tiyuta

Am o mica (mare) problema si nu stiu de unde s-o apuc. Acum o zi, mergand pe un drum accidentat, viteza a-ntaia, am observat ca acul de la turometru a zburat dintr-o data la 7500-8000 rpm, mi-a taiat gazul si a inceput sa se inece, fara sa moara motorul (se auzea ca si cum motocicleta tragea "partzuri" ). Ciudat este ca turatia motorului nu s-a modificat, astfel ca suna si se comporta ca la 3500 rpm. Treaba s-a repetat si la viteze mai mari, in special pe decelerare. Am patit-o apoi pe sosea intr-o depasire, pe la 80km/h, dupa care am mers cu morcovu' pana acasa. Peste noapte am apelat la varianta cea ma la-ndemana si am resetat BMS-C-ul iar dimineata in drum spre lucru motocicleta s-a comportat normal. A mai patit-o careva?

poti arunca o privire la filtrul de aer (uita-te si la senzorul de aer daca tot esti acolo, verifica sa fie conectat si curata-l daca e murdar)

sw-motech, de pe louis.de (il poti comanda prin cei de la kronaumoto.ro) - costa 140 euro

undeva departe, in regiunile de stepa mongola

1. Este asfaltat tot, cu exceptia unei portiuni de cativa km (pietris in mare parte) undeva intre Sugag si Obarsia Lotrului 2. Cand ajungi la Obarsie, chiar inainte sa inceapa urcarea spre munte ai sa dai de un pod. Inainte sa treci podul, in dreapta (nu confunda cu drumul spre Petrila) ai sa vezi un drum forestier ingust printre brazi care te scoate dupa aproximativ 1km la Cabana Aviatorilor. Eu am mers acolo sa fumez o tigara si mi s-a parut blana locul, cu vedere spre Parang, raul care susura si tot ce trebe' ps nu, n-ai nicio problema cu Diversion-ul pe acolo

uite un link de pe advrider unde baietii explica de ce sunt doua lungimi http://www.advrider.com/forums/showthread.php?p=16347253 ramane un mister de ce al tau are 1060

hummm...din ce imi amintesc, imediat dupa ce am trecut de Cabana Oasa, chiar inainte de pod, pe partea dreapta cobora din scurt un drum de pietris destul de abrupt si deloc prietenos. nu stiu de ce nu m-am gandit la Gatul Berbecului, mai ales ca am fost pe acolo acum un an (daca nu ma insel, drumul trece mai sus pe langa lacul Neagovanu si iese apoi in Sadu) tencs pentru info

Pe la jumatatea lui iunie, alaturi de conul Teo, Brandusa si Fane (pasagerul meu) am hotarat sa-i tragem o plimbare pe Transalpina, sa vedem si noi cat a mai avansat asfaltul. Plecarea s-a facut din Ramnicu Valcea (locul de bastina al lui Teone), cu mult inainte sa cante cocosul. In drum spre Horezu am oprit pret de o tigara la muzeul trovantilor din Costesti, unde am fost intampinati de omniprezentul caine al motociclistului Ma despart cu greu de dihania capsatoare de pantaloni si ne vedem de drum. In Horezu am intalnit un batran de 84 de ani calare pe un scuter Honda care parea mai batran ca el. Ne-a rugat la plecare, daca putem, sa-i dam niste bani ca sa puna niste benzina. I-am dat si am aflat la schimb ca starea drumului Vaideeni - Polovragi - Baia de Fier - Novaci este buna. Ne-am luat la revedere si am plecat spre destinatia noastra. Intr-adevar, drumul prin Vaideeni a fost blana si foarte liber. Novaci, facut plinul si go spre Obarsia Lotrului, unde urma sa punem cortul. Pe Transalpina asfaltul ca-n palma. Ce mi-a atras atentia este ca's multe portiuni cu nisip fin, uneori in curbe. Teo, Brandusa, laditele noi si Viespea cea Rea (mobra lui Teone) La rugamintea lui Fane, am oprit in Pasul Urdele sa ne pisham contra vantului (la propriu) Ajunsi la Obarsie ne oprim la cabana pentru o cafea si tigara, unde intalnim un grup de ciclisti care plecasera cam odata cu noi din Novaci si urmau sa se intoarca acum inapoi la Ranca. Jos palaria! La Obarsie nu prea ne-a tras ata sa punem cortul, din cauza ca se lucreaza la greu pe acolo, asa ca, am zis noi, ce-ar fi sa mergem inca 22 km in directia Sebes, pana la Lacul Oasa? La cabana Oasa peisajul era destul de trist iar loc de cort ioc. Mergem mai sus si tot mai sus pana ajungem in Sugag, dreapta spre Jina, Poiana Sibiului, Saliste si intr-un final ajungem sa petrecem noaptea la Gura Raului, la doi pasi de intrarea in Cheile Cibinului. Pe scurt, dupa Obarsia Lotrului pana la Sugag nu prea am gasit un loc in care sa-ti doresti sa pui cortul. Dimineata la cafea stabilim ruta spre casa, adica Bucuresti. Ne gandim la Cheile Cibinului - Paltinis - Sibiu - Valea Oltului - Ramnicu Valcea - Pitesti - Bucuresti. Bon! Ne bem cafeaua linistiti, strangem cortul apoi pe cai! Cheile Cibinului, adica cei 2 km, le-am trecut rapid. Sunt pline de gropi si foarte mult praf. In rest, frumoase. Am continuat aproximativ 3-4 km pe cursul unui rau pana ce drumul incepe sa urce foarte sustinut printr-un ac de par inspre Paltinis. O panta mult prea abrupta pentru Viespea cea Rea, incarcata cu ladite si pasager, ne-a intors din drum. pana data viitoare

iaca vin si eu din urma, alaturi de calul meu aka Roibu, un exemplar de dakar tanar si naravas, aparut pe lume pe la sfarsitul lui 2004 bine v-am gasit

tencs, la toata lumea

multumim! din ce am vazut, cabanierii aprovizioneaza Curmatura cu ATV-urile nu stiu ce sanse ai avea fara un enduro sau minim un magarus oricum, bafta!

Pornesc cu Ălain sambata dimineata in jur de 8:30 spre Piatra Craiului, ca tot a nins pe sus, iar Roibu nu cred sa fi vazut vreodata zapada, fie ea si in poze. In forja maxima, depasim tot ce misca pana in Zarnesti, unde infometati priponim caii in fata cabanei Gura Raului, la intrarea in Prapastiile Zarnestilor. Fara pofta de mancare si vizibil iritat de grindina care ne-a surprins pe la Paraul Rece, Ionutz incalca din nou toate normele de conventie sociala si se aseaza la un poker. Dupa masa si rasplata. Urcam serpuit pe un drum forestier si in scurt timp trecem Podul Magurii spre satul cu acelasi nume. Noroiul, inamic de temut al motociclistului, nu intarzie sa apara. Incepem sa dansam. Pentru mine si Roibu e valsul vienez. Din pacate, creasta Pietrei Craiului e invaluita in nori si ceata. Nu vedem nimic. Oprim la un grup de mesteri cu chef de viata sa-i intrebam incotro e drumul spre Pestera, urmatoarea noastra destinatie. Dupa ce ni s-a spus de zece ori sa tinem tot stanga si nu dreapta plecam si noi, spre dreapta. Ajungem la nu stiu ce manastire de unde revenim pe drumul bun. Lasam Pestera pe stanga si ne trezim la baza unui deal destul de inclinat si plin de noroi. Alin, motociclist cu experienta pe coclauri, e deja sus. Urmez. Il imbarbatez pe Roibu, a'ntaia, blana! Pe la jumatatea urcarii imi dau seama ca ceva "nu miroase-a bine". Am auzit vorbindu-se desprea ea, legende, povesti spuse de batrani motociclisti, ca trebuie sa faci cale-ntoarsa cand o vezi. Da, este...conducta! Mintea spune sa incetinesc. O ascult. Ma duc la vale alunecand. Frana. Blana din nou. Doamne'ajuta! Necastigator. Roibu e la orizontala. Altitudinea (aproximativ 1300m) si lipsa de oxigen isi spun cuvantul. Dupa ce imortalizam momentul ridicam (nu usor) animalul de pe jos. E trecut de ora 16:00 iar noi nu suntem nici macar la jumatatea drumului, destinatia fiind Pestera Dambovicioarei, via Sirnea - Ciocanu. Aruncam o privire la ce avem de trecut imediat in fata. Ne lamurim rapid. E groasa treaba. Nu merge sa-i dam inainte fara flotoare si doua motorete de cross, lucruri pe care nu le avem cu noi. Coboram prin Moeciu de Jos, nu inainte de a trage o poza de grup cu Bucegiul si crestele lui inzapezite. Ne oprim in Moeciu pentru cafeaua si Cola motociclistului. Incalecam, forja, acasa.