ubord

Tot respectul pentru IJ-urile din 60â.(si pentru BMW-uri) Cu tristete subscriu si la calitatea materialelor si a lucraturii la ciorsurile rusesti din ultimii 15-20 de ani. Si imi cer scuze pentru alergia la chestii japoneze, PRO-TV, si gel in parâŚnu a fost cu intentie.Am dobindit-o in ultima veme, vazind cam ce se poarta pe la intilniriâŚ

masa pistoanelor (+bolturi,+sigurante+segmenti)era echilibrata cu cea a contragreutatilor din arbore.Daca le-ai facut mai mici ai stricat echilibrarea(daca a fost echilibrat arborele).S-ar putea sa ai un motor mai 'nervos' dar care sa se 'drucule' mai tare la anumite turatii(chestii de rezonanta). este o vorba ungureasca:Ioi, !De trei ori taiat, si tot scurt ramas! mosule!

Subiectul in discutie nu era cit de subtiri sint segmentii la japoneze , si nici cit de minunate sint ele; (ele se cumpara , te dai cu ele, mai schimbi o impresie, si cînd se dehama ceva in motor o vinzi, sau o duci la service.) Subiectul trata entuziasmul si pasiunea de a tine in stare de functionare niste ciorsuri negatate, si facute din materiale mediocre, si solutiile constructive pe care le-au adoptat cei care le-au proiectat, ca sa le faca sa mearga cit mai mult(âmultâ care de altfel este frustrant de putin). Ia niste aluminiu sovietic care se topeste la numai 400 de grade, fa un piston , pune-i segmenti japonezi subtiri(care stii mama hoherului din ce oteluri si cu ce tratamente sint facuti), baga-i intr-o camasuiala din fonta de mamaliga, polizeaza jumatate din aripioarele de racire, si la sfirsit pune-i niste ulei romanesc(sau sovietic).si apoi da-i in goarna si vezi ce mai ramine din japoneza! Deci, pe acesta pagina se discuta despre frustrarile si experintele celor care au sezon de reparatii de 8 luni pe an, si cum s-ar putea scurta sau lungi acesta, umblind pe la partile âparoaseâ ale motorului, si in nici un caz despre aliajele metalo-ceramice si uleiurile sintetice de 400.000 litru care si le permit o parte din posesorii de motociclete din bucuresti.

in manualul de fizica de clasa a 9-a exista niste demonstratii in legatura cu forta de frecare .Se arata ca la nivel macroscopic aceasta nu depinde de marimea suprafetelor in contact , ci numai de un anumit coeficient de frecare ce caracterizeaza materialele in contact si de forta de apasare normala la suprafete.Nici la nivel microscopic lucrurile nu difera foarte mult, cazul frecarilor semifluide cum este cazul pistoanelor in cilindrii.Gradul de rugozitate al suprafetelor si prezenta uleiului duc la o comportare foarte asemanatoare cu cea din fizica de clasa 9-a. Ei sunt lati nu ca sa frece si sa-ti uzeze cilindrul, ci ca sa cedeze cit mai multa caldura catre suprafata cilindrului, respectiv racitor.Stiu rusii de ce i-au facut asa.Este singura modalitate de racire a zonei capului pistonului.Niste segmenti mai subtiri ar duce la o functionare mult mai fierbinte a pistonului si probabil la o uzura mai accentuata(vezi pistoane de Dnepr topite si gaurite mai ales la masinile uzate, cu compresie slaba;am avut ocazia sa vad asa ceva;) Raportul volum/suprafata de racire este foarte defavorabil deja , la dimensiunile pe care le are pistonul de Dnepr.Daca ne gandim un pic , nu stiu sa existe masini cu asa borcane de pistoane care sa aiba racire naturala cu aer.Cel putin racire fortata, si si asta combinata cu uleiuri mai speciale.De aceea toate motoarele mari au racire cu apa, numai asa putindu-se evacua in mod eficient caldura din volumurile mari.La motoare si mai mari cum ar fi motoare diesel de camion, nici macar racirea cu apa nu mai face fata (tot din cauza raportului suprafata de racire/volum), si se practica stropirea in jet continuu a fundului pistoanelor cu ulei.O ramificatie din circuitul de ulei merge la o rampa cu diuze , si fiecare piston este racit cu ulei sub presiune in zona capului.Cind se infunda cite o diuza , intr-o juma' de ceas de functionare s-a dus si pistonu, cilindrul respectiv!Am avut ocazia sa asist la asa ceva! Asa ca ,daca tot ai posibilitatea sa torni si sa prelucrezi aluminiu , fa-ti niste racitoare mari , cel putin cit alea de ETZ, si s-ar putea sa iasa ceva valabil. Oricum prelucrarea unor racitoare este mult mai simpla si mai realizabila decit a unor pistoane, care au o forma complexa(ovale in sectiune ,cu vreo sapte diametre care compenseaza dilatarea, bolt excentric, tot felul de alinieri la sutime...) asa ca ,Mosule...Primavara-i pe noi!

exista aliaje care se preteaza la tratamente termice .in principui o incalzire pina la o anumita temperatură urmata de o racire lenta elibereaza tensiunile din material apărute in urma turnarii. Am avut ocazia sa constat efectul temperaturilor mari si repetitive asupra unor cilindrii de fonta care necesitau strunjire.În zona de foc au devenit asa de duri incît a fost nevoie de vidia pentru a rezolva treaba.Altfel in zona fustei erau moi ca si fonta obisnuita. despre coacerea pistoanelor am auzit si eu folclor , numai ca prin zona năsăudului se face altfel :se monteaza segmentii , si pistoanele asfel echipate se pun în ler(cuptor cocător) unde se face foc in fiecare seara.Si se tin pină primăvara in regimul ăsta ,pînă cînd te mîncă la degete ca să le montezi.Bătrînii spun ca tin mai mult , pîna la de două ori mai mult...

eu am auzit ca apa sfintita cu putina esenta bulgareasca de trandafiri face minuni

dnepr ar fi un motor reusit daca rusii l-ar fi terminat de facut,si daca ar fi folosit otel si aluminiu la fabricarea lui(si nu mamaligile care au aspect de otel si aluminiu). Asa va trebui sa-l terrmini tu de facut, sa descoperi cotele exotice de simeringuri si rulmenti care-ti potrivesc, sa gasesti o solutie de racorire , pentru ca el mergea cu aer de Siberia. Nu strica niste cursuri de initiere in domeniul paranormalului. si in principiu nu crede nimic din ceea ce vezi , pentru ca nu e ceea ce pare. motorul este simplu de desfacut , si simplu in alcatuire, dar al naibii de complicat de pus la loc, pentru ca nu mai potrivesc pesele, mai ales cele noi ....