unnamed

Ziua 10 Dupa micul dejun pe terasa, (bun, dar de care paaarca parca incepeam sa ne saturam pentru ca peste tot era cam la fel: un fel de lipii la cuptor (preferatele mele de altfel), miere, unt, gem, cafea sau ceai - de data asta si oua, lucru care se intampla rar), cu o priveliste foarte frumoasa in schimb, am plecat in cautarea unor roci vopsite in rosu care se pare ca erau o atractie locala. Dupa ce am facut putin off-road si nu mai intelegeam pe unde trebuia sa o luam, am renuntat la ele, si ne-am indreptat spre casa traditionala berbera despre care citisem tot asa ca e ceva de vazut in Tafraout. Gazda, care sustinea ca acolo s-a nascut si si-a transformat casa parinteasca in muzeu, ne-a prezentat foarte frumos toate camerele, uneltele, ne-a povestit despre obiceiurile lor (doar noua si unui cuplu de francezi in varsta care ajunsesera putin inaintea noastra), iar apoi la final ne-a pregatit pe indelete un ceai marocan (ne-a explicat cum se face, de fapt, cel adevarat). A fost unul din momentele cele mai faine ale excursie si cu siguranta a fost cel mai bun ceai pe care l-am baut in Maroc. Am luat-o din loc cu destinatia Legzira si pentru prima data eram (relativ) departe de coasta in timpul zilei, iar pentru prima data am simtit ca ne nauceste caldura de nu mai stiam ce e cu noi. Daca valorile maxime se invarteau pe la un foarte placut (desi umed) 25-27 de grade in timpul zilei pana atunci, acum motocicleta ne indica nici mai mult nici mai putin de 40 de grade. Nu e rau pentru luna lui brumarel. Drumul frumos, virajat, via Tiznit, ne-a scos inapoi la ocean iar temperaturile au revenit la normal. Am ajuns la Legzira, unde ne-am cautat cazarea rezervata mult din timp, pe plaja, sub o stanca, un hotel practic, cu mai multe etaje, ajutati de faimosii parcagii (desi parca aici n-am platit nimic sau foarte putin) - parcarea (aproape toata in panta) era plina de masini care venisera pe timpul zilei pentru plaja si cele cateva terase de pe plaja. Am aflat ca faimoasele arce erau la 2-3 km de noi asa ca dupa un peste la gratar am decis sa le lasam pe maine. In plus ceata era incredibila, vorba aia, de o taiai cu cutitul si ne-a fost teama ca nu vedem mare lucru. In alta ordine de idei, era o umezeala cum n-am mai vazut, de se lipeau hainele de noi. Ca si bonus, nu aveam net sub nici o forma: absolut nimeni din zona cu hotelul (terase, etc.) nu avea wi-fi. Erau cateva puncte unde cica, conform legendei, se prindeau datele mobile, insa noi abia in Agadir reusiseram sa luam o cartela pre-pay, pe care insa nu am reusit sa o facem sa functioneze nici in ruptul capului, pe nici unul din cele trei telefoane pe care le aveam. Ne-am bucurat in schimb de ocean, plaja si ultima rezerva din cei 1.5 L de whiskey adusa din Bucuresti si carata cu atata truda. - jurnalul zilei precedente - in cautarea rocilor rosii - peisaj - casa berberului pe deal - casa berbera - 40 de grade C! - vedere din hotel - ceata incepea sa se lase la greu - cele cateva hoteluri si terase din Legzira - ceva poze pe plaja - jurnalul zilei Ziua 11 Plaja, cu toata ceata, valurile, bezna, pustietatea (pe seara nu mai era nimeni pe acolo, doar cativa caini si pisici), sentimentul ca suntem la capatul lumii, la cea mai mare distanta de casa la care fusesem vreodata, wiskey si trabuc, poate si lipsa contactului cu "civilizatia" (net si telefon deloc), ne-au dat un sentiment special, poate putin de contemplare, (pe care l-am avut poate si la Nordkapp) si pe care cred ca poti sa-l ai doar daca te chinui putin sa ajungi undeva sau sa faci ceva. Toate pregatirile, banii cheltuiti, stresul, oboseala, caldura, se transformasera intr-un scop atins, chiar daca, evident, scopul excursiei nu se rezuma la o singura seara sau dimineata sau un singur obiectiv, dar daca trebuia, asta era probabil. Dupa micul dejun clasic ne-am suit pe motor si dupa cativa km spre sud am ajuns si la un punct bun de belvedere asupra faimoaselor arce de la Sidi Ifni/Legzira - foarte impresionante si spectaculoase. Dupa ce am tras niste poze ne-am urcat pe motor, am luat-o spre nord, parca insotiti de un sentiment ca ne intoarcem spre casa, chiar daca mai aveam foarte mult. Stiam ca era ultima portiune de-a lungul oceanului asa ca am incercat sa ne bucuram de el, sa facem cateva poze, apoi am cotit dreapta spre Tiznit unde am facut o bine meritata pauza la o pizza si conexiune la internet. Am linistit toate rudele poate putin prea panicate ca nu mai daduseram semne si ne-am decis sa facem urmatoarea oprire la Crocopark din Agadir pe care-l ratasem la dus din lipsa de timp (sigur merita pentru cine e in zona si are vreo 2 ore). Dupa cateva poze cu crocodilii si paznicul simpatic din parcare care parea indragostit de KTMul nostru, am mers pe un drum mai ca o autostrada si apoi pe autostrada, pentru a ajunge cat mai repede in Marrakesh, umatoarea noastra oprire. Cazarea, tot asa rezervata din timp, era in medina, iar noi intrand in oras cand era deja noapte, a fost o mica aventura sa ajungem acolo. Totul era salbatic: traficul razna, stradute inguste, oameni care trageau de noi, ba chiar alergau dupa noi si ne bateau cu palmele cufere in mers (nu ne era dor de asta!). Am gasit destul de greu riadul (foarte cool ca sa zic asa, cu piscina, muzica traditionala africana pentru turisti si plin de turisti europeni - dar nu a fost rau, ba din contra poate). Cu atat mai mult ca am gasit si bere la bar! - Casablanca, un lager marocan foarte bun. Cu ajutorul unui baiat local de treaba pe care l-am plimbat pe motor pana la o parcare privata ca sa-mi arate unde e (o curte plina cu scutere si masini de abia am gasit un colt), am plasat si motocicleta in siguranta peste noapte. Am terminat si ziua dupa o plimbare nocturna prin medina, care se mai linistise putin (haosul maxim parea sa fie intre lasatul serii si 23:00 asa). Am reusit sa ne si pierdem vreo 20 de minute cu toate telefoanele si gpsurile din lume. - luptandu-ma cu denivelarile din parcarea de la Legzira - pana la punctul de belvedere pentru faimoasele arce, ne-am luptat cu vreo 700 de m de off-road - arcele! - ultima privire - crocoparc Agadir - dupa ce ne-am luptat cu tot Marrakeshul, ne-am mai linistit putin - locul de odhina al motoretei, intr-un colt de parcare - plimbare nocturna - jurnalul zilei

Ziua 8 Dimineata (in fine, cand am reusit sa pornim), am incercat sa bifam cateva lucruri din Rabat: Madrasa Abu al-Hasan din Sale, turnul Hassan, Mausoleul Mohammed al V-lea (destul de impresionant, cu garzi, babe venite in pelerinaj, turisti si un nene care citea in continuu din Coran) si Kasbahua (cetatea). Ne-am continuat drumul pe autostrada cu care ne obisnuisem deja pana la Casablanca: piata Mohammed al V-lea (deja ne dam seama ca fostul sultan si rege al Marocului era destul de venerat de oameni, sau cel putin de autoritati), catedrala din Casablanca (sau Biserica Inimii Sacre) - care acum este un centru cultural, se afla in renovare din pacate. Am dat o tura la pas si prin centrul vechi (medina) care se pare ca este in mare parte un bazar imens (o experienta interesanta dar desi chiar aveam nevoie de o curea, nu mi s-a parut deloc tentant sa fac shopping in momentul ala acolo) si apoi, cireasa de pe tort: Moscheea Hassan al II-lea - printre cele mai mari din lume, unde dupa ce am bajbait putin dupa intrare, bilete si am cunoscut o marocanca batrana care facuse medicina in Romania si vorbea romaneste, am reusit sa intram si inauntru (lucru care nu este posibil in majoritatea moscheilor functionale - cum era si asta - din Maroc). Casablanca, chiar daca din pacate nu am reusit sa stam acolo mai mult de 4-5 ore, nu ne-a lasat cea mai buna impresie din lume: este un oras imens (cel mai mare din Maroc si printre cele mai mari din lumea araba, cu peste 3 mil de locuitori in oras si vreo 12 in zona metropolitana), extrem de agitat si "plin de viata", deci obositor. Uneori ne-am facut drum cu greu cu motoreta printre magari si tarabe, am vazut scutere linistete parcate frumos, impinse si trase fara mila de parcagii pentru a face loc unor masini si multe altele. E clar insa ca orasul are un farmec aparte si Hassan al II-lea este o structura extrem de impresionanta. Dupa ce am facut plinul (aici am impresia ca am inceput sa cred ca indicatorul de benzina al 1190ului nu mai arata nivelul corect - ceea ce s-a dovedit adevarat mai tarziu) si i-am mai dat putin pe autostrada, ne-am decis ca e momentul sa trecem pe drumuri mai mici, pe coasta: in El Jadid am dat A1 pe R301, chiar daca incepea sa se intunece si era clar ca ne va lua mai mult timp. Peisajul s-a transformat intr-unul foarte interesant, drumul era ok, insa dupa o ultima oprire intr-o benzinarie mica - unde am ras mult de un tip care tot incerca sa o ia din loc cu mopedul, insa dupa cateva momente ii zbura bujia la cativa metri - s-a si intunecat. Peste tot citisem ca este o idee foarte proasta sa mergi prin Maroc noaptea si putem sa confirmam: aproape peste tot bezna totala (iar ceata care venea dinspre ocean nu ajuta, in unele locuri eram nevoiti sa mergem cu 30-40 km/h pentru ca nu vedeam nimic), tot felul de kamikaze pe drum: mopede sau carute (carute e mult spus, mai degraba placi de lemn pe doua roti trase de magari sau catari) fara aabsoooluuut nici o lumina sau piese reflectorizante, camioane care mergeau cu o viteza astronomica si/sau ne depaseau la milimetru (efectiv dupa unele ne era imposibil sa ne tinem), masini din contra sens care ne dadeau flashuri aparent fara nici un motiv sau tineau faza lunga parca voit sa ne orbeasca, oameni care mergeau sau stateau pe drum sau in camp in bezna totala, aparent la km si km de cea mai apropiata asezare. Au fost vreo 120 de km foarte stresanti si obositori, dar am ajuns cu bine in Essaouira, unde aveam urmatoarea rezervare, unde altundeva: in medina. De data asta insa nu aveam voie sa intram cu motocicleta acolo, a trebuit sa o lasam in parcarea speciala de la intrare, unde evident a trebuit sa platim unei haite de parcagii (dupa ce Mihaela a negociat cu succes cativa zeci de dirhami). Cazarea a fost ok (mai ales in comparatie cu prima noapte care a ramas un fel de etalon), insa aveam de mers peste 1 km de la parcare pana acolo. La ideea tipului care se ocupa de unitatea de cazare (un tanar simpatic), pentru ca era exclus sa tinem bagajele peste noapte pe motor, si ar fi fost destul de greu sa facem asta cu carca, am platit un nenea cu un vehicul tractabil pe roti (carucior), sa ne care cuferele de la parcare la cazare. Omul era cumsecade si bagajele au ajuns bine. Motorul l-am pus la somn (husa, antifurt, alarma pe disc, ghidon blocat) si dupa o plimbare nocturna pe stradute (deja aproape pustii), niste shopping de conserve (toate localurile care aratau macar putin decent erau inchise la ora aia) si eschivarea de niste domni care incercau sa ne vanda marijuana si alte droguri pe baza faptului ca acolo era ok, nu ca in Marrakech, am zis ca este momentul sa incheiem ziua. - Madrasa Abu al-Hasan din Sale - turnul Hasan (terminat doar pe jumatate) si coloanele ce ar fi trebuit sa formeze cea mai mare moschee din lume, in secolul al XII-lea care, evident, nu a mai fost terminata - Mausoleul lui Mahommed al V-lea - priveliste din Kasbah din Rabat - in Grand Taxiurile astea (taxiuri intre orase), de obicei Mercedesuri albe, vechi, de multe ori erau 5-6-7 sau chiar 8 persoane inghesuite. - de prin Casablanca - piata Mohammed al V-lea - catedrala din Casablanca (negocieri cu parcagii, catre care am fost indrumati chiar de cei de la securitatea moscheei) (evident, a trebuit sa ne descaltam, noroc ca aveam sosetele alea bune) - Hassan al II-lea - intre El Jadid si Essaouira - SSTBE - serviciul special de transport bagaje in Essaouira - plimbare romantica la miez de noapte Ziua 9 Asa cum am inceput sa ne obisnuim, dimineata totul arata mult mai bine si prietenos. Orasul vechi (care face parte din patrimoniul UNESCO - acelasi din ultimele poze nocturne din postarea trecuta) era mult mai curat, multa lume, magazine. Ne-am invartit pe zidurile cetatii (unde s-au filmat cateva scene din Game of Thrones - fanii sigur o sa le recunoasca in poze), in portul pescaresc (foarte interesant, dar cu un miros teribil - de peste imputit ca sa-i zicem pe nume), si am baut un pahar de suc de rodii (foarte bun), convinsi de un francez care filma un documentar pe acolo. Spunea ca a facut unul si in Romania si s-a bucurat sa schimbam cateva vorbe. Inainte de toate astea insa, domnul de la SSTBE era la usa punctual, asa cum convenisem cu o seara in urma, sa care bagajele inapoi. Am avut o mica surpriza cand am ajuns la motor si am vazut ca motorul statea cuminte in soare, cu husa data disparuta. Am cerut lamuriri de la parcagii (o parte din ei erau aceeasi) care au incercat sa-mi explice ca a luat-o vantul. La randul meu, am incercat sa le explic ca e imposibil (husa chiar e cam mica si sta foarte strans pe motor). Nu m-am lasat si dupa putin dat din maini oamenii razand scot husa de sub o masa la care stateau si mi-o returneaza. Probabil ca au mers pe principiul ca daca merge bine, se fac cu o husa, daca nu, nu. Nu departe de Essaouira, la cativa km la sud am facut o oprire la Cooperativa Agricola Feminina Tilila. Maroc este singura tara din lume care produce ulei de argan, iar in locul asta il faceau cu metoda traditionala, totul manual, de la spart cojile semintelor la zdrobit miezul, iar noi puteam sa observam procesul si sa gustam produsele rezultate, totul gratuit. Ei sustin ca este si o forma de ajutor pentru femeile care lucreaza acolo, fiind din medii defavorizate sau cu probleme. Clar ca este o munca grea, asa ca am cumparat cu placere cateva mici creme, ulei, care s-au tranformat in suveniruri (foarte reusite zic eu) pentru cei de acasa. Nu am mai mers mult si am inceput sa vedem faimoasele capre cocotate in copaci (supravegheate de cate un cioban, dar si ei erau pasnici si linistiti). Caprele in general sunt haioase, dar sa le mai vezi si cocotate in copaci... Cert e ca treaba asta e unica, iar ele se suie doar in argani. Oricum, nu ai cum sa nu te opresti pentru cateva poze. A urmat o oprire la o turma de camile, dar nu am putut sa stam foarte mult pentru ca am fost asaltati de un domn si un copil, fiecare venind in fuga, (de la o distanta destul de mare) din sensuri diferite, sa ne ceara, evident, bani ca sa ne uitam la camile. In Agadir (un oras modern, pe stil European, pentru ca cel vechi s-a prabusit aproape tot in urma unui cutremur din 1960) nu am reusit sa ne urcam la cetate (drumul care parea sa duca era cu semn de interzis) asa ca ne-am multumit cu unul din restaurantele pe stil European (spaniol daca tin minte bine) si o plimbare pe plaja superba. Oameni in costume de baie (cu atat mai putin femei) nu am vazut, asa ca am decis sa renuntam la ideea de baie. Ne-am indepartat de coasta si a urmat un drum catre Tafraout (acolo unde aveam urmatoarea rezervare) virajat, foarte fain, unde nu stiu daca am vazut o masina sau doua in zeci de km. Chiar daca l-am facut pe inserate a fost o experienta frumoasa si apoi nici restul drumului facut pe intuneric nu a fost chiar asa rau sau asa de lung, chiar daca am facut mai multi km de drum foarte ingust (nu prea incapeau o masina si motorul, cu atat mai putin doua masini) si cu mult praf/nisip pe margine. Am ajuns si in Tafraout , un orasel mic (cica vreo 5 mii de locuitori), situat intr-o vale frumoasa din muntii anti-atlas. Cazarea chiar ok (un hotel mai pe standarde normale), gazda foarte ok, plimbare prin orasel ok, gasit restaurant (care parca amintea de unul de pe la noi dintr-un orasel mic) cu pizza si inca alte cateva preparate (nu cele mai bune din univers, dar tot asa cu oameni prietenosi). - jurnalul zilei precedente - cetatea Essaouira - portul Essaouira - suc de rodii la intrarea in port - o scoala (liceu?) langa parcarea unde lasasem motorul - femei din cooperativa in timpul procesului de obtinere al uleiului de argan - caprite in copac, totul normal - camilele inainte sa fim asaltati de parcagii camilelor - o bere (Flag - marocana, buna) la restaurantul din Agadir - plaja frate, ce mamaia, vama, costinesti, nisipurile de aur?? - plaja, baietii la fotbal, cetatea din Agadir, si un inscris tipic pe dealuri, ceva mai mare aici. Ulterior am aflat ca scrie "Dumnezeu, tara, rege". - drumul frumos, virajat, pustiu si apoi cel ingust prins pe noapte catre Tafraout - camera noastra din Tafraout, o gura de aer dupa atatea medine si riaduri

Ziua 7 De dimineata, situatia se prezenta diferit, era alta atmosfera, alta lume pe strada, copii care se duceau la scoala, femei la cumparaturi, parca toti nebunii din timpul noptii disparusera. Am facut o scurta plimbare cu gandul sa iau o cartela sim (daca foloseam cartelele noastre pentru net, trebuia sa scoatem 8 Euro/mega (!)) - ceea ce nu am gasit din pacate si sa schimb niste USD in Dirhami. Am facut asta la o banca, foarte civilizat, am primit bancnote mici - de 20 si 50 si doar cateva de 200 (asa cum citisem ca e bine sa primesti pentru ca pentru cele mari va spune lumea ca nu are rest). Am burdusit portofelul si vreo doua buzunare cu dirhamii primiti pentru cei 600 USD. Ne-am gandit ca este o idee buna sa mergem in prima zi mai mult pe autostrada pana cand ne prindem cum stau lucrurile prin trafic, plus ca ne propusesem destui km si lucruri de vazut. Traficul e de veselie maxima, atat prin oras cat si in afara: multi fac cam ce vor, kamikaze cu mopeduri, camioane africane umplute pana la refuz cu tot felul de chestii, oameni carati in furgonete ca pe marfa, masini vechi de zeci de ani sau Dacii la toate colturile (stiam ca e fabrica Dacia in Maroc, dar nu ma asteptam sa vad atatea. Sigur sunt mai multe ca in Romania!). Faptul ca am vazut urmarea unui accident nasol si fix momentul cand bagau un cadavru in sac nu prea ne-a ajutat. Prima oprire am facut-o in Asilah unde au o medina foarte frumoasa si ingrijita, ne-am invartit pe acolo, am mancat un couscous si un tagine (la preturi pentru europeni, evident) dar foarte bune - de fapt, s-au dovedit a fi cam cele mai bune din toata excursia si am platit unui parcagiu 10 dirhami. Aproape peste tot pe unde am oprit a trebuit sa facem asta, fie ca era vorba de o ora (5-10 dirhami) sau peste noapte (aprox 50 dirhami sau in cateva ocazii si mai mult): apar tot felul de personaje cu veste reflectorizante ca sa para mai oficiali si cer bani pentru parcare. Cu unii am reusit sa negociem, cu altii nu. Foarte insistenti si, de cele mai multe ori, foarte antipatici, dar presupun ca face parte din experienta. I-am dat tare pana in Rabat, unde aveam urmatoarea rezervare (de fapt in Sale, langa Rabat, peste rau), tot pe autostrada, oprindu-ne doar pentru a alimenta si o pauza mica sau doua. Cu benzinariile este destul de simplu: au doar un tip de benzina si un tip de motorina, iar alimentarea trebuie platita la baietii de la pompa. Benzina nu este foarte ieftina cum poate se asteapta unii. E mai ieftina comparativ cu Romania (parca era pe la aprox 5 lei/L), insa Maroc are printre cele mai mari tarife la carburanti din toata Africa. Alt lucru care ne-a atras atentia au fost unele blocuri de-a lungul drumului in unele zone (e adevarat, parca nu foarte multe), dar de o saracie si mizerie extrema. Ganditi-va la blocurile alea de 3-4 etaje sau cat au din Ferentari (no offence) si multiplicati de cateva ori ca sa va faceti o imagine. In alta ordine de idei, am inceput sa dam si de oameni prietenosi, simpatici, care doar voiau sa ne intrebe de unde suntem, cum ne numim, unde mergem, etc. In Salem, desi zona unde stateam nu arata grozav (ca majoritatea medinelor), insa riadul rezervat de data asta era foarte foarte fain - cred ca cel mai frumos pe care l-am avut in Maroc (la 40-50 Euro parca - in conditiile in care se gasesc multe si la 20-30, deci putin mai scump dar cu folos). De asemenea, am putut sa ducem motocicleta (pe o straduta pietonala foarte ingusta - asta in sine a fost o aventura) pana aproape de intrare unde a stat foarte bine, fara sa platim vreun parcagiu. Seara am facut o plimbare in medina, pana la portul turistic unde am gasit un restaurant fain. - jurnalul zilei precedente - zidurile medinei din Tangier, in spatele carora am avut cazarea - parcarea motoretei, langa clubul de noapte. Dimineata avea si un vecin - carnea asta de miel din Asilah a fost super super gustoasa + niste cartofi parjiti probabil ca sa fie interesant pentru americani(copiii se pare ca erau invatati sa strige "no photo" cand gineau turisti pusi pe poze) (se pare ca le placeau mult tricicletele astea pentru ca sunt peste tot) (2 motoare cu numere de Maroc si unul de Italia. Parcagiul nostru a tinut sa ne precizeze ca marocanii sunt rideri foarte buni, desi cred ca cele din poza erau inchiriate de europeni) - Asilah - pauza de alimentare, un red bull cu litere arabe, mi s-a parut ca arata interesant - bulevard frumos, imens cu palmieri si steagurile Marocului, la intrare in Sale + tot felul de garzi inarmate care pareau sa pazeasca ceva palate/resedinte - prin Sale, incercand sa ajungem la cazare - pe drumusorul catre cazare, inspectandu-l intai la pas - aproape la capat, mai trebuia trecuta doar pe usa, insa cu bagaje nu avea loc - riadul nostru, diferenta de la cer la pamant intre asta si prima noapte - priveslite interesanta la cateva sute de m de cazare: oceanul, cimitirul pe partea cu Salemul si in indepartare Rabatul - ceai, cola, fructe de mare si un tagine bun - street art? - jurnalul zilei

In mare parte da Din pacate nu am ajuns pana la Plaje Blanche, cel mai in sud pe coasta am fost in Sidi Ifni si in sud-est, intr-adevar, pana la dunele din Sahara Cat de curand revin si cu restul excursiei

Ziua 3 Dupa ce ne-am urnit, dupa un drum scurt, am ajuns in Granada unde aveam pe lista celebrul Alhambra. Am avut o mica dezamagire cand am aflat ca pentru ziua aia nu mai erau bilete la vanzare asa ca am reusit sa vedem doar zona gratuita care insa tot a fost foarte frumoasa. Cu toate astea, mi se pare foarte ok cum procedeaza: limitarea vizitatorilor! Altfel, se poate ajunge la situatia pe care o avem noi la Bran sau Peles unde vizitatorii se calca in picioare si vizita se transforma intr-o experienta neplacuta. Asa ca daca aveti Alhambra in plan, e bine sa luati biletele online, din timp, frumos si civilizat. A urmat o vizita scurta in Priego de Cordoba si apoi destinatia finala pentru ziua aia: Cordoba. Cel cu apartamentul ne-a propus si un loc de parcare intr-o parcare dintr-un bloc, cu 10 Euro, oferta pe care am refuzat-o politicos in ideea de a tine motorul pe strada. Omul a insistat super mult spunand ca o sa fie "party party" noaptea aia pe strazi si ca nu este safe. Cand a vazut ca nu o da la pace cu mine, mi-a oferit locul de parcare gratuit, doar sa bag motorul acolo. Pana la urma am acceptat si, evident, i-am si achitat. A fost o idee buna pentru ca fix in seara aia am avut norocul sa prindem pe strazile orasului o procesiune cu figurine crestine carate de sute de oameni prin tot orasul vechi (cred ca tipul asta de procesiune are un nume specific), ceea ce a fost interesant de vazut. Ziua am terminat-o, de data asta, cu o masa foarte buna la un local. - alarma cumparata special pentru excursia asta, cu asteptari de a lasa motorul prin locuri dubioase in Maroc - dimineata am lipit GoPro-ul de casca si am facut niste probe - rodii in Granada, simbolul al orasului si al regiunii - o parte din zona gratuita a Alhambrei - update cu intepatura de albina, la un McDonalds din Granada - cafenea pentru fanii Atletico Madrid din Priego de Cordoba - Priego de Cordoba - Cordoba - jurnalul zilei Ziua 4 Dupa micul dejun si un drum placut, a urmat capitala Andaluziei, Sevilia. In timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie am incercat sa vedem ce este cel mai interesant: Catedrala Seviliei unde este Christophor Columb, Piata Spaniei, etc. In drumul nostru catre Cadiz ne-am oprit si in Jerez de la Frontera (oras cunoscut cu siguranta de fanii motorsportului) unde am vazut Alcazarul. Ne-am cazat in Cadiz (unde am avut o mica bataie de cap cu parcarea motocicletei pentru ca in centrul vechi unde stateam - plin cu stradute inguste - nu aveam voie sa o lasam de riscul amenzilor, asa ca a trebuit sa o ducem intr-o parcare moto super arhi plina de scutere si motociclete de isi parcau oamenii motoreletele la mm unele de altele). Am terminat ziua cu o plimbare nocturna in oras si pe plaja. - cine se trezeste devreme... - vederea de pe terasa apartamentului - cafea Monster! - Sevilia - Jerez - podul catre Cadiz - Cadiz. Bere Cruzcampo si paella cu orez negru. A fost mai buna decat pare Ziua 5 Am vazut putin orasul de dimineata (plaja, un turn celebru cu o priveliste super) si ne-am continuat drumul catre Capul Trafalgar, urmatorul pe lista - unde am stat putin de vorba cu un spaniol cu un BMW (care stia engleza!!!) si care fusese recent cu motorul in Maroc, ne-a dat cateva informatii, i-am recomandat sa viziteze Romania si am facut schimb de numere de telefon. Am fost foarte aproape si de cel mai sudic punct al Europei: Punta de Tarifa, insa am preferat sa urcam iar prin parcurile naturale Los Arcornocales si Sierra de Grazalema (cu drumuri foarte faine prin munti), cu destinatia finala Olvera, orasul alb, celebru pentru plantatiile de maslini. In drum ne-am oprit si in Grazalema si Zahara de la Sierra, doua orasele superbe. - jurnalul zilei precedente - parcarea moto - asa l-am gasit pe unul parcat. A fost foarte greu sa scot vacuta de acolo. - priveliste din unul din sutele de turnuri din Cadiz. Asta cica era cel mai celebru. - parca parca arata putin arabesc - Atlanticul vazut de pe plaja din Cadiz. Urma sa-l mai intalnim de multe ori - ne-am jucat putin cu pozitia GoProului - Capul Trafalgar - incepea sa ne rupa soarele. Apropo, era foarte cald o mare parte din zi. - ceva vacute delicioase, mai ales cozile alea de taur - catre parcurile naturale - Grazalema - ceva superbitati dupa Grazalema - Zahara de la Sierra - zi super incheiata super la o carciuma buna si ieftina din Olvera cu niste licori magice - cazarea si locul de odhina al motoretei - jurnalul zilei Ziua 6 Ne-am trezit cu gandul la faptul ca urma sa trecem garla si sa mergem intr-un teritoriu necunoscut, dar si asa am incercat sa profitam la maxim de zi, mai ales ca feribotul era abia seara. Am urcat la cetatea si catedrala din orasel, apoi am dat linistita Olvera pe Ronda, plina de turisti asiatici (chinezi? - pe care deja am inceput sa-i sesizam la volanul masinilor, inainte de Ronda, conduceau extrem de prost), dar cu niste lucruri interesante: podul nou si arena coridelor - printre cele mai vechi din Spania si cu ringul cel mai mare. Au urmat opriri scurte in Gaucin (cafele si jamon super bune si ieftine) si Casares, ambele orasele albe superbe cu cetatui cocotate pe stanci. Am luat pulsul si in Estepona, pe litoral. Aici am incercat sa ma uit mai atent la discurile din fata pentru ca aveam impresia ca mica problema la franare (de care stiam) se accentuase pe virajele tocmai parcurse. Evident ca nu am vazut nimic, dar la intoarcerea in Bucuresti mi s-a (re)confirmat ca discurile pe fata sunt putin strambe (mai are cineva problema asta pe 1190?). Am luat-o agale pe coasta pana in Algeciras de unde urma sa luam feribotul. Biletele erau cumparate mult din timp, online, iar noi am ajuns cu o marja buna asa ca am mai stat putin intr-un scuar: deja ni se parea ca miroase putin a Maroc: arhitectura (parca si mai si ca pana atunci), nebunia de pe strazi, jumate din pareau arabeti, etc. Cu vreo ora si jumatate inainte de plecarea barcii ne-am pus frumos in port, am fost aproape primii. Usor usor au inceput sa se stranga la coada de imbarcare tot felul de personaje, de departe cele mai "pitoresti" erau 3 persoane de culoare, fiecare cu cate un Peugeot 504 break (google it) identic, pline cu tot felul de cacaturi, probabil luate de pe la gunoaie (dar care probabil erau valoroase in Maroc). Am fost putin surprinsi ca nu mai era nici un motociclist care sa se imbarce si cu 2-3 exceptii, nu mai era nici o masina cu europeni. Imbarcarea a decurs bine, motorul l-au legat doar cu o chinga, dar apa a fost linistita. Traversarea dureaza o ora si 30 de minute, timp in care trebuie sa facem o parte din formalitatile vamale: trebuie sa completam o hartie cu ceva informatii, ceea ce nu a fost greu pentru ca era si in engleza (parca), daca nu, sigur in franceza: cat stam, date despre noi, despre motor, etc. Al doilea lucru important era sa primim in pasaport stampila (viza sau alte treburi nu sunt necesare, vaccinuri nu sunt obligatorii - chiar si asa l-am facut pe cel de hepatita A just in case si cred ca a fost bine). Pentru asta a trebuit sa asteptam ceva mai mult pentru ca domnul care avea sarcina asta (vames) se uita la meci (juca Barcelona cu nu stiu cine) si musai trebuia sa vina pauza ca sa se apuce de pasapoartele noastre. Omul era foarte relaxat: imbracat lejer, slapi (!), rupea pe engleza. Ne-a intrebat ce traseu avem si a tinut musai musai sa afle exact unde vom sta intr-un oras cand au auzit ca mergem pe acolo (parca Marrakesh). A trebuit sa ma duc la motocicleta sa iau rezervarea pentru orasul respectiv (le aveam printate) si sa ii arat omului, care si-a notat adresa si numele cazarii. Supriza mare ne-a bubuit cand ne-am gandit sa aruncam un ochi pe maps sa vedem pe unde suntem si ne-am dat seama ca nu "aterizam" in Tangier asa cum luasem biletul, ci la vreo 60 de km in est. Ne-am panicat putin pentru ca Mihaela credea ca debarcam in Ceuta, enclava spaniola in Maroc, despre care citisem ca este o idee foarte proasta pentru ca se face trafic de droguri si de persoane, iar vama poate dura foarte mult pentru ca sunt pusi pe controale drastrice. In plus, era 12 noapte si citisem peste tot ca orice ai face e bine sa nu conduci noaptea pe acolo! Am cerut lamuriri de la cineva care lucru pe feribot (care era si barman) si ne-a lamurit: noi nu aveam bilete pentru Tangier, ci pentru Tangier M. Pai nu e acelasi lucrul? Nu! Tangier M este la 60 de km de Tangier. Ok, super! Am aruncat un ochi catre tarm care parea (probabil era si in mintea noastra) destul de amenintator: intuneric, un taluz imens de beton, macarale uraise, bezna si scris in araba cu pietre pe un deal din zona (mai tarziu ne-am dat seama ca le place mult de tot treaba asta pentru ca se practica in toata tara - nici pana azi nu am aflat ce scriu ei pe dealuri cu pietre albe, dar in gluma am stabilit ca sigur trebuie sa fie allahu akbar. Ne-am dus la motor, ne-am echipat, am sunat gazda sa ii spunem ca intarziem. Pentru canu aveam idee cum este drumul pe coasta, putin mai scurt, am decis sa-l luam pe cel mai lung, aprox 70 km, pe autostrada. Inainte de asta insa, a mai fost un control vamal, care se pare ca era axat pe verificarea motocicletei. Au vrut sa clarifice ca sunt proprietarul (ceea ce cred ca a ajutat la grabirea formalitatilor) si a luat talonul pentru verificari. Partea buna este ca nu ne-au cerut sa verifice bagajele cum au facut cu multe masini din jurul nostru. Dupa vreo 30 de minute de asteptare au zis ca totul e ok, ne-au dat o hartiuta (pe care ne-au cerut-o, nevoie mare, alti vamesi aflati la 40-50 de m). Ne-am luat inima in dinti si i-am dat tare pe autostrada (110-130 km/h), drum care a decurs destul de ok cu exceptia a vreo doua camioane care s-au aruncat in fata noastra si a trebuit sa le evitam). Cand am iesit de pe autostrada am platit-o (baiatul a acceptat si monede Euro), a trebuit sa dam prioritate unui card de zeci, daca nu sute de microbuze (!!) pline cu femei (probabil veneau de la o fabrica ceva, dar de retinut ca era trecut de 12 noaptea) si am intrat in Tangier. Aici socul a fost ceva mai mare: mizerie, magari maidanezi (!) trafic razna, scutere, toata lumea pe treaba lui, toata lumea mergea fix cum voia. Pentru cine a fost in Albania sau Istanbul, traficul e cam asa, doar ca mult mult mai rau. Mai tarziu am observat si ca traficul pe timp de zi e mai ok, seara parca iau toti razna. Am incercat sa ajungem la locatia convenita cu gazda noastra, Mustafa. Nu am nimerit-o din parima si cum ne-am oprit au navalit oameni pe noi in diferite stari de degradare (ba fara un ochi, ba cu haine mai mult sau mai putin jegoase) sa ne intrebe daca vrem cazare. In final am dat si de locatia corecta cu ajutorul maps.me, l-am sunat pe Mustafa, a venit sa ne ia, ne-a aratat camera noastra care era in aceeasi casa unde statea si el. Cazarea noastra (si nu sunt deloc genul care sa se planga): arata mult mai bine pe air bnb unde o rezervasem, curat nu era; camera extrem de mica; baia - foarte interesant - se incuia pe exterior, nu si pe interior, deci teoretic cineva te putea bloca acolo in timp ce-ti vedeai de treaba; Mustafa (care statea la etajul de sus) avea o tuse foarte urata (sper ca e ok omul, chiar a incercat sa fie de treaba si ne-a primit cu un "WELCOME TO AAAFRIIICA!" care a ramas antologic). Motorul a trebuit sa-l lasam la vreo 200 de m (ceea ce nu a fost o problema), dar am preferat sa urcam tot bagajul in camera (abia au incaput caseurile pe scari, asa de inguste erau), chiar daca am lasat motorul "in grija" unui parcagiu (lucru care era la ordinea zilei dupa cum aveam sa aflam), langa un club de noapte. Parcagiul, care stia si el ceva engleza (oricum mai bine ca spaniolii), nu s-a multumit cu 2 euro (inca nu schimbasem Dirhami) pe care i-am dat (desi Mustafa mi-a confirmat ca e un pret corect). Pana nu i-am dat inca 2-3 dolari nu s-a linistit. Presupun ca era totul ok si daca nu ii dadeam nimic, dar m-am gandit ca e mai ok asa. Oricum am scos toata artileria grea pregatita special pentru Maroc: husa moto, antifurt, alarma pe disc, ghidon blocat, iar pentru noi spraiuri paralizante, briceag cu lama mare si fluiere - poate suna putin exagerat si clar nu am avut nevoie de ele toata excursia (a fost poate doar un momement sau doua mai ciudate), dar cel putin ne simteam mai bine cu ele. Ajunsi in camera, ne-am linistit, dar tot nu scapam de sentimentul ca orasul e naspa, cazarea e naspa, etc. si speram sa nu fie asa toata excursia. Putin putin ne-a ajutat sa ne simtim mai bine cei 1.5 L de whiskey luati special in bagaje pentru Maroc (stiam ca se gaseste greu) - evident nu l-am baut pe tot, dar i-am facut inaugurarea si ne-am bagat la somn. - Olvera, dimineata pe racoare (nu eram noi extrem de matinali, dar soarele rasarea foarte tarziu) - Ronda - Gaucin - Casares - cina? - Estepona - Algeciras - Algeciras in port, asteptand nerabdatori is iscodind viitori colegi de barca - singura motoreta de pe feribot - welcome to aafriiiiica! - camera noastra din Tangier (deja se vede cam 1/2 din ea in poza)

Da, foarte plauzibil sa fie asta media. Si undeva la sub 300 km/zi. Am avut zile si cu 100 km, am avut si cu 900. Ziua 0 Pregatirile pentru toata treaba au inceput, evident, cu multe luni inainte si aici pot sa includ: completarea echipamentului (ne-am gandit ca ne-ar fi utile niste geci super aerisite de vara, casca noua, etc.), informarea (on line) despre ce avea sa ne astepte si ce putem sa vedem, biletele de avion Bucuresti - Malaga si retur, gasirea unui transportator pentru motocicleta, biletele de ferry, bagajele, expedierea motocicletei, rezervarea unor nopti de cazare, in special in Maroc, etc. Desi eram cu toata treaba asta in minte parca in mod constant cu vreun an inainte de excursie, totul a inceput cu adevarat si am realizat ca o facem in ziua in care am trimis motocicleta si bagajele, cu aproximativ o luna inainte sa plecam si noi. - motoreta si bagajele urcate cumintele in duba Ziua 1 Ne-am urcat in avion nerabdatori sa ne revedem cu motorul si sa incepem toata treaba. Am decolat undeva dupa pranz, insa este un zbor lung si am ajuns abia dupa-amiaza la destinatie. Desi aveam in plan sa vedem si Malaga in ziua aia, am pierdut destul de mult timp cu gasirea unui Uber (masinile Uber sunt cam la jumatate de pret fata de taxiurile normale - albe, dar cativa soferi Uber ne-au anulat comenzile, nu stim exact de ce, apoi cel care totusi ne-a luat mi-a stricat nota generala de 5 stele curat, cu o evaluarea de 4... tot nu stiu de ce) de la aeroport catre locul unde ne astepta motocicleta (locatie aflata de altfel foarte convenabil fata de aeroport, la aproximativ 15 minute de mers cu masina). La locatie am mai pierdut aproape doua ore pentru ca adresa l-a dus pe uberist la vreo 1 km de unde trebuia sa ajungem si cum nu cunosteam ne-a lasat acolo, apoi locatia GPS pe care o aveam era pusa vis-a-vis pe sosea fata de unde se afla motocicleta si am stat ceva pana sa ne dam seama). Cu toate astea preluarea motocicletei a decurs foarte bine, neamtul care se ocupa de depozit a fost foarte dragut si de ajutor. Am decis sa mergem direct catre cazarea rezervata din timp in El Chorro, aflat la ~60 km de Malaga. - motocicleta pregatita frumos in fata depozitului (care era si un centru de inchiriere moto) - parcarea unde am lasat motorul peste noapte - la capatul potecii, sus la vreo 150 m se afla si cazarea - jurnalul zilei Ziua 2 Ne-am mai dezmeticit putin din sentimentul foarte straniu ca bantuim cu motocicleta prin Spania, la mii de km de Bucuresti si am pornit la drum, cativa km, catre locul de unde incepea drumetia prin Caminito del Rey (evident, cu biletele cumparate mult din timp) - cu siguranta unul din punctele culminante ale excursiei! Nu intru in detalii (sigur cei care ajung in zona stiu despre atractia asta, cum a fost printre cele mai periculoase drumuri din lume pana acum cativa ani, inainte de renovare, privelistea spectaculoasa, etc) si voi lasa mai mult pozele sa incerce sa descrie experienta. Porniti iar la drum, inainte de o oprire relaxanta in Antequera am reusit sa fiu intepat iar de o albina; a urmat o oprire pe plaja din Nerja si una pe plaja din La Herradura unde am reusit sa fac si o baie inainte sa ne indepartam de coasta. Am gasit o pensiune draguta in Lecrin, aproape de drumul principal. Prima experienta cu bucataria andaluza nu a fost de nota 10: unul din putinele localuri (mai degraba bar) deschise din orasel (adica unul din cele doua), ne-a adus niste peste congelat la unul din feluri. - Caminito del Rey - Antequera - Nerja si apoi La Herradura - nu stiu daca era cel mai urat caine din lume, dar din Lecrin cu siguranta - jurnalul zilei

Mulumesc! Oh da, am multe povesti cu, despre si de pe ferry! Coming soon!

Salut, Iata calatoria noastra in Andaluzia si Maroc, facuta in toamna lui 2019. Urmeaza poze, cateva cuvinte, impresii generale, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 18 zile - start: Malaga, Spania (27 septembrie 2019) - tinta: explorarea andaluziei si a marocului - final: Malaga, Spania (14 octombrie 2019) - km: 4938.1 km - timp petrecut in sa: 72:41 ore Linkuri catre traseul exact, facut in Google Maps, asa cum l-am parcurs (cu linkuri separate pentru Spania si doua linkuri pentru Maroc): https://drive.google.com/open?id=1oQznoHdmoIVCmZO7nDAxmk0bc8GshiP_&usp=sharing - Andaluzia https://drive.google.com/open?id=1LXXhPN6Zn2Li94bo4gshpLTi0emHl53F&usp=sharing - Maroc partea 1 https://drive.google.com/open?id=1MIRso_DnpGBIJ5U-OpLX9qEHQUoH4SZZ&usp=sharing - Maroc partea a 2-a (doar doua portiuni intre Olvera si Ronda in Spania si apoi ziua 11 din Maroc - ziua 17 din excursie - in care nu a functionat telefonul, insa in locul carora am refacut traseul in Maps).

Multumesc! Revin cu Spania si Maroc cat de curand!

Ziua 7 Noaptea aia a fost o furtuna cu tunete si fulgere cum nu mai vazusem de multa vreme. Desi ne gandeam ca e super ca nu ne-a prins pe motor si a 2-a zis era senin, tot ne-a afectat prin faptul ca a intrat apa pe la un senzor al KTMului (asta am aflat dupa ce am citit pe net ca toti se plangeau de aceeasi problema mai ales dupa ploi si dupa ce si-au spalat 1190-urile) de primeam eroare in bord si stopul statea non-stop aprins(!). Nu prea e placut si safe sa stii ca cei din spatele tau nu sunt semnalizati atunci cand pui frana, insa spre bucuria noastra, problema s-a rezolvat de la sine pe la finalul zilei (probabil ca s-a evaporat apa de pe unde era bagata). A urmat putina relaxare si baie pe alta plaja foarte celebra: Voidokilias. Am incercat sa ajungem si la cascada Neda, insa desi am facut cu stoicism cativa km de offroad, cand am ajuns la punctul unde trebuia sa lasam motocicleta si sa mai mergem ~1 km, am facut cale intoarsa. Oricum, a fost o ocazie buna sa intram iar in munti si sa ne bucuram de ceva peisaje si viraje, orasele mici, etc. A urmat o oprire surpriza la un templu de-al lui Apolo despre care nu stiam dar care se pare ca este cel mai bine prezertvat din Grecia, o vizita in oraselul din munti Dimitsana si muzeul dedicat dispozitivelor actionate de forta apei (suna plictisitor dar a fost destul de interesant). Seara am ajuns in Olympia, un orasel statiune construit probabil special pentru vizitarea sitului antic al Olympiei aflat in vecinatate. - din lipsa de timp (si putina lene) nu am reusit sa ne bucuram de piscina cazarii care arata foarte bine - aproape de plaja - baie si plaja iar aproape singuri in pustietate, oamenii astia care se duc la Mamaia nu stiu ce pierd - catre cascada Neda - templul lui Apollo - Dimitsana - o cafenea de pe drum dintr-un orasel - strada principala din Olympia - jurnalul zilei Ziua 8 Prima parte a zilei am petrecut-o explorand situl arheologic Olympia si apoi am luat-o frumos catre Patras, cu o oprire in Katakolo. La destinatia noastra am avut o supriza neplacuta atunci cand nu am mai reusit sa dam de gazda noastra care trebuia sa ne cazeze. Nu a fost mare problema pentru ca am vazut cateva obiective din oras pana am gasit alta locatie sa stam. Am profitat apoi ca pentru prima data in excursie eram intr-un oras mare, plin de viata si am iesit putin: tequila, concert live pe strada, gyrosuri, etc. - Olympia, alt deliciu pentru pasionati: locul unde s-au tinut jocurile olimpice in antichitate, templul Herei, templul lui Zeus unde se afla statuia uriasa, una dintre cele sapte minuni ale lumii, etc. - Katakolo - Patras: farul, catedrala din Patra cu relicve ale Apostolului Andrei. - in final am gasit o cazare super ok - jurnalul zilei - party people! Ziua 9 Dimineata am vazut cetatea Patras, cu o vedere foarte frumoasa asupra orasului si apoi am trecut pe celebrul pod Rion-Antirion. Nu s-a dezmintit si si in ziua aia sufla un vant puternic pe el. Am luat o intepatura de albina, intrata prin maneca gecii, care mai tarziu s-a umflat intr-un mod infiorator, ne-am uitat live la cursa de GP pe telefon intr-o benzinarie si am ajuns in Salonic unde am petrecut ultima noapte din excursie. - in cetate - podul - am avut timp si de poze - anvelopa imi dadea emotii, dar nu mai aveam mult - benzina, motogp, energizante - niste B52 bune dar foarte scumpe in Salonic - locul nostru preferat cu gyros din Salonic - jurnalul zilei Ziua 10 Drumul catre casa! In afara de faptul ca a trebuit sa facem destul de multi km, iar pe final e putin obositor, plus o ploaie care ne-a tot haituit prin Bulgaria si mana mea care se transforma intr-o minge de rugby, in rest totul a fost ok si am ajuns cu bine in Bucuresti, cu ceva povesti si amintiri noi. - incepea sa arate promitator - popey the sailor man - ploaie in Bulgaria: claaaasiiiiiiic - jurnalul zilei si jurnalul excursiei - bonus

Salut, Iata calatoria noastra in Peloponez, Grecia, facuta anul asta in mai. Urmeaza poze, cateva cuvinte, impresii generale, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 10 zile - start: Bucuresti (11 mai 2019) - tinta: explorarea peninsulei Peloponez - final: Bucuresti (20 mai 2019) - km: 3949.8 km - timp petrecut in sa: 52:30 ore Linkuri catre traseul exact, facut in Google Maps, asa cum l-am parcurs: https://drive.google.com/open?id=1E3ENSNy9MjFMoVZXuOE4xZxW_tBqWMch&usp=sharing (doar in ziua 6 este o portiune mica in care nu a functionat telefonul, insa in locul careia am tras o linie in maps peste drum) Am folosit aplicatia Yamaha MyRide pentru memorarea traseului. Ziua 1 Am pornit de dimineata devreme (urmariti de niste stropi de ploaie prin Bucuresti), cu gandul de a ajunge cat mai la sud de Salonic. Am traversat fara evenimente Bulgaria, am trecut granita si am decis si reusit sa stam prima noapte la o pensiune simpatica (spun asta pentru ca era pitoreasca, pe stilul ala grecesc, la bani ok, dar parca nu era cea mai curata din Grecia si a trebuit sa ne impartim camera cu o colonie de furnici) undeva intre Koutsoupia si Paliouria. In afara de faptul ca am apucat-o pe niste drumuri gresite si am ocolit vreo 60 de km (ne-au dat peste cap si lucrarile din zona la drumuri de nu ne mai intelegeam cu GPSul) si am mers prin niste sate pe drumuri mici, prin dealuri/munti, aproape pustii (dar asta face parte din farmec), am parcurs cu bine cei aproape 900 de km. Seara am gasit o taverna unde, evident, am mancat toate preparatele grecesti de care ne era dor. - asteptand cuminte in garaj sa treaca noaptea dinaintea plecarii - ploicica la plecare - ajustari pe drum - inca era zapada pe munti, la granita dintre Bulgaria si Grecia - jurnalul zilei - taverna - asa arata un om fericit Ziua 2 Tot o zi de forta pentru ca ne-am propus sa ajungem pana in Peloponez, in Corint mai exact, de unde aveam sa incepem cu adevarat excursia. In afara de Canalul Corint pe care am reusit sa-l vedem seara, singurul eveniment notabil (si regretabil) a fost dintr-o benzinarie: cand ne-am oprit la pompa, intr-un moment de neatentie, nu am scos cum trebuie cricul (sau nu l-am scos deloc) si totusi am incercat sa las motocicleta pe partea stanga. Evident ca motoreta (grea, incarca cu bagaje) a dat sa cada, am reusit sa o opresc si sa o tin cu genunchiul stang, Mihalea a venit repede pe partea dreapta si a prins-o de ghidon. Chiar si asa nu am reusit sa o ridicam si ne-a venit in ajutor doamna benzinara care s-a bagat si ea tare pe partea stanga (parea destul de fortoasa) si asa am reusit sa indreptam motocicleta (singuri nu cred ca reuseam din pozitia aia, fara sa o las jos intai). Din pacate, o data cu interventia doamnei care a impins de ghidon, rotindu-l, mana Mihaelei a fost prinsa intre ghidon si cadru atat de tare (mai ales intr-un punct apasat de un surub) incat pentru o bucata buna de timp am zis ca si-a rupt-o sau ca s-a sfaramat osul: durere ca la os rupt, umflat rau de tot, etc. Deja toate gandurile mele erau cum ajungem la o radiografie/spital etc insa usor usor mana a inceput sa se dezumfle si ne-am mai linistit. Dovada ca nu e de gluma cu fiarele astea si orice moment de neatentie (chiar si parcat frumos la pompa) poate sa coste multe. - abia de dimineata am vazut cat de frumoasa e zona - cam asa se prezenta situatia dupa incidentul din benzinarie - o pauza bine meritata - proiectoarele noastre noi erau deja pline de insecte ghinioniste - am avut ceva emotii ca nu ne tine anvelopa spate toata excursia. Desi aveau doar vreo 15 mii, incepeau sa dea semne pronuntate de uzura (cele de dinainte, acelasi model, au tinut aproape 20 mii, insa ajunsesera la sarma, tot intr-o excursie in tara... nu voiam sa repet experienta) - jurnalul zilei - dupa ce ne-am cazat intr-un airbnb am fost sa vedem canalul. absolut impresionant! In plus, eram si singurii de acolo. - dupa treaba asta am baut cateva beri pe plaja si am devastat niste gyrosuri. Pana la urma nu a fost o zi rea deloc. Ziua 3 Zi de vis pentru orice pasionat de istorie si Grecia Antica: am vizitat pe rand Corintul Antic si Acrocorintul, Micene, Argos si castelul sau Larisa, Amfiteatrul Epidaur si am incheiat ziua in frumosul oras Nafplion, si el incarcat cu istorie. - gata de drum, plecand din Corint - Corintul Antic - Acrocorintul - Micene - Argos si Cetatea Larisa - amfiteatrul din Epidaur - jurnalul zilei - airbnbul din Nafplion avea o priveliste foarte buna - seara prin oras Ziua 4 Inca o zi superba, inceputa bine cu Palamidi, castelul orasului Nafplion si continuata cu putin mai multa aventura pe drumurile care duceau catre si dupa oraselul traditional Kastanita. Destul de izolat in munti, trebuie avut grija sa aveti ceva benzina in rezervor pentru ca sunt zeci de km intre benzinarii in zona respectiva (mai ceva ca in nordul Norvegiei si Maroc - despre care revin cu un topic cat de curand). Drumul este asfaltat si bun, multe serpentine si privelisti frumoase, dar pe alocuri este foarte ingust si foarte surpat, presarat cu mici portiuni de off-road (cel putin cand am fost noi). Am ajuns cu bine inapoi la civilizatie si insula Monemvasia. Desi nu am putut sa petrecem foarte mult timp, ne-am dat seama ca e o locatie superba! A laudat-o foarte mult si un grec usor dubios pe care l-am intalnit in parcare si care vorbea bine romaneste. A tinut musai sa ne povesteasca toata viata lui si cum si-a petrecut tineretile in portul din Constanta, dar si cum este organizata mafia de tigani din Grecia. Dupa ce am scapat de episodul asta, i-am dat tare catre insula Elafonisos (ca sa prindem feribotul) unde am petrecut urmatoarea noapte. - Nafplionul vazut din cetate si cetatea Palamidi - fiecare pe treaba lui. Pauza importanta de alimentare inainte de drumurile prin munti - privelistea si drumul catre Kastanitsa - Kastanitsa. Desi se pare ca atrage multi vizitatori vara si in timpul festivalului castanelor (de unde si numele), atunci cand am fost noi parea abandonat. Cat am stat vreo ora pe acolo, am vazut un singur om si nimic deschis. O ploaie mica s-a jucat putin cu noi dar ne-a lasat repede. - alt drum nu era - a urmat o zona care parea afectata de incendii. Oricum, ne-a dat un sentiment de parca mergeam catre Mordor - Monemvasia: insula, orasul si cetatea - feribotul catre Elafonisos - prin oraselul de pe insula, cautand cazarea, GPSul ne-a bagat peste tot - intr-un final am ajuns si la pensiunea care a fost foarte foarte ok, poate cea mai buna din excursie, cale pe care vreau sa o recomand: pret okut, totul aranjat foarte frumos, motor bagat in curte si gazda foarte primitoare si de treaba. Daca trece cineva pe acolo, ii gasiti numele intr-una din poze. - chiar daca se insera, nu am putut sa nu dam o fuga la plaja Simos (aflata la cativa km de orasel), principalul motiv pentru care am vrut sa vizitam insula. Eram absolut singurele persoane acolo. Ziua s-a incheiat cum se cuvine la o taverna din port. - jurnalul zilei Ziua 5 De dimineata ne-am intors pe plaja (aproape la fel de pustie, mai erua doar o mana de oameni in afara de noi) unde am facut si o baie buna dupa care am luat feribotul inapoi pe continent. In drumul nostru catre Capul Matapan (sau Capul Tenaro - cel mai sudic punct al Greciei continental si al 2-lea cel mai sudic al Europei) am facut o oprire si la vasul abandaonat Dimitros (care trebuie sa recunoastem ca da interesant in poze). Catre Matapan nu doar peisajul devenea foarte interesant (grecii antici credeau ca acolo se afla portile catre infern), dar si oraselele din piatra cu niste case construite ca mici cetati. Pentru a ajunge la Matapan si la farul de acolo, este nevoie de o drumetie de aproximativ 2 km, insa merita pe deplin. Au urmat cateva opriri in orase foarte pitoresti si dragute printre care si Vathia, Gerolimensa, Mezapos, Areopoli si Limeni. Seara nu s-a incheiat tocmai cum planuiam pentru ca restaurantul la care voiam sa mancam in Kampos era inchis si am avut mici probleme in a gasi o cazare la un pret decent (am lasat rezervarea pentru o ora cam tarzie si lumea deja nu mai raspundea). Am fost nevoiti sa ne intoarcem in Stoupa unde am gasit ceva ok insa si aici am avut ceva probleme cu gasirea proprietarului pentru a ne da cheile, care se parea ca detinea cel putin jumatate din localurile din orasel (si era cunoscut de toata lumea) si se tot plimba intre ele, altfel nu imi explic de ce ne trimiteau de la unul la altul. In final totul a iesit bine si ne-am incarcat bateriile pentru urmatoarea zi. - motoreta in curtea pensiunii, asteptand cuminte - plaja Simos, printre cele mai faimoase din Grecia - de pe drum - epava - catre Matapan - farul si drumetia - drumuri, orasele, peisaje - jurnalul zilei Ziua 6 Am pornit cu gandul de a traversa muntii pe niste drumuri secundare pentru a ajunge pe cel mai scurt traseu catre Sparta. Planul nu a functionat chiar cum am vrut pentru ne-am lovit de o portiune de drum off-road despre care am aflat de la localnici ca o tine asa cativa km buni, intre Milea (unde am baut o cafea greceasca foarte buna) si manastirea Moni Panagia Giatrissa. Initial parea ok si ne-am avantat cu incredere, dar in final am decis ca drumul nu era chiar asa de bun si am risca prea mult incarcati cu bagaje. Am facut cale intoarsa si am pornit pe un drum ceva mai lung, insa foarte mare si rapid, ajungand rapid in Sparta unde am vazut ruinele orasului antic si muzeul dedicat maslinului si uleiului de masline. Am continuat cu o oprire scurta in Mystras (orasel + cetate), o pauza de masa intr-un local dragut (nu este o idee foarte buna sa mananci mult la pranz in excursiile astea ca nu-ti mai vine sa pleci) si o vizita scurta la fortareata Methoni care din pacate era pe inchidere insa am reusit sa ne facem o idee. Ziua am terminat-o in Pilos, la un hotel recomandat de doi prieteni care statusera acolo cu un an in urma in excursia lor cu motoarele in Peloponez. - de dimineata am oprit intr-o benzinarie mica unde benzinarul era mandrul proprietar a doua tractoare produse la inceputul anilor '80 in Brasov. Spunea ca functioneaza ca la inceput, fara probleme - in Milea, inainte de tentativa de off-road. - promitator, dar nu - despre masline - THIS IS SPARTA! - Mystras, cetatea si oraselul - de pe drum adunate - pauza de masa pentru noi, odihna sub lamai pentru ea - Methoni - jurnalul zilei

Ziua 17 Scopul era sa ajungem in Germania, cat mai aproape de Hanover unde in ultima zi, trebuia sa ne vedem cu Cristi care urma sa preia motocicleta (si care iar a dovedit seriozitate maxima si a fost la punctul convenit inaintea noastra) si noi sa luam avionul. Nu am putu sa parasim Stockholmul fara sa vedem daca la chiftelutele de la Ikea de la mama lor sunt la fel ca cele de la Ikea de la noi (desi cele din carciumi pareau sa aiba gust mai puternic de vanat, cele de la Ikea pareau sa fie identice cu cele de la noi). Dupa cum ne asteptam, trecerea din Suedia si Danemarca s-a dovedit a fi foarte spectaculoasa asa cum ne asteptam (un sistem uimitor de poduri si tuneluri prin apa). Am trecut ata prin Danemarca si ne-am gasit un Airbnb in Germania (dupa vreo 900 km in ziua respectiva) unde am petrecut ultima noapte din excursie. Ziua 18 Ultima zi din excursie! Am plecat cat de devreme am putut ca sa facem ultimii ~200 km si sa incarcam motocicleta pe platforma. Ceva aglomeratie pe autostrada ne-a dat putina emotie dar am ajuns la timp, ba chiar am avut timp de o bere (la preturi normale, wow!!!! traiasca Germania!) si McDonalds in aeroport! In concluzie, cu siguranta o eventura pe care o vom tine minte!

Ziua 9 Dimineata a inceput cu un mic dezastru: incercand sa strang fermoarul gecii cu patentul, am reusit sa-l rup! Nu e nevoie sa spun ca ne-a cuprins panica cand am ramas cu el in mana, mai ales ca vremea nu se anunta mai buna. Plimbarile cu motoreta dincolo de cercul arctaic cu geaca descheiata nu par o idee buna. Am strans si cum incepuse sa ploua iar si am trecut pe langa "viking musem", am zis sa facem un popas acolo, ceea ce s-a dovedit o idee foarte buna si distractiva. Am vazut reconstructia unei case de viking barosan gasite acolo, am tras cu arcul cu sageti si ne-am dat cu replica usor micsorata a unei barci de vikingi. De aici, asa cum ne propusesem, a trebuit sa ajungem in Tromso. A fost cea mai naspa zi din toata excursia din punct de vedere al vremii. Temperatura nu a mai sarit de 2-3 grade si a plouat in continuu torential, iar geaca Mihaelei in continuare nu avea fermoar. Nu ne-a fost usor, insa am ajuns congelati la cazare, in Tromso unde am incercat sa ne punem pe picioare cat de cat. Primul lucru am intrebat de un loc unde se pot repara fermoare, insa cum era sambata seara si a 2-a zi era duminica, absolut totul era inchis. Gazda noastra a fost foarte draguta si ne-a oferit bere (nu se mai putea cumpara la ora aia), ne-a dus la supermarket cu masina ca sa facem niste cumparaturi si mai mult de atat, ne-a oferit geaca ei de snowmobil, fara sa accepte nici un fel de plata, doar cu promisiunea ca facem o fapta buna in viitor. - camera foarte primitoare dupa asa o zi - casa gazdei - vederea de pe terasa - aparat de uscat ghetele, ne-a prins foarte bine - jurnalul zilei Ziua 10 Ziua cea mare in care planuisem sa ajungem la Nord Kapp! A inceput cu legarea de bagaje a gecii vechi (pe care am reparat-o ulterior la Obor) si vizitarea centrului orasului Tromso unde am mancat si una din putinele mese la restaurant in Norvegia unde am lasat o mica avere insa am incercat pentru prima data carne de balena si un fel de saorma din carne de ren (sau elan?! nu mai tin minte foarte bine) (sper ca nu citeste vreun fan greenpeace topicul asta): Peisajele au continuat sa fie din ce in ce mai salbatice dar cel putin la fel de frumoase. Benzinarii, orase si magazine am intalnit din ce in ce mai rar: Am vazut si turme de reni - niste aparitii foarte exotice si fascinante pentru noi. Majoritatea pareau semi-domestici Pe masura ce ne apropiam de punctul terminus al excursiei, mediul inconjurator parea tot mai extraterestru si fascinant, poate chiar putin infricosator. Ceea ce nu era o problema, insa vantul care a inceput sa bata la cativa km de campingul unde ne facusem rezervare (la cativa km de Nord Kapp si cica cel mai nordic din lume), a fost o problema! Pe asa vant puternic nu am mai mers cu motorul si nu stiu daca am mai vazut, la modul ca abia abia reuseam sa mergem. Cred ca am avut noroc ca am avut motocicleta atat de grea, insa nu stiu cum am ajuns. Nu stiu daca ma pricep bine sa estimez viteza vantului, dar as zice ca era vorba de cel putin 90 km/h. La camping (unde am dormit intr-o casuta) erau mai multe motociclete, majoritatea din Rusia, unele dintre ele rasturnate de vant(!!) altele pareau lasate pe o parte intentionat. Desi tentatia era mare, dar vantul, oboseala si ora tarzie (desi era lumina ca ziua) ne-a facut sa lasam vizitarea Nord Kapp pe a 2-a zi. Macar nu mai ploase aproape deloc si temperatura crescuse cu cateva grade in comparatie cu ziua trecuta, asa ca eram destul de optimisti. Ziua 11 Incepand cu ziua asta am avut parte doar de vreme buna, ceea ce a insemnat o mare schimbare pentru noi, mai multa relaxare, totul a parut mult mult mai simplu si frumos (chiar daca cele mai frumoase peisaje le lasasem deja in urma). Cum ne-am trezit am dat o fuga la Nord Kapp si am vizitat facilitatile de acolo (dupa ce, desigur, am achitat taxa de intrare care parca nu a fost chiar atat de mare pe cat citisem prin diferite locuri): muzeul, globul, diverse monumente insirate pe acolo si desigur, peisajul dat de stanci si Marea Barents). Neavandu-le cu scrisul, imi e greu sa descriu sentimentele in detaliu, nu atat pentru globul ala sau stanca aia (care nici macar nu e chiar cel mai nordic punct, e altul la cativa km distanta la care se ajunge intr-o drumetie de 45 min.) ci pentru toata aventura care parca si-a gasit apogeul in momentul ala. Nu am mai mers foarte mult in ziua aia si ne-am oprit la un camping de casute in Alta. In afara de faptul ca la intoarcere ne-am intalnit cu neamtul cu motoreta din anii '80 (el se ducea catre Nordkapp - pierduse o zi cu o mahmureala - asta inseamna sa nu trebuiasca sa te intorci la munca) si ca in noaptea aia am vazut cu adevarat pentru prima data celebrul "midnight sun" (poza atasata e de pe la 1 noaptea), nu s-a mai intamplat nimic notabil. Ziua 12 A insemnat trecerea in Finlanda si prin tara lui Mos Craciun (i-am vazut doar renii), traverasarea a aprox 400 km in Finlanda de-a lungul granitei cu Suedia, trecerea in Suedia si prima noapte acolo. Chiar daca am avut destui km, avand in vedere vremea buna si drumul in mare parte drept, a fost o zi de relaxare. Ne-am amuzat de faptul ca renii erau mult mai mari ca verii lor din Norvegia, dovada ca aveau acces la vegetatie mai multa si probabil vreme mai buna. Elani din pacate nu am vazut, doar in semnele de circulatie cu care am tinut sa facem o poza. Prima noapte petrecuta la cort si, mai mult de atat, la insistentele mele, am facut wild camping in Suedia, pe insula Seskaro care, cu exceptia catorva case era plina cu padure. In continuare soarele nu a apus deloc, in poza l-am surprins la punctul cel mai jos. Ca si bonus, am inceput sa gasim bere (mai ales in Finlanda de unde ne-am facut provizii) la preturi ceva mai umane. Ne-a placut la maxim! Ziua 13 Ne-am continuat drumul spre sud, cu o oprire mai semnificativa la Gammelstad Church Town, o biserica din piatra inconjurata de un sat traditional suedez din lemn care azi se poate vizita si face parte din patrimoniul UNESCO. Drumul in sine, desi am avut ceva km de parcurs (ca si in ziua precedenta), nu este, ba chiar as putea spune ca este usor plictisitor, cel putin comparand cu ce privelisti am avut in Norvegia, insa invartim rotile si ajungem unde vrem. Decidem sa petrecem noaptea intr-un camping, tot la cort, parca sa mai scoatem macar putin din parleala caratului cortului dupa noi atatia km, sa nu spunem ca l-am luat cu noi degeaba (am avut totusi scuza buna pana atunci, ploile si tempraturile apropiate de 0 de care tot avusesem partea din pacate). Am incercat sa stam initial intr-unul mai in salbaticie, insa presupunea si o bucata buna de mers pe jos prin padure, asa ca am renuntat la idee si ne-am multumit doar cu drumul de cativa km de offroad care ducea spre el si pe care puteam sa-l facem pe motor apoi ne-am intors. Ziua 14 Ziua asta a trebuit sa face doua lucruri importante: sa strabatem cei peste 500 de km pana la Stockholm si sa gasim un service unde sa intindem lantul motocicletei (sau macar un loc cu sculele necesare pentru treaba asta). Lantul era atat de lasat (dar si uzat) incat motocicleta deja mergea in hopuri de zici ca era ultimul junghi. Dupa ce am cautat putin pe net si ne-am oprit intr-un loc fara succes, am ajuns la Northbike! Desi baietii erau super ocupati, au reusit sa rezolve problema (fara programare) si pe deasupra si absolut gratuit! Pe calea asta vreau sa-i recomand cu caldura, pareau profesionisti si pasionati (si in plus erau si dealer KTM). Daca sunteti la nord de Stockholm si aveti o problema, va rezolva. ( https://www.facebook.com/northbikesweden/ ). Pentru motocicleta, a fost o imbunatatire foarte mare, dar nu de tot. Lantul nu era doar lasat, ci si foarte uzat (toate zilele alea de mers prin ploaie si poate si o usoara neglijare a ungerii lui si-au spus cuvantul). Ne-a tinut insa pana in Bucuresti unde primul lucru l-am schimbat. Ziua 15 & Ziua 16 Am stat trei nopti in capitala Suediei si am incercat cat de mult posibil sa ne relaxam si sa vedem tot ce era mai interesant si frumos in Stockholm.

Catre Bergen iar ne-a prins o ploaie serioasa! Planuiam sa vedem mai multe din oras insa ne-am multumit cu o opreire in centru. Moralul era la pamant. Prognoza nu se arata mai buna pentru urmatoarele zile, doar frig si ploi pana la Nordkapp. Am luat serios in calcul sa renuntam la ideea de a ajunge la Nordkapp si de a continua excursia asa cum o planuisem. Ne gandeam la variante de a petrece urmatoarele 12 zile in sudul Norvegiei, Oslo, sau chiar Danemarca, eram pur si simplu foarte pesimisti in legatura cu sansele noastre de reusita. In momentele alea s-a intamplat totusi un click si am luat decizia de a continua, indiferent de vreme, cu planul initial. Cu treaba asta in gand, ne-am asteptat la ce este mai rau in materie de vreme, insa hotarati sa mergem inainte, iar treaba asta ne-a ridicat moralul foarte mult. Ne-am oprit si la o pizzerie Dominos in Bergen, unde am mancat prima masa calumea in ultimele 4 zile. Pana atunci statusem pe proviziile aduse din Romania. Nu ne-am luat ca altii un top-case plin de conserve, insa ne-am scos cateva mese din conserve de pate, fasole si carnati si batoane snickers. Probabil am economisit 250-300 Euro cu treaba asta, fara exagerare. Dupa cum bine stiti, totul este foarte scump. Dupa asa masa buna, cand am pornit la drum, a iesit si soarele putin, a fost fix de ce aveam nevoie. Ca un super bonus, am gasit si un service GSM unde am incercat sa repar telefonul doar ca sa descopar ca acum se incarca si totul era ok (probabil se evaporase apa din el)! A mai facut mici probleme in timpul turului, insa am reusit sa-l folosesc aproape asa cum voiam. - putin din Bergen in fuga - cu siguranta cea mai buna pizza din lume :)) - dupa Bergen am fost la unul din punctele celebre de belvedere din Norvegia, care sunt sigur ca se afla pe traseul tuturor celor care viziteaza tara: Stegasteinul. - apoi am avut de ales intre a merge pe E16 printr-un tunel (cica cel mai lung tunel pe uscat din lume - 24,5 km), sau pe deasupra lui, pe munte, pe un drum la altitudine ridicata, despre care citisem ca era foarte spectaculos, iar dupa ce am intrebat cativa oameni (in masini) care veneau din directia aia, ne-au confirmat ca este practicabil, cu zapada doar pe margine. 40 si ceva de km, la o altitudine maxima de 1306 m. Nu pare foarte mult, putin mai jos de Predeal, dar in combinatie cu latitudinea si clima... am fost martorii unor peisaje de pe alta planeta, atat de izolat si frumos incat sentimentul era covarsitor. Lucru pe care l-am simtit de mai multe ori in calatoria asta. Pozele nu pot sa redea exact ce si cum. Singura buba a fost temperatura care era constant sub 4 grade, imi era teama sa nu scada sub 0 si sa nu mai ramanem pe roti, insa nu a fost cazul. Cel mai vesel a fost martorul "fulg de nea" din bord care se aprindea intr-o veselie, dar si mansoanele si seile incalzite + bluzele incalzite pe care le-am pus la treaba serioasa. - am ajuns inapoi la civilizatie, toate bune si frumoase, am mai luat un feribot si am ajuns in Sogndal unde am stat la un alt air bnb foarte ok unde am avut ocazia sa ne si spalam din haine, ceea ce a fost foarte pozitiv dupa atatea sesiuni de udat si uscat Ziua 5 - In efortul de a prinde avionul de intoarcere, in ziua 5 am tinut neaparat sa ajungem Alesund, un oras foarte pitoresc. Surpriza, iar a plouat de ne-a spart, lucru care ne-a descurajat sa facem prea multe poze pe traseu, desi din nou am vazut peisaje incredibile. In plus, vantul a fost foarte puternic in ziua respectiva. Am aflat si ca pana sa venim noi (in luna mai si inceput de iunie), fusese vreme mult mai buna, fara ploi, soare, cald. De asemenea, dupa cum se stie si urma sa aflam, in tot nordul Europei toata luna iulie si august au fost temperaturi extrem de mari, peste 30 de grade, seceta. Chiar se poate spune ca am avut ghinion maxim cu vremea, insa decizia de a merge in iunie a fost una foarte rationala: statistic, atunci sunt cele mai putine precipitatii in toata Norvegia (mai putine ca in iulie, august sau mai)... - ajunsi la gazda din Alesund (din nou cortul a iesit din discutie), aflam ca apa se strecoara prin cele mai neasteptate colturi - am stat intr-o casa foarte frumoasa si am reusit sa facem cumparaturi de la un supermaket ceea ce a dus la o masa foarte buna si bine-meritata. Poza de la masa e facuta pe la 11-12 noaptea, deja era lumina non-stop. Daca va intrebati ce aveam in pahare, am adus cu noi din Romania 1,5 L de Jack Daniels de care ne-am bucurat cateva zile bune. Sau am fi putut sa-l vindem acolo cu vreo 150 USD probabil. - camera dupa ce am bagat acolo toate bagajele de pe motor - jurnalul zilei Ziua 6 - cateva poze prin centrul Alesundului de dimineata. Ziua a inceput extrem de bine, adica fara ploaie! - urmatoarea tinta a fost sa urcam pe Trollstigen, drumul trolilor. Initial era in plan in ziua precedenta, impreuna cu Eagle Road, dar la care renuntasem din cauza ploilor. S-a dovedit o decizie buna pentru ca, desi nu am facut si Eagle Roadul si am vazut Trollstigenul doar pe o parte a muntelui, am putut sa ne bucuram la maxim de peisaje. - nu am zabovit foarte mult pentru ca urma o alta parte a calatoriei pentru care eram foarte nerabdatori: Atlantic Road. Din nou, pozele facute de noi nu pot sa descrie cu adevarat cat de impresionant este totul. Vantul devenise iar foarte puternic de ne-a dat ceva emotii cand treceam peste podurile alea, insa macar nu ploua si chiar am reusit sa mancam ceva la masutele de acolo, impreuna cu pescarusii care se luptau si ei cu vantul, ceea ce ni s-a parut extrem de amuzant. Seara tarziu am ajuns in Trondheim unde ne propusesem Acolo am stat tot cu air bnb la un tip foarte de treaba, si el motociclist, care a fost foarte dragut si ne-a dat ceva sfaturi bune pentru traseul care urma sa fie, plus ca ne-a oferit mancarea lui atunci cand a aflat ca voiam sa ajungem la un magazin pentru provizii, insa totul era deja inchis in zona. Ziua 7 - am dat o tura in oras. - de aici, mergand catre nord, pentru urmatorii 700-800 km, existau din cate am vazut doua variante: una pe fiorduri, cu 12-14 feriboturi care ne lua mai mult timp, si una mai prin continent, fara feriboturi, dar pe o ruta mai putin frumoasa, care ne lua mai putin timp. Am decis ca prima parte sa o facem prin continent, si ultima jumatate sa revenim pe fiorduri, ceea ce a fost o decizie buna. Am fost loviti de ploaie si frig iar, insa am incercat sa ne bucuram de peisaje atat cat am putut. Tot in ziua aia, am trecut o piatra de hotar importanta, cercul polar (desi am facut-o cand eram pe unul din feriboturi - daca nu ne spuneau cei de pe bord, nu ne dadeam seama). Tot pe unul din ele, parca acelasi cu cercul polar (care era destul de pustiu), nu au vrut sa ne ia bani pe motiv ca suntem din Romania, ceea ce pe de o parte ne-a facut sa ne simtim prost, pe de alta parte ne-a bucurat. Norvegienii, mai ales cei din nord, fie nu stiu nimic despre Romania si romani, fie au impresia ca majoritatea sunt saraci, cersetori sau cum cineva s-a exprimat foarte dragut in Alta: "stret dancers"... Ca idee toate feriboturile pleaca foarte des, la aproximativ o ora sau chiar mai des, cu exceptia unuia care este de vreo 3 ori pe zi, parca chiar cel care trece cercul polar, care incepe din Kilboghamn, sper sa nu gresesc. Evident, ca l-am ratat la milimetru si am asteptat 2-3 ore sa vina urmatorul. Macar am avut timp sa ne "bucuram" de ultima conserva de pate de acasa. - ne-am oprit seara tarziu in jurul oraselului Glomfjord, la o casuta de la 1918, aflata parca in mijlocul pustietatii, dar cu o priveliste incredibila. Desi aveam la dispozitie o mansarda imensa, mobilata frumos, ca un "fun fact", casa ne-a dat o senzatie de casa banuita, mai ales ca nu am vazut pe nimeni cat am stat acolo si am auzit sunete dubioase pe timpul noptii (care probabil aveau o explicatie logica, dar noi nu am gasit-o). Ziua 8 - am plecat fuga pentru ca aveam de prins feribotul catre Lofoten! Ne-am permis totusi sa admiram niste vartejuri si o plaja de langa Straumen. - pe feribot eram foarte entuziasmati pentru ca citisem atatea lucruri faine despre Lofoten. Ne-am imprietenit si cu un neamt tinerel (pe care il vazusem si intr-o benzinarie cu niste zile in urma) care ne-a povestit ca renuntase la job ca sa faca in 6 luni Cape Town - Nordkapp pe motorul lui din '86 (un dual-sport de la Yamaha parca - XT 600?). - ajunsi in Lofoten nu am putut sa ne bucuram foarte mult timp de arhipeleag, pe de o parte era iar foarte tarziu si pe de alta, ati ghicit, incepuse iar ploaia. In plus, pe Mihaela o incerca o raceala (am gasit paracetamol intr-un supermarket care functiona si ca o mica farmacie si ca posta), iar fermoarul gecii ei incepuse sa faca probleme (un Jes de piele cu protectii Dainese pe care o aveam eu "de cand eram mic" - deci de vreo 15 ani - se mai inchidea doar cu ajutorul patentului - noroc cu trusa de scule a KTMului). Chiar si asa ne-am bucurat de peisajele de basm, locuintele lacustre si randurile de pesti imputiti lasati la uscat :)) - tot in Lofoten am gasit un camping care inca aveau o casuta libera (ba chiar una din aceea luxurianta de 4-6 persoane pe care ne-au dat-o la pret de una normala). Chiar daca se oprise ploaia si soarele chiar incepuse sa cocheteze cu noi, tot ne udaseram si temperaturile erau neprietenoase. - incepeam sa fim fascinati de cum arata cerul dupa 12 noaptea. Opritoarele de lumina pentru ochi incepeau sa fie nelipsite.

Ziua 0 - probabil, cea mai dificila parte a excursiei (cu exceptia ploilor si frigului, evident) a fost organizarea transportului motocicletei din Bucuresti pana undeva in nordul Germaniei. Cel putin asa a fost pana cand am gasit partenerul potrivit si anume pe Cristi, pe care pot sa-l recomand cu incredere, foarte serios, preturi ok! Imi permit sa ii fac putina reclama cu linkul catre topicul lui: https://motociclism.ro/topic/693029-transport-moto-si-marfa-in-roitue-cu-asigurare-de-marfa-cmr/ Provocarea mare a fost ca aveam nevoie de cineva care sa fie la aeroport cu motocicleta atunci cand aterizam (sincronizarea era foarte importanta pentru ca aveam de prins un feribot deja platit catre Norvegia, iar timpul era la limita) si apoi sa ne astepte la aeroport cand terminam calatoria, sa preia motocicleta, sa o aduca in tara, iar noi sa ne urcam in avion. Toate treburile astea s-au rezolvat fara probleme, iar Cristi ne astepta atat la sosire cat si la plecare, cu dubita pregatita la locul stabilit. Ziua 1 -15 iunie - Langa aeroportul din Hamburg, dupa un zbor de ~2 ore si o economie de timp de 2 zile, ne vedem cu Cristi care ne astepta la 10 minute de mers pe jos de terminal, descarcam frumos motocicleta care este iar pe rotile ei si gata de drum. - trecem ata prin Danemarca si ajungem la punctul de imbarcare catre Norvegia - primul din multele feriboturi din excursie - "aterizati" in Kristiansand, controlul vamal a fost aproape inexistent (pasapoartele pe care le facusem special pentru granita cu Norvegia au fost inutile - dar mai bine ca am fost pregatiti). Probabil ca, momentan, era doar in capul meu, dar deja aveam senzatia ca suntem pe total alta planeta. In alta ordine de idei, mai in gluma mai in serios, am manjit numarul de inmatriculare cu noroi pentru a ma proteja de camerele radar. in urma experientelor dureroase venite prin posta din Italia si Austria care m-au usurat de cateva sute Euro in excursia trecuta. Nu sunt un adept al vitezei, dar nu iti dai seama de multe ori cand depasesti cu 10-20 km/h limita de viteza. Oricum, se pare ca in Norvegia motociclistii nu au problema asta, toate camerele (bine semnalizate dealtfel) pozeaza doar fata autovehiculului din ce informatii am primit. - ne-am oprit intr-un hostel in Stavanger (ni s-a parut mult prea frig iar noi eram mult prea obositi pentru cort). Jurnalul zilei. Ziua 2 - hostelul - dupa o raita prin centrul istoric cu locuinte albe de lemn al lui Stavanger, ne-am indreptat catre primul traseu pedestru, catre Kjeragbolten - deja peisajul devenea foarte interesant - parcarea moto, cand am ajuns mai era o singura motoreta, la plecare se umpluse - blanita probabil cu rol de a estompa vibratille XR-ului :)) - pentru mine, traseul de ~ 2 ore dus - 2 ore intors, a fost un chin :)). Nici echipamentul moto nu m-a ajutat (adevarul este ca nu eram pregatiti pentru drumetii desi aveam planuite cateva), imi era frig, imi era cald, la coborare am tras si o mica tranta, mi-am rupt pantalonii moto noi (la 300 lei, dar noi) de la cat m-am tarsait incercand sa cobor la intoarcere, a fost epuizant, probabil si pentru ca am o conditie fizica de invidiat. Mihaela s-a descurcat mult mai bine. - dar a meritat 100% ! - parcarea moto la intoarcere - urmatoarea etapa a zilei a fost foarte relaxanta, o mica croaziera (cu tot cu motor) pe Lysefjord - cand am ajuns in Forsand, incepuse sa ploua destul de hotarat, asa ca ne-am decis sa cautam o cazare acolo pe air bnb, desi cochetam cu ideea sa mergem in continuare (asa am gasit cazari aproape de fiecare data in excursia asta, preturi ok - pentru Norvegia, conditii bune sau foarte bune). Cu mici eforturi si putin peste bugetul nostru, am gasit o camera intr-o casa parca din povesti si o gazda foarte primitoare. - jurnalul zilei Ziua 2 - hostelul - dupa o raita prin centrul istoric cu locuinte albe de lemn al lui Stavanger, ne-am indreptat catre primul traseu pedestru, catre Kjeragbolten - deja peisajul devenea foarte interesant - parcarea moto, cand am ajuns mai era o singura motoreta, la plecare se umpluse - blanita probabil cu rol de a estompa vibratille XR-ului :)) - pentru mine, traseul de ~ 2 ore dus - 2 ore intors, a fost un chin :)). Nici echipamentul moto nu m-a ajutat (adevarul este ca nu eram pregatiti pentru drumetii desi aveam planuite cateva), imi era frig, imi era cald, la coborare am tras si o mica tranta, mi-am rupt pantalonii moto noi (la 300 lei, dar noi) de la cat m-am tarsait incercand sa cobor la intoarcere, a fost epuizant, probabil si pentru ca am o conditie fizica de invidiat. Mihaela s-a descurcat mult mai bine. - dar a meritat 100% ! - parcarea moto la intoarcere - urmatoarea etapa a zilei a fost foarte relaxanta, o mica croaziera (cu tot cu motor) pe Lysefjord - cand am ajuns in Forsand, incepuse sa ploua destul de hotarat, asa ca ne-am decis sa cautam o cazare acolo pe air bnb, desi cochetam cu ideea sa mergem in continuare (asa am gasit cazari aproape de fiecare data in excursia asta, preturi ok - pentru Norvegia, conditii bune sau foarte bune). Cu mici eforturi si putin peste bugetul nostru, am gasit o camera intr-o casa parca din povesti si o gazda foarte primitoare. - jurnalul zilei Ziua 3 - dupa cativa km, ajungem catre locul drumetiei cu numarul doi, catre Preikestolen, ceva mai scurta si accesaibila, insa cu o alta priveliste superba asupra aceluiasi fiord Lysefjord - nu am reusit sa ne bucuram foarte mult de peisaj pentru ca o ploaie zdravana ne-a obligat sa ne adapostim aproape 2 ore - cand ne-am pus in miscare, la intoarcere am reusit sa mai facem cateva poze pe traseu. Cand am ajuns la motocicleta ne-am dat seama ca si in parcare plouase bine de tot, atat de tare incat intrase apa inclusiv in top-case care este, teoretic, impermeabil. Ne-am echipat si aici cred ca am facut greseala care mi-a dat probleme la talefon tot restul excursiei (telefon pe care ne bazam si pentru GPS): cumva, probabil din cauza cablului umed, probabil ca mi-a intrat apa acolo pe unde in mod normal trebuie sa intre cablul ca sa incarce telefonul. Au fost multe momente (in special in urmatoarele 2 zile) cand nu mi se mai incarca telefonul, problema pe care am rezolvat-o de tot abia la Bucuresti, inlocuind piesa respectiva la un service GSM. - am continuat drumul catre Bergen, ceea ce a insemnat inca un feribot si niste peisaje faine. Spre finalul zilei (si am mers pana pe la 11 seara), ne-a prins o ploaie si temperaturi pe masura, de ne-au terminat. - am reusit sa gasim un camping cu niste casute, deschis asa de tarziu, unde ne-am si cazat. Cortul, din cauza temperaturilor si a faptului ca eram uzi bine in ciuda echipamentului, a iesit iar din discutie. Jurnalul zilei. Ziua 4 - de dimineata ploaia se cam/mai potilise, insa tot cu nori grei asa ca am inceput-o cu echipamentul de ploaie pe noi si relativ uscati dupa ce am stat toata seara sa uscam haine la uscatorul de par. Plus cascada asta superba aproape de camping. Am incercat sa gasim un service GSM unde sa-mi repar telefonul. Folosind tehnologia moderna la dispozitie, internetul de pe telefonul Mihaelei, Mapsul, etc, am gasit unul intr-un orasel ce credeam ca este langa noi. I-am si sunat pe baieti, ne-au explicat cum se ajunge la ei. Mergem in orasel (unul foarte mic), intrebam lume, abia gasim un magazin cu electronice dar unde se pare ca nu fac reparatii. Degeaba le explicam ca tocmai vorbisem cu unul de-al lor la telefon care ne-a zis ca ne rezolva, cel din magazin o tine cu nu se poate si nu se poate. Ba chiar il sunam pe om si il dam la telefon pe omul de la magazin, insa nu se inteleg intre ei, de parca vorbeau alta limba. Surpriza absoluta!!!, dar chiar vormeau alta limba! Magazinul gasit de noi pe internet se afla intr-un oras din Olanda cu fix acelasi nume cu oraselul din Norvegia unde ne aflam noi. Mr. Bean sau Stan si Bran, nu stiu de ce a fost. Ar fi fost super amuzant, dar deja incepeam sa ne demoralizam. Faptul ca am pierdut la mustata urmatorul feribot si ca a inceput ploaia iar, nu ne-a ajutat. In momentul asta telefonul nu mai functiona deloc.

Salut, Iata si calatoria noastra spre Nord! Cu mai multe poze si mai putine cuvinte din lipsa de timp si talent, incerc sa surprind ce a fost mai frumos sau important in cele 18 zile petrecute in tarile scandinave in vara lui 2018, in ideea in care poate ajuta doritori sa-si organizeze ceva asemanator. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 18 zile - start: Hamburg (15 iunie) - tinta: Nordkapp - final: Hanover - km: 7709,9 km Linkuri catre traseul exact, facut in Google Maps, asa cum l-am parcurs: https://drive.google.com/open?id=1pTpttLnkPPr6kKF-MMC8_BhLu3ZPYNi4&usp=sharing https://drive.google.com/open?id=1nUjzuPwKpH2Bi11M08JYgOrEq0U0afw2&usp=sharing La un moment dat (spre finalul zilei nr 3 si inceputul zilei 4) nu apare nimic pentru ca mi se defectase telefonul. Am folosit aplicatia Yamaha MyRide pentru memorarea traseului. Pot sa zic ca o recomand si ca este foarte ok pentru o aplicatie gratuita de tipul asta. Sunt 2 linkuri pentru ca nu am reusit sa incarc mai multe straturi in aceeasi harta. Prima este de la inceput catre Nordkapp si a 2-a de acolo pana la final.

Cand am fost in iunie nu am vazut niciun roman pe moto catre nordkapp

Am fost in iunie anul asta incredibil de frumos ce e pe acolo dar si greu cu vremea si frigul. Sper sa revin cu un topic separat pe la finalul verii insa pana atunci poate reusesc sa raspund la niste intrebari punctuale pentru cei care vor sa mearga.

Anul asta am reusit sa fac excursia mult visata in Norvegia! Pentru treaba asta m-am hotarat sa trimit motocicleta in Germania, sa iau un avion pana acolo si la intoarcere tot asa. Chestia asta presupunea o sincrionizare foarte buna cu transportatorul pentru ca la dus, in aceeasi zi in care aterizam in Germania aveam un feribot de prins (platit si nerambursabil de multa vreme) Danemarca - Norvegia, iar la intors aveam de prins, evident, avionul de intoarcere. Si la dus si la intors totul a decurs foarte bine, dl. Cristi fiind la punctele de intalnire cu mult inainte sa ajung eu, ceea ce a fost foarte important pentru mine! Pretul a fost competitiv pentru un motor destul de mare (1190 Adventure - animalul portocaliu din pozele de mai sus) + bagaje si echipamente pentru doua persoane care umpleau un portbagaj intreg de masina break ( ). Am economisit 4 zile, 4 mii km de autostrazi si oboseala si am putut sa petrec mai mult timp pe fiorduri asa ca in general mi se pare o idee buna o miscare de genul asta pentru o excursie de genul asta si mi s-a parut ca dl. Cristi este un partener foarte bun de trasportul motocicletei!

Multumesc mult!

Salut! Intrebare pentru cei care au sau au avut lumini auxiliare de la Denali, am va rog nevoie de o parere. Pe scurt, cat de bune sunt, le recomandati, cum sunt in comparatie cu produsele "originale" de la diferiti producatori? Eu spre exemplu as vrea sa le pun pe un 1190 Adventure. In special pentru cei care au, sunt din Bucuresti si sunt de acord sa ne vedem undeva pe intuneric, fac cinste cu whiskey la halba. Ati avut experiente si cu alte branduri? Daca da, astept pareri pro sau contra despre oricare. Merci!

Cred ca multa lume ar aprecia o garderoba, chiar si contra cost. Succes cu editia 2018!

pe mine asta m-a speriat: "Pentru deplasări pe cale maritimă (feribot), toţi pasagerii sunt obligaţi să deţină paşaport." Ai intrat din Danemarca pe feribot si nu ti-au cerut pasaport? Merci!

Este nevoie de pasaport pentru Norvegia? Iata ce am gasit pe siteul MAE: Cetăţenii români pot călători în Norvegia, pe cale aeriană sau rutieră, dacă deţin o carte de identitate valabilă emisă după anul 2009 şi care are înscrisă menţiunea cetăţeniei române. Pentru deplasări pe cale maritimă (feribot), toţi pasagerii sunt obligaţi să deţină paşaport. Ce stiti din experienta personala?

Stie cineva variante de transport a motocicletei pana in Hamburg sau mai sus? A mai fost cineva asa? Ati fost multumiti? Pare un compromis ok cu trenul de la Viena dar totusi sunt ceva km de facut.