tiyuta

Multumim tuturor pentru aprecieri Pun mai jos doua printuri marca Google Earth (scuzati calitatea) pentru cei care vor sa-si faca o idee despre traseu si alaturi o HARTA mai de doamne'ajuta cu muntii Siriului. Basca Chiojdului - Stearpa Stearpa - Lacul Vulturilor (portiunea punctata cu albastru este drumul pe care ne-am impotmolit noi in tentativa de a ajunge la Tabla Butii)

Felicitari si doamne'ajuta, sa fie intr-un ceas bun! Adaug la cele spuse de baieti mai sus un set bun de torx-uri, pentru ca pe dihania asta de motocicleta mai toate sunt prinse cu astfel de suruburi. De altfel, iti trebuie si un set de imbusuri.

Duminica, 6 a.m, la benzinaria Petrom din Baneasa, cu rezervorul plin si cafeaua sub nas ma uit impreuna cu prietenul meu Teo (teone) la hartile printate cu muntii Siriului si la traseul nostru spre plaiurile de legenda de la Lacul Vulturilor. Una din legende spune ca lacul asta n-ar avea fund, ca a fost odata ca niciodata un cioban care si-a lasat turma de oi, si-a aruncat bata in apele lacului si-ar fi plecat hoinar in lume. Dupa ani de pribegie ciobanul isi gaseste bata in apele marii si mistuit de dor se intoarce acasa. Mistuiti la randul nostru de dorul unei endureli sincere, plecam in forja pe racoare pana in satul Basca Chiojdului de unde incepe distractia Aflam de la un localnic ca dreapta, dreapta si apoi la Stearpa tot inainte si ca pe drum o sa dam de camionul lui ramas in pana. In scurt timp facem cunostinta cu noroaiele patriei, moment in care doua zambete tampe se intiparesc pe fetele noastre. ROMAN diesel vs. BMW f650 benzina In afara de pauzele de cafea si tigara, pentru a-si pastra moralul ridicat un motociclist trebuie sa faca pauze pentru pipi. Urcand pe forestier ajungem la un rau, care desi avea doar vreo 15cm adancime am simtit o placere nebuna traversandu-l, fiind primul rau traversat de mine si Teo cu motocicleta!!! Big wheel, keep on turning Proud Mary, keep on burning Rolling, rolling, rolling on the river Ajungem la un pod unde intalnim un indicator pe care scrie "DRUM FORESTIER - Coada Lac Morcovoaia - Circulatia Publica Interzisa ". Conform hartilor, am facut dreapta inainte de pod si am inceput sa urcam sustinut pe un drum cu pietre de rau. Urcam serpuit si dam intr-un luminis in mijlocul caruia ne astepta o balta. Si noi pe ea. Problema e ca fix dupa balta asta ne astepta la cotitura un urcus brazdat cu stanci la fo' 35 de garde (la umbra). Ne-am adunat ouale de pe jos si cu morcovu' sub sha am urcat. Teo pleaca ca din pusca. Nu-l mai vad. Aud doar claxoane din padure si-mi spun ca trebuie sa fie de bucurie, apoi incalec pe Roibu. Ne imbarbatam reciproc, a-ntaia, go! Pe urcare dau de Teo si Viespea cea Rea, care ramasesera blocati. Incerc sa-l depasesc dar raman si eu blocat intre bolovani. Scoatem cu greu dihania si reusesc sa plec, apoi cobor cat pot de repede sa-l ajut pe Teo, nu inainte de a pune aparatul pe self-timer. Dupa multa munca patriotica reusim sa iesim in gol alpin. Vantul suiera prin casca. Suntem fericiti si cu capul in nori! Urcam serpuit prin stanga varfului Malaia (1662m) - cel mai inalt din muntii Siriului - si ajungem la Poarta Vanturilor, unde indicatorul ne arata 1/2 h pana la Lacul Vulturilor. Inca o balta de traversat si noi ne lingem pe bot Trecem usor prin iarba inalta si iata-ne ajunsi la Lacul Vulturilor, despre care o alta legenda povesteste ca aici, in caldarea asta glaciara vulturii isi invata puii sa zboare, folosindu-se de curentii puternici de aer care se formeaza. Urmeaza festinul cu sandvisurile facute de Teo, nectarine, banane, tigari, apa...yummmmm! Aici sus e pustiu. Cabana de vanatoare de pe malul lacului e goala. Suntem doar noi cu motocicletele noastre si cu vantul asta rece care parca ne-a vrajit. Plecam cu greu din locul asta magic. La coborare am avut parte de un MAN DOWN in toata splendoarea lui. Nu s-a lasat cu nimic rupt si n-am platit tribut muntelui cu niciun semnal sau vreo oglinda. Ajunsi inapoi la intersectia cu "DRUM FORESTIER - Coada Lac Morcovoaia - Circulatia Publica Interzisa ", ne hotaram sa facem dreapta si sa iesim cumva la Tabla Butii, o fosta trecatoare militara din timpul primului Razboi Mondial, unde acum se afla un cimitir inchinat soldatilor romani si straini ce au murit cu arma in mana. Dupa cativa kilometri prin santuri pline cu noroi, mergand mai mult pe langa motocicleta, constatam cu stupoare ca a disparut drumul. Ne-am intors si am cautat sa ocolim partea de drum lipsa, singura varianta fiind direct pe cursul raului, a carui adancime se apropia acum de juma' de metru Am revenit intr-un final la drum. Traditia cere ca la fiecare tura Roibu sa fie macar odata pe jos. M-am conformat si de data asta. Pe masura ce urcam drumul devenea din ce in ce mai accidentat pana la un punct unde motocicletele noastre s-au inpotmolit pe rand iar noi am asudat aproape de limita puterilor ca sa le scoatem de acolo. In imagine Viespea cea Rea: Aproape deshidratati am baut apa cu nisip, ca altfel nu se gasea pe-acolo, si ne-am continuat drumul cu speranta ca vom iesi in curand in golul alpin spre Tabla Butii. Dupa inca o ora de tras tare si inghitit noroi am ajuns in locul unde drumul nostru a luat sfarsit. O portiune fara drum de fo' 3m latime si cam un metru jumate inaltime ne-a pus capac. Kaput! Pe langa toate astea, aici, la mama naibi, in no man's land, mirosea al naibii de puternic a urs! i Am facut cale-ntoarsa si dupa mult tras prin noroaie ajungem fericiti sa ne tragem sufletul la o tigara si muuuuuulta apa pe o bancuta, la crasma din Basca Chiojdului. THE END

Multumesc 66c-bmw si andrei belcic M-am uitat la baterie si am observat ca legaturile erau foarte slabite. Asa se explica de ce pe offroad il apuca bazdacul. Am desfacut + si -, curatat cu smirghel bornele, uns cu vaselina si acum merge "ca uns". M-am uitat apoi pe f650.com la surging&stalling si ghici ce? cap de lista, negru pe alb, scrie mare "Check the Battery Connections!" Asa ca multumesc inca odata, pentru ca nu mi-ar fi trecut prin cap prea curand

Am o mica (mare) problema si nu stiu de unde s-o apuc. Acum o zi, mergand pe un drum accidentat, viteza a-ntaia, am observat ca acul de la turometru a zburat dintr-o data la 7500-8000 rpm, mi-a taiat gazul si a inceput sa se inece, fara sa moara motorul (se auzea ca si cum motocicleta tragea "partzuri" ). Ciudat este ca turatia motorului nu s-a modificat, astfel ca suna si se comporta ca la 3500 rpm. Treaba s-a repetat si la viteze mai mari, in special pe decelerare. Am patit-o apoi pe sosea intr-o depasire, pe la 80km/h, dupa care am mers cu morcovu' pana acasa. Peste noapte am apelat la varianta cea ma la-ndemana si am resetat BMS-C-ul iar dimineata in drum spre lucru motocicleta s-a comportat normal. A mai patit-o careva?

poti arunca o privire la filtrul de aer (uita-te si la senzorul de aer daca tot esti acolo, verifica sa fie conectat si curata-l daca e murdar)

sw-motech, de pe louis.de (il poti comanda prin cei de la kronaumoto.ro) - costa 140 euro

undeva departe, in regiunile de stepa mongola

1. Este asfaltat tot, cu exceptia unei portiuni de cativa km (pietris in mare parte) undeva intre Sugag si Obarsia Lotrului 2. Cand ajungi la Obarsie, chiar inainte sa inceapa urcarea spre munte ai sa dai de un pod. Inainte sa treci podul, in dreapta (nu confunda cu drumul spre Petrila) ai sa vezi un drum forestier ingust printre brazi care te scoate dupa aproximativ 1km la Cabana Aviatorilor. Eu am mers acolo sa fumez o tigara si mi s-a parut blana locul, cu vedere spre Parang, raul care susura si tot ce trebe' ps nu, n-ai nicio problema cu Diversion-ul pe acolo

uite un link de pe advrider unde baietii explica de ce sunt doua lungimi http://www.advrider.com/forums/showthread.php?p=16347253 ramane un mister de ce al tau are 1060

hummm...din ce imi amintesc, imediat dupa ce am trecut de Cabana Oasa, chiar inainte de pod, pe partea dreapta cobora din scurt un drum de pietris destul de abrupt si deloc prietenos. nu stiu de ce nu m-am gandit la Gatul Berbecului, mai ales ca am fost pe acolo acum un an (daca nu ma insel, drumul trece mai sus pe langa lacul Neagovanu si iese apoi in Sadu) tencs pentru info

Pe la jumatatea lui iunie, alaturi de conul Teo, Brandusa si Fane (pasagerul meu) am hotarat sa-i tragem o plimbare pe Transalpina, sa vedem si noi cat a mai avansat asfaltul. Plecarea s-a facut din Ramnicu Valcea (locul de bastina al lui Teone), cu mult inainte sa cante cocosul. In drum spre Horezu am oprit pret de o tigara la muzeul trovantilor din Costesti, unde am fost intampinati de omniprezentul caine al motociclistului Ma despart cu greu de dihania capsatoare de pantaloni si ne vedem de drum. In Horezu am intalnit un batran de 84 de ani calare pe un scuter Honda care parea mai batran ca el. Ne-a rugat la plecare, daca putem, sa-i dam niste bani ca sa puna niste benzina. I-am dat si am aflat la schimb ca starea drumului Vaideeni - Polovragi - Baia de Fier - Novaci este buna. Ne-am luat la revedere si am plecat spre destinatia noastra. Intr-adevar, drumul prin Vaideeni a fost blana si foarte liber. Novaci, facut plinul si go spre Obarsia Lotrului, unde urma sa punem cortul. Pe Transalpina asfaltul ca-n palma. Ce mi-a atras atentia este ca's multe portiuni cu nisip fin, uneori in curbe. Teo, Brandusa, laditele noi si Viespea cea Rea (mobra lui Teone) La rugamintea lui Fane, am oprit in Pasul Urdele sa ne pisham contra vantului (la propriu) Ajunsi la Obarsie ne oprim la cabana pentru o cafea si tigara, unde intalnim un grup de ciclisti care plecasera cam odata cu noi din Novaci si urmau sa se intoarca acum inapoi la Ranca. Jos palaria! La Obarsie nu prea ne-a tras ata sa punem cortul, din cauza ca se lucreaza la greu pe acolo, asa ca, am zis noi, ce-ar fi sa mergem inca 22 km in directia Sebes, pana la Lacul Oasa? La cabana Oasa peisajul era destul de trist iar loc de cort ioc. Mergem mai sus si tot mai sus pana ajungem in Sugag, dreapta spre Jina, Poiana Sibiului, Saliste si intr-un final ajungem sa petrecem noaptea la Gura Raului, la doi pasi de intrarea in Cheile Cibinului. Pe scurt, dupa Obarsia Lotrului pana la Sugag nu prea am gasit un loc in care sa-ti doresti sa pui cortul. Dimineata la cafea stabilim ruta spre casa, adica Bucuresti. Ne gandim la Cheile Cibinului - Paltinis - Sibiu - Valea Oltului - Ramnicu Valcea - Pitesti - Bucuresti. Bon! Ne bem cafeaua linistiti, strangem cortul apoi pe cai! Cheile Cibinului, adica cei 2 km, le-am trecut rapid. Sunt pline de gropi si foarte mult praf. In rest, frumoase. Am continuat aproximativ 3-4 km pe cursul unui rau pana ce drumul incepe sa urce foarte sustinut printr-un ac de par inspre Paltinis. O panta mult prea abrupta pentru Viespea cea Rea, incarcata cu ladite si pasager, ne-a intors din drum. pana data viitoare

iaca vin si eu din urma, alaturi de calul meu aka Roibu, un exemplar de dakar tanar si naravas, aparut pe lume pe la sfarsitul lui 2004 bine v-am gasit

tencs, la toata lumea

multumim! din ce am vazut, cabanierii aprovizioneaza Curmatura cu ATV-urile nu stiu ce sanse ai avea fara un enduro sau minim un magarus oricum, bafta!

Pornesc cu Ălain sambata dimineata in jur de 8:30 spre Piatra Craiului, ca tot a nins pe sus, iar Roibu nu cred sa fi vazut vreodata zapada, fie ea si in poze. In forja maxima, depasim tot ce misca pana in Zarnesti, unde infometati priponim caii in fata cabanei Gura Raului, la intrarea in Prapastiile Zarnestilor. Fara pofta de mancare si vizibil iritat de grindina care ne-a surprins pe la Paraul Rece, Ionutz incalca din nou toate normele de conventie sociala si se aseaza la un poker. Dupa masa si rasplata. Urcam serpuit pe un drum forestier si in scurt timp trecem Podul Magurii spre satul cu acelasi nume. Noroiul, inamic de temut al motociclistului, nu intarzie sa apara. Incepem sa dansam. Pentru mine si Roibu e valsul vienez. Din pacate, creasta Pietrei Craiului e invaluita in nori si ceata. Nu vedem nimic. Oprim la un grup de mesteri cu chef de viata sa-i intrebam incotro e drumul spre Pestera, urmatoarea noastra destinatie. Dupa ce ni s-a spus de zece ori sa tinem tot stanga si nu dreapta plecam si noi, spre dreapta. Ajungem la nu stiu ce manastire de unde revenim pe drumul bun. Lasam Pestera pe stanga si ne trezim la baza unui deal destul de inclinat si plin de noroi. Alin, motociclist cu experienta pe coclauri, e deja sus. Urmez. Il imbarbatez pe Roibu, a'ntaia, blana! Pe la jumatatea urcarii imi dau seama ca ceva "nu miroase-a bine". Am auzit vorbindu-se desprea ea, legende, povesti spuse de batrani motociclisti, ca trebuie sa faci cale-ntoarsa cand o vezi. Da, este...conducta! Mintea spune sa incetinesc. O ascult. Ma duc la vale alunecand. Frana. Blana din nou. Doamne'ajuta! Necastigator. Roibu e la orizontala. Altitudinea (aproximativ 1300m) si lipsa de oxigen isi spun cuvantul. Dupa ce imortalizam momentul ridicam (nu usor) animalul de pe jos. E trecut de ora 16:00 iar noi nu suntem nici macar la jumatatea drumului, destinatia fiind Pestera Dambovicioarei, via Sirnea - Ciocanu. Aruncam o privire la ce avem de trecut imediat in fata. Ne lamurim rapid. E groasa treaba. Nu merge sa-i dam inainte fara flotoare si doua motorete de cross, lucruri pe care nu le avem cu noi. Coboram prin Moeciu de Jos, nu inainte de a trage o poza de grup cu Bucegiul si crestele lui inzapezite. Ne oprim in Moeciu pentru cafeaua si Cola motociclistului. Incalecam, forja, acasa.