga pana la capat cu ancheta despre aceasta drama. Sper sa se implice maxim, pentru ca asemenea tragedii sa nu se mai repete. Sunt destule cluburi moto in Romania care ar putea oferi chiar si ajutor material, pentru plata unui avocat, spre exemplu. Totul e sa existe comunicare. Am observat ca Monica Macovei si-a cumparat dreptul de a-si face reclama pe motociclism.ro. Nu ma intereseaza acest aspect, dar ar trebui ca "Sanzieni" sa ramana si el acolo, in header, macar pana la finalizarea anchetei. In acest fel cei peste doua mii de oameni care au mers acolo vor sti ca nu au mers degeaba. Corect, domnule admin?

adresa valida de mail - parola - repeta parola - nume de utilizator facebook - introduci codul de securitate - click pe linkul care iti apare pe mail. Nu cred ca pozele alea se pot pune aici. Cel putin nu cea cu Attila...

Erau trei poze, s-ar parea ca de la locul tragediei. Cea de-a doua poza era dura, chiar cu Attila... Intr-unul din topicele pe tema "Sanzieni" s-a vehiculat ideea ca lui Attila ii lipsea o parte din ureche. Well, daca pozele pe care le-am vazut sunt reale, pot sa confirm ca ii lipsea toata urechea. Ma tot gandesc cum s-ar fi putut intampla asa ceva din accident, mai ales ca, din ce s-a spus, nu ii sarise casca... Totusi, nu ma reped la concluzii. Inca astept deznodamantul oficial si legal al anchetei. Pana atunci, orice s-ar spune e doar fantezie.

Ala nu e fals, e un certificat de deces, eliberat dupa o examinare sumara. Daca ulterior s-a facut autopsie, aia nu poate fi evaziva. Daca gresesc, rog sa fiu corectat, pentru ca nu sunt in domeniu. Adevarul e ca nu stiusem de topicul catre care ai facut trimitere. Acum (nu acum, in secunda asta, dar intr-un timp cat mai scurt) ar fi frumos din partea unuia dintre organizatori sa vina cu niste update-uri, ca sa nu mai bajbaim cu tot felul de supozitii.

Nu cred. Cine ar semna un raport de autopsie falsificat ar trebui sa fie de-a dreptul idiot. Raportul se arhiveaza si poate fi verificat oricand, prin metode specifice. Daca un medic ar face asa ceva, l-ar paste puscaria urgent. Din fericire, birocratia romaneasca isi gaseste utilitate in astfel de cazuri. Tocmai de asta se trage de timp. "Sa nu suparam alegatorii, sa voteze cu incredere. Nu le-am trimis jandarmi sa-i apere? Nu le dam ajutoare sociale? Nu au mai multe drepturi decat fraie... adica decat cetatenii platitori de taxe? Dupa alegeri mai vedem ce vor si motociclistii astia, desi in mod sigur vor fi uitat de mult pentru ce s-au adunat in Sanzieni..." Nu citez pe nimeni in mod special, dar, din pacate, citatul s-ar potrivi, cu mici ajustari, oricarui politician din Romania, si in primul rand Statului roman (oricine dreaq o mai fi si asta...). Eu nu voi uita de ce am fost acolo. Daca as uita, nu as mai merita sa ma numesc motociclist. Am incredere ca organizatorii acestei reuniuni incredibile nu vor lasa ca drumul nostru la Sanzieni sa fie doar un foc de paie. Am incredere ca vom fi tinuti la curent cu desfasurarea acestui caz pana la final, oricare ar fi acesta. Iar daca va trebui sa ne intoarcem, ne vom intoarce. Poate nu la fel de pasnici ca pe 20 septembrie, dar pentru aceleasi teluri: Respect si Dreptate!

Salutari. Am si eu un RSV Mille, tre' sa il expediez in Hamburg. Chestia e ca motorul e intr-o cutie de OSB (panouri). Ai avea cu ce sa mi-l duci cu tot cu cutie? Ai putea sa-l ridici din Radauti? Daca da, ai putea sa-mi spui un pret? Daca nu... nu. Ganduri bune din Bucovina.

Legat de schimbarea lina a vitezelor, imi permit sa-ti dau un sfat. Am observat, in cel de-al doilea clip pe care l-ai postat, ca strangi maneta de ambreiaj cu toata mana. Multi incepatori fac acest lucru si pierd controlul fin al ambreiajului la eliberarea manetei, rezultand bruscarea utilajului. Sfatul meu e sa incerci sa folosesti maneta cu trei degete, degetul mic sa fie in contact permanent cu mansonul. Acest punct de sprijin aparent neinsemnat iti va conferi un control surprinzator de bun asupra ambreiajului. Succes si drumuri bune.

Urmarind evenimentele din romania (nu e greseala de ortografie, am scris intentionat cu litera mica), am ajuns la concluzia ca, pe langa zecile de mii de biserici de toate neamurile, exista alte zeci de mii de "bisericute", aceasta fiind cea mai avansata forma de coeziune, desi una foarte ineficienta cand e vorba de apararea unor libertati, drepturi sau adevaruri. Daca motociclistii din romania ar fi fost cu adevarat o comunitate, daca liderii comuniunii (oricare or fi ei) ar fi luat atitudine intr-un mod mai ferm, atunci era prapad... in sensul bun, daca se poate spune asa. Din pacate, in romania nu mai exista nici o comuniune, in afara de tigani, politicieni si pocaiti (in sens peiorativ, desigur), care sa mai reprezinte un varf de lance pentru notiunile deja desuete de "adevar", "dreptate", "onoare" sau "demnitate". Au avut grija "cei de sus" sa dezbine orice grup bine organizat care ar fi putut ameninta siguranta scaunelor de pe care se comit toate tradarile. S-au desfiintat, pe rand, armata, minerii, CFR-istii, etc. In naivitatea mea, inca mai sper ca motociclistii, ca organizatie, pot reprezenta pentru Romania inceputul unei schimbari (in bine, ca in rau e greu sa se mai schimbe ceva). E nevoie de un impuls. Cand o sa-mi dau seama care anume, o sa trec pe-aici sa va spun (sau sa va spoon - lingura, in engleza). Referitor la tragedia despre care se vorbeste in topicul de fata, consider si eu ca se va afla adevarul pana la urma despre faptele petrecute, dar mai cred ca nimeni si nimic, cu atat mai putin o justitie oarba, stramba si schioapa, nu va reusi sa aduca o consolare victimelor acestei tragedii...

Stimati colegi, In ceasul al 12-lea, cu mii de scuze pentru intarziere, in speranta ca macar cativa dintre voi ne vor putea onora cu prezenta, dorim sa anuntam si sa va invitam la editia a VIII-a a intrunirii Bukowina Motor Club, care se va desfasura in inima Bucovinei, la Casa Lina din Sucevita, incepand de... maine, 8 august pana duminica, 10 august. Stim, e foarte tarziu sa va invitam abia acum. Responsabilul cu anuntarea evenimentului, cel care nu si-a facut treaba, a fost deja judecat, linsat si transat. O parte a ajuns la un supermarket unde va fi vandut sub forma de mici, iar ce a ramas va fi servit la ceaun oaspetilor nostri, sa-i fie invatatura de minte si sa nu mai uite alta data sa anunte din timp acest eveniment. Cat despre noi, ceilalti membri ai BMC, va asteptam cu drag!

Se face. Intre 8 si 10 august, adica incepand de maine. Va asteptam cu drag si cu voie-buna!

Am avut si eu parte de tamponare frontala, noaptea, cu un betivan cu dacia 1300, eu avand maxim 40 la ora, el tot pe-acolo. Pur si simplu, oricat de tare am tras de volan sa-l evit, el a tinut sa intre in mine, asa ca ne-am ciocnit. Eu, treaz fiind, am reusit sa tin masina mea (tot dacia, recunosc) pe directie. El, in schimb, a plecat unde l-a dus inertia, oprindu-se pe calea ferata. Eu am scapat ieftin, cu o taietura pe frunte cu sangerare abundenta, cu roata stanga fata intoarsa pe dos si cu toata aripa stanga + portiera facute acordeon. Dacia lui a fost si mai acordeonizata decat a mea. Deci doua masini facute praf. Sa zicem 40 la ora fiecare. Am scapat relativ teferi atat eu, cat si betivanul care m-a pocnit frontal. Booon. Acum sa facem analogia. Sa zicem ca motorul avea 40... hai, 50 la ora. Cat ar fi putut sa aiba caruta? maxim 10 la ora, daca ar fi mers calul la trap, desi cred ca nu se grabea nicaieri. In nici un caz nu ar fi murit omul dintr-un asemenea impact, mai ales ca nu a fost frontal, ci lateral. Sa nu fiu gresit inteles, nu tin cu carutasul, dar cred ca saracul taran betiv ar fi trebuit sa aiba vreo 50-60 km/ora in momentul impactului (presupunand ca motociclistul s-ar fi deplasat cu viteza legala pe acea portiune de drum) incat urmarile sa fie atat de tragice. In cazul acestui accident, este evident ca motociclistul a pierdut controlul utilajului, din moment ce a intrat pe contrasens. La fel de evident este faptul ca a avut viteza suficienta sa-l ucida. Nu prea ramane loc de supozitii care sa-l scoata nevinovat pe motociclist, din pacate. Nu am deschis acest topic pentru a acuza sau a apara pe cineva, ci pentru a plange un om si pentru a spera ca moartea lui ar putea salva macar o alta viata, prin constientizarea riscurilor pe care le implica aceasta pasiune numita motociclism.

Simplu: motociclistul nu avea ce sa caute pe acel sens. In locul carutei putea sa fie orice: un tir, un biciclist, eu in patru labe, rupt de beat. Acest lucru nu ar fi schimbat cu nimic situatia, anume ca motociclistul nu avea ce sa caute pe acel sens. Acum ai si tu dreptate. Carutasul nu avea ce sa caute pe drum, baut fiind. Calul, in schimb, cred ca era treaz, saracul. Si nu cred ca s-a pus intentionat de-a latul drumului. A fost o imprejurare nefericita, asta-i tot. La cate variabile exista in viata noastra si pe sosele, se poate intampla orice, oricui, oricand.