tiyuta

Radu Dimineata realizez ca suntem in Armenia si socot ca n-ar fi rau sa dau jos steagul Turciei de pe ladita. Ca o mica paranteza, armenii nu prea au la suflet pe turci si viceversa, cam de cand s-a oprit Noe cu arca pe Ararat, adica de cand lumea. Granitele intre cele doua tari sunt inchise. Relatii diplomatice ioc. Ii cer Ninei, gazda noastra, o banda de scotch si pun in locul steagului turc pe cel armean. Vremea e mohorata si parca sta sa ploua. Imi atrage atentia luminita verde de la telefon, care palpaie de fiecare data cand primesc vreo noutate. Deschid si vad mesaj pe Facebook. E de la Bobe. Am tot tinut legatura pe net de cand ne-am separat. Bobe: Pe ce parte a lacului (Sevan) coborati? Pe est sau pe vest? Eu: Pe est. Unde sunteti? Bobe: Noi suntem pe vest, la Sevan. Plecam curand spre voi. A inceput sa ploua. Pai atunci, drumuri bune sa avem cu totii. Eu: Drum bun! Inainte sa pornim impaturesc harta sa o bag in tankbag. Ma uit mai bine si vad ca tot ce-i de vizitat e pe partea de vest. De ce i-am zis io lu' Bobe ca noi mergem pe est? In capul meu, din amintite, traseul facut acasa acum cateva luni (traseu pe care l-am uitat pe laptopul de acasa, el fiind un document word de fapt) ocolea lacul pe partea de est. O intrebam pe Nina pe unde se iese din Dilijan si pornim si noi pe la unspe jumate, ca orice motociclist care se respecta. Incepe sa picure dar nu cat sa-ti pui costumul pe tine. Mai mergem un pic si incepe sa picure mai tare. Oprim la adapostul unui popas si punem costumele de ploaie, in caz ca. Si bine facem, pentru ca in scurt timp ploua cu galeata. Viziera se abureste si nu mai vad nimic. O deschid dar nici asa nu merge. Picaturile de ploaie ustura ca dracu' la contactul cu mecla. Gasesc o solutie de compromis si las viziera semideschisa cat sa nu se mai faca condens. Ajungem intr-un fel de pas, dar nu se vede nimic. Incepem coborarea si dam de o zona periferica cu vulcanizari, service-uri, restaurante. Doua benzi pe sens, despartite de un scuar cu verdeata. Inca ploua tare si sunt foarte concentrat la drum cand, o aud pe Iulia din spate: Uiteeee-i! Nu sunt ei?! Intorc capul si apuc sa vad cu coada ochiului doua siluete verde fosforescent. Caut un loc unde sa pot intoarce dar pana gasesc trec minute, care par ore. Intorc si-i dau blana sa-i ajung din urma. Ei clar nu ne-au vazut, altfel ar fi tras pe dreapta. Merg cam tare pentru ploaia de afara dar nu te pui cu adrenalina. Ii vad in sfarsit in departare dupa cateva minute bune de forja. Dau flashuri, claxonez ca disperatul dar nimic. Ce naiba sa vezi pe ploaia asta in afara de cativa metri in fata motocicletei? Ma gandesc la un moment dat sa renunt, sa-i las sa se duca. Ma gandesc ca e o prostie sa gonesc dupa ei in conditiile astea dar ambitia e deja prea mare. Ii dau inainte. Dupa minute bune de alergatura distanta dintre noi se micsoreaza considerabil si ploaia parca se mai domoleste. Gina da in sfarsit semnal dreapta, semn ca ne-a vazut. Ieeeee! Pana sa descalecam ploaia se opreste de tot. Hai ca s-a dus dracu' si momentul despartirii din Georgia, zic. Astia incep sa rada. Ne bucuram sa ne revedem dupa cateva zile pe pamant strain. Bobe imi zice ca am un sticker cu Armenia care ma asteapta la nu stiu ce hotel in Yerevan. Nici nu va imaginati ce mare bataie de cap e cu stickerele astea! Practic, asta e principalul scop al turei, sa gasim stickere. Si motivul pentru care ne-am luat cutii de aluminiu si nu soft bags. Iulia Avem cu totii un ranjet larg pe fata. O sa ma doara obrajii stalciti in casca daca mai continuam asa. E o senzatie de atat de bine ca ne-am intalnit! Domnii de la drumuri si poduri (Bobe si Codrina in costumele lor fosforescente) s-au reunit cu Mecanicii auto (adica noi in salopetele astea hidoase) ca sa faca schimb de informatii, pe unde au mai dormit, cine si cum i-a mai fraierit, cat de mare e nevoia de dus. Ei au facut deja un pic de tur de Armenia asa ca incercam sa retinem ce manastiri, biserici, Yerevaaaaaan, here we come! ...sunt de vazut. Ne recomanda somn la Noravank si apoi... Stim cu totii ca de aici drumurile noastre nu se vor mai intersecta. Ei o iau in nord, spre casa, noi - invers. Ce ciudat! Cu acelasi ranjet, care tine cam de jumatate de ora, ne spunem la revedere. Radu Ajungem imediat la Sevanavank, care, la fel ca toate manastirile din Armenia, e foarte veche si foarte frumoasa, basca e pe malul lacului Sevan, la aproape 2000 de metri altitudine. Tragem in parcare, ne dam jos, luam cu noi aparat foto si tot ce trebuie si cand sa plecam apare un tip care zice sa-l mut pe Roibu de unde e, ca cica ocupa un loc de parcare si asta nu e bine. Roibu mutat zece metri mai incolo, e ok. Aici e plin de rusi veniti cu familiile in concediu. Un rus mai luat in freza, cu sticla de bere lipita de mana, se minuneaza ca am venit din Romania pana aici pe doua roti si pare sa nu inteleaga de ce ai face una ca asta. De fapt, nici noi nu stim prea bine. Ca sa ajungem la manastire avem de urcat cateva zeci de trepte. Ramanem cu costumele de ploaie pe noi. Mare greseala. Razbatem cu greu pe scari printre zecile de turisti. Sus e ca la circ. Un tip elibereaza porumbei albi contra cost, cativa copii se fugaresc pe zidurile manastirii, mai multi tipi se tot fotografiazloaie. Gasesc un loc si scot nebunia de pe mine. Parasim repede locul asta agitat si pornim spre coada lacului Sevan, spre Martuni. Oprim un pic pe malul lacului Sevan, care e atat de mare ca face valuri. In rest, pustiu. Dupa Martuni incepem sa urcam in munti, spre zona Vayots Dzor. Cica aici s-ar fi descoperit in 2008 cel mai vechi pantof/papuc din lume. O chestie din piele, de acum 5500 de ani, marimea 37. Faza tare e ca pentru cateva zile pe aici va trece si cea mai puturoasa gheata de motociclist din lume, descoperita recent, marimea 44. Urcam de ceva vreme printr-o zona alpina si ajungem in Pasul Selim, la 2410 metri. Se pare ca pe aici trecea acum multa vreme Drumul Matasii. Vedem imediat cand incepem coborarea din pas si un caravanserai. Drumul e superb. Cu b de la blana. Odata coborati ajungem la o bifurcatie, intr-un mic orasel numit Getap. Ma uit pe harta si vad ca asta e cam cel mai indepartat si estic punct in care vom ajunge noi in calatoria asta. Mi se pare frumos si-as vrea sa stam cateva minute aici. Ochesc o terasa fix in intersectia unde daca faci dreapta mergi spre Yerevan, daca faci stanga mergi in jurul lumii. Isi fac aparitia cativa localnici dornici sa-l incalece pe Roibu, cu mine pasager. Le explic prin semne ca nu se poate, pentru ca oamenii nu vorbesc o iota engleza. De fapt nici in rusa nu vorbesc. Astia vorbesc doar in armeana. Cred. Unii par si piliti dar eu le zambesc la toti si fac pe prostul si pana la urma se ajunge la concluzia ca eu sunt un tip de treaba, bineinteles prin semne. In timpul asta trece blana prin intersectia noastra un F650GS negru, in directia In jurul lumii. Ma uit dupa el pana se pierde in zare, singur, incarcat de bagaje si invaluit in mister. Cand sa ne get up din Getap ne dam seama ca nu avem marunt sa platim cafeaua. Doamna care ne-a servit n-are sa ne dea rest, asa ca asta e din partea dansei. Dam noi data viitoare.

Nu-mi dau seama care e buba. Se pare ca nu le vede nimeni. Pozele sunt luate ca si pana acum ca URL-uri de pe blog. Care stiti vreun moderator? Poate e buba la motociclism.ro? Habar n-am cum sa rezolv.

Hmmm...eu de pe laptop le vad. Am verificat acum si de pe telefon. Se vad si acolo. Mai are cineva problema asta? » Post actualizat in 29 Jul 2014 13:32 Se pare ca nici altii nu vad pozele. Hmmm...ciudat. Rog frumos un moderator care vede postul de mai sus sa-l stearga. Mai incercam odata. Multumesc!

Stiu pe cineva care a mers pana in Asia Centrala si-napoi in tenisi. Prin Kazakhstan incepuse sa-si caute cizme, dandu-si seama ca incaltarile pe care le avea nu tineau la ploaie. Si nu cauta cizme dedicate. Vroia sa-si ia unele dintr-alea de cauciuc, strict pentru cand ploua. Cred ca depinde de cat de adventure vrei sa fie tura.

Iulia Eu de aici nu plec. Mai stau putin pe meleagurile astea. Tbilisi are multe de aratat. Irakli inca nu ne-a zis care sunt locurile lui preferate, ne e dator cu asta de ieri. Guesthouse-ul asta e cel mai tare loc in care am dormit pana acum. Decrepit pe afara dar atat de fain amenajat si curat inauntru. Mai merita o noapte. Imi spun toate astea in timp ce, de fapt, imi strang calabalacul. E deja rutina pusul bagajelor pe motocicleta, ar trebui sa ne cronometram. Ma sui pe Roibu si ceva parca se rupe in mine. Vecinul care ieri ne-a ajutat cu un burete pentru spalat motocicleta ne priveste de pe terasa, Irakli si Jack ne fac cu mana. Iar noi pornim. Iar. Azi imi este foarte greu sa plec mai departe. As avea nevoie de inca o zi, imi spun. De fapt, problema e alta: m-am obisnuit cu drumul. Putem merge o zi intreaga in continuu, dormim undeva o noapte, apoi plecam mai departe. Mintea mea accepta jocul. Dar in Tbilisi regulile s-au schimbat. Am avut doua nopti si aproape doua zile de respirat intr-un singur oras – si ce oras! – asa ca ceva din mine a interpretat asta gresit. Mi-am scos tentaculele si m-am atasat de Tbilisi, mintea mea a spus: esti acasa. Ce ciudat, nu? Nevoia de “acasa”, de un loc de unde nu pleci. Ne oprim la o benzinarie. Ii spun ce simt lui Radu. Si el e trist ca plecam si, daca ma uit cu atentie, si Roibu pare trist dupa baia strasnica de ieri. Numai domnul care pune benzina nu e. Ne da indicatii despre cum sa iesim din oras si ne ureaza cu tot dragul drum bun. Azi intram in Armenia. Radu Trecem granita georgiano - armeana pe la Sadakhlo - Bagratashen. Un vames armean bine dispus ne pune atent stampilele in pasapoarte. Welcome to Armenia! Opresc sa scot niste bani de la un bancomat si am un soc. Inflatia in tara asta e ceva epic, asa ca imi umplu buzunarele cu cateva zeci de mii de drahme cat ai zice peste. Trecem de ultima bariera si imi sare in fata motocicletei un tip care zice ceva de o asigurare, ca e obligatoriu, si ca face el, evident, pentru 30 de dolari. Si daca nu facem e nasol ca e police dupa colt, la doi kilometri si amenda e de 500 de dolari, imi arata el pe telefon. Eu mai fraier dau sa cobor si sa-l urmez pe om la ghereta dar Iulia imi zice ca sa-i dam inainte, ca sigur e teapa. Nu stau pe ganduri prea mult, bag a-ntaia, il ocolesc pe 'agentul' de asigurari si uite-asa intram in Armenia. Nu apuc sa fac doi kilometri ca aud in spate goarnele unei masini de politie. Gata, am pus-o. Ala de la asigurari e mana-n-mana cu politia si i-a pus pe astia pe urmele noastre. Se baga in depasire si trage un claxon cand e in dreptul nostru. Imi pregatesc repede discursul plin de scuze si ma gandesc la cat sa cotizez cand, spre surprinderea noastra, masina de politie ii da forja mai departe si se pierde dupa prima curba. Ma gandesc ca ma asteapta la cotitura, ca n-avea unde sa ma traga pe dreapta aici. S-a dus sa caute un loc bun de luat spaga. Il vad pe omul legii dupa cativa kilometri tras la umbra unui copac, fumand o tigara, fara nici cea mai mica intentie sa ne traga pe dreapta. Ridic mana, il salut si ne vedem de drum. Harta Armeniei e aproape rosie de atatea semne pentru manastiri. Sunt cateva si in drumul nostru si asa alegem sa ne oprim la Haghpat. In parcare doi domni sunt foarte curiosi cat costa motocicleta. Bem o cafea cu aroma Disney si inainte sa pornim la vizitat o las un pic pe Iulia langa motocicleta si ma duc in vizita la buda din curtea manastirii. Cand ies, un tip mai mic de statura insotit de cativa turisti imi spune buna ziua. Il cheama Laszlo si e nascut la Gherla dar lucreaza de ceva timp ca ghid turistic in Armenia. E ocupat acum dar are chef sa stam la povesti asa ca ne dam intalnire in parcare mai tarziu. Ajungem in parcare si gasim in tankbag acest biletel de la Laszlo. Continuam drumul prin canionul Debed. Trec pe langa un loc de belvedere si-i zic lu' Iulia ca vreau sa intorc, sa fac niste poze. Ea nu mai are chef asa ca ma duc singur la locul cu pricina. Ma intorc unde am lasat-o pe Iulia dar ia-o de unde nu-i. Ma uit mai bine in jur si o vad la umbra unei cosmelii, in compania a doua doamne, Larisa si Roza, si a unui domn caruia i-am uitat numele dar stim sigur ca incepea cu So, asa ca Iulia i-a spus So Good. Oamenii vand tuica si fructe de padure pe marginea drumului. Ne poftesc sa luam loc cu ei si ne dau un mare bol cu zmeura si dude si alte chestii bune. Ei tot o dau pe ruseste si eu le tot spun ca ne ponimayu poruski. So Good e foarte atras de aparatul foto. Incerca sa faca cateva poze dar nu prea ii iese. Ne spun prin semne cat de bine se inteleg ei cu rusii. Ne bucuram de oamenii astia calzi si buni. Miroase a lemn de brad ars si a carne fripta pe gratar. Am citit in Lonely Planet ca cea mai buna mancare prin Armenia e aia de-o iei de pe drum. Trag pe dreapta sa-mi satisfac pofta de gratar, desi Iulia nu prea vrea. Ne intampina o doamna mai in varsta, ai carei singuri doi-trei dinti sunt din aur. Normal ca nu are meniu dar ne zice ea ca ne face shashlik, ne arat o rosie, o bucatica de branza...Ne intreaba ce vrem sa bem. Imi zice s-o urmez pana la frigider si-mi arata pe langa multe chestii dubioase ca are apa minerala si o limonada imbuteliata. Eu iau apa, Iulia limonada. Apa e cea mai buna apa minerala bauta de mine, daca poti zice despre o apa ca-i buna. Limonada Iuliei e ca sucurile alea de pe vremea comunismului, de puneai peste ceva concentrat apa si obtineai o chestie. O vad pe femeie cu coada ochiului. Merge sa puna shashlik-ul pe gratar. Are in fiecare mana cate o sabie si pe fiecare sabie cate trei halci de carne de porc. Stai femeie ca ne-o fi noua foame, dar nici chiar asa! O opresc inainte sa le puna pe foc si-i zic ca vrem doar o sabie. In fine, mancam, totul bun, cerem nota. Doamna imi arata cinci cu degetele de la o mana si-mi dau seama ca nu poate fi vorba de cinci drahme. Nici de 500, adica un euro. Deci clar, sunt 5000. Ne-a facut baba la nota de-am vorbit singuri tot drumul pana la Dilijan, unde aveam sa dormim. Lonely Planet zice ca Dilijan e supranumit Armenia's Switzerland. In schimb, noi am gasit un oras care Iuliei ii aminteste de Onesti si de toata saracia din Moldova pe vremea cand mergea la tara in anii '90 si treaba asta o intristeaza. Mie nu-mi aminteste de nimic si asta imi place. Mergem sa vedem monumentul sovietic inchinat eroilor neamului, cazuti in razboaiele patriotice. Am o chestie pentru monumentele astea sovietice. Urc numai eu la statuie. Zona e lasata in paragina si pare ca natura isi reintra in drepturi inghitind betonul turnat de comunisti in momente de glorie a URSS. Ne cazam la pensiunea Nina B&B si seara iesim la plimbare. Totul parca e parasit. Gasim o carciuma si bem o bere Ararat. Citim in ghid despre o strada pietonala unde cica-i misto de tot. Pornim in cautarea ei si o gasim intr-un final. Intr-adevar, strada asta parca e din alt film. Case vechi, reconditionate, restaurante si carciumi faine, felinare cu lumini calde dar nimeni sa le insufleteasca. Aflam mai tarziu de la un domn profesor rus care urmeaza sa predea la o super scoala care se construieste in Dilijan ca strada respectiva a fost cumparata si refacuta de un milionar armean stabilit la New York. Mergem la culcare si imi amintesc de un tricou vazut intr-un mic magazin cu suveniruri, pe care scria I (inima) Dilijan si ma gandesc ca-mi pare rau ca nu l-am luat, pentru ca mi-a ramas cumva la inima oraselul asta ciudat.

Radu Incepem ziua cu o cafea turceasca bauta in tihna pe veranda guesthouse-ului. Cafea turceasca gasesti cam peste tot in Georgia. Ei ii zic oriental coffee. Nu e la fel de buna ca la mama ei dar e destul de buna cat sa ne puna sangele in miscare si sa ne faca sa pornim la pas pe stradutele din Tbilisi. Suntem cazati in buricul targului, asa ca nu trece mult timp pana ajungem la chestiile interesante. Dam peste Clock Tower, o cladire ciudata, parca scoasa din animatiile lui Tim Burton. Mai incolo cativa studenti fac ceva practica la desen. Peace Bridge este opera unui arhitect italian. Din cauza formei care aduce cu un tampon urias, georgienii l-au poreclit Always Bridge. Catedrala Sioni, una dintre cele mai vechi in Georgia. Caldura dupa-amiezii ne loveste asa ca nu rezistam mult pe strazi si ne retragem la guesthouse-ul nostru. Profit de timpul liber si de umbra locului si ma apuc cu Iulia de spalat Roibul, sub privirile curioase ale vecinilor. Roibu a adunat cam tot jegul din Caucaz in astea cateva zile de offroad. Ii sta bine cu stratul de noroi pietrificat. Parca un pic prea bine. Pe seara urcam la Nariqala Fortress, o super fortareata deasupra orasului care e si un fel de loc de promenada pentru tbilisieni, un loc dintr-ala cum nu are Bucurestiul, unde iti iei prietenii si cateva beri si te pui la povestit si admirat orasul. O salutam si pe Kartlis Deda, adica mama Georgia, o statuie uriasa din aluminiu. Tine o sabie intr-o mana si o cupa cu vin in cealalta, simbolizand pe de-o parte vitejia poporului iar pe de alta parte pofta grava de bautura a georgienilor. Nu trec cinci minute si sunt oprit de cativa baieti care petrec cu cel mai bun prieten al omului, pet-ul. Imi toarna si mie un pahar cu bere si ne uitam impreuna la mama Georgia. Pe seara ne intalnim intamplator cu Jack, biciclistul, care se plimba hai-hui pe strazi. Asteapta de cateva zile nu stiu ce viza pentru Asia Centrala si i s-a cam urat sa stea singur. Il invitam cu noi la o bere, unde altundeva daca nu la terasa KGB Still watching you. Ne comandam berile si hotaram sa luam toti o khachapuri, o placinta cu branza sarata, in forma de pizza, care e foarte blana, adica bluna, adica buna. Dupa momente lungi de asteptare primim in schimb un bol cu chakapuli, o ciorba de vaca cu extrem de mult coriandru. Punem asta pe seama accentului nostru georgian si ne mai luam o bere.

Radu In scurta noastra sedere la doamna cu pensiunea din deal avem ocazia sa ne spalam toate hainele. Si nu de mana, cum am facut-o pana acum. Descoperim una din micile bucurii ale motociclistului imputito-calator, o masina de spalat la locul si momentul potrivit. Mergem spre Tbilisi pe un drum care trece la un moment dat foarte aproape de granita cu regiunea separatista Osetia de Sud. Ma gandesc ca acum cativa ani pe aici treceau tancuri si se omorau oameni. Pornesc GoPro-ul si incep sa filmez. De la distanta pare un accident ca toate celelalte pe care le-am vazut pana acum prin Georgia. Si n-au fost putine. Cand ne apropiem in schimb, vedem niste oameni mascati, cu AKM-uri in mana, care se uita dubios la noi. Unul dintre ei imi vede camera clipocind. Imi sta inima un pic in loc dar trecem repede pe langa si ne vedem de viata. Undeva dupa oraselul Khashuri incepe autostrada pana la Tbilisi. Pun pe pilot automat si ma bucur de peisaje. Ma bucur in primul rand ca am scapat de traficul nebun pe doua benzi dar sentimentul nu merge prea departe pentru ca vad o...vaca. Linistita, mananca ceva frunze dintr-un copacel ale carui ramuri se intind pana pe sosea. Dincolo de autostrada e Osetia de Sud. La doar cateva zeci de metri moneda 'nationala' e rubla... In drum spre capitala ne oprim in Gori sa vedem muzeul lui Stalin. Aflu si eu ca Stalin s-a nascut in Gori si nu undeva prin Rusia. Iulia imi povesteste o faza tare citita in Lonely Planet. Prin 2010, cand guvernul pro occidental georgian a hotarat sa dea jos statuia uriasa a lui Stalin din piata centrala a Gori-ului, a trebuit s-o faca noaptea si cu toata politia si armata posibila.Stalin's not dead! Clar. In muzeu sunt o multime de tablouri si poze cu domnul in tinerete. Ma opresc in fata unuia si ma gandesc serios de unde vine de fapt toata treaba asta cu hipsterii. Casa in care s-a nascut Stalin. Cel mai tare mi s-a parut ca am intrat in vagonul cu care s-a deplasat Stalin prin diferite colturi ale lumii, inclusiv la Yalta, unde s-a impartit Romania pe un servetel. Lui Stalin ii era frica sa zboare asa ca s-au pus oamenii si i-au facut acest vagon blindat, cu toate cele inauntru. Un fel de Air Force One al vagoanelor. Inainte sa vizitam am vazut o doamna care-si lua pranzul pe scarile vagonului. Oare ce-ar spune Stalin? Sa mergi fara GPS prin marile orase: de nepretuit dar si de nerepetat. La intrarea in Tbilisi ne intampina o mare statuie pe care scrie in serpeasca (georgiana) dar si in engleza, David the Builder. Trecem pe langa doi motociclisti si un biciclist de cursa lunga cu care ne salutam din mers din cauza traficului alert. Dupa ceva kilometri prin oras trag pe dreapta si intreb un om de Old Tbilisi, orasul lor vechi. Imi explica ceva, parca m-am prins. Urc pe un pod, fac stanga, tot inainte. Ne mai invartim putin. Urc pe un pod, fac stanga, tot inainte. Iulia, da' noi n-am mai fost pe aici? Traficul ne dovedeste asa ca tragem la o terasa cu WiFi sa ne revenim in simturile orientarii. Sunt cu un ochi la telefon si cu doi pe motocicleta cand vad un tip care il tot analizeaza pe Roibu. Ma uit mai bine. E Gipson! Gipsoooon! Ma bucur sa-l revad aici. Ma simt de parca m-am intalnit cu un vechi prieten. Gipson ma intreaba Where is the other bike? Ii zic ca we split, in Kutaisi. Ca unii acasa mai repede, ca unii acasa mai tarziu. Povestim una, alta. Tot nu l-a prins din urma pe Dag. E aici de o zi si in principiu bea bere si se plimba. O las pe Iulia in compania suedezului si merg pe jos sa caut un anumeSkadaveli Guesthouse gasit in Lonely Planet. Una dintre placerile ascunse ale mele e sa caut cazare imbracat in echipamentul moto, pe 'enspe mii de grade. Intr-un final gasesc locul cu pricina, si-l cunosc pe Irakli, proprietarul. Intreb de camera. Are. Ii zic ca revin cu motocicleta, fata si bagaje. Ajung inapoi la Gipson si Iulia care beau bere si stau la povesti.Stai tu aici cu Gipson ca ma duc io sa-l duc pe Roibu si bagajele la Irakli, apoi vin sa te iau. Ok. Ok. Inapoi la guesthouse. Irakli ma asteapta cu poarta deschisa. Ma conduce in camera unde a pornit el special pentru noi aerul conditionat. Pe veranda un tip tanar cu barba mare scrie de zor la o tableta. Se-ntoarce spre mine si ii recunosc fata, apoi vad bicicleta. E Jack, cicloturistul pe care l-am vazut la intrarea in oras. A plecat acum ceva timp din Londra si merge la un prieten in Australia. Evadez din echipament moto unde e ca intr-o sauna, ma schimb si merg dupa Iulia. Ajung la terasa. A beer, please. No, two. Three actually.

Dragelor si dragilor, urmaritori ai postului, Va multumim tuturor pentru vorbele frumoase, sfaturi, recomandari si ce-ati mai scris de bine pe-aici. ERU, sticle? Hmmm...pai cam tot ce are peste 5% alcool. Cat despre aparatura foto, un 70-200mm si un 24-70mm, ambele cu 2.8, ambele Nikon. A, sa nu uit de GoPro. Ce vedeti facut cu el e captura din filmare. Acum legat de poveste. Fratilor, noi (eu si Iulia) ne-am intors, desi unii dintre noi am 'ramas' acolo departe si inca visam. De o zi am pus piciorul inapoi in tara. Bobe si Codrina s-au intors cam acum o saptamana si ei. Pentru ca socotelile de acasa nu se pupa cu cele de pe drum, din lipsa de net, timp, chef sau inspiratie, sau toate la un loc, nu am reusit sa tin postarea in timp real, de pe drum, asa cum mi-am propus la plecare. Oricum, povestea este inca departe de a se termina si va continua aici, asa ca va invit sa calatorim impreuna in continuare. Pe curand! P.S Tare ciudat sa te trezesti in patul de acasa...

Radu Ne incalzim la soare cu o cafea. Nu prea avem chef sa strangem dar cerul fara pic de nori ne impinge usor de la spate. Aproape de casa unde am dormit, un drum urca abrupt si se pierde peste dealuri. Ala e drumul nostru, iesirea din Ushguli spre nici noi nu stim unde. Un sunet de motocicleta urmat de utilaj si proprietarul calare intrerupe linistea diminetii. Urca dealul. Urlu, fluier dar nimic. Urla si gazda cu mine dar imi pare ca orice zgomot e inghitit de munte. Nu prea inteleg de ce ma agit asa tare. Ma gandesc ca mai e unul ca noi pe aici si asta mi se pare de ajuns. Ne luam la revedere de la oameni si pornim. Stiu senzatia asta. E e o combinatie ciudata de frica, emotie si bucurie. Mersul spre necunoscut. Aventura. A-ntaia, mana in gaz si da-i la deal. In doi timpi si trei miscari suntem sus. In fata guesthouse-hotel-shop-ului din sat, la o masuta cu scaune colorate, sta Gipson, motociclistul de mai devreme. Motocicleta, o Yamaha Tenere din '93. Descoperim ca avem amandoi cutii facute de baietii de la Heavy Duties. Ce mica-i lumea, mai Gipson! Faza tare cu Gispon e ca tot incearca sa-l prinda din urma pe Dag. Ei nu se cunosc dar Gipson aude ca prin toate locurile in care ajunge, inaintea lui, cam la o zi distanta, a mai trecut un suedez. Pornim toti cinci la drum. Ma uit pentru ultima oara la muntii care inconjoara Ushguli. Parca nu ma satur sa privesc. Mai trag o poza. Gata. Pa, Ushguli! Esti blana! Toate bune si frumoase pana dam de primele bucati cu noroi si bolovani. Aici lucrurile par sa se imputa un pic. Ii zic Iuliei ca trebuie sa coboare si ma gandesc cu groaza ca daca toti cei 70 de kilometri pana la asfalt sunt asa, avem sanse mari sa ne petrecem noaptea in stil alpin. Roibu ma invita la dans pe primii metri de teren accidentat. Trecem cu brio in pasi de tango, apoi oprim si-i asteptam pe ceilalti. Lui Bobe ii place mai hard enduro, altfel nu-mi explic de ce hotaraste sa treaca cu Codrina pasager. Roata spate se afunda in mocirla, Gina nu vrea mai departe. Asta-i unul din momentele alea cand nu stii daca sa pui mana sa ajuti sau sa faci poza. Aleg sa fac poza. Mai, vine omul ala (Gipson) din spate sa ajute si tu stai si faci poze? ma cearta Iulia. Mie tot la poza mi-e gandul. Apare Gipson din urma, doi, trei, si gata, iesim din namol si continuam spre pasul Zagar, care, conform GPS-ul e 'dupa colt'. O curba de nivel, ceva noroi, din nou bolovani, o alta curba. Deodata drumul nu mai urca dar nici nu coboara. Hopa! Asta trebuie sa fie. Ne uitam pe GPS care arata aproape 2700 de metri. Suntem in pasul Zagar, cu capul in nori dar cu rotile inca pe pamant. Ma uit ca prostu' si ma minunez cat e de frumos. Bine, Roibu! Bine, Gina! Bine, Codrina! Bine, Iulia! Bine, Bobe! Bine, Gipson! Este as high as it gets pentru noi in calatoria asta. De aici incepem coborarea spre 'civilizatie'. La un moment dat, pe coborare, Gina nu mai vrea sa franeze cu roata spate. Asa a hotarat ea ca e mai bine. Ne oprim, ne scarpinam in cap, ne uitam, studiem problema. Lichid de frana este? Este. Nu curge nimic, pe nicaieri. Deci, e bine. Stam pret de-o tigara si-o gura de apa si continuam. Gina isi revine iar noi tragem concluzia ca si motocicletele au toanele lor. Greul a trecut si Gipson decide s-o ia inainte in cautarea lui Dag. Urmeaza o zona de case parasite in sate parasite, printr-o padure unde gasim muuult noroi si gropi cu apa si unde Roibu si Gina se indoaie din toate articulatiile iar eu ma minunez ca nu crapa de la atatea bagaje si pasager. Mergem incet pe un drum ingust si pustiu care serpuieste printr-un fel de chei. E frumos pe aici. Am ajuns, nu de mult, la asfalt. Ma simt destul de obosit si conduc din inertie. Nu ma bucur de drum. Mi se pare ca azi totul s-a consumat acolo sus, in munti. Ma uit in oglinda si-i vad pe Bobe si Codrina. Doua casti albe, miscandu-se la unison. M-am obisnuit sa-i vad acolo, cum poate ei s-au obisnuit sa ne vada pe noi. Azi se fac saptespe zile de cand mergem impreuna, dormim impreuna, manacam impreuna, ne mirosim sosetele si cizmele puturoase impreuna, radem impreuna. Facem cam totul impreuna. Ma rog, aproape tot. Ma tot uit in urma la ei si ma cuprinde un soi de ceva ce-aduce cu un mare gol in stomac. Stiu ca foarte curand, in vreo ora asa, drumurile noastre se vor desparti. Unii, Codrina si Bobe, se intorc acasa cu o mica oprire in Yerevan. Arde dorul de copii si nici timpul liber nu-i de partea lor. Altii, eu si Iulia, continua spre Tbilisi. Sunt cam praf. Imi dau lacrimile in casca dar mi-e rusine sa plang si ma gandesc repede la o scuza pentru ochii inlacrimati in caz ca ne oprim, Doamne fereste, acum pe undeva si ma vede toata lumea. Viziera deschisa, domne. De la asta e. Gata, sunt acoperit. In cateva secunde adrenalina ia locul emotiilor dupa ce soferul unei masini de pe contrasens face o gluma in spirit georgian, prefacandu-se ca intra in noi. Bine frate! Ce-am mai ras... Ajungem in Kutaisi si tragem la o terasa pentru o ultima cafea impreuna. Suntem doar noi si un batran cu barba alba care sade tacut pe o banca. Dinauntru se aude si mi se pare ca e unul din momentele alea cand timpul sta in loc. Dupa trei zile de 'salbaticie' toata lumea e preocupata sa-si verifice telefoanele. Sau poate ca fiecare mai amana un pic momentul despartirii. Ne ridicam sa facem o poza de la revedere. Pun aparatul pe timer si sar repede pe pozitii. Ii stranga mana lui Bobe. Pe fata are-un mare zambet dar in ochii lui vad lacrimi. De bucurie, de tristete, nici nu mai conteaza. Imi dau si mie lacrimile, din nou. Plang, ce sa mai. Si nu-mi mai e rusine. Ma uit la Iulia. Si ea plange. Toata lumea e praf. Codrina incearca sa ne imbarbateze dar si ea cred ca e usor praf. Bai, terminati. Doar am vorbit despre asta, nu? Om fi vorbit noi Codrina, dar se pare ca si motociclistii plang cateodata. Ne imbratisam, ne pupam, ne luam la revedere. Gata, asta a fost. Two drifters, off to see the world There's such a lot of world to see We're after the same rainbow's end, waiting round the bend My Huckleberry friend, Moon River, and me Mergem fara tinta pe stradutele pietruite din Kutaisi in cautarea unei cazari si-ajungem din intamplare pe un deal la o doamna draguta care are un fel de pensiune. Ne amuzam ca peste tot in casa sunt poze numai cu ea, in diferite ipostaze. Are o terasa de unde se vede tot orasul. Vedem apusul dar nu putem sta mult afara pentru ca bate un vant de te darama din picioare. O fi vantul schimbarii? E tare frumos. Iesim la pas in orasul vechi si gasim o carciuma draguta unde doua fete canta live la pian si vioara. Muzica lor si aburii alcolului georgian mai alunga un pic tristetea din sufletele noastre.

Radu Ne trezim cu varful Shkhara sub nas, cel mai mare din Georgia la cei 5200 de metri ai sai. N-am fost in Himalaya dar arata de zici ca e de-acolo. Dincolo de munte e mama Rusia. Si noi am ajuns cu motocicletele pana aici? Cam tare. Dag se hotaraste ca ii da singur spre Lentekhi prin pasul Zagar. Stabilim ca daca e sa ramana pe acolo il culegem noi maine pentru ca azi vrem sa ne mai bucuram de prea frumosul Ushguli si imprejurimile lui. Vorbim cu localnicii care ne zic ca putem merge pe jos pana la limba ghetarului Shkhara. Atat! Haidem, motociclisti, sa infigem pioletii si coltarii pe ghetar! In timp ce Codrina culegea floricele pe o ruta numai de ea stiuta, echipa de asalt formata din Bobe, Iulia si subsemnatul descopera o urma ce pare a fi culcusul unui mare urs. Apoi niste tufe de afine. Apoi alta urma. Codrinaaaaaaaa! Hai inapooooi! Ne reunim si-auzim toti un mooorrgh. Ok, am vazut niste vaci mult mai jos. S-o fi aventurat vreuna pana aici? Cat de buna sa fie iarba? Nu, e clar. E urs. Morcovul e acolo unde trebuie cat sa ne faca sa-i dam forja inapoi spre Ushguli. Am fost atat de aproape de limba ghetarului dar mai aproape am fost de urs. Inutil sa zic ca la intoarcere toti bolovanii de pe munte pareau ursi. Una din urmele de culcus de urs. Dar ce se vede in dreapta lui Bobe? Sa fie urma de urs?

Radu Mestia. Dimineata. Vremea nu pare sa tina cu motociclistii dar azi trebuie sa-i dam pana la Ushguli. Lui Bobe ii bubuie capul de la chacha de azi noapte. Ne urnim cu greu. In timp ce incarcam bagajele apare Dirk, un neamt calare pe o Yamaha Tenere. Dirk e vesel nevoie mare, a facut singur drumul de la Lentekhi incoace, deci in sens invers decat il vom face noi. Il intrebam cum e pe sus. Zice ca e ok, ca el a scapat mobra de cateva ori dar a reusit sa o ridice singur. A pierdut mult timp asa ca l-a prins noaptea undeva prin munti si a trebuit sa puna cortul. I've done the hardest part, now i just want to enjoy a looong and boring paved road. Aha, deci o sa fie blana. Ne luam la revedere de la Mestia si incepem urcarea. Comitetul de la revedere e prezent. Greu e offroad-ul dar mai greu e sa-ti pui costumul de ploaie cand trebuie. Da jos cizma, baga cracul, pune cizma, aaaa, echilibru s-a dus dracu'. 'Tu-i gura ma-sii cu cine le-a inventat! Noroi, balti care nu stim cat sunt de adanci dar n-avem incotro, trebuie sa-i dam prin ele, apa in ghete, ploaie, ploaie si nu se mai opreste. E greu dar e prea misto. Iulia canta in spate. Ii place pe coclauri. Ma gandesc daca nu e ceva in neregula cu ea. N-ar fi trebuit sa injure de toti sfintii c-am adus-o pe aici cand ea isi dorea la Paris?! Iulia deschide poarta catre Ushguli. Urcam un deal dar nu vedem nimic de ploaie. Scot cricul lateral. Gata, nu mai merg un metru! Nu stiu unde suntem dar stiu ca am ajuns in Ushguli. Am ajuns, baaaaa! Bravo! Printre picaturi vedem BAR scris pe o casuta din piatra. Intram. Inauntru mai multi oameni se incalzesc la un resou. Curge apa siroaie de pe costumele noastre. Ne e jena dar oamenii zambesc si ne fac loc la o masa. Vad un butoi cu bere. Bereee! Au bere aici! Scoatem hainele si punem tot la uscat pe unde apucam. Ploaia s-a oprit iar timpul pare ca a stat pe loc in Ushguli. Intra in camera un tip care nu pare de pe-aici. Are hainele uscate si un zambet pe toata fata. Hello, I'm Dag! Dag vine din Suedia calare pe un BMW F800 GS intr-o calatorie facuta cadou de sotia lui. Tocmai a implinit 50 de ani. Ne povesteste cum in tinerete a batut toata India pe un Royal Enfield. Dag e cam tare. Ne cazam peste drum la un guesthouse si iesim sa ne plimbam pe ulitele pline de balegar din Ushguli. Pentru cateva clipe Caucazul isi arata muchiile si crestele mereu inzapezite. Apoi, la fel de repede, dispare in ceata.

Radu In Georgia vacile stau ca vaca in drum, la propriu. Ele si-au castigat libertatea si fac ce vor. Dar cel mai mult le place sa stea pe sosele. Traficul in tara asta e ca un vis urat. E ca si cum ai lua niste oameni de pe strada, de preferat fara permis, i-ai sui in masini puternice, apoi ai lua cateva turme de vaci si i-ai pune pe toti pe drumuri cu gropi. Georgienii conduc ca niste idioti si par sa nu puna prea mult pret pe viata lor. Am vazut aici depasiri de domeniul SF-urilor. Tu ca motociclist nu existi. Ei depasesc si tu trebuie sa le faci loc. Daca mergi prea incet te depasesc toti, inclusiv vacile. Daca mergi prea repede te trezesti cu vreun dobitoc pe contrasens, sau, mai rau, cu o dobitoaca, adica o vaca. Gerogienii par sa nu suporte sa aiba pe cineva in fata lor. Chiar si cand sunt primii, ceva tot nu e bine. La iesirea din Batumi l-am intalnit pe James, care e din Estonia. De aici si numele. El merge singur, calare pe un BMW XChallenge. James tocmai se intoarce din Caucazul de Nord, de pe offroad-ul pe care vrem noi sa mergem. Il intreb daca e ok cu pasager. Zice ca da, dar incet. Si mai zice ca prin zona aia oamenilor le place sa bea si ca fiecare are in curte unul sau doi ciobanesti caucazieni si ca uneori uita sa inchida poarta la gospodarie, asa ca atentie la motociclisti! Ne uram toate cele si ne vedem de drum. Aici am hranit cainele asta cu o merdenea georgiana si tare i-a mai placut. In drum spre Mestia am intalnit pe acesti romani care ne-au urmarit ceva vreme cu convoiul lor. Am simtit ca e ceva in neregula, ca orice georgian normal la cap ne-ar fi depasit. Ei sunt intr-o misiune a Uniunii Europene prin Caucaz. In Mestia am baut chacha (tzuica de-a lor) pe veranda unui guest house cu doi ucrainieni. I-am bagat sub masa, apoi ne-am culcat.

Radu Dimineata, in Hopa, impachetam totul in fata hotelului nostru de trei stele, ca niste motociclisti aventurieri ce suntem. Apoi pe cai, spre granita. Nici nu se incalzesc bine motoarele c-am si ajuns. Caldura mare, ceva problem cu sistemul. Stam pe loc. Bobe si Codrina sunt la doi metri in fata noastra. Din ghereta vamesului iese o mana care tine un pahar cu ceva suc. Ah! Vrem si noi! Nu apuc bine sa ma gandesc ca primim doua paharele din bautura magica. Tesekkur! Pe curand, ospitalitate turceasca! Ne facem loc prin traficul nebun din Batumi, ne cazam in buricul targului si pornim la vizitat. Ii ardem o baie motociclistica in Marea Neagra. Prima de cand am plecat de acasa. Litoralul lor e tare ciudat. In loc de nisip sunt pietre, apa e foarte adanca inca de la mal si in jur arata de parca ai pune Subcarpatii direct langa mare. Cativa copii fac sarituri in apa de pe un ponton. Soarele apune incet in mare. Undeva acolo, pe celalalt tarm, e Romania. Mi se pare mie sau suntem departe? Gina si Roibu se odihnesc sub un felinar pe o straduta pietruita din Batumi si asteapta cuminti plecarea in munti.

Iulia Azi vrem sa ajungem in Georgia. Ne-am cam luat portia de Turcia. Vrem Caucaaaaz! Undeva, in stanga, dupa muntii astia mari de le zice Kackar, e Marea Neagra. Mi se pare foarte tare! Hop! Ne oprim si ne miram. Iesirea din Turcia nu e asa usoara. In fata noastra incepe un drum cu pietris, neterminat, lung de peste 100 de kilometri. Oare am luat-o bine? In plus, e pentru prima oara cald. E ca si cum Turcia zice: Chiar vreti sa iesiti? Atunci luati de-aici cu de toate! Radu Ajungem intr-un sat si tragem la o carciuma unde doi batrani beau tacticos ceai. Nu par foarte impresionati de noi. Suntem vraiste. Curg apele de pe noi. Mancam un pepene galben si ni se pare cel mai bun din lume. Un copil pe bicicleta face tot felul de acrobatii ca sa ne atraga atentia. Urmatoarea oprire o facem in Yusufeli, un orasel ciudat in inima muntilor. Tragem motocicletele in fata unei kebabarii unde mancam si bem cafea turceasca. Si cum stateam noi la o masa in drum, aud o motocicleta. Nu apuc bine sa ma ridic ca trece pe langa noi. Ii vad numarul. Scrie Oregon USA. Frate, asta a venit din America pana aici?! Fara sa ma gandesc fluier cu doua degete si strig Hei, amigo! spre amuzamentul tuturor. Dar motociclistul nostru nu aude si dus a fost. Mi-ar fi placut sa-i stiu povestea. Iulia Turcii sunt nebuni. Fac atat de repede drumuri noi incant nici harta, nici GPS-ul nu tin pasul. Intram intr-un soi de zona crepusculara, cu tuneluri dupa tuneluri. GPS-ul ne zice ca mergem paralel cu drumul. Noi o dam inainte printre santiere, munti ciopartiti, versanti mov. Da! Mov. Aterizam in Artvin si hotaram sa mai tragem de noi pana in Hopa. Vedem din nou marea dupa atatea zile. E ca o gura de oxigen. Ajunsa intr-un hotel, cu tablouri wannabe Dali, traiesc cu impresia ca am terminat un drum initiatic.

Spasiba balshoi! ---------------------- Iulia Lungul drum al zilei catre noapte. Munti si plaiuri turcesti in fata noastra parca nesfarsite. Fugim catre granita cu Georgia. Radu Luminile caselor se aprind una cate una intr-un mic sat la poalele muntilor. Din minaret rasuna peste vai rugaciunea muezinului. Punem corturile, mancam rosiile cu branza si bem berile invelite in ziar, vandute pe sub tejghea.

Radu Cappadoccia. In cateva cuvinte. Sf. Gheorghe care omoara un...sarpe. Nu stiu cum, ca ochi sa-l vada nu mai are. Unde-i frate Cappadoccia asta? Rose Valley, unul dintre cele mai super-mega-blana locuri in care mi-a fost dat sa ajung. Magic. Papadii cat palma. Oaza din Rose Valley. Doi rusi canta cu patima la chitara pe acoperisul Cappadocciei. Lumea isi face selfie-uri, se pupa, se bea sampanie. Soarele isi ascunde ultimele raze de privirile curioase ale spectatorilor. » Post actualizat in 29 Jun 2014 06:24 Radu O ultima cafea bauta dimineata in Cappadocia si-apoi la drum. Vantul ne bate din toate partile prin podisul Anatoliei si-l vedem pe Erciyes, un patru miar cu zapezi vesnice, al doilea ca marime din Turcia. Spre seara gasim loc de cort undeva langa drum dar sa nu te vada nimeni, cum zice o vorba din manualul motociclistului de aventura. Supa la plic, veselie, voie buna. Dupa cateva beri vedem pentru prima oara licurici. Noapte buna, Turcia! » Post actualizat in 02 Jul 2014 05:32 Dragi cititori si privitori de poze, Problem! Incerc sa postez in continuare si primesc acest mesaj: merge_too_many_img A mai patit careva?

Codrina Schimbam traseul si plecam din nord catre sud, chititi sa ajungem la hititi, in vechea capitala de la Hattusa. Ajungem pe la pranz si pornim la vizitat cu soarele in frunte si picioarele regulamentar protejate in ghetele noastre de motociclisti ce suntem. Fermecata, Iulia se plimba cu ghidul in mana si povestea pe buze, dar nu are cu cine. Radu ar face fotografii dar nu poate de hoardele de turisti, Bobe canta si danseaza, iar eu gasesc asezarea cam renovata si amenajata. Dar ce stiu eu! Mancam si plecam. Dintr-o benzinarie un turculet de vreo patru ani imi face stangaci semne de la revedere, pastrandu-si dreapta in pantalonasi. Semn bun, gandesc. Dar n-a fost sa fie asa, pentru ca noaptea ne-a prins pe un drum si intr-un loc fara optiuni, indiferent de natura nevoilor. Convingem baietii ca nu ar fi tocmai intelept sa campam langa calea ferata si in dreapta carierei de piatra, ne intoarcem cativa kilometri si adormim in paturi unite de hotel cu saloane de nunti. De nunti in desfasurare. Pe maine, Cappadoccia! ------------- Radu Nu-mi dau seama daca e vis sau nu. Se aude rugaciunea muezinului in miez de noapte pe ritmuri de picaturi de ploaie. 'tu-i gura ma-sii, chiar ploua. Si toate lucrurile noastre sunt pe balcon la aerisit/uscat. Cu ochii lipiti adun catrafusele si le bag in camera de hotel. Ma bag inapoi sub patura unde e cald si bine. Nu-mi pasa. Adorm. Iulia Ala e momentul. Stop. Pun mana pe umarul lui Radu, piciorul pe scarita din stanga si-apoi...stop. Iata-l. Mereu acolo. Marele gol din stomac, bataia in plus de inima. Iau o gura de aer si-mi iau avant. Dibuiesc scarita din dreapta si gata. Ma asez in fotoliul format din bagaje. Sunt pregatita. Pornim. Suntem un mecanism. Depindem unul de celalalt. Firul care ne leaga nu e invizibil ci e Roibu care ne duce si ne suporta. Drumul e atat de frumos incat imi doresc sa conduc eu. E pentru prima oara cand mi se intampla asta. Imi place. Nu mai sunt pasager. Ma simt copilot.

Iulia Ajungem seara in Safranbolu. Ne taram de oboseala. Ma simt de parca mi-ar fi plouat in creier. Ne cazam. Mancam. Somn adanc. Vizita scurta in orasul sofranului. Tarabe cu hand made peste tot, rahat cu fistic degustat, cafeaua turceasca bauta. Urcam pe acoperisul unui conac pentru panorama. Barbatii - entrance free. Femeile - one turkish lira. WTF?! Acasa la ei, regulile lor, nu? Ma razbun pangarind cu Codrina toaleta barbatilor. Radu Ne luam la revedere de la Safranbolu si pornim spre sud prin munti. Miroase puternic a brad si e racoare iar drumul seamana al naibii de mult cu Transalpina. Doar ca totul pare mai sus si mai mare. E blana!

Radu Dimineata ploaia ne tine pe loc. Si-i da frate. Si pare ca nu se mai opreste. Dupa cateva ore avem un mic ragaz sa strangem si s-o luam din loc in cautarea orasului cu nume de sofran. Safranbolu. Si cum mergeam noi asa frumos pe malul marii, la un moment dat, pe o urcare unde parca si motocicletele trageau din greu, vedem o biciclista cu steagul Romaniei. Claxonam si aud in casca Nu-mi vine sa cred! Pe bune?! Romania? Ea e Alina, calare pe Nelu si merg spre...Indonesia. Da. Indonesia! Povestea lor aici http://artsywheels.wordpress.com/ Ploaia ne prinde din urma pe drumuri serpuite de munte si aflu si eu de ce apa nu e buna nici in cizme. Ajungem murati intr-un sat unde totul pare inchis. Ce-ar merge o ciorba! Nu zicem bine ca dintr-un microbuz coboara Zeki, care-si deschide carciuma pentru noi si ne prepara cea ma buna masa. Cineva acolo sus e motocislist!

Tesekkur ederim tuturor celor care ne urmaresc! Am plecat spre Caucaz si-napoi. RO-BG-TR-GE-ARM. Pozele sunt facute cu GoPro si Nikon D3. Geaca Rev'it este Sand Ladies. -------------------------------- Iulia Calatorului ii sade bine cu drumul, dar ce bine ii sade pasagerului sa bantuie o zi prin Istanbul. Codrina Atacam orasul pe doua picioare, ne alegem cu durere la mergatori, nu la sezatoare ca zilele trecute dar nu vedem mai nimic. Cadem prada mirosurilor si aromelor din jurul nostru. Efes, baclavale, doner, dondurma. Bunatati in exces pentru fiecare dintre cei patru drumeti calare. Gina si Roibu se odihnesc. Maine ii dam. Trecem in Asia. » Post actualizat in 21 Jun 2014 17:37 Radu Simt ca mi se taie filmu'. Inamicul de temut al motociclistului, caldura, isi face loc pe sub costum. Scot manusile, deschid geaca. Hai cu briza aia! Suntem blocati intr-un trafic de cosmar pe podul Galata din Istanbul. Ne trec toate apele in timp ce noi incercam sa trecem apa. Intr-un final, cu o roata in Europa si cealalta in Asia ne trezim peste Bosfor. Welcome to Asia! Ne pierdem, la propriu, pe drumuri prafuite de tara in cantarile muezinilor. La un moment dat Bobe trage langa mine si ma-ntreaba Ba, da' marea nu trebuia sa fie pe stanga? Dupa cateva ore in care n-am inteles mare lucru dar ne-a placut, tragem la un camping unde nu e nici dracu'. Negociem cu gazda fiecare pe limba lui, punem corturile si ne bucuram de o furtuna ca-n povesti.

Radu Daca ajungi noaptea in Chernomorets pe strada Albatros 12 si cauti bungaloul cu patru locuri rezervat pe net cu cateva ore inainte, asteapta-te sa nu-l gasesti. Cativa domni beau bere si se uita la Cupa Mondiala intr-un camping a carui glorie a apus demult. Dobur vecher! Sunt la ultima bariera care desparte roata fata a motocicletei de Turcia. Dau pasaportul cu un zambet in casca si astept. Huruitul motorului e intrerupt. Computer problem! No otomobil, motosiclet! Motosiclet! Go back! Vamesul turc imi arata ca in pasaport e problem cu una din stampile. Granita e in panta, spre Turcia. Eu sunt cu Iulia in spate, la cativa centimetri de bariera. N-am cum sa intorc, frate! Ni se ridica totusi bariera cat sa lasam motocicleta in Turcia. Ma intorc pe jos la ghiseul cu stampile si rezolv problem, apoi din nou la bariera. Arat pasaportul. Acum e bine. Welcome to Turkey! Oprim sa mancam primele kofte si lipim steagul Turciei pe coburi. Sa conduci in haosul din Istanbul e ceva ce-ar trebui sa simta pe pielea lui orice motociclist. Nu poti sa descrii in cuvinte, trebuie sa fii acolo. Ori iti place, ori te caci pe tine. Si noua ne place de ne cacam pe noi.

Radu E noapte in Balchik. Caut cu Bobe sa bem o bere. Totul e inchis in afara de Irish Rover, un pub bulgaresc cu iz de trifoi cu patru foi. Inauntru e Plaven, proprietarul, la masa cu mai multi straini. Please join the party! I have an american, a german and ukrainian. International party! Cand aude ca pe Bobe il cheama si Viorel ne povesteste cum prin '93 masina pe care tocmai o cumparase din Austria s-a stricat in Timisoara, unde un Viorel l-a ajutat sa ajunga acasa. Viorel, i will never forget this name. Iulia Imi place Bulgaria. Are farmecul ei. Imi place ca un domn ospatar din Cap Kaliakra spune ca el merge cu peste 200 km pe ora dar zice ca noi suntem crazy pentru ca mergem 8000 de km intr-o luna. Imi plac si multele statui comuniste infipte in boscheti cu barbati sau femei tinand ciorchini de struguri mari cat casa. E interesant cand o femeie de la benzinarie spune ca gasesti stickere cu Bulgaria la ea in magazin dar dupa ce cobori anchilozat de pe motocicleta spune: Aa! Stichirli?! No no... E pitoresc sa calatoresti pe drumul de pe coasta Marii Negre fara sa ai habar prin ce localitati treci sau ce minunatie trece pe langa tine. La bulgari nu se poarta indicatoarele. Sfat pentru pasagere: cand nu mai poti de genunchi si spate e foarte tare sa urli in casca toate melodiile cunoscute. Cand ragusesti te poti tranti in iarba, intr-o benzinarie cu colega de suferinta.

Calatorului ii sade bine cu drumul. Cu drumul bulgaresc. Dar pana acolo avem de trecut prin toate sensurile giratorii din Constanta. Si nu-s putine. Ii vad in stanga pe Bobe si Codrina si ma intreb daca asa se simte ursul cand se uita lumea la el. Cu un gol in stomac, punem rotile pe pamant strain. Drumul e blana, coafura rezista.

Ora 6:00. Suna alarma. Ne trezim chiauni dupa cateva ore de somn intrerupt fara jena de doua pisici cu chef de cotarceala. Cafeaua bauta, bagajele duse, totul merge uns. Chiar si lantul. Intalnire la Ateneu cu Vali, Theo, Ema si Dragos. Si bunicu (91) isi ia la revedere. Vali si Dragos ne conduc pana la Drajna. Pe drumul vechi spre mare cam bate vantul.

Salutare Am schimbat de curand kit-ul pompei de apa (axul cu elice + cele doua simeringuri) si dupa 400 km am gasit picatura de antigel iesit prin celebra "weep hole" si de atunci tot iese pe acolo. Nivelul lichidului de racire in vasul de expansiune nu a scazut, cel putin nu vizibil. Simeringurile le-am pus bine, adica asa cum le-am gasit montate de neamtz, fiind prima oara cand schimb pompa. Care sa fie baiul? Astept parerile voastre. Merci!