unnamed

Imi este putin greu sa estimez exact insa as zice undeva sub 2000 Euro cu totul (inclusiv biletele la MotoGP si feribot, etc)

Iata si un link catre harta traseului, facuta ulterior in Maps (cu destula acuratete zic eu): https://drive.google.com/open?id=1JcU5v5soEtc0jLIBIkJjBx-2vdDfG_3t&usp=sharing

Ziua 3 (27 mai) - ultimele pregatiri inainte de o zi noua, bagajele inapoi in cufere, un uns de lant, etc. - privelistea din pensiune asupra muntilor din jurul lacului Plastiras. In drum catre Lefkada am trecut prin inima Greciei, pe drumuri foarte inguste care treceau prin tot felul de sate mici sau zone muntoase mai mult sau mai putin salbatice, dar aproape toate cu privelisti superbe, rape interminabile si piscuri cum nu credeam ca se gasesc in Grecia, poate cu exceptia muntelui Olimp (trebuie sa recunoastem ca ne gandim la plaje si soare cand spunem Grecia): - Aidonochori: prea arata din povesti satul asta si a trebuit sa ne oprim. Imediat ne-au sarit in ajutor un preot si niste localnici foarte bine-voitori care credeau ca ne-am ratacit. E adevarat ca i-am intrebat si noi un nume de oras ca sa reconfirmam ce spune GPSul. Desi ne-am inteles greu prin semne, am reusit sa intelegem de la ei unse se afla urmatoarele benzinarii ceea ce a fost foarte de folos. Dupa ce am trecut prin Parcul Natural Vouzia-Kapnorachi, am dat de minunatia asta de munte: Tymfristos cu cea mai marte altitudine de 2315 m - in dreapta aveam Tymfristos si in stanga drumului valea asta. Stiti cum se zice, pozele nu ii fac dreptate. - era si racoare bine, dar trebuie sa remarcati faptul ca am stat toata ziua in combinezoanele de plaoie din cauza norilor amenintatori, dar am avut noroc (pana la un punct). - to pe acolo am vrut sa vedem si o cascada de care auzisem pe net, insa nu auzisem si faptul ca nu exista si un drum asfaltat pana acolo (am impresia ca de la un punct se putea merge doar pe jos). Am pierdut cateva ore cautand-o, Google Maps ne-a bagat pe un drum off-road si pe niste alei pietonale din sate, dar ne-am distrat. Cascada nu am gasit-o. - dupa ce ne-am intors la "civilizatie" ne-am rasplatit cu o masa buna si niste frappeuri. - dupa masa, ne-a intampinat o furtuna zdravana dar scurta, insa drumurile faine au continuat. - setand Mapsul catre Lefkada pe cea mai rapida ruta, iar ne-a dus pe niste drumuri care nu prea erau drumuri si mai degraba alei din spatele caselor oamenilor in Paravola - Paravola si privelistea din el catre lacul Trichonida. - din cauza faptului ca se facuse deja tarziu, nu am mai reusit sa ajungem in Lefkada, asa ca ne-am oprit intr-o statiune oarecare de pe malul marii, intr-un fiord de fapt (a fost sa fie Amfilochia), insa nu ne-a parut foooooaaaaarte rau - jurnalul zilei 3 » Post actualizat in 11 Nov 2017 12:25 Ziua 4 (28 mai) - Din Amfilochia pana in Lefkada nu mai era cale lunga asa ca eram entuziasmati si am incercat sa pornim cat mai de dimineata (cred ca era in jur 8 ) ), avand in vedere si faptul ca trebuia sa prindem un feribot in noaptea aia. Pe insula se ajunge extrem de usor pentru ca este legata de continent printr-un pod. Imediat dupa el te saluta pe partea dreapta Castelul Santa Maura (pe care din pacate nu cred ca l-am prins in nicio poza, trecand doar pe langa el). Punctul terminus al vizitei pe insula a fost, evident, Capul Lefkadei cu farul de acolo, cel mai sudic punct al insulei. Am decis sa venim pe coasta de est, sa incercam sa facem un ocol al insulei, sa o vedem pe toate fetele. Coasta de est este mult mai turistica, mai dezvoltata si cu mai multe statiuni, in timp ce partea estica este mai salbatica, dar si cu plaje mai frumoase. Din pacate, venind de pe coasta estica, noi ne-am prins putin urechile cu Mapsul care ne tot baga "pe cel mai rapid traseu" ceea ce insemna, venind de acolo, si multe drumuri impracticabile pentru noi, pe care nu parea sa mearga nimeni. Am tot intrebat in stanga si in dreapta si pana la urma am gasit si drumul corect, asfaltat frumos. - vedere de pe insula, golf plin de barci, barcute si iahturi si iahtulete. - printre lucrurile pe care am vrut sa le vedem a fost Manastirea Nicolae, din sudul insulei, la doar cativa km de Capul Lefkadei. Auzisem ca este foarte rustica si linistita si asa a fost, ba mai mult de atat, cel putin cand am fost noi nu am gasit pe absolut nimeni acolo. In punctul asta era deja foarte cald, dar eram bucurosi pentru soare si pentru ca ploaia parea sa ne lase in pace, mai ales ca programamsem niste bai in ziua aia. - de la manastire, catre urmatoarea destinatie - Capul Lefkada si stanca ce tine farul alb - ceva mai aprope - toata zona este superba si greu (pentru mine) de descris asa cum trebuie - urmatoarele pe lista au fost plajele superbe de pe coasta vestica a Lefkadei si am zis sa incepem cu cea mai celebra si printre cele mai frumoase din Europa: Porto Katsiki. Desi apa a fost cam rece, a fost perfect ca am vizitat-o in extra-sezon, destul de putina lume si fara balci prin zona (lipsa facilitatilor suparandu-l pe un motociclist din Israel care a intrat in vorba cu noi), doar niste muncitori care lucrau la niste casute de lemn care urmau sa adaposteasca tarabe care sa ia banul de pe turisti. Noi am avut de platit doar parcarea 2 Euro pentru motor. Lipsa oamenilor s-a datorat probabil si norilor care erau tot mai mari si negri si a unei ploi rapide cazuta fix cand am ajuns. - cand sa plecam iar a inceput ploaia destul de tare ceea ce ne-a facut sa ne adapostim sub ceva prin care oricum cam trecea apa. Faptul ca la un moment-dat parea ca se opreste ne-a convins sa o luam din loc fara sa ne mai punem echipamentul de ploaie, ceea ce s-a dovedit o alegere gresita. In cateva minute a inceput si mai tare (potop cu fulgere si tunete) si pana sa ne oprim sa ne echipam eram uzi pana la piele. Nu am reusit sa vedem si alte plaje ci ne-am grabit catre Igoumenitsa sa prindem feribotul de la miezul noptii. - ne-am permis totusi o oprire scurta in orasul antic Nicopolis, pe inchidere - foarte aproape de Nicipolis am dat de un drum blocat de politie din cauza unui accident care parea sa fie nasol nasol dupa disperarea oamenilor. Am asteptat o perioada si apoi am decis sa ocolim zona pe un alt drum. Din cauza intarzierii acumulate si a faptului ca se intuneca, nu am mai luat-o pe soseaua care merge foarte aproape de coasta, mai mica si virajata, ci pe drumul national 18, mai plictisitor dar mai rapid si sigur. - aproape de Igoumenitsa, am facut o oprire rapida sa vedem Lacul Morfi, celebru pentru faptul ca este acoprit de nuferi. De aici a inceput sa fie din ce in ce mai frig dar fiind asa de aproape nu mai conta prea mult. - in sfarsit in port, am aflat ca feribotul a plecat cu intarziere din Italia asa ca avea sa plece cu intarziere si de acolo, daca imi amintesc bine, abia pe la 01:30-2:00 "a ridicat ancora" (daca tot suntem marinari). Macar am reusit sa ne bucuram de un ultim gyros si o ultima bere greceasca la un fast-food aproape de port, foarte bune amandoua! - asteptand sa plecam, putin putin ne-a ajuns oboseala din urma - asteptand imbarcarea am rugat un biciclist sa ne traga niste poze. Nu am vazut un feribot mai mare, pareau sa iasa din el zeci de tiruri. - motoretele asteptand linistite traversarea Marii Ionice - si tirurile. Nu stiu cum s-a facut, dar cel care distribuia cabinele de dormit pentru pasageri ne-a spus ca noi avem locuri in cabine diferite, desi am luat biletele in acelasi timp, de acelasi tip si pret: 2 paturi in cabina de 4. Omul chiar parea bine intentionat si dispus sa rezolva problema, ne-a rugat sa asteptam ~30 de minute sa vada daca poate sa ne puna in acceeasi cabina. Desi eram rupti de oboseala a meritat pentru ca in final am primit o cabina doar pentru noi si am dormit dusi pana dimineata - jurnalul zilei » Post actualizat in 11 Nov 2017 14:27 Ziua 5 (29 mai) Per total, feribotul (cel putin asta in care am fost noi) a fost foarte jegos, plin de tiristi, insa experienta per total (chiar daca am dormit-o in cea mai mare parte) a fost una faina. In ziua asta am avut 3 mari obiective: sa vedem satul Alberobello si orasul Matera din sudul Italiei si sa ajungem in Sicilia asa ca am "aterizat" in Brindisi si ne-am pus pe treaba. - aproape de coasta italiei, intelesesem ca in sfarsit scapasem de orice picatura de ploaie - Alberobello, sat care face parte din patrimonul mondial UNESCO si acoperisurile sale celebre. - La plecare am gasit o amenda pe motor pentru parcare neregulamentara de vreo 50 de Euro. Parcarea moto era plina asa ca am lasat-o la cativa metri langa, pe pavajul lucios care parea sa faca parte din satul istoric. Mea culpa! - in Matera - am gasit si loc unde sa lasam echipamentul cat am fost sa ne plimbam. Semnul nu spunea ca nu avem voie. - priveliste faina a orasului - orasul si stancile in care sunt sapate pesterile unde locuiau odinioara oameni - pe strazile orasului, care se pare ca a aparut si in nu stiu ce film cu George Clooney (?!). Se putea merge si pana la pesteri dar distanta era prea mare si noi prea obositi si cu gandul la Sicilia. - pauza intr-o benzinarie. Catre varful cizmei de unde se ia feribotul catre Sicilia sunt niste autostrazi absolut impresionante care trec peste vai si prin munti pe care am mers si noi ca sa grabim putin lucrurile, insa cu grija pentru ca erau peste tot semne care indicau faptul ca sunt instalate radare care masoara viteza medie de deplasare. Oricum, a meritat pentru ca erau km si km intregi in care autostrada nu statea deloc pe "pamant", ci ori era pe poduri care traversau vai la sute de m inaltime ori treceau prin munti prin tuneluri. O realizare inginereasca incredibila. La trecerea timpului a ajutat si muzica din casti pentru care am luat un splitter audio. - Desi autoritatile italiene au in plan (de multa vreme) sa construiasca un pod intre Sicilia si continent, acesta nu exista momentan si singurul mod de a ajunge cu motorul pe insula este tot cu un feribot pe care l-am prins la secunda, oamenii lasasera deja barierele dar ne-au permis sa ne imbarcam totusi (parca fiecare poveste in care exista treceri cu feribotul are si o patanie de genul asta). Nu ar fi fost la fel de tragic ca si in Igoumenitsa, dar ar fi fost neplacut sa stam seara pe acolo vreo 2 ore pana la urmatorul. - pe feribot. Initial voiam sa mai mergem putin, insa ora tarzie ne-a convins sa cautam cazare in Messina, ceea ce nu a fost foarte usor si din pacate am pierdut mult timp cu asta: initial am gasit un B&B pe booking, am mers pe strada respectiva insa pana nu ne-a dus un domn mai in varsta care lucra intr-o pizzerie nu am gasit locul (nu scria nimic la intrare cu exceptia unei placute minuscule langa sonerie). Cand am ajuns acolo se pare ca dadusera camera, ne-au zis la interfon ca nu mai au nimic liber (nici macar nu au deschis poarta). Domnul pizzer a fost foarte de treaba si ne-a dus cu masina catre alt B&B din Messina pe care il stia el insa si acolo era full. I-am multumit mult si am decis sa mai facem o incercare cu bookingul, dar noi eram deja foarte demoralizati si cu un sentiment naspa. Orasul era intunescos, nu parea ingrijit deloc si toate povestile cu problemele din Sicilia pe care le citisem nu au ajutat la crearea unui sentiment mai bun. Nu au ajutat nici cele ~5 ore dormite pe barca si cei ~600 km rulati. De data asta am facut si rezervare la un B&B (desi era putin peste bugetul nostru, iar ora check-inului era depasita), aproape de port (a trebuit sa ne intoarcem vreo 15 km). Pe drum ne-a sunat o romanca sa ne intrebe daca chiar venim, care s-a dovedit a fi proprietarul B&B-ului. Ne-a explicat cum se ajunge si a fost draguta si ne-a asteptat in strada, ne-a aratat unde sa parcam motorul ca sa fie in siguranta si ne-a predat camera. Nu o sa stau aici sa ii fac o recenzie, dar desi exteriorul blocului in care se afla apartamentul transformat in pensiune, nu arata incurajator, a fost cea mai buna cazare din toata calatoria din toate punctele de vedere. Pentru cine trece pe acolo pot sa recomand cu incredere, se numeste Paradiso Relais. Dupa ce am mancat bine niste delicateturi locale luate de la bacanie cu bere siciliana si niste dusuri fierbinti la care ne statea gandul de ceva vreme (desi pe feribot aveam in cabina propria baie, nu iti venea sa te atingi de nimic), am avut un super somn. - intr-o bacanie de la periferia Messinei, am zis sa ne aprovizionam cu mancare si bere inainte sa gasim cazare. - jurnalul zilei » Post actualizat in 13 Nov 2017 19:49 Ziua 6 (30 mai) Dupa un somn foarte bun si un mic dejun sicilian (nu exista nimic care sa nu fie dulce sau foarte dulce) + printre cele mai bune cafele espresso pe care le-am baut eram optimisti si gata de drum. - blocul care gazduia B&B-ul si motoreta pregatita de o zi noua. - un drum serpuit, abrupt si plin de flori movi ne duce catre Taormina, cea mai scumpa statiune din Sicilia. Cu amfiteatrul ei antic si privelistile faine, este frumos dar plin de turisti chiar si in luna mai. » Post actualizat in 13 Nov 2017 19:49 Ziua 6 (30 mai) Dupa un somn foarte bun si un mic dejun sicilian (nu exista nimic care sa nu fie dulce sau foarte dulce) + printre cele mai bune cafele espresso pe care le-am baut eram optimisti si gata de drum. - blocul care gazduia B&B-ul si motoreta pregatita de o zi noua. - un drum serpuit, abrupt si plin de flori movi ne duce catre Taormina, cea mai scumpa statiune din Sicilia. Cu amfiteatrul ei antic si privelistile faine, este frumos dar plin de turisti chiar si in luna mai. » Post actualizat in 14 Nov 2017 12:03 Ziua 6 (30 mai) Dupa un somn foarte bun si un mic dejun sicilian (nu exista nimic care sa nu fie dulce sau foarte dulce) - + printre cele mai bune cafele espresso pe care le-am baut eram optimisti si gata de drum. - blocul care gazduia B&B-ul si motoreta pregatita de o zi noua. - un drum serpuit, abrupt si plin de flori movi ne duce catre Taormina, cea mai scumpa statiune din Sicilia. Cu amfiteatrul ei antic si privelistile faine, este frumos dar plin de turisti chiar si in luna mai. » Post actualizat in 14 Nov 2017 12:39 - cu siguranta unul din punctele culminante ale excursiei a fost escaladarea vulcanului Etna (pana la un punct cu motocicleta pe drum asfaltat, apoi cu telecabina si ultima parte cu niste autoutilitare speciale, care ne-au dus pana foarte aproape de craterul principal, la peste 3.000 m altitudine). Peisajul, roca campuri intregi cu roca vulcanica, zonele fierbinti peste care calcam nu se pot compara cu nimic + drumul pana acolo este foarte interesant. - necaz pe capul oamenilor - pe inserate am reusit sa ajungem si in Catania. Imi dau seama ca nu e corect sa judeci un oras doar dupa 2-3 ore petrecute in el si poate si pentru ca era pe inserate, orasul nu ne-a facut cea mai buna impresie: cladiri cenusii, lume dubioasa pe strazi, participanti la trafic care aproape ca se luau la bataie (un sofer de autobuz cu un sofer de masina de colectat gunoiul) Cel putin asa arata centrul istoric, zona falezei parea mai prietenoasa si animata. - nu ne mai ramasese decat sa cautam un camping prin apropiere (prima noapte la cort!!!) si sa ne bucuram de o bere si un parizer cu masline » Post actualizat in 14 Nov 2017 15:47 - jurnalul zilei 6 Ziua 7 (31 mai) Surprinzator de odhiniti, ne-am strans cortul si toate cele si am pornit catre Syracuse, un oras antic lasat mostenire de greci (au ajuns pana si acolo). - in Syracuse am dat si peste un Dainese Store, nu am putut sa nu ne oprim. - templul lui Apollo din oras este printre atractiile principale. In ziua aia a fost cu intrare libera pentru ca ghidajul s-a facut de catre elevi. Teoretic, a fost in limba engleza, dar am inteles doar 20% din ce spuneau pustii oricum s-au descurcat foarte bine si au fost simpatici. - fantana Dianei - apoi ne-am bucurat de plaja Fontane Bianche din sudul Syracusei, cica printre cele mai faine din Sicilia. Apa faina de baie, dar tot putin cam rece. - in drum catre o pestera - pestera - urmatorul orasel, pentru care a trebuit sa ne indepartam putin de tot de coasta, a fost Ragusa, foarte frumos asezat pe stanci, ofera o priveliste superba venind catre el. Cica ar fi mai putin turistic ca alte destinatii din Sicilia. Aici am reusit sa gustam si cateva prajituri foarte bune din partea locului cum ar fi Cannoli - urmatorul obiectiv pe lista, pentru care a trebuit sa ne grabim nitel a fost Valea Templelor din Agrigento. Din pacate, sau din fericire, l-am prins chiar la inchidere (nu ne-au mai lasat sa intram), asa ca ne-am decis sa ramanem o noapte la un camping din zona - jurnalul zilei » Post actualizat in 15 Nov 2017 12:53 Bonus din ziua 7, poze cu privelistea supra Ragusei pe care uitasem sa o incarc: Ziua 8 (1 iunie) Prima zi de vara ne-a prins in exotica Sicilie! - particica din campingul de langa Agrigento unde ne-am pus cortul. In spatele gardului era plaja si marea - dupa niste cornulete si cafea in camping, am dat fuga repede la Valea Templelor pentru ca urma sa avem o zi lunga. Pe langa faptul ca Valea Regilor este unul din obiectivele cela mai vizitate si mai impresionante din Sicilia (mai ales pentru pasionatii de istorie) si asta pe merit, alta chestie care ne-a ramas in minte a fost caldura foarte mare. Faptul ca am avut mult de mers pe jos si am facut greseala sa nu ne lasam echipamentul la motor cum faceam de obicei, nu a ajutat. Parca ne era putin dor de zilele racoroase din Grecia. Dupa niste apa si racoritoare la supra-pret ne-am urcat pe motor catre urmatoarea oprire: Segesta, un alt sit arheologic celebru. Pe langa situl in sine, ni s-a parut interesant faptul ca am mers mult prin interiorul insulei ca sa ajungem la el, indepartandu-ne de coasta populata si turistica, avand ocazia sa vedem putin "viata la tara". - la Segesta, principalele atractii sunt templul si situl arhelogic principal care contine si amfiteatrul, dar pentru care fie trebuie sa iei un microbuz sau sa mergi pe jos ~20 de minute. Noi am luat microbuzul, cel putin la dus, pentru ca la intors l-am ratat cu vreo 30 de secunde (totusi eu cred ca a plecat mai devreme fata de ora programata, urat din partea lui, mai platisem si biletul in avans). - privelistea superba de la amfiteatru. Pe drumul din imagine am venit ca sa ajungem la sit. - drumul vazut de pe drum - bucurosi nevoie mare ca ne-au cazut 3 ape la pret de 1 din automatul cu racoritoare, poza chiar inainte sa ratam microbuzul, am ras ceva pe tema asta. - de aici nu am mai mers mult si am ajuns la urmatoarele destinatii: Trapani (un oras portuar aglomerat si haotic - cel putin asa mi s-a parut mie) si Erice un orasel antic si medieval cocotat pe o stanca si care ofera o priveliste greu de egalat asupra coastei vestice a insulei. Nu o sa scriu despre cat de frumos este, ci cat de greu am ajuns acolo: initial Google Maps ( care incepusem sa credem ca are ceva cu noi), din Trapani ne-a bagat pe un drum care urca vertiginos catre Erice, dar care era semnalizat in mai multe locuri ca este inchis, ba chiar blocat la un moment dat cu bolovani, ca sa nu mai zic ca nu treceau masini pe acolo. Am decis sa ne intoarcem si sa ne luam dupa indicatoare care ne-au dus la o telecabina. Am zis ca asta e singurul mod de a ajunge sus la Erice asa ca am decis sa lasam motorul acolo. Aici alta problema: 2 parcagii sicileini, ceva mai bine crescuti si colorati mi-au cerut bani ca sa "aiba grija de motocicleta". Ce pot sa zic, m-am simtit ca acasa. Le-am zis ca pot sa le dau maxim 1 Euro, dar au vrut mai mult asa ca am mutat la ~50 m motorul, dupa colt, intr-o mica parcare ce parea sa fie a unei cladiri de birouri. Va dati seama ca am stat stresat si cu gandul la motocicleta tot timpul in Erice. Ca sa nu mai zic ca, de acolo de sus din telecabina, am descoperit si drumul bun care ducea la Erice, circulat, frumos virajat, iar sus era plin de masini... Nu zic ca nu a fost frumos si cu telecabina, dar parca mai frumos era drumul si ne costase cam 3 sferturi de plin. - cand am coborat ne-am bucurat sa vedem ca motoreta e ok si am pornit catre San Vito Lo Capo unde cica s-ar afla cea mai frumoasa plaja din Sicilia si probabil lumea care zice asta are dreptate. O pizza, cateva clipe de relaxare, o baie rapida si am pornit cu gandul sa ajungem inapoi in Messina - peisajele din zona San Vito Lo Capo au fost un super bonus. Chiar daca asta a insemnat sa facem toata coasta de nord a Siciliei dintr-o rasuflare (cu o oprire rapida in centrul orasului Palermo). Ne-a parut putin rau ca nu am vazut mai multe lucruri pe lumina, dar drumul expres/autostrada din nordul insulei este foarte bine pus la punct si ne-a usurat treaba. Mica graba a avut un motiv foarte bine intemeiat: aveam bilete la MotoGP, etapa de la Muggello! - sunt absolut convins ca la o cercetare mai amanuntita a capitalei Siciliei, este mult mai atractiva si mai frumoasa in comparatie cu o plimbare de 45 de minute pe timpul noptii, dar ca si alte orase mari din Sicilia, ne-a dat un semntiment putin "naspa". Ca o surpriza interesanta a fost faptul ca in oras se desfasura un raliu cu masini clasice. - am reusit sa ajungem si in Messina unde am stat la acelasi B&B ca la sosire. Desi am ajuns mult dupa terminarea orei de check-in (era trecut de ora 1), faptul ca ultima data luasem din greseala cheia, iar camera noastra era libera in seara aia, ne-a ajutat foarte mult (cu acordul gazdelor, evident). - nu suntem foarte pretentiosi, dar patul arata fabulos dupa 2 nopti la cort - jurnalul zilei nr 8, aproape 600 km » Post actualizat in 17 Nov 2017 19:27 Ziua 9 (2 iunie) Ne-am urnit greu din loc, abia pe la ora 12 ne-am urcat pe motor si am luat feribotul care ne-a dus pe continent. - alaturi de alte motoare pe feribot - a 3-a si ultima trecere cu motorul pe apa - ceva de pe drum, in Amantea, toata Italia este plina de istorie. Chiar daca aveam multi km de mers in urmatoarele zile, am incercat sa folosim autostrazile cat mai putin, asa ca a fost firesc sa o luam pe SS18. Chiar daca drumul e destul de drept si plicticos, merge pe langa coasta si putem sa admiram cateva plaje frumoase. Asta in prima faza pentru ca in scurt timp, drumul intra intr-o zona muntoasa si virajata. - oboseala incepea sa ne ajunga din urma iar. - coasta, de data asta cu ceva munti, iar pe un varf statuia cu Iisus din Maratea. O domnisoara de la o cafenea unde ne-am oprit ne-a spus ca este cea mai mare cu Iisus din lume, dupa cea din Brazilia, insa la o cautare rapida pe Google, se pare ca este "doar" a 3-a din Europa, dupa cele din Polonia si Portugalia. Judecand dupa numarul mare de motociclete de pe drum, parea sa fie un fel de mic paradis al motociclistilor italieni si pe buna dreptate. Alta informatie de notat este ca prin zona pe acolo cel putin, localurile nu prea accepta plati cu cardul (categorie in care intra si cafeneaua unde ne-am oprit, asa ca a trebuit sa fug dupa un ATM sa scot Euro). De aici am incercat sa ne apropiem cat mai mult de urmatoarea destinatie: Pompeii. Urmand tot asa, cea mai rapida ruta indicata de Maps, am ajuns pe niste drumuri foarte mici, inguste, prin ceva munti, am trecut prin ceva sate si orasele parca uitate de lume. Nu era neaparat ce cautam cu oboseala de pe capul nostru dar a fost interesant. - un orasel (Felitto, pe SR488) cocotat pe niste stanci, parca in mijlocul pustietatii, unde am auzit cel putin 2-3 femei vorbind romaneste. - am reusit sa ajungem intr-un camping aproape de Salerno, langa plaja. Deja experti in a aseza cortul si tot ce trebuie, am reusit sa ne bucuram cateva momente pe plaja cu niste chipsuri si cateva beri. Din pacate, tot aici am reusit sa-mi arunc din greseala briceagul pe care-l aveam de pe la 10 ani si de care eram nedespartit in excursii. L-am pus in punga cu gunoaie si am uitat de el, dar mi-am dat seama de asta abia in zilele urmatoare. - jurnalul zilei » Post actualizat in 17 Nov 2017 19:27 Ziua 9 (2 iunie) Ne-am urnit greu din loc, abia pe la ora 12 ne-am urcat pe motor si am luat feribotul care ne-a dus pe continent. - alaturi de alte motoare pe feribot - a 3-a si ultima trecere cu motorul pe apa - ceva de pe drum, in Amantea, toata Italia este plina de istorie. Chiar daca aveam multi km de mers in urmatoarele zile, am incercat sa folosim autostrazile cat mai putin, asa ca a fost firesc sa o luam pe SS18. Chiar daca drumul e destul de drept si plicticos, merge pe langa coasta si putem sa admiram cateva plaje frumoase. Asta in prima faza pentru ca in scurt timp, drumul intra intr-o zona muntoasa si virajata. - oboseala incepea sa ne ajunga din urma iar. - coasta, de data asta cu ceva munti, iar pe un varf statuia cu Iisus din Maratea. O domnisoara de la o cafenea unde ne-am oprit ne-a spus ca este cea mai mare cu Iisus din lume, dupa cea din Brazilia, insa la o cautare rapida pe Google, se pare ca este "doar" a 3-a din Europa, dupa cele din Polonia si Portugalia. Judecand dupa numarul mare de motociclete de pe drum, parea sa fie un fel de mic paradis al motociclistilor italieni si pe buna dreptate. Alta informatie de notat este ca prin zona pe acolo cel putin, localurile nu prea accepta plati cu cardul (categorie in care intra si cafeneaua unde ne-am oprit, asa ca a trebuit sa fug dupa un ATM sa scot Euro). De aici am incercat sa ne apropiem cat mai mult de urmatoarea destinatie: Pompeii. Urmand tot asa, cea mai rapida ruta indicata de Maps, am ajuns pe niste drumuri foarte mici, inguste, prin ceva munti, am trecut prin ceva sate si orasele parca uitate de lume. Nu era neaparat ce cautam cu oboseala de pe capul nostru dar a fost interesant. - un orasel (Felitto, pe SR488) cocotat pe niste stanci, parca in mijlocul pustietatii, unde am auzit cel putin 2-3 femei vorbind romaneste. - am reusit sa ajungem intr-un camping aproape de Salerno, langa plaja. Deja experti in a aseza cortul si tot ce trebuie, am reusit sa ne bucuram cateva momente pe plaja cu niste chipsuri si cateva beri. Din pacate, tot aici am reusit sa-mi arunc din greseala briceagul pe care-l aveam de pe la 10 ani si de care eram nedespartit in excursii. L-am pus in punga cu gunoaie si am uitat de el, dar mi-am dat seama de asta abia in zilele urmatoare. - jurnalul zilei » Post actualizat in 17 Nov 2017 21:17 Ziua 10 (3 iunie) - dimineata in camping. Am pus benzina unde am luat si un mic dejun pe fuga, am schimbat cateva vorbe cu benzinarul de acolo de unde am inteles doar "grande Valentino" cand i-am zis ca mergem la cursa. - am vrut sa mergem neaparat pe coasta Amalfi, cotata ca fiind printre cele mai frumoase ale Italiei. Si asa pare sa fie, doar ca a fost extrem de aglomerat. Si noi am fost acolo fix in weekendul in care era si ziua nationala a Italiei. - am facut opriri (pe langa cele cauzate de blocajele din trafic) mai lungi in statiunile Maiori si Amalfi. In ultima am vazut si Duomo di Amalfi, celebru (cum am avut supriza sa aflam), printre altele si pentru faptul ca adaposteste moastele Sf. Andrei. - urmatoarea oprire pe care am vrut neaparat sa o facem a fost la Pompeii. Ne-am bucurat de niste Lasagna si am intrat sa vedem minunatie de sit arheologic. Apoi am lasat Vezuviul in urma si am incercat sa ne apropiem cat mai mult de Mugello. Am mers multi km pe autostrada de aici (pentru cine nu stie deja, autostrazile din Italia sunt foooaarte scumpe din pacate) - spre finalul zilei, intr-o pauza dintr-o benzinarie. Am incercat sa gasim o cazare ok prin Siena, fie pe net fie intreband la hoteluri insa ori era totul plin, ori mult mult prea scump. Am fost nevoiti sa stam tot la un camping, desi tare am fi preferat un pat comfortabil. Oboseala si dezamagirea isi cam pusesera amprenta pe noi, motiv pentru care eram destul de demoralizati si fara prea mult chef de vorba. » Post actualizat in 17 Nov 2017 23:45 Ziua 11 (4 iunie) Dimineata ne-am dat seama ca probabil statusem in cel mai fain camping din toata excursia: foarte mare, linistit si cu cele mai curate bai si dusuri (dar si cu un tarif pe masura de ~30 Euro pentru 2 persoane, 1 cort si 1 motoreta). Ne-am strans lucrurile, am platit si ne-am pregatit sa incepem cea mai incitanta zi! - la iesirea din camping, gata de drum si operatiunea unsul lantului tocmai incheiata (sau gata sa inceapa, nu mai tin minte). In momente de genul asta parca parca imi era putin dor de transmisia cardanica a NTV-ului... in rest raman la parerea ca 1190 Adventure-ul este motocicleta perfecta. Din Siena se poate ajunge pe autostrada pana la Florenta, iar apoi nu mai este mult de mers pana la circuit, insa, desi eram putin in criza de timp, nu aveam cum sa nu o luam pe celebrul drum Chianti Classico, pe SR222, care trece printr-o zona viticola superba, insa printre motociclisti este cunoscut pentru virajele sale. Chiar daca ma asteptam ca toata lumea sa fie la Mugello, am vazut destui bikeri care se bucurau de viraje cu cele mai diferite motociclete, de la superbikeuri la cruisere si motorete mai batrane ca mine. Trebuie sa fie printre cele mai faine drumuri pe care am mers pana acum cu motocicleta, top 3 cu siguranta: asfalt perfect, vriaje de viteza medie cu vizibilitate buna, orasele pitoresti, dealuri cultivate si treceri prin paduri. Absolut superb!!! Si probabil ajungeam si la Moto3 inainte de start dar in jurul Florentei din cauza unor portiuni noi de autostrada (efectiv inca in constructie) pe care Mapsul nu le cunostea, ne-am ratacit nitel si am fost nevoiti sa ocolim ceva km, plus aglomeratia din preajma circuitului ne-au facut sa ajungem pe la jumatatea cursei. De aici, las cateva poze sa vorbeasca: (la standurile galbene era de departe cea mai mare aglomeratie!) - a fost absolut nebunie, si pe pista dar si pe langa ea. Auzisem ca atmosfera din Italia este cea mai faina, mai fusesem la cursa de la Rimini, dar chiar si asa nu ma asteptam sa vad ce am vazut: lumea avea voie sa intre cu motociclete, rulote, etc, practic peste tot in complexul circuitului, mai putin pe pista; galagie cat cuprinde de la te miri ce inventii cum ar fi drujbe modificate; fumigene; bautura si altele etc. Moto2 spectacol total, tot circuitul s-a bucurat tare pentru victoria lui Pasini. La MotoGP victoria lui Dovi a fost aplaudata dar era o dezamagire maxima ca Rossi nu a ajuns pe podium (si nici nu a vrut sa urce mai tarziu sa salute publicul - ceea ce intr-un fel mi s-a parut corect - desi i s-a scandat numele zeci de minute). - in spatele standurilor Ducati puteai sa-ti faci poza cu motoreta lui Lorenzo si apoi ti-l puneau pe Dovi in poza pe calculator, ca sa nu se supere nici unul probabil. Aglomeratie mare si la iesire, dar urmand indicatiile politiei am ajuns pe niste drumuri virajate care ne-au indepartat de circuit si cum nu ne mai grabeam asa tare, am incercat sa evitam autostrada, incercand sa ajungem cat mai aproape de Noale. Pe principiul "nu mai stam la cort orice ar fi", am cautat pe net si am gasit in Scorze cica un B&B, la doar cativa km de Noale. Sa fiu iertat, dar din pozele de pe net am zis "asta parca e casa de tigani" si ajunsi acolo am descoperit ca era afacerea unor romani. Au fost primitori, ne-am simtit bine, am bagat motorul in curte, a fost curat, pot sa recomand si altora care sunt prin zona. Apoi am iesit la o plimbare in micutul Scorze, am baut o bere, am mancat un kebab la singurul local deschis asa tarziu. - un service in Scorze - pe strazi - kebab & pizza ideal, ce poti sa vrei mai mult? - B&Bul gazdelor noastre » Post actualizat in 18 Nov 2017 11:15 Ziua 12 (5 iunie) - a 2-a zi am continuat sesiunea foto - gata de plecare, in fata B&Bului. Printre altele, avea si piscina, sa fie bine la toata lumea. - mic dejun cu fructe, se simtea nevoia dupa atatea zile fara - cum bifasem fabricile Ducati si Ferrari cu alta ocazie, am vrut sa ajungem si la fabrica Aprilia din Noale, insa, spre ghinionul nostru, era inchis. Nu am inteles daca in fiecare luni sau doar lunea aia (poate din cauza cursei?!) dar cineva ne-a zis la interfon sa revenim a 2-a zi. Am reusit sa vedem totusi prin geam motoarele de 125cc si 250cc ale lui Rossi si sbkul lui Torres - castelul din Noale, vazut si pozat de pe motor - fiind prin zona, am vrut sa ajungem si la sediul Alpinestars din Asolo in speranta ca gasim un muzeu al brandului. Nu a fost sa fie, nu au asa ceva insa domnisoara de la receptie ne-a zis ca este o idee buna sa deschida unul. Ne-a zis de un outlet din zona insa era inchis. De aici deja, sentimentul ca ne intoarcem acasa era evident, desi eram la distanta inca foarte mare. Pentru asta aveam doua variante: fie prin Slovenia, Croatia, Serbia sau fie cu un mic ocol prin Austria si Ungaria in cazul in care incercam sa ajungem si la Lacul Pragser Wildsee din nordul Italiei, in Alpii Dolomiti. Bine am facut sa alegem a 2-a varianta! Lacul, gasit de Mihaela cand ne documentam pentru excursie, s-a dovedit a fi o minunatie a naturii, la fel ca si Dolomitii care ne-au condus pana acolo, pe un drum greu de imaginat de fain. - pauza de masa si benzina, deja in Alpi - ceva peisaje alpine - Pragser Wildsee!!! Din momentul asta chiar am inceput drumul de intoarcere, cu planul de a ajunge in Bucuresti urmatoarea zi, presati de revenirea la ale noastre locuri de munca. Am iesit din Italia destul de tarziu, in jur de ora 19 daca imi amintesc bine si am incercat sa ajungem cat mai departe. Prima parte din Austria a fost pe niste drumuri foarte faine, prin sate si orasele, iar apoi am intrat pe autostrada. Am avut mare grija cu vitez prin localitati, dar cum KTMul se simtea bine la el acasa, nu m-am abtinut in rest. Undeva abia intrati in tara, intre localitati (nu pe autostrada), cu limita de 100, ne-a prins radarul frumusel cu 156 km/h, si ne-a saracit de aproape 400 Euro + mi-au interzis sa mai conduc in Austria pentru 2 saptamani (dar de amenda si toate astea aveam sa aflua abia la vreo luna de cand ne-am intors, cu amenda venita frumos si civilizat la firma). - granita cu Austria. Taxa de autostrada are un pret super ok de ~15 Euro pentru 7 zile... nu ca in Italia - nici in Austria nu e urat, pe aici am luat si amenda, furat probabil de peisaj - inca multi km de mers - concluzia zilei - jurnalul zilei, aproape 700 km Chiar daca se facuse tarziu, am reusit sa ajungem pana in Ungaria, aproape de Szombathely, am gasit un motel/hotel ieftin de tranzit dintr-un sat aproape de oras, cu bere ieftina de iti era mai mare dragul sa o bei. » Post actualizat in 18 Nov 2017 11:42 Ziua 13 (6 iunie) Am incercat (din greu pe alocuri) sa ajungem in Bucuresti ceea ce am si reusit pe la 12 noaptea, dupa un record personal de aproape 1100 km intr-o singura zi. Autostrada multa, peste tot pe unde s-a putut, opriri rare, uneori chiar si un plin intreg fara pauza, dar una peste alta am ajuns bine si cu foarte multe amintiri placute. - plecarea de la motelul din Ungaria - bucuros nevoie mare ca am ramas cu permisul. Imediat dupa Sibiu, am fost surprins de un agent al politiei intr-o depasire mai putin ortodoxa. Nu intru in detalii dar agentul a fost foarte de treaba in final. - jurnalul zilei finale - jurnalul calatoriei - o privire de ansamblu a rutei inregistrata de o aplicatie pe telefon. - veselie pe echipamente si motoreta - manusile nu erau in cea mai buna forma nici inainte de excursie, insa dupa asta le-am pensionat definitiv Planuri de excursii pentru 2018?

- Stefanut care a tinut sa isi faca o poza - noi si ghidul nostru, ajunsi in final la focuri » Post actualizat in 04 Oct 2017 17:57 - ajunsi inapoi la moto - dupa ce am ajuns pe drum ok, se lasa deja seara si ne-am oprit sa ne echipam si mai bine, cu toate armele din dotare. Am aflat si de starea drumurilor si ne-am schimbat putin planurile. - ma tot miram la lant, cat de prafuit era. - pe ultima parte de drum nu ne-a mai ars foarte tare de poze asa ca urmatoarea a fost direct la cazare, cu motoreta legata cuminte si asteptand ziua urmatoare. - de dimineata dupa masa si dupa ce am uns lantul cat de bine am putut (dupa reincarcarea unui tub din acela mic de voiaj de sprai de lant de la Motorex se pare ca abia ajunge pentru o ungere calumea) » Post actualizat in 04 Oct 2017 18:23 - in Andreiasu de Jos am pus castile in gard si am luat-o catre al doilea Foc Viu pe jos - imagine buna cu virajul de care spuneam, care parea cel mai dificil catre focuri - ultima portiune de drum - focurile!!! - inapoi la motor - la iesirea din Andreiasu, am remarcat flacara de pe "acoperis" - pana in Odobesti, plin de carute si tractoare/tractorase - doamna din fundal a vrut sa ne vanda lenjerie - in Lepsa - la Restaurantul Secuiesc din Tg. Secuiesc unde am mancat un Gulas foarte bun - aproape de Ploiesti, intr-o mica pauza de incalzire - jurnalul calatoriei » Post actualizat in 04 Oct 2017 19:11 Am reusit sa refac si traseul in Maps pentru cine vrea sa vada exact ruta ca sa urmeze (sau sa evite ) mai usor drumurile pe care noi le-am facut: https://drive.google.com/open?id=1alSyMz2t2r_zHy1tLcEJpiZRk5I&usp=sharing

Iata si cateva filmulete de pe drum : - Lepsa - catre Focul Viu Buzau » Post actualizat in 04 Oct 2017 16:38 Primesc din pacate aceeasi eroare: "Error No file was selected for upload " dupa ce dau "attach this file" (dupa ce am selectat-o cu browse). Incerc sa iau legatura cu un admin sau sa gasesc alta solutie

Nu cred, am o poza si cu el, revin azi cu ea. Inteleg ca cei doi te-au suparat? » Post actualizat in 04 Oct 2017 15:20 - privire de ansamblu - in drum catre Terca si Focul Viu din Buzau, de aici drumul devenea mai rau - a plans putin lantul pe traseu - privind inapoi catre vale, in drum spre focuri » Post actualizat in 04 Oct 2017 15:22 Din pacate iar primesc eroare ca nu am selectat poza pe care sa o uploadez, am impresia ca se rezolva daca posteaza alt user, haideti sa incercam

Iata un topic cu povesteala multa, pentru fanii genului! Pe scurt, ideea turei a pornit de la dorinta de a face o mica escapada prin tara inainte de finalul sezonului in care sa combinam niste drumuri faine cu niste lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum (sunt multe de vazut prin Romania) si asa ne-am decis sa incercam sa ajungem la Vulcanii Noroiosi si (ambele) Focuri Vii + sa facem Lepsa si Nehoiu (si sa nu se intinda pe mai mult de 2 zile... munca). Nu se poate sa incepi mai bine a doua luna de toamna decat asa! Desi se anuntasera temperaturi mai mici ca media pentru perioada asta, faptul ca cei de la accuweather ne-au ademenit cu doar 1-2% sanse de ploaie, ne-a convins sa pornim la drum pe 1 octombrie. Am plecat din Bucuresti pe la 11 si am mers bine pana in Buzau unde ne-am oprit sa luam micul dejun (am intrat in primele sendviciuri) si sa punem GPSul pe suportul de 3 USD de pe aliexpress.com (rezistase si toata Grecia si Italia asa ca nu avem grija lui) cu destinatia Vulcanii Noroiosi. Am ajuns repede, drumul ok, destul de multa lume (o duminica insorita si cica toamna vulcanii sunt foarte activi). Intrare cu pret decent de 4 lei (2 lei pentru studenti si 1 leu pentru elevi) si spre surprinderea mea au amenajat acolo si o parcare gratuita, una cu 5 lei, un restaurant care parea ok, multe cosuri de gunoi si panouri care indemnau la liniste si adoptarea unui comportament civilizat (eu mai fusesem acolo acum 5-6 ani si nu era nimic nimic). La Vulcani, dupa cum spune si numele, era mult noroi (adus din adancuri, nu de la ploaie), miros de gaz, insa tot locul (desi destul de mic) are un farmec aparte care nu te lasa sa regreti ca ai mers pana acolo. Nu ma pricep atat de bine la descrieri asa ca o sa las pozele sa vorbeasca. Urmatoarea destinatie au fost Focurile Vii din Buzau (prima data pentru amandoi)! Auzisem ca se ajunge greu, dar nu ne-am usurat situatia mergand pe cel mai bun drum (pentru care trebuia sa ne intoarcem catre Buzau), ci pe cel mai scurt indicat de Google Maps. Asta a insemnat sa o luam pe drumul comunal 96 pe la Balta Tocila care initial a insemnat un drum asfaltat (bun, dar foarte ingust - insa oricum nu am vazut aproape nicio masina) si mai apoi drum de piatra/de tara pana in drumul judetean 203K in Dogari. Cum ne simteam aventurieri, a fost foarte frumos sa trecem prin satele alea izolate, pe drumuri de tara si in plus, m-am gandit ca macar nu am dat banii degeaba pe ditamai vacuta de Adventure. Ca o paranteza ma tot intrebam de ce se pune suspensia automat pe "Sport" atunci cand "Drive mode"-ul este setat in Enduro, firesc mi se parea sa fie pe Comfort, insa asa motocicleta pare sa fie muult mai stabila. Ne bucuram putin de asfaltul nu excelent de pe 203K pentru ca in ultima parte (~15 km, de prin Lunca) sa ne confruntam off-road, de data asta ceva mai dificil din cauza pietrelor mari si urcusurior si coborasurilor destul de abrupte. Nu zic ca este un traseu foarte greu, dar probabil ca un R1M ar intampina ceva probleme. Mergem pana la un indicator care ne arata ca Focul Viu se afla peste un rau pe care il trecem pe un pod de franghii (pe jos) care se balansa destul de rau. Intrebam niste copii si un nenea care ne indica drumul (foarte foarte slab semnalizat, am vazut doar doua marcaje pe tot traseul de 20-25 de minute), pe o poteca, pe langa niste garduri. Un satean pe cal ne intreaba daca mergem la Focul Viu (nu stiu ce a putut sa ne dea de gol ca nu suntem din partea locului) si ne spune ca nu avem ce sa vedem, ca abia se vede seara flacara). Continuam totusi si trecem pe langa o stana de oi unde dam si de cainii stanei de care Mihalea se sperie putin asa ca facem cale intoarsa si cand sa ajungem la motor dam peste domnul care ne indrumase initial (spala masina in rau acum) si care ne asigura ca nu avem de ce sa ne temem, striga prin sat si dupa niste copii care pot sa ne fie ghizi pana colo dar nu gaseste nimic, insa dam peste un alt cuplu si ne decidem sa mergem toti patru, sa incercam iar. Pe drum dam totusi de un copil (Stefanut) care nu se lasa rugat de doua ori si vine cu noi sa ne arate drumul. Dupa o urcare greuta (pentru corpurile noastre de oraseni si cu echipamentele pe noi, ca Stefanut zburda pe acolo ca un caprior) ajungem si la Focuri, care, surpriza! se vedeau destul de bine si destul de spectaculos: foc care iese pur si simplu din pamant - nu ai cum sa vezi asta zilnic! Pungile de gaz sunt atat de aproape de suprafata incat isi gasesc loc sa iasa in continuu nestingherite iar acestea se aprind spontant cand ajung la suprafata (sau cu bricheta). Stefanut ne mai povestete despre ai lui, cateva corturi pe acolo, padure, cateva garduri, stanta din zona, in rest destul de salbatica zona si tragem concluzia ca reputatia de "greu de ajuns la ele" este bine-meritata. Inapoi la moto, facem cale intoarsa, de data asta cu mai mult curaj pe drumul neasfaltat, o luam catre Odobesti unde rezervasem o camera pentru seara aia. Google ne duce iar pe cel mai scurt drum si anume drumul judetean 203H prin Alexandru Odobescu si care da in drumul national 2N, insa dupa ce o doamna vanzatoare la un magazin unde ne oprisem ne aude ca mai avem doar 90 de km pana in Odobesti isi da seama ca mergem pe vreo scurtatura si ne avertizeaza ca drumul prin Alexandru Odobescu este foarte prost, nici vorba de asflat, informatii confirmate si de o baba care trecea pe acolo. Fiind pe inseratelea, ii urmam sfatul si ne indreptam spre Buzau cu planul de a merge pe drumul european. Toate astea pana in Gura Dimienii cand dam peste un un indicator cu Ramnicul Sarat ~30 km si care parea o ocazie foarte buna de a scurta mult drumul. Intrebam doi sateni despre starea drumului (unul cu o burta mare si o bere in mana si altul fara dinti, amandoi simpatici si dornici sa ajute si amandoi cu aceleasi informatii: drumul este asfaltat pana in Ramnicul Sarat cu exceptia catorva km pe la Floresti unde este drum de piatra insa unul de o calitate superioara). Nu stam prea mult pe ganduri si alegem scurtatura insa acei cativa km au fost ceva mai multi (poate 5-6), iar drumul a fost ceva mai rau fata de ce ne asteptam: sleauri, coborari abrupte (pentru nivelul si talentul meu), pietre mari de topaia toata motoreta de colo-colo (intr-atat incat pe o portiune de 100-200 m am rugat-o pe Mihaela sa se dea jos de pe moto si sa mearga pe langa), totul amplificat de faptul ca era deja bezna bine si frig rau (7-9 grade). Tot pe acolo, erau si portiuni (chiar si asfaltate) in care nu vedeai om, casa sau lumina ci doar campuri, paduri si bezna (si doua caprioare ce am vazut la marginea drumului) de ne ajunsese aventura pe ziua respectiva, ca sa nu mai zic ca eram pe rezerva, desi eu cel putin, - nu toata lumea - eram convins ca avem berechet pana la Rm. Sarat (ca dovada ca am bagat apoi doar 20 L), dar nu e fain sa mergi cu semnul ala de exclamare in bord in conditiile alea. Evident, am ajuns cu bine in Rm Sarat, apoi Focsani si apoi Odobesti unde ne-am cazat. Planul era sa mergem (si apoi sa ne intoarcem - auzisem ca nu sunt locuri de cazare mai aproape) pana in Andreiasu de Jos unde sunt Focurile Vii din Vrancea, insa frigul care ne intrase in oase si sfaturile lui Florinel (un localnic putin sprituit si de treaba) ne-au convins sa le lasam pe a 2-a zi. Muzica de la botezul de la parter ne-a deranjat putin, dar dupa niste pizza (nu cu cele mai calitative ingrediente dar gustoasa si la pret super ok) + 2-3 beri si aer tare de munte, am dormit foarte bine. » Post actualizat in 03 Oct 2017 21:50 A doua zi ne-a intampinat cu mult soare iar si ne-am pornit in jurul orei 12 dupa cafele si mic dejun (sa asteptam sa se incalzeasca, nu pentru ca ne-am urnit greu, sa fie clar!), iar cei 25 de km din Odobesti pana in Andreiasu de Jos pe DN2M sunt superbi: drum virajat, asfalt nou de calitate foarte buna, sate de prin alte lumi. La un moment-dat este un indicator cu 0.5 km Focul Viu la stanga, si urmeaza un drum off-road. Noi am decis sa lasam motocicleta la baza lui, insa pe langa faptul ca in prima portiune este destul de abrupt in urcare si apoi urmeaza un "ac de par" la dreapta tot in urcare destul de abrupta, este de fapt foarte ok si se poate face cu motocicleta. Urmeaza cateva trepte si se ajunge la Focul Viu din Vrancea. Locul este destul de amenajat cu un cerc de piatra in jurul focurilor (a unei parti de focuri), bancute, o casuta de lemn, cosuri de gunoi (chiar daca dadeau pe langa de pline), insa am fost placut surprinsi pentru ca locul era curatel (desi "pe net" o groaza de lume se plangea de mizerie). Focurile sunt mai multe si chiar mai mari ca in Buzau si este mult mai usor de ajuns cu siguranta, asa ca daca ar fi de ales, cele din Vrancea sunt mai facile si alegerea mai buna (acum daca ai un DRZ nu stiu ce sa zic). Noua cel putin, experienta si ideea de focuri care ies din pamant + frumusetea zonei ni s-au parut foarte faine! Cu planuri mari ne-am intors catre Odobesti, am luat-o pe drumul judetean 205B (asfalt bun, ne-am promis ca nu mai facem off-road in excursia asta) am dat in DN2D si am luat-o catre Lepsa si Targu Secuiesc. Superb! Cine cunoaste drumul stie despre ce vorbesc (eu l-am descoperit abia anul asta, in primavara cand am facut prima tura mai lunga - si ultima daca e sa ne luam dupa vremea de acum - din an cu si la recomandarile unui prieten). Nu am putut sa nu mancam un gulas in Tg. Secuiesc la Restaurantul Secuiesc si am luat-o din nou din loc catre Covasna (dupa ce ne-am interesat daca drumul judetean 121 care ducea pana acolo era asfaltat). A fost foarte ok si chiar pitoresc si virajat dupa care insa DN13E pana la Intorsura Buzaului (ca sa facem si Nehoiu) a fost o mare surpriza: prima portiune a fost cu asfalt (foarte peticit, ceea ce nu a fost o problema) insa din Zagon pana in Barcani cica, deci "doar 10 km" erau de drum forestier (drum national!!!). Cum se insera si se lasa (iar) tot mai frig am decis sa ne intoarcem in Covasna si sa o luam pe drumul clasic: Brasov - DN1- Bucuresti (dupa ce am intrebat daca DN11 este asfaltat sau nu - na! sufli si in iaurt). Aventura nu se terminase pentru ca toata Valea Prahovei a fost ingrozitor de frig, cu un punct culminant intre Predeal si Azuga de 4,5 grade. Sunt convins si cred in vorba aia ca nu exista vreme rea ci doar echipament neadecvat, insa blugii (chiar si cu izmene sub ei) au fost calcaiul lui Ahile in echipamentul nostru de am zis ca facem sloiuri de gheata in loc de picioare ca in desene animate. Dupa inca o mica patanie pe centura orasului Ploiesti, probabil un accident, de ne-a ocolit politia prin camp (deci tot am facut inca putin off-road) si Ploiesti-Bucuresti pe A3 la 180-190 (de s-a suparat Mihaela) ca sa ajungem mai repede ca sa stam cat mai putin timp in frig (dupa cum am gandit eu), am ajuns bine si cu amintiri faine acasa. Revin cu poze! » Post actualizat in 03 Oct 2017 22:16 - ceva artistic de la Vulcanii Noroiosi - peisaj selenar - baldabac » Post actualizat in 03 Oct 2017 22:18 *** cand incerc sa mai atasez o poza imi spune "Error No file was selected for upload", poate ma ajuta un admin *** cum reusesc, revin si cu restul pozelor

Ziua 1 - poze de plecare, fresh si nerabdatori - o oprire in Bulgaria, am rascolit toate bagajele cautand ceva, am ramas surprinz de cat de multe incapeau in side si top-caseuri - si bulgarii au munti frumosi, aici vazuti dintr-o benzinarie - monster in editie KTM - ajunsi in Grecia - incepand din Giurgiu, cam toata Bulgaria si prima parte din Grecia ne-a plouat mai tare sau mai suportabil, dar imediat dupa ce am intrat in Grecia a exagerat rau. Ne-am refugiat pe marginea drumului sub un cort al unora care vindeau chestii la gratar (ascunsi intr-o rulota) cu un coleg bulgar cu o hayabusa - jurnalul de km al primei zile - noaptea in Salonic - grecii sunt nebuni dupa scutere, dar asta parca era prea de tot - prima zi in Grecia, normal ca am mancat gyros. Pentru prima noapte am facut rezervare in cel mai ieftin hotel pe care l-am gasit in centrul orasului si cam asta am primit, in mizerie mai mare nu cred ca am stat. Daca vreti, va zic numele ca sa nu mergeti acolo. Exista si parcare cu plata prin zona insa a fost foarte ok sa legam motorul de un stalp, pe trotuar » Post actualizat in 07 Sep 2017 21:52 Ziua 2 (26 mai) - "Surpiza!" Ne-am trezit pe ploaie, dar dupa un mic dejun la cafeneaua din colt ne-am facut curaj si am incercat sa vedem ce ne propusesem din Salonic. - Am inceput cu Biserica Sf Dimitrie - si apoi Turnul din Salonic - privelistea din turn. - in drum catre urmatoarea oprire: Meteora: tranversand niste zone mai muntoase, era o ceata de o taiai cu cutitul ca un Scooby Do. - poze cu una din manastirile de la Meteora, ca pentru bikeri. - heeelloooo! - - am profitat de faptul ca intr-un final se oprise ploaia si ne-am oprit pe o terasa flori sa mancam, la poalele Meteorei - pregatirea pozelor - rezultatul » Post actualizat in 07 Sep 2017 22:11 - rezultatul: Lacul Plastiras, pe langa care am cautat si o pensiune. pensiunea draguta, curata, gazdele primitoare si o pisica de care nu mai reuseam sa scapam dupa ce i-am dat putin atentie - mata gasita pe acolo voia sa intre si in camera cu orice pret. - i-a placut mult acolo pe roata spate. - jurnalul zilei nr 2

Pornesc un topic despre excursia pe care am facut-o vara asta . Momentan va las cu un colaj de filmulete si poze si revin mai tarziu cu poze si detalii.

Salut! La un moment dat (acum multi ani) am facut poze unei carti detehnice de la Mombra, pagina cu pagina, si le-am postat pe forum. Daca nu le gasesti da-mi un semn si le caut si eu.

Stie cineva o pensiune/hotel cu parcare sigura pentru motociclete in Veliko?

Stie cineva o pensiune/hotel cu parcare sigura pentru motociclete in Veliko?

poate e un topic bun sa pun urmatoarea intrebare pentru cine a mai fost prin veliko: ma intereseaza sa stiu unde se poate dormi la preturi ok (gen pensiune), curat, insa unde pot sa tin si motorul in siguranta 100%, cu o curte interioara sau stiu eu merci!

anul trecut la valencia era sold-out la circuit, asa ca nu te baza pe asta... puteai insa sa cumperi bilete la 50% pt anul urmator )

salut! am fost anul trecut in valencia si le-am luat de pe motogp.com direct, le-am printat acasa, frumos elegant

Salut! Deschid topic pentru EICMA de anul asta si incep cu o intrebare: se pot cumpara echipamente de la salon? este cu vanzare pe stilul SMAEB sau nici vorba? daca da, cum sunt preturile? in general orice "tips"uri sunt bine-venite de la cei care au mai fost in editiile anterioare.

m-am intristat citind postarea

asa cum a spus si smith cand a semnat recent cu ktm: in orice campionat s-au bagat, au avut succes maxim si au fost extram de competitivi, fie ca vorbim de dakar, 125cc, moto3, sa nu mai zic de campionatele nationale si internationale de cross sau enduro. nu inteleg in schimb de ce nu s-au bagat in WSBK, dupa succesele din campionatul german de SBK... ?

Merci! Asa e! Iata si harta promisa: https://www.google.com/maps/d/edit?mid=zI1xwTAaL4Qg.kulZDAhGkKTk&usp=sharing :

Merci mult! Asa e, in primul rand trebuie sa vrei si de aici se rezolva multe! Iata si pozele bonus facute cu GoPro-ul: - spre altarul lui Zeus, printre camione, inainte de Pergamon - la plecarea din Pergamon - baie in Turunc - noi si Turunc in fundal - printre ruinele orasului Kayakoy - - pe si pe langa vaporas » Post actualizat in 23 Feb 2016 22:06 - ascensiunea pe varful Babadag, ultima parte, cea pavata - a 2a zi pe mare pentru baieti - drumul inainte de si dupa Kas... superb! » Post actualizat in 23 Feb 2016 22:26 - spre Antalya, viraj dupa viraj de-a lungul coastei - drumul spre Olympos: multe terase si campinguri, zici ca erai in Vama Veche, aici ar fi fost de stat cu cortul - a 2a zi la prima ora, imediat dupa Korkuteli, vreo 6 grade dar peisaje faine - croiundu-ne drum prin Denizli si bonus la bonus, ne-a oprit si politia inainte de Denizli (probabil ne luase radarul, destul de bine chiar), dar omul cand a vazut ca avem numere straine a dat noroc cu noi si ne-a dat güle güle :

Merci! De ce nu? Trebuie doar sa vrei suficient de mult! Bafta! » Post actualizat in 21 Feb 2016 10:49 - pregatiri - in drum catre Knidos pe drumuri "comunale" - de pe drum - miami? sau mamaia? in drum catre Turunc - plaja din Turunc, desi la capat de drum, plaja este foarte turistica si plina de britanici - Ataturk este peste tot - tunelul Gocek: pentru 1 lira si putin, eviti o traversare de vreo 8 km pe munte, iar pentru ca se insera am ales varianta asta - in Oludeniz am cautat sa stam la cort ca sa nu spunem ca le-am carat degeaba, insa cum singurul camping avea catre el un drum foarte greu practicabil, am ales sa stam la un hotel ieftin (atat de ieftin: ) si ne-am tras poza cu cel mai tare saormar din Oludeniz, apoi am stropit mancarea cu traditionalul Efes - urmatoarea zi a fost plina si am inceput-o cu ruinele orasului fantoma Kayakoy, parasit de greci la inceputul sec XX - ca niste turisti adevarati ce suntem am continuat cu o plimbare cu vaporasul la plajele din zona (1700 m, de unde se aruncau oamenii cu parapantele) (in varf la 2000 m era un post de observare a incendiilor din zona, iar cei doi de acolo au fost draguti si ne-au servit cu ceai) - ziua am incheiat-o cu o urcare (pe motorete, evident) pana pe varful Babadag (2 mii m), un paradis al celor care se dau cu parapanta. drum de pamant, pietre si spre final pavaj, dar a meritat cu varf si indesat, ajunsi la apus, senzatia a fost incredibila! (Tlos) (de pe drum) (canionul Saklikent unde mi-a rupt papucii) - urmatoarea zi am petrecut-o tot in Oludeniz, insa in timp ce baietii au mai petrecut o zi pe mare, eu am preferat sa ma invart prin zona. pe langa faptul ca am vazut tot felul de chestii (inclusiv un pusti de vreo 12 ani la volan, singur in masina), high-lightul zilei a fost cu siguranta atunci cand m-am oprit la o nunta (ceea ce am aflat mai tarziu) crezand ca este un restaurant. am zis ca "uite ce de turci la mese, asta nu e turistic" oamenii mi-au dat apa si m-au hranit (doar mancaruri traditionale facute de gospodine, evident), fara sa accepte niciun ban. desi ne intelegeam greu de tot, am aflat ca unul din ei fie crestea rosii care ajungeau in Romania, fie le transporta la noi si avea un tractor vechi facut la Brasov. copiii se jucau, barbatii stateau la mese, iar femeile culegeau rodii de la o livada alaturata. mi-a fost rusine sa ii rog sa facem o poza. » Post actualizat in 21 Feb 2016 11:40 (tot de la Saklikent) (de data asta nu am mai luat-o prin tunelul de care va spuneam, ci pe munte) (mormintele de la Dalyan) (Turtle Beach in preajma Dalyan si sanctuarul testoaselor. cea mai faina plaja pe care am vazut-o in viata mea) (cu baietii noaptea prin Oludeniz. tot asa, plin plin de britanici, majoritatea la varsta senectutii) - poze bonus de pe vaporas » Post actualizat in 21 Feb 2016 14:27 - plaje aproape de Kas. aici am baut si prima (!!) cafea turceasca, foarte greu de gasit. ne-am si ratacit foarte putin - intre Kas si Antalya drumul este superb! merge pe langa coasta, e virajat, peisaje, tot ce vrei. - aproape de o plaja, orasul antic Olympos deja pe inserate, foarte aproape de Antalya. in una din poze se vede cel mai inalt varf de langa mare din Turcia (caruia i se spunea Muntele Olimp in antichitate, fara sa fie singurul). - cand am trecut prin Antalya era deja noapte, dar am continuat sa mergem cat de mult am putut in ideea in care ziua urmatoarea vroiam sa ajungem in Istanbul cu un mic ocol. asa ca ne-am oprit in Korkuteli, un orasel care nu are nicio treaba cu turismul si unde am gasit cu greu camere(cam scumpe si murdare - pentru ca nu aveau de 3 persoane), insa am mancat o super ciorba: Paca. nu stiam din ce e, seamana putin cu aia din burta, dar cica e facuta din cap si picioare de vaca : ))) (hotelul si receptionerul care nu intelegea nimic din ce spuneam si noi nu-l intelegeam pe el, dar simpatic) (oameni foarte prietenosi peste tot, mai ales prin zonele rurale. in fiecare benzinarie ne ofereau ceai din partea lor) (am luat-o pe la Bursa - foarte incalcit oras - si am trecut cu feribotul pe la Yalova spre Istanbul) - ne-am trezit cu noaptea in cap si i-am dat catre Istanbul, taind Turcia de la sud la nord, cu o oprire in Pamukale. de dimineata a fost foarte frig, insa peisajele superbe, la altitudine mare - de prin Istanbul culese. traficul e incalcit rau, insa intr-un fel e ordonat; se claxoneaza mult, insa fara rautate si ca o pedeapsa cum se face la noi. (cu picioarele am venit asa din Istanbul, pentru ca imi era de ploaie : ))) ) - dupa doar doua nopti in Istanbul (m-a presat timpul si prognoza meteo), am pornit catre Bucuresti via litoralul bulgaresc. maxim 5 minute m-a plouat pe A2 la 60 km de bucuresti, in rest a fost doar frig (am pus banda adeziva la incheieturi la Cernavoda : ))) ). baietii au mai stat 2 nopti, dar drumul de intoarcere a fost cu ploi. Turcia merita! Oamenii sunt foarte prietenosi, preturile sunt foarte bune (cel putin in perioada in care am fost noi), cu exceptia bauturilor alcoolice care sunt foarte scumpe, peisaje superbe, drumuri foarte bune, mancare gustoasa, tot ce vrei! » Post actualizat in 21 Feb 2016 14:29 Revin cu harta traseului si poze facute cu GoProul montat pe casti.

nu as fi putut sa ghicesc merci!

4203 km, Honda NTV 650 Revere, Honda NC 700, BMW R1200 (nu stiu modelul spre rusinea mea )) ) 28.09.15 - 08.10.15 - plecarea - Bulgaristan cu ar spune turcii - abia intrati in Bulgaria si a inceput ploaia torentiala care avea sa ne tina pana dupa granita cu Turcia - inca ploua - la granita cu Turcia, inca ploua - primul feribot spre Canakkale - calul Troian si de prin Troia - masline in piata din Canakkale - o cafeluta tot acolo, cu mere si castraveti frecati cu sare din partea casei - castelul si expozitia navala din Canakkale, iar sub ploaia din cauza careia (si a hainelor ude) am mai stat o noapte acolo - ati vazut filmul? - Canakkale, 95% (si nu doar aici) din magazine aveau afisat pe undeva, de obicei in geam, steagul turcesc - catre Izmir - spre si pe "templul lui Zeus" - Pergamon in Bergama - Izmir - noaptea in Selcuk - Efes si Selcuk - prima plaja si baie in Milli Park - de pe drum - asta e de coperta - prima parte a excursiei bagajele nu au stat deloc bine pe BMW si NC 700 pana cand au ajuns sa se frece de roata spate la NC - din Bodrum vroiam sa trecem cu feribotul in Datca, ceea ce am si facut insa a 2-a zi pentru ca il ratasem pe ultimul - a 2a trecere cu feribotul - la sosire taxiurile asteptau sa duca lumea in Datca, aflata la cativa km Revin zilele urmatoare cu mai multe poze si harta traseului

Da, chiar merita, dar macar 2 zile, daca nu chiar 3 pe indelete. Mie mi-au ramas cateva locuri pe care nu le-am vazut si as fi vrut. Apropo, am uitat sa mentionez in postarea anterioara si de cheile Dobrogei care merita vazute, insa sunt foarte foarte scurte . Atat de scurte incat, pana sa ma dezmeticesc sa ma opresc de o poza, se terminasera si nu m-am mai intors )

Merci! Inca nu e prea tarziu, poti sa dai o fuga anul asta! » Post actualizat in 27 Jan 2016 19:15 Multumesc! : D In general as zice ca este buna. Sunt si drumuri foarte foarte bune (cum e de exemplu intre Ion Corvin si Murfatlar - pe DN3 sau in nordul Dobrogei pe DN22) dar sunt si drumuri mai proaste, cum ar fi intre Stejaru si Pantelimon pe DJ225 sau off-road in toata regula intre Luncavita si Horia pe DJ222A - unde intra si Nifon-Hamcearca (desi la asta lucrau sa-l asfalteze in iunie cand am fost eu) si intre Niculitel si Alba (inclusiv prin Valea Teilor, evident) pe DJ229 tot drum de piatra-pamant (apropo, din 1250 km, vreo 80 i-am facut off-road ). Intre Cataloi si Telita e bun sau foarte bun. Daca nu te grabesti, te descurci si cu SVul, asta e clar. » Post actualizat in 27 Jan 2016 19:33 Merci! 1250 km, 2 zile cu totul (peste 800 i-am facut in a 2-a), am stat 1 noapte in Babadag. Ma gandisem si la o varianta nitel mai scurta, dar intr-o singura zi, insa am plecat tarziu de tot. Poza cu apa este facuta undeva intre Cochirleni si Vlahii pe DJ223, iar apa fie e Dunarea fie lacul Vederoasa, desi inclin sa cred ca e prima. Biserica face parte din Manastirea Sf Andrei de langa Ion Corvin, acolo e o pestera ( ) unde cica s-a adapostit Apostolul Andrei cand a venit pe meleagurile astea sa-i crestineze pe strabunii nostri. Cu siguranta mi-a placut drumul intre Adamclisi si Cobadin si cel intre Cataloi si Vacareni, insa cu siguranta si DN22D (dupa Macin) are un farmec aparte cu muntii Macin in stanga si intre Luncavita si Horia + intre Niculitel si Alba e frumos, poti sa vezi Dobrogea mai salbatica si autentica poate (dar atentie ca, cel putin anul trecut in iunie nu era asfalt). Cu siguranta merita vazute si cateva cetati, cea mai spectaculoasa fiind Enisala. Ca si localitati, Jurilovca mi s-a parut frumoasa si aranjata, poti sa o vezi in drum catre Cetatea Argamum (dar din care mai sunt doar cateva pietre). Da, chiar mi se pare ceva deosebit motorul asta. Probabil ca imi iau una noua anul asta (o am aproape de 10 ani), dar de dat nu o dau! Merci!