Sari la conținut

SST

Membru
  • Număr conținut

    59
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Orice postat de SST

  1. SST

    Accident fantana miorita

    Daca e asa cum spui tu, nu trebuia sa cada pe dreapta? Nu stiu, nu ma pricep. Doar zic...:)
  2. Astazi in juruo orei 16:15 un coleg a avut accident la fantana miorita. N-am vazut momentul impactului (eram in partea opusa a fantanii). Se pare ca a intrat intr-un Logan. Baiatul (cred) ca-i bine. S-a ridicat si a inspectat motoreta. Era pe picioarele lui. Din pacate, n-am avut posibilitatea opresc sa-l ajut, dar un coleg motociclist care venea din sens opus a oprit sa-l ajute (Bravo lui).
  3. Ceva asemanator gasesti si aici: /index.php?/topic/721552-la-praga/
  4. Cand mai ai ocazia, mergi si la Cuib de Vulturi. Eu l-am bifat luna asta. Merita. http://coltuldescris.blogspot.com/2016/10/in-cuibul-vulturului.html
  5. E in incinta pensiunii Konopiste. /index.php?/topic/721552-la-praga/
  6. In drum spre Praga ai si muzeul JAWA in Konopiste.
  7. Iti recomand sa instalezi Clever Taxi. Cand lansezi comanda sa ai in vedere sa scrii la "detalii" unde sa vina (la coloane, la casa de bilete, etc). Nu omite nici "va rog, multumesc". Alege soferi cu calificative foarte mari (recomand de la 4 puncte in sus). UIte-te sa te urci in masina corecta, spune-i numele pe care ai facut comanda. Eu folosesc aplicatia corect si nu am intampinat niciodara probleme. A...si specifica destinatia in "detalii". (cu rovinieta, otopeni). Succes!
  8. SST

    Taxiuri la semafor

    (4) Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri şi pe drumurile publice cu restricţii privind oprirea, cu excepţia locurilor periculoase, cu condiţia să nu fie perturbată circulaţia prin această manevră. Detalii: https://legeaz.net/legea-38-2003-taximetriei/art-20 Evident ca legea este discutabila si interpretabila.
  9. PIELOREX Adresa: Prelungirea Soselei Giurgiului, Nr. 33 A, Jilava, Ilfov, Romania Tel. vanzari: 0725 223 710 - Mariana Grosu Email: office@pielorex.ro Website: www.pielorex.ro Program - Luni-Vineri: 8:00 - 16:00
  10. http://www.ancroma.ro/produse/catalogul-culorilor-ok-l-a http://www.ancroma.ro/piele-ecologica-ok-l-a Piele iahturi ,barci si Tapiterii pentru exterior, sezlonguri, scaune si fotolii pentru terase. Fotolii confortabile de piele iahturi si ca piele barci, cu lungimi de la de la 5 la… 50 de metri lungime. Piele ecologicá pentru mobilier de grádiná. Excelentá pentru autoturismele decapotabile si seile de motocicletá. Tapiterii de interior, tapiterii de SPA si fitness, unde nu permite mentinerea mirosurilor neplácute de transpiratie, a coloniilor de bacterii, a fungilor si mucegaiului. Pielea sinteticá OK L.A. Sanitized® are efect de protecţie antibacteriană pentru un număr mare de bacterii gram pozitive si gram negative, inclusiv pentru stafilococul auriu. La cerere, costurile de expediere si ramburs vor fi cuprinse in facturá.
  11. 90% sunt Vladimiri (de nici nu mai sti ce sa crezi). Daca ai deschis discutiile sa le aduci la bucuresti, nu pot decat sa fac o plecaciune adanca, pana la nivelul titeiului, in fata ta. Si "scumpul" asta e destul de subiectiv. Depinde ce oameni ai in preajma si cum vrea sa se implice fiecare. Poate facem o cheta, punem mana de la mana si le aducem....pe datorie..
  12. Misto ar fi sa-l aduca si pe la Bucuresti. macar asa....de amorul artei.....Nu-s fan Vladimir, dar "oamenii" astia chiar au ce arata intregii lumi. Bine, spre deosebire de noi care ne mandrim cu 2-3 "castele" si niste munti superbi dati de mama natura. Vladimirii astia au cladit de-a lungul anilor, niste lucruri incredibil de frumoase care chiar merita vazute. Muzeu misto, moto, e si la Konopiste.
  13. Pentru mine, Rusia e ceva magic, ceva ce nici o alta tara nu poate oferi. Am "bifat" deja Samara, Sankt Petersburg, Peterhof si Moscova. Ba chiar ma impinge pacatul la Trans-Siberian. Sa vad daca-mi iese. Ar mai fi si Astana (Kazahstan)....
  14. Macar ai certitudinea ca e de animal si nu sintetic..... Ce imaginatie de....chinez....poti sa ai ))))))
  15. Tu asa ai inteles? Ca e "povestea" mea? Cu Gillette sa te barbieresti tu....Na....
  16. Pisicuta? Bine. Cum zici tu. Nici n-as vrea sa te cunosc..... Daca ai fi fost putin atenta, ai fi inteles ca eu nu am barba. Eu sunt cel care recomanda produse de cea mai buna calitate pentru BARBIERIT!!!
  17. hai sa ramanem la subiect. Poate-l va ajuta pe viitorul tau potential barbos (sau nu). Doar o intrebare: Crezi ca-l va interesa parerea ta de "femeie" referitor la cum sa-si ingrijeasca fatza? Evident ca tu ii poti sugera ce sa foloseasca (in urma research-ului tau pe aici), dar oare el, in mandria lui de mascul feroce, va si accepta ideile tale imprumutate? Presupun ca esti destul de matura incat sa stii ca barbatii au mandria lor cand e vorba de personalitate/?....Intreb si "io"
  18. OK. Aproape ca am inteles ce ai vrut sa scrii. O seara linistita iti doresc!
  19. vezi tu daca are blog sau nu....internetu-i mare. Sunt convins ca esti suficient de inteligenta incat sa sti unde sa cauti. Am ,doar, o curiozitate? Ce faci tu pe aici pe unde lumea se barbiereste? Shezi lina, nu te "acuz" ca ai par pe fatza si cauti solutii pentru a scapa de el. (cu toate ca nu exclud aceasta ipoteza) E doar o mica curiozitate.......
  20. Cand il vad pe barbarul asta, imi sare-n retina povestea acestui tanar: "Un bărbat la epilat Doamnelor si domnișoarelor, să nu vă mai aud că ziceti “voi nu știți prin ce trecem” că eu acum știu! Scurt istoric: Mă rad sub braț de vreo 12-13 ani. Firesc, firul se făcea tot mai trainic și mai frumos, începuse să o ia în jos, spre coate. Deci așa nu se mai putea. Fără mângâierea lamei, axilele mele ar fi arătat în curând ca ZZ Top (căutați pe google cei care nu-i știți) în mizerie. Așa că am luat suprema decizie de a trece la epilat. Am coborât la salon curios de ce mi se poate întâmpla. M-a întâmpinat domnișoara care m-a tuns cu găuri cu ceva vreme în urmă. “Vă tundeți?” I-am zâmbit mulțumit de răspunsul ce urma să i-l dau: ”NU! Mă epilez sub braț” A zâmbit, ca la o glumă bună: ”Glumiți?” “NU! Ce-i de glumit în asta?!” A mai zâmbit o dată și a zis ”Nimic”, plecând.. Între timp a venit epilatoarea, "Bună ziua, poftiți în cabinet". Am intrat în “cabinetul” care arăta ca o sală de operații.. Și am fost invitat să mă întind pe un pat la fel de medical. Începusem să fiu intimidat. Mi-am dat tricoul jos, mi-am supt un pic burta, am ridicat brațele. Doamna a proptit deasupra mea un bec extrem de puternic, fix ca alea de la chirurgie, și a început să mă studieze: ”Mda. nu-i rău, totuși vă va durea un pic. mda, în fine, să începem”. Eu zâmbeam. Durere, zici?! “Durere” eram poreclit în copilărie, eu am inventat durerea, mănânc durere pe pâine! Doamna amesteca maglavaisul într-o oală. M-a informat că fiind prima oară, folosim cear clasică. Ok, cum zici tu, mare scofală! Apoi cu o spatulă mi-a întins sub brațe şmecheria. O cremă caldă și galbenă, mai că-mi era poftă să gust un pic. “Vă arde?” “Nici pomeneală, domnișoara” – am răspuns zâmbind la fel de șmecher. A început să apese ceara care se întărea și, pe neașteptate, JBANG!!! Ochii au dat să-mi iasă un pic din cap. Smulsese ceara întarită cu tot cu firișoarele mele. Domnișoara m-a studiat din priviri și m-a întrebat: “V-a durut?” “Un pic, asta-i tot?!” am provocat-o eu viteaz. “Nu, nu-i tot.” – a venit replica pe care nu o doream și nu o așteptam. “Mai dăm un strat, că au mai rămas firișoare.” Și din nou m-a uns cu ceară fierbinte. Adevărul e că mă așteptam să fie mai dureros. Că atât de mult vă plângeți, domnișoarelor și doamnelor, încât m-am așteptat la ceva similar cu luatul unui șut in c...e. Zona tocmai epilată îmi era însă deja sensibilă și cea de-a doua “extragere” a fost mai dureroasă. Ochii mi-au ieșit cam jumate din cap. Și cu toată vitejia mea, am recunoscut: ”Nu-i teribil de plăcut.” Domnișoara mi-a zâmbit și a spus: ”Încă o dată și gata!” Încă o dată?!?!?! Păi de ce? “Tot v-au mai rămas niște firișoare. Aș putea să le smulg cu penseta. Cum doriți?” Eram învins. “Cu ceară, domnișoară, cu ceară.”Mi-a aplicat cel de-al treilea strat. Nu mai îmi era bine, nu mai zâmbeam, voiam să se termine o dată, îmi era dor de lama mea și de usturimea after-shave-ului aplicat după ras. Și JBANG!!!!! - a treia oară!!! Mi-am mușcat buzele. Mi-a venit să o iau pe domnișoară de freză și să o dau cu capul de lampă, de dulapuri de pereți. ” fir-ar de ceară și epilare, mai bine îmi las cârlionți ca evreii!” Domnișoara își cerceta opera. Mă intreabă: ”Aveti Baneocin acasă?” “Nu știu ce-i ala, și de ce ar trebui să am?” “Pentru că v-a dat un pic sângele.” “Vaaaaaaaaaaiiiii, ceara mă-tii care te-a făcut de ceară și de epilare. – înjuram în gând ca birjarul. “Mi-a dat sângele?” “Da, un pic, se oprește repede.” M-a dat cu niște creme calmatoare, cu o pudră, și mi-a zis că-s gata. Da, eram gata, la propriu. Țineam mâinile pe lângă corp de parcă aveam sub braț două becuri fierbinți. Și acum simt tot așa. În plus am început să transpir. Și cică nu am voie să fac duș vreo două-trei ore. Și nici să mă dau cu after-shave. Deci da, știu prin ce treceți. Și da, știu că se poate și mai rău. Nu vreau să-mi închipui ce s-ar fi întâmplat dacă ceara mi-ar fi fost aplicată și apoi smulsă din zone, să zicem, mai sensibile. Și continuarea!!: Au trecut în jur de două luni de la prima epilare, rădăcinile păruţului meu, zăpăcite și bulversate după violentarea lor extremă, au dat din nou roade. Dar un fel de roade nefirești, avortoni ai mândrului păr ce-l aveam odată sub braț. Aspru și viguros. Acum mi-au crescut niște floace subțiri și moi, ca barba unui chinez bătrân. Deși eram încă destul de traumatizat după prima experiență, trebuia sa aleg. Ori stau cu mini-şomoiogul sub braț – arătând total nemasculin, ori îl rad – și aș fi luat-o de la capăt, ori mă duc din nou la epilaterie. Și am mers la epilaterie. Acum vă scriu sub impulsul momentului, încă sunt fierbinte. Am avut noroc de o cosmeticiană nouă. Precedenta, o doamnă bine facută ce era cu un cap mai înaltă ca mine, mă intimidase. Avea parcă mișcări prea bruște și aprige. Asta e micuță și drăguță ca o vrăbiuță. O domniță delicată, mi-am zis, ce va lucra cu deosebită finețe. M-am culcat pe monstuosul pat alb, (da, mi-am supt și de data asta burta) și mult mai degajat mi-am ridicat brațele. De ce am fost mult mai degajat? Pentru că toată lumea m-a asigurat că prima oară e mai greu. Credibil, având în vedere rebuturile ce-mi crescuseră sub braț. Aveam senzația că dacă scutur mai bine mâinile, îmi cad perișorii pe jos. Zâmbind, domnișoara a început să amestece cu o spatulă în oala cu “ciorbă” fierbinte. Un pic de stres tot persista la mine. Stres care s-a majorat substanțial atunci când s-a întâmplat una dintre chestiunile pe care știți prea bine că le urasc. Au început să-mi chiorăie mațele. Aș putea zice că a fost un apogeu al chiorăirii mațelor. Pentru că niciodată nu mi s-a întâmplat să îmi chirăie mațele stând cu burta în sus, fără a avea nimic pe mine. pe burtă, mă refer. O situație total nouă, absolut incontrolabilă. Trebuia să acopăr cumva sunetele, așa că am vorbit: – Data trecută nu a fost foarte plăcut. Mi-a dat sângele. – Serios? Tare? – Destul de tare. Dacă vă uitați în tavan mai vedeți câțiva stropi. Drăguța de ea a ridicat ochii în tavan. Cu siguranță își dăduse seama că e o glumă, dar ca să mă simt eu bine s-a uitat în sus. Apoi a zâmbit. Luate prin surprindere, maţele au tăcut. Aveau și de ce. Începuse ungerea mea cu ceară fierbinte. Mă calmasem. Nu mai puteam fi luat pe nepregătite. Știam exact ce urmează. Așa că la prima “desprindere” nici măcar nu am clipit. Și m-am pregătit să mulțumesc, fiind sigur că cele 29 de fire fuseseră smulse până la adânci bătrânețe. Văzând că mă foiesc, domnișoara mi-a luat-o înainte: – V-au mai rămas câteva. Da, redevenea neplăcut. Mi-am amintit că distracția încetase data trecută la a doua extragere. Deh, nu aveam ce face, m-am conformat. A venit din nou ceara, am fost din nou uns ca o felie de pâine cu untură. Jbang, stânga, durere. Mi-am încordat maxilarele. De ce-am venit din nou?! Cine-mi vede flocii ăștia?! Soția. Ea ma place și cu ei. Aș fi plecat. Dar era aiurea să fiu chel sub brațul stâng și mini-flocos sub cel drept. Jbang, dreapta. Am scrâşnit din nou. Din burtă s-a auzit un cârâit puternic. Organismul meu începuse să protesteze pe toate căile. Mă bucur că nu s-a enervat suficient cât să-mi scape și un pârţ. De nervi că-l totrurez. Era destul. Acum chiar că nu ar mai avea de unde să fie păr. Aveam senzația că tura a doua îmi smulsese și rădăcinile ce urmau să apară în 2012. Dar iată că vrăbiuța amestecă din nou în oală. – Ce faceți? Nu-i gata? – Păi nu, că eu epilez pe bucăți. V-am făcut de la mijlocul axilei în jos, apoi în sus, acum trebuie să vă fac pe laterală. Că vă creste și acolo. Lucrurile degenerau. Pielea deja mi-era mai sensibilă decât popoul unui bebeluș opărit. Abia așteptam să se termine. Iar m-a uns, a lăsat să se întărească pasta durerii, s-a proptit și a tras. Fără însă să desprindă întreaga bucată. Mi-era dor de prima cosmeticiană. Aia mare. Pentru că aia când trăgea odată, zburau toate în jurul ei și tăceau copiii care se jucau în jurul blocului. Micuța nu reușise. A mai tras încă de două ori până a luat toată ceara. Aș fi vrut să o cert. Aș fi putut să o cert. Dar era atât de finuță și de nevinovată. Experiența s-a repetat și sub brațul celălalt. Din fericire doar cu o tentativă eșuată. Am fost apoi dat cu pudră. Exact ca bebelușii. Tăceam cuminte, nu mai zâmbeam, nu mai vorbeam, mațele nu mai chiorăiau. Credeți că asta a fost tot? Vă înșelați. Dintr-o trusă de scule mi-a apărut în fața ochilor o pensetă. Oooooo, nuuuuuu, mai că-mi venea să mă pun pe bocit. Nici de asta nu eram pregătit psihic. Din fericire nu a durut mai deloc. Poate că întreg corpul îmi era în șoc și nu mai simțeam durerea. Ca bonus, am fost dat din nou cu Baneocin. Crema. Peste pudra de sub braț. Vă dați seama că mi s-a format o pastă, care nu făcea decât să-mi sporească starea de disconfort. M-am ridicat spunându-mi că îmi ajunge cu epilatul. În orice caz îmi ajunge pe anul ăsta. Dezorientat, nici măcar nu mi-am mai supt burta când mi-am luat bluza pe mine. Am mulțumit la fel ca un copil care fusese îngenuncheat pe coji de nucă și în final iertat. Vrăbiuța mi-a zâmbit și mi-a zis: – Să vă fie de bine! Ce credeți, îmi era? Nu, nu-mi era deloc. Acum însă mi-e mai bine, mulțumesc".
×
×
  • Creează nouă...