ilie.ardeias

Ce face Smart Laundry in plus fata de masina de spalat de acasa? Presupun ca nu spala la abur Sent from my iPhone using Tapatalk

Buna informatie. Merci fain! Sent from my iPhone using Tapatalk

Pete de ulei? Poate alt detergent? Vezi sa nu afectezi waterproof’ul gecii. Suna deja a topic de gospodine dar eu spal cu Persil lichid si sunt multimit ) Sent from my iPhone using Tapatalk

Merci fain pentru feedback. Deci un upgrade catre Andes v2 este de fapt un downgrade. Se pare ca Bogota..cu toatea ca e cu cateva generatii in urma..e facut mult mai bine. Cusaturilor nu am ce sa le reprosez, pantalonii au velcro in zona gambelor, croiala este dreapta de sus pana jos (cu toate ca mie imi sunt relativ largi..chestie care ma deranjeaza) dar aerisirile isi fac bine treaba..cum urcam in zona alpina venind de jos de la caldura..simteam imediat cum intra frigul prin aerisiri. Iti dau dreptate insa cu privire la faptul ca prinderile pentru mesada din interiorul manecilor gecii si al pantalonilor au aceeasi culoare (neagra)..ceea ce iti antreneaza simtul tactil. Eu m-am obisnuit cu asta. Cu privire la murdarit, a mea are mai putine zone de culoare deschisa..prin urmare imi permit sa o spal mai rar. Dar o spal acasa la masina de spalat pe program Outdoor, la 30 de grade si fara stoarcere. Nu am avut inca parte de pete incapatanate..

Pot sa detaliezi un pic ce te’a dezamagit la Andes? Eu am Bogota de vreo 2 ani deja si in afara de pantaloni care nu sunt pe placul meu (ok la lungime dar foarte largi) nu prea am ce sa reprosez. Sent from my iPhone using Tapatalk

Legat de cazare, arunca un ochi si pe airbnb. Noi am stat in Uchisar cu vedere foarte misto spre Goreme. Sent from my iPhone using Tapatalk

De la Istanbul spre Ankara, mergeti pe D100, nu pe E80. Fiind drum fara toll, e mai aglomerat si mai lent..dar cel putin pana la Izmit..e foarte misto. Dupa Ankara, pana sa ajungeti in Aksaray unde veti face stanga spre Goreme, faceti un popas la Tuz Golu. Dupa Ankara, veti avea cateva filtre militare, nimic de speriat sau ingrijorat. Sent from my iPhone using Tapatalk

Donez scaun auto pentru copii. Sent from my iPhone using Tapatalk

Salut. Un numar de telefon se poate? Sent from my iPhone using Tapatalk

Stiu ca e vechi topicul..dar m-am confruntat recent cu o problema asemanatoare (conducta rupta de lichid de frana de la actuatorul de ambreiaj al unei cutii de viteze robotizate, Easytronic, ce nu putea fi inlocuita, fiind parte din corpul carcasei) http://www.cx80.pl/en/products/epoxy-resins-sealants-cx80/cx80-auto-weld-cold-welding-detail.html Nu sunt vanzator sau distribuitor de asa ceva, am cumparat de la emag cu 35 ron, le fac doar reclama in ideea in care sunt multumit de produs si poate va mai fi careva in nevoie de o solutie care lipeste plastic/metal rezistenta la benzina, lichid de frana, etc

Couchsurfing Google Maps Negociat direct la receptia hotelului Am hoinarit o luna in Iran si nu am simtit nevoia de airbnb sau booking. Vei avea nevoie sa iti instalezi de asemenea un VPN pe telefon. Astfel, vei avea acces la Facebook, Couchsurfing, etc. Iti recomand sa iti cumperi un SIM cum ajungi, vei avea nevoie de pasaport pentru asta. https://prepaid-data-sim-card.fandom.com/wiki/Iran Daca intalnesti pe cineva sa fie dispus sa cumpere un sim pentru tine, iti recomand Hamrah-e-Aval (peste IranCell). Procedura e mult mai simpla pentru un localnic, si de asemenea mai ieftin.

Macar benzina e ieftina Sent from my iPhone using Tapatalk

Vezi ca Arabia Saudita a introdus e-visa pentru romani, daca timpul si banii iti permit. Este un taram relativ nou de explorat. Sent from my iPhone using Tapatalk

Am trecut de granita dupa mai bine de 3 ore. Era deja ora 16 si undeva la 30 de grade. Simteam ca fierbem in suc propriu cu miresmele de rigoare. Peisajul rutier s-a schimbat instant..masini americane si japoneze cu motoare mari, pe alocuri ceva bmw uri din anii 90’..toti la un loc conducand de parca pedala de acceleratie era cu ON/OFF. Prima grija a fost sa alimentam..am intrat cu rezervorul gol. Am incercat sa zaresc vreo benzinarie cu ceva brand cunoscut..dar m-am lasat pagubas..am oprit la cea mai mare pe care am gasito..pretul fiind la fel peste tot. Normal 550 IQD (0.5 usd) si Super 750 IQD (0.6 usd). Pentru ca folosesc benzina de 95, am bagat Normal si imediat am simtit diferenta. Mi-am zis..ori e benzina de 90 ori e proasta. In urmatorii km am zarit benzinarii care mentionau si cifra octanica: Normal varia intre 90 si 92 iar Super de 95. Din granita pana in primul oras mare, Duhoq, autostrata cu 3 si pe alocuri 4 benzi pe sens, asfalt perfect. Mi-am zis ca astia de ma atentionau cu privirile la drumurile de acolo, nu au mai fost demult..ori habar nu aveau. Si iaras am oftat..650cc intr-un piston cu 5 viteze si incarcat…110-120 kmh..parca stateam pe loc. Vajaiau tirurile si autocarele pe langa noi cu minim 140.. Am zis ca macar vom ajune repede in Erbil..pe lumina. In consecinta ne-am permis sa oprim in Duhoq sa mancam. Soarele apunea, era cald..am ales o terasa a unui restaurant de pe marginea autostrazii. Ospatarul vorbea foarte bine engleza, avertizandu-ne ca kebabul lor nu se ridica la nivelul celui gasit la turci. Glumea de fapt. Festin culinar la propriu. Totul pentru 11 usd..cu tot cu ciorba si salate si sosuri si kebab si apa plata si ceai si desert. Soarele era deja pe linia orizontului cand ne-am ridicat de la masa..dar am zis ca nu e problema. Sosea buna, medie de viteza 100 kmh, 160 km pana in Erbil..ajungem bine. Aveam o invitatie pe Couchsurfing de la un cuplu de nemti, profesori la scoala germana din Erbil. Iesirea din Duhoq este pe 4 benzi..vreo 10 km de rampa. Spre varf, primul checkpoint militar unde am intalnit prima data trupele Peshmerga. Inarmati pana in dinti, 2 camionete Toyota Landcruiser cu mitraliera in bena. Oameni in toata firea..trecuti probabil prin multe..dar totusi zambind, urandu-ne bine ati venit in Kurdistan. Chekpointuri vor fi la fiecare 40-50 de km. Pe de alta parte, in toata zona kurda, am observat ca aparatul foto si camera telefonului nu sunt bine privite..in consecinta nu prea am facut poze. Dupa acest checkpoint, autostrada cu multe benzi a devenit o sosea simpla cu o banda pe sens printre munti iar gropile au inceput incet incet sa devina omniprezente. GPS ul incet incet a inceput sa isi piarda din utilitate. Datorita luptelor recente in Mosul, am fost sfatuiti sa il ocolim. Fostele sosele pe care Google Maps le stia..nu mai exista..in locul lor au aparut alte drumuri noi. Noi le-am prins partial in constructie, iar cat am mers pe drumurile vechi..pline de gropi si de limitatoare de viteza construite din asfalt, ne semnalizate, sleauri lasate de camioanele supra incarcate, praf, mai toti din sens opus mergeau doar cu faza lunga si depaseau haotic. Toate astea au facut ca cei 160 de km sa ii facem in vreo 3 ore. Intr-un final, am ajuns in Erbil. Un mic Dubai in mijlocul desertului. Luminat, masini noi, sosele cu 4-5 benzi pe sens. Gazda noastra locuia intr-un complex de 29 de etaje cu 5 scari..lux dupa standardele romanesti. Intre timp, mobra a cam ciupit din ulei, nivelul ajungand sub minim. A doua zi dimineata am rezervato pentru revizie si inspectie a cadrului si suportilor de side case-uri dupa eventuale fisuri, avand experienta din India de anul trecut cu un Royal Enfield la al carui cadru de bagaje sudam o data la 2 zile. Din fericire, mobra a supravietuit pana inapoi acasa fara suduri sau improvizatii. Intre timp, luasem legatura cu un englez, medic in unitatea militara din zona, omul de asemenea petrolhead. Am fost cu el dimineata in bazar sa cautam ulei si un loc in care sa il schimb. Am gasit doar 20w50 ceva brand local la sub 1usd pe litru. Schimbat ulei cu filtru nou (aveam de acasa cateva la mine), plus un filtru de benzina..astia se uitatu mirati la mine ca nu am asa ceva si cum de mobra inca merge..cost manopera 4 usd. Mancat ceva pe strada, cumparat sim irakian cu net si minute incluse gratis pentru 48 de ore pentru 5 dolari. Duminica dupa masa, lasasem mobra parcata undeva pe un bulevard mare si am luato la pas in orasul vechi. Sarbatoare mare, ziua profetului, toata lumea era pe strazi. Dupa cateva ore, inoptandu-se, am decis sa ne intoarcem. La un moment dat, prin multime, ne zareste un politist calare pe motocicleta care ne intreaba daca noi suntem cu “big Kawasaki with boxes”. Nici nu apucam sa ii raspundem afirmativ ca el imediat ne arata semnul de maini incatusate si ne zice ca “motorbike kaput, arrested by police, no good parking”. A tinuto asa cateva minute care pentru mine au parut ore, incercand sa aflu ce s-a intamplat si unde e mobra..la care Iuliana a sesizat un inceput de zambet..si la batut pe umar spunandu-i ca glumeste. Moment in care a izbucnit in ras si a plecat. Am mai avut cateva zile de coborat pana in Sulaymaniyah, oras mult mai mare si mai liberal (pentru cine a calatorit prin Iran, cam aceeasi atmosfera, un mare bazar, oameni faini si ultra ospitalieri). Aici am vizitat si una din inchisorile fostului regim, Saddam, transformata in muzeu impartit in 2 sectiuni: genocidul kurd si ISIS. Las doar cateva poze facute aici, este mult de discutat despre subiectul asta. Am dormit peste noapte la un pusti de pe Couchsurfing, student acolo. Street food in Kurdistan..muult peste Iran. Interesant a fost modul in care ei vand kebabul..iti pun carnea in lipie iar cat tine de sosuri si salate, iti pui tu de care si cat vrei. 1 usd. Desert..foarte asemanator cu ce gasesti in Turcia, dar gust mai intens si de vreo 7-10 ori mai ieftin. La intoarcere spre Erbil, am oprit pe malul Tigrului unde am mancat cel mai bun crap (presupun) la gratar. Ne-a spus ospatarul ca nu mai are peste mici, doar mari, portie de 3-4 persoane, dar noi, tulceni crescuti cu peste, am zis ca nu e problema, nu mancasem toata ziua. In final, dupa ce ne-am lins si degetele, a venit nota, moment in care am realizat ca nu avem cash suficient, ne mai trebuiau vreo 3 usd. Ne-am zis..no problem, e popas mare, trebuie sa aiba POS. Surpriza, nu aveau. Si pe o raza de vreo 150 de km nici urma de ATM. Ospatarul era de fapt proprietarul terasei, care mirat fiind ca astia erau toti banii cash pe care ii aveam la noi, a tot insistat sa nu ii mai platim nota, moment in care a deschis sertarul de bani sa ne mai dea in plus..ca doar aveam de mers inca vreo 150 de km. L-am asigurat pe om ca avem benzina suficienta si ca pana la destinatie nu va fi nevoie sa mai oprim. Am ramas datori cu 3 usd cu promisiunea ca cu prima ocazie cand ne vom intoarce, ne vom opri iar la masa. Timpul trecea si ne impingea inapoi spre casa..facusem noi calculul ca vom avea nevoie de 4 zile sa ajungem inapoi in Istanbul unde sa poposim 1 zi sa ne tragem sufletul si apoi duminica sa plecam spre Bucuresti. La intoarcere parca am mers mai repede..stiam deja cum e drumul, peunde GPS ul se pierde, in dreptul fiecarui limitator de viteza construit masiv din asfalt sau ciment exista macar 2-3 tarabe (semn de incetinit), colac peste pupaza am ramas si fara far, si scurta si lunga..de la atatea gropi..si am mers pe proiectoare..nu am gasit nicaieri becuri H7.. Granita irakiana am trecuto in 10 minute..numai ca fix la ultima bariera..ne-au cerut o taxa de drum de vreo 10 usd. Le-am zis ca nu mai aveam dinari iraqieni..doar lire turcesti, lei de plastic si card. Nimic. Nu merge. Trebe dinari. Am zis ok, ma intorc, schimb bani si platesc. Nici asa nu e bine..ca trebuiau reluate toate formalitatile de intrare. Vazand tot tam tamul, un vames kurd vine zambitor si zice ca 10 usd nu e nimic..plateste el pentru noi, numa sa nu plecam incruntati din Kurdistan. Nu a vrut sa accepte nici lire turcesti nici RON..doar o strangere de mana. Ce oameni.. In granita turceasca..am zis ca trecem ca prin branza. Dupa a 2a bariera, ne opresc 2 tipi in civil cu arma la purtator care zambind ne intreaba de unde venim. Buna intrebare. De unde oare venim?! Din Kurdistan ii zicem. Wrong answer zic ei. Din Iraq veniti. Ce ati cautat acolo? Pai..vacanta. Urat loc de vacanta v-ati ales. Ce aveti voi de a face cu aia?! A urmat o verificare a telefoanelor (whatsap, mesaje, facebook, Instagram, poze, harti) si apoi inca un interiu cu alti ofiteri..aceleasi intrebari: de unde veniti? de ce? Etc Alte 3 ore pierdute, suficient cat sa parasim granita la apus. Pana in Mardin, nu am gasit nicaieri becuri H7. Nasol noaptea doar pe proiectoare. Ajunsi in Mardin, am gasit un Airbnb la niste studenti.Am ajuns iarasi noaptea tarziu. Era parca 9 jumate cand urcasem deja bagajele, ne-am schimbat in haine lejere si ne-am intins cu gazdele la vorba si ceai. Din vorba le ziceam ca as vrea a 2a zi inainte sa plecam spre Adana, sa gasim un loc unde sa schimb uleiul. Nu e confortabil gandul sa stiu ca merg constant cu 5000 rpm cu ulei de 80 us cent pe litru. Tipu zice ca la parterul blocului este un service moto, trecand pe langa am zis ca e magazine alimentar. Pe la ora 23 coboara sa cumpere tigari si ma suna sa imi zica ca tipu de la service e inca acolo si daca vreau putem schimba uleiul atunci. Are motul, castrol si shell. Dimineata nu stie cand se trezeste. Zis si facut, trecuse de miezul noptii cand am terminat cu uleiul. Dar nici asta nu avea becuri H7 A doua zi, am lalaito noi prin Mardin, orasul vechi e superb..si am reusit sa plecam tarziu spre Adana. Cazare urma sa cautam la prima oprire de benzina si ceai. Am gasit in Iskenderun ceva interesant pe Couchsurfing..asa ca de ce nu?! Am ajuns iarasi tarziu noaptea acolo..curenti de aer pe autostrada nu am mai intalniti niciodata asa de puternici precum acolo..ne zburau cate 2 benzi din cand in cand..noroc ca era liber si aveam unde ateriza. Ajunsi la tipul asta, el era la un party latino pe malul marii. Erau 29 de grade la ora 23. A venit sa deschida casa sa lasam bagajul si mai mai ca nea obligat sa ne schimbam si sa mergem si noi la party. Am ajuns acasa pe la 3 jumate dimineata. Inca o experienta misto venita pe nepusa masa. La 9 ne-am trezit, curatat si uns lantul, mic dejun..la 10 jumate plecam spre Ankara, cu plan sa oprim in Adana pentru masa de pranz. De aici…totul a decurs normal..ajunsi in Ankara joi seara, dimineata am plecat pe ploaie (prima zi de ploaie in tot concediul) spre Istanbul. Sambata am hoinarit perpedes si duminica am pornit cu greu spre casa..Am gasit becuri H7 abia la OMV ul de la Targovishte. Am ajuns in Bucuresti cu farul functionand.

Am bramburit 6 luni prin India si Nepal cu GPS pe telefon fara probleme. Google Maps si Maps.me Singura noastra problema atunci au fost suportii de telefon pe mobra chinezesti care din cauza vibratiilor (tot cu monocilindru) nu rezistau mai mult de o luna. Nu am apelat inca la un GPS dedicat pentru ca nu vreau sa ii port si aluia de grija de fiecare data cand opresc pe undeva..si asa nu de putine ori am lasat cheia in contact prin zone asa zis de risc Incerc cat de curand sa mai scriu cateva randuri si despre partea iraqiana a kurdistanului..

Am plecat pe 2.11 dimineata si ne-am intors pe 17.11 seara. Am incercat sa profitam de fiecare zi / ora disponibila. Am hoinarit 1 saptamana in Turcia si 1 saptamana in Iraq.. Intr'adevar, Turcia e mare si diversificata. Am facut vreo 7000 de km dus intors iar pe autostrazile turcesti am simtit din plin nevoia de inca 1 piston si treapta a 6a. Pe de alta parte, am avut un sim turcesc pentru net (160 de lire cu 17gb internet si minute nelimintat pe orice retea turceasca), motiv pentru care am folosit Google Maps pentru GPS. In Turcia, si-a facut treaba perfect, nu am avut ce sa-i obiectez. In Iraq insa..util doar in orase. In afara oraselor, total degeaba.

Nu le prea am eu cu povestitul..si nici timpul nu imi este prieten, dar voi incerca sa desenez in cateva cuvinte experienta. Descurajat de vreme..am trecut la planul B, coborand spre Kurdistan / Iraq. Drumul spre Turcia, traversand Bulgaria, a fost posomorat, pe alocuri ceata, parca strangea casca, faceam teste cu Intercomul, si colac peste pupaza, am ramas fara benzina la 1.5 km de benzinaria din granita bulgaro-turca. Dintr-un motiv anume, robinetul a ramas pe rezerva. Din Bucuresti, tot drumul. Cand am simtit ca incepe sa partaie..m-am aplecat increzator sa mut pe RES..dar cand colo..surpiza. Si a murit.. Am impins mobra incarcata avand galerie de la soferii de TIR. Alimentat in Lukoil-ul din granita si dupa 15 minute eram in Turcia..unde in drum spre Istanbul am oprit in Edirne pentru kebap buuun si ieftin. 17 lire turcesti, adica vreo 13 lei pentru 2 doner kebap cu ayran. In 2 ore jumate intram deja in Istanbul, pe noapte si pe aglomeratie, era deja trecut de ora 20, iar dupa inca o ora jumate am ajuns la prima cazare, rezervata pe Airbnb, in cartierul Kadikoy, partea asiatica. Ca tot incepusem ziua aiurea…fix pe podul peste Bosfor, am pierdut protectia termica de pe galeria de evacuare. Tabla fiind destul de mare, am simtit cand a cazut pe langa scut si am oprit la vreo 30 de metrii sa o recuperez, blocand prima banda. Minutul ala cat am coborat sa recuperam tabla deja calcata de un autobuz si cateva scutere..s-a transformat intr-o simfonie de claxoane si probabil injuraturi. Prima oprire a fost misto, pentru 13 euro primind un dormitor cu baie individuala, intr-un apartament imens, cu balcon spre curtea interioara a blocului unde parcasem mobra. Am avut loc si liniste sa ma desfasor sa ung lantul si sa evaluez ce s-a intamplat cu protectia de la galerie. De la vibratii..s-au desfacut suruburile de prindere..dar macar am reusit sa recuperez protectia. Era prea liniste sa ma apuc sa o indrept..oricum nu aveam suruburi si saibe sa o prind la loc. Am lasato pe data viitoare. Istanbul..mancare buna, bere scumpa, sarmale, ciorba, ceai, serbet, tesekuler.. A doua zi, am pornit spre Ankara..drumul spre Izmit pe coasta Marii Marmara – superb. Undeva dupa un Shell unde am alimentat mobra, am zis sa oprim la un ceai..dar uitandu-ne prin farfuriile musteriilor..am zis sa si bagam la ghiozdan. Orezul arata fenomenal..asa ca am incercat sa convingem osparul ca vrem alturi de adana kebap..orez..rice, riz, reis..nimic. Nu a inteles. Ne-a servit totusi cu orez, traducandu-ne; Adana Kebap & Pilaf. Ankara..nu ne-a placut. Prea se vrea capitala de secol XXI, pierzandu-si din izul oriental. Asa ca nu am poposit decat pentru o noapte iar dis de dimineata am plecat spre Capadochia/Goreme. Urcasem deja in podisul Anatoliei..incepusem sa simtim racoarea diminetii si frigul de dupa apus. Pe drum, am oprit sa vedem Tuz Golu. Al doilea lac ca mărime din Turcia, și unul dintre cele mai mari lacuri hipersaline din lume. Interesanta experienta, mai ales prim prisma celor vreo 4 autocare de turisti chinezi, rasfirati peste tot, galagiosi si ahtiati dupa selfi-uri. In 2 ore am ajuns la Goreme, chititi sa-i facem mobrei o poza cu baloane pe fundal..numai ca baloane ioc. Am inteles ca daca voiam sa vedem baloanele, trebuia sa ne trezim inainte de rasarit, asftel incat cand soarele mijea la orizont, sa fim undeva la 12 km unde ni s-a recomandat un view point interesant. Dimineata, erau -2 grade inainte sa rasara soarele…am ajuns voiosi pe varful de unde se vedea toata valea..si de unde intr’adevar s’ar fi vazut superb baloanele..insa ghinion. Din cauza vantului nu s-a ridicat nici un balon. In concluzie, am bagat repejor un mic dejun copios admirand peisajul Capadochiei dupa rasarit si am decis sa coboram din munti spre Gaziantep, la caldura. Am coborat din munti spre Kahramanmaraş dupa un drum sinuos cu asfalt perfect si liber si ne-am trezit spre amiaza ca ne apropiam de Gaziantep.. Am oprit sa alimentam si sa mancam si am decis ca ne mai tine ziua sa ajungem pana in Diyarbakir, ultima oprire in planul nostru inainte de intrarea in Iraq. Dupa Ankara, am inceput sa luam contact incet incet cu filtrele militare pe autostrada, prin care am trecut zambind, lejer. In Diyarbakir am stat intr-un cartier rezidential, cu gard de sarma ghimpata si portar cu ak47. Gasisem pe Couchsurfing un cuplu care s-a oferit sa ne gazduiasca peste noapte, care s-a prelungit la 2 nopti. Oamenii insistau sa ramanem macar o zi sa ne plimbam prin oras..plus ca cu o zi inainte facusem vreo 850 de km. Nu a fost deloc greu sa acceptam sa ramanem. Urmatoarea zi ne-am relaxat vizitand orasul fara mobra. Nu vreau sa deschid o polemica vis a vis de diferentele dintre kurzi si turci..Pentru noi, a fost o experienta interesanta in sensul bun al cuvantului. De la mancare pana la ospitalitatea omului de rand pe care il intalnesti o data in viata pe strada, ospitalitate intalnita numai in Iran, pama acum Fiind in zona kurda a Turciei, am zis sa facem un pic tur prin Batman – Hasankeif – Mardin. A meritat din plin. Am ajuns in Mardin spre amiaza, asa ca am amanat pentru inca o zi intrarea in Iraq. Am fost atentionati ca trecerea granitei ne va fura lejer 4-5 ore. Nu au fost 4-5..insa au fost 3 ore. Dar intense. Pentru ca mai aveam inca o noapte de petrecut in Turcia, am dat curs invitatiei unui tip interesant de pe Couchsurfing, ce locuia intr’un satuc fix pe granita cu Siria. De la drumul principal am mers vreo 50 de km pe niste drumuri cu asfalt prost si pe alocuri lipsa printre culturi de porumb si bumbac. Activitate intensa, plin de combine si tractoare si oameni la munca campului. Turcii stiu sa faca agricultura. Ajunsi in sat..ia si cauta casa cu pricina..nimeni nu vorbea engleza, noi deloc turca. Dupa vreo juma de ora de bajbaiala..am reusit sa ajungem, Rodii direct din copac, masa traditional kurda, culcat iarasi dupa miezul noptii. Dimineata, pe drum spre granita, la unul din deja obisnuitele filtre inainte de Cizre, un politist de frontiera observand pasapoartele..mai mai sa ne ia in brate. Facuse ceva scoala medicala in Romania..Am ramas la ceai, facand cunostinta pe rand cu baietii de la fortele speciale si apoi cu cei de la anti drog, toti inarmati strasnic dar cu zambetul pe buze. Spre ora 11 ne apropiam de granita Ibrahim Khalil..vreo 10 km de coada de masini, inclusiv pe banda de urgenta..am razbit repede pana la bariera. Am fost lasati sa ne bagam in fata, am dat increzatori pasapoartele..sperand ca multele ore cu care am fost amenintati la trecere..se vor transforma in cateva minute.. Strike 1: motocicleta nu figura ca a trecut frontiera in turcia. Doar noi pasagerii, dinspre Bulgaria. Poze din toate unghiurile..whatsapp catre vamesii de la trecerea Lesovo-Hamzabeyli..glume despre cum de am reusit sa parasutam motocicleta pe teritoriul turcesc..s-a dus jumatate de ora pana s-au lamurit. Strike 2: welcome to Iraq. Iuliana a primit stampila in pasaport in 10 secunde. Welcome to Iraq. La mine, observand viza de Iran..telefoane si zambete intre ofiterii de la ghiseu..alte 10 minute. Strike 3: taxa pentru mobra. 10 minute evaluare. Cate pistoane are? Cate viteze? Aaaa..e de 650. Ce mica. Saptamana trecuta au trecut niste austrieci cu BMW de 1200.. Buun. Inca vreo 2 ore a durat plata taxei si turele intre birouri pentru toate stampilele. Partea frumoasa..toata afacerea a costat aprox 10 USD. Welcome to Iraq..

Adaugand o categorie, vei preschimba permisul. Implicit poza noua, alt plastic, etc. Va trebui sa ai la dosar chitanta aferenta taxei de preschimbare permis (vreo 70 de lei parca). Ironia e ca pentru fiecare categorie adaugata, vei avea un plastic nou. Sent from my iPhone using Tapatalk

Ce face vantu’ cand nu bate? Sent from my iPhone using Tapatalk

Am fost in vacanta, am venit inapoi in Bucuresti duminica seara :) Kurdistanul are un statut cumva special..in ideea in care obtii stampila de intrare fara a avea in prealabil viza pentru Irak. Dar esti limitat in a te plimba doar in zona "kurdistanului". Fara viza pentru Irak care se obtine numai la ambasada, nu ai dreptul de a cobori spre sudul Irakului, pentru ca dpdv oficial, esti ilegal acolo..cu toate ca ai stampila in pasaport Cat despre kepab..uite o masa standard :)

Cu toate ca SE Turciei este populat predominant de kurzi..nu poti numi Kurdistan zona aia, cel putin nu cu voce tare acolo, nu acum In N Siriei nu poti ajunge pentru ca toate punctele de trecere a frontierei sunt inchise pentru public. Poti trece doar cu legitimatie de presa sau armata. In NV Iranului, se aplica aceeasi politica precum in tot Iranul, si anume iti trebuie viza (aprox 70 euro) si Carnet du Passage pentru mobra. Nu ramane decat nordul Irakului, care, din punct de vedere politic, este singura regiune kurda numita Kurdistan. Vis a vis de kebap, comparnd kebapul din Adana (Turcia) cu cel din Iran si cu cel din Iraq (Duhoq sau Suleymaniah)..eu as vota pe cel din Iraq..este de departe sublim. As adauga si crapul la gratar pe malul Tigrului. Dar asta este cu totul alta discutie

Iti recomand cu caldura Kurdistan (sunt inca p’aici cu mobra mea). Cultura foarte asemenatoare cu Iran, preturi usor mai mari DAR: nu iti trebe CdP (taxa de intrare cu mobra undeva la 10usd), sunt pe alocuri ATMuri (in Iran nu ai luxul asta, trebuie sa iti planifici din timp cheltuielile si sa ai la tine suma aferenta cash, nu conteaza in ce moneda). Nu trebuie viza, ai drept de vizita 30 de zile cu pasaport romanesc, free of charge. Dpdv al temperaturii aici, acum ziua sunt undeva la 28-29 de grade. Sent from my iPhone using Tapatalk

Sunt curios ce feedback are vanzatorul asta pe Ebay...oare o mai fi modificat si alte casti din cauza gatului scurt Asta e subiect de discutat la Radio Erevan BTW, casca asta se vinde la licitatie. Mai sunt 2 zile iar pretul a ajuns momentan la 149 GBP plus 10 GBP transport in UK. Nu poti sti la cat se va opri. De ce nu te orientezi la un Neotec 1 ne atins? "Used twice outside and tried for several days at home but found it extremely tight and painful around temple. " Mare e gradina..

Ce tester ai?

Bujii / fise / bobina..sunt originale sau aftermarket? Daca sunt aftermarket, muta de pe alta masina toata aprinderea si verifica din nou. Stiu ca suna ciudat..dar s-ar putea sa ai surprize cu aprinderea after market.