Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'TET'
Găsit 8 rezultate
-
Se pare ca primul unicorn va fi made in China.
-
Salut. Amintirile sunt un pic difuze, dar nu cred că apucasem să terminăm tura de TET Turcia, și deja știam că următoarea tură trebuie să fie în Georgia. Traseul se anunțase chiar din ianuarie 2023 și cumva părea natural ca fiind următorul pas. Acesta va fi încă un topic despre o tură de TET, posibil printre ultimele, și o să încerc să fac aici un mini-jurnal de călătorie. Începem cu un mic trailer vizual, niște imagini care să contureze cam ce urmează, voi adăuga apoi o secțiune de logistică, pregătiri, costuri, iar la final, câteva din întâmplările cu care vom rămâne din această excursie. . . . Iar dacă ar fi să arunc cuvinte-ntr-o găleată care să adune ce-a însemnat pentru noi, probabil am găsi: oaaaa, ghețari, hachapuri, ghete ude, ploaie, "iar nori și ceață?", "ai văzut?", "iar brânză?", condus mult, "oare ne-ajunge benzina?", "poate ne trezim mai de dimineață mâine", "furazolidon", traversări de râuri, "bine c-am ajuns oarecum întregi acasă". My Movie.mp4 -------------------- -------------------- Urmează partea cu logistica, participanți, cifre, costuri, tehnicalități. Participanții la tură: Planurile inițiale au fost să plecăm în 3: subsemnatul cu KTM 890/990 Adventure, Adrian cu KTM 690 Enduro R și Codruț cu Honda CRF 300 Rally, upgrade-ul (din punctul lui de vedere, downgrade-ul din punctul altora ) de la Transalp. Întrucât ne-a displăcut maxim să behaim în linie dreaptă de la Trabzon la București în călduri spre 40 de grade Celsius, uzând cauciucuri și mai ales psihicuri, am hotărât să încercăm alternative: fie să traversăm cu bacul Marea Neagră, fie să le punem în dubă, remorcă, etc și să mergem prin Turcia. Varianta cu bacul ar fi costat minim 1000 de euro de căciulă așa că am decis să mergem pe varianta cu dubă sau remorcă. Povestea a fost lungă și cu peripeții, dar în final am ajuns să avem remorca noastră pregătită să ne ducă într-o nouă expediție. Cu vreo lună înainte de plecare, au început să i se aprindă călcâiele și lui Sebi (Honda Africa Twin 2024) să vină cu noi, să își pună noua achiziție la treabă. Cum nici pe remorcă și nici în portbagaj nu mai era loc de încă o motocicletă, decât să stea acasă, s-a hotărât că vine pe roți și ne sincronizăm astfel încât să ne întâlnim la intrarea în Turcia. Perioada / Număr de zile: La cât de mult efort trebuia depus să ajungem să facem tura asta, discuția a fost că trebuie să mergem minim 2 săptămâni, poate chiar 3. Am tot făcut calcule cu zile de concediu, zile de condus mașina, zile de dat, zile de stat, un mic buffer și într-un final decizia a fost luată să plecăm miercuri seara, pe 10 iulie și să ne întoarcem cel târziu duminică seara pe 28 iulie. 2 sau 2.5 zile pe drum încolo, poate 3 înapoi, și restul de 13 zile de petrecut în Georgia. Într-un final am plecat miercuri seara, pe 10 iulie. Vineri noapte, cu puțin înainte de miezul nopții, am ajuns în Tbilisi. Am petrecut 12 zile în Georgia, iar joi, pe 25 iulie am început drumul spre casă, urmând a ajunge în București sâmbătă după-amiază. Am încercat pe cât posibil să prindem vămile în timpul săptămânii pentru a micșora timpii pierduți. Cazare: Am luat corturile după noi, hotărâți la un raport de 2/1 cort vs cazare. Într-un final, din cauza vremii, planificării întârziate uneori, a unor toxiinfecții severe, am petrecut doar 2 nopți la cort, celelalte fiind cazări. Una din cele 2 nopți la cort a fost în Shatili la un camping și costul a fost de aprox. 35 de lei de căciulă. Cazările au variat între 45 și 135 de lei de căciulă, de obicei împărțind 2 camere la 4 oameni. Bugetare: Aici depinde foarte mult de stilul fiecăruia dar pentru cazări, mâncare, sim-uri, alte costuri, de obicei plătea unul singur și apoi făceam împărțeala ajutându-ne de aplicația Tricount: https://tricount.com/ (gratuită și pe iOS și pe Android). De când o folosim, ne e viața mult mai ușoară. Din estimări, probabil costul maxim de fiecare a fost de până în 1100-1200 de euro, incluzând aici și benzina pt motociclete, și motorina pentru mașină, asigurări pentru Georgia, sim-uri, etc. Acces la internet: Pentru Turcia, unii din noi au folosit extraopțiune din abonamentul Vodafone, alții au cumpărat e-SIM din ceva aplicație online. Trebuie să întreb care e aplicația în caz că e cineva interesat, dar e bine de știut că se poate apela la așa ceva și funcționează pentru foarte multe țări. Pentru Georgia am preferat să cumpărăm simuri locale, cu internet nelimitat de la cea mai bună rețea locală (Magti) și într-adevăr am avut mai peste tot acces la internet. Inclusiv prin munți și în locuri mai izolate. A costat vreo 70 de lei. Comunicare cu localnicii: În zonele montane engleza e hit & miss. Copiii par să vorbească foarte bine engleza, de obicei la cazări găsești pe cineva care să te înțeleagă în engleză. În rest, mai mari șanse sunt cu limba rusă. Prieteni sau nu cu rușii, au fost nevoiți să le învețe graiul. Taxe de drum, vămi, acte Pentru Turcia e nevoie de achiziționat HGS pentru o serie de autostrăzi și podul peste Bosfor. Se cumpără un sticker care trebuie montat în parbriz și care reprezintă un cont ce trebuie alimentat cu bani. Partea tricky este să afli cu cât să alimentezi. În teorie, ar trebui să aibă un sistem online care să spună toate astea. În practică, a fost mai mult picat în cele două săptămâni cât am tot încercat să il accesăm. Noi am alimentat cu vreo 1400 de lire turcești că atât ne-a sugerat băiatul de la ghișeu ca probabil o sa ne coste toată traversarea. În realitate cred că a costat mai mult, dar pentru că sistemul lor se actualizează foarte greu, vom afla data următoare când intrăm în Turcia cu cât am rămas datori, așa cum am aflat acum că ne-au rămas de plată 2 lei și ceva din tura de anul trecut la una din motociclete. Pentru acești 2 lei și ceva restanți, ne-au pus să ne întoarcem cu tot cu remorcă de la ultima barieră din vamă și să pierdem aproape o oră la coadă înainte de ne permite să ieșim spre Georgia. Cea mai mare problemă birocratică a fost faptul că eram 3 șoferi și 5 vehicule. Inițial nu au vrut să ne lase să întrăm în Turcia și ne cereau ATA Carnet (https://ccir.ro/servicii/carnete-ata/), pentru că ne considerau motocicletele bunuri de import. Așa ceva nu se obține pe persoană fizică. Am făcut pe proștii (de fapt cam eram că nu știam de partea cu ATA carnet: știam că e important să fie vehiculele pe numele noastre - de asta am cumpărat și nu închiriat remorca, și că trebuie să ieși cu același vehicul cu care ai intrat) și ne-au pus să așteptăm cât timp au început să proceseze pe ceilalți de la coadă. După ce ne-au ținut vreo oră și ceva să ne prăjim la soare și să ne analizăm alegerile din viață, ne-au trecut în sistem ca intrând fiecare pe motocicleta lui, iar eu probabil apar sub numele de Van Damme, întrucât eram și șofer și pilot de motocicletă. Ne-au pus să descărcăm toată mașina, s-au uitat prin toate bagajele și ne-au lăsat să plecăm. Următoarea provocare a fost la vama din Georgia unde pasagerii au alt traseu prin vamă față de șoferi. Am insistat că suntem toți șoferi și a reînceput discuția cu ATA carnet. Oarecum aceeași poveste ca la turci, și ceva timp mai târziu eram intrați în Georgia și plăteam asigurări la supra-preț din vamă. Varianta mai deșteaptă era să le fi făcut online, dar aia e, știți voi, știm și noi data viitoare. Ne-am distrat noi cât ne-am distrat în Georgia, dar când să ne întoarcem, aceleași probleme: s-au adunat polițiștii georgieni în jurul nostru și ne întrebau: "Voi sunteți siguri că ați intrat exact așa pe aici? Nu se poate așa ceva." Însă neavând o miză foarte mare, doar scăpau de noi, ne-au lăsat să plecăm. Aici a început emoția. "Ce ne facem că Georgienii ne-au dat afară și poate turcii nu vor să ne mai primească?" Eram toți cu povestea lui Sebi care pățise ceva similar cu câțiva ani în urmă și a rămas cu motociclete între vămi și a trebuit sa plece fără ele și să găsească apoi o cale de a le recupera. Până la urmă, băieții puteau să dea motoarele jos de pe remorcă și intrau normal, dar eu ce făceam cu 990-ul? Am promis aici că mă întorc și îl pun la vânzare, nu pot să dezamăgesc chiar așa potențialii clienți Intrăm la turci, dăm teancul de documente și primele cuvinte ale vameșului turc: "Nu se poate, mergeți înapoi". Cu toate astea, își continuă drumul spre birou cu actele noastre, se așează nervos la birou și dă să arunce cu actele. În salvarea noastră sare un coleg de-al lui care începe să glumească și să îi facă un masaj pe umeri ca să aibă spor la butonat. Ne pufnește pe toți râsul iar o oră mai târziu suntem iar în Turcia. De-acolo știam că o sa ajungem acasă că trebuie să scape și ei cumva de noi. Traseul Acesta este traseul de TET Georgia: Cred că este destul de clar că probabil ar trebui 1-2 luni pentru a-l parcurge în totalitate, așa că a trebuit să ne alegem câteva zone. În lista de puncte pe care voiam totuși să le atingem au fost: - Military Road cu destinație finală Gergeti Trinity Church - Omalo, cu traversarea pasului Abano (regiunea Tusheti) - Mestia și Ushguli (regiunea Svaneti) - câteva trasee din zona Oni. În ciuda vremii, am reușit să bifăm aproape tot din ce ne propusesem, poate nu chiar în condițiile ideale, dar ne-am bucurat de ce-am găsit. Acesta a fost traseul efectuat, colorat pe zile: Stocare mașină și remorcă în timpul turei: Adrian se conversa de ceva vreme cu un tip foarte fain din Georgia (Achi) pe probleme ktmistice, iar când i-a spus că urmează să venim și că avem nevoie să lăsăm mașina și remorca, ne-a găsit un loc de parcare sigur pentru mașină iar remorca a ținut-o pe unul din locurile lui de parcare din fața garajului său, în Tbilisi. După ce am făcut traseul din zona de est, ne-am întors în Tbilisi, am mai stat la povești cu Achi iar el ne-a găsit pe un prieten de-al lui lângă orașul Kutaisi unde am putut ține mașina și remorca cât timp ne-am dat prin vest. Le suntem recunoscători pentru ajutorul lor! Am și ieșit în câte-o seară cu ei și ne-am distrat de minune. Cam astea ar fi lucrurile mai tehnice, logistice, organizatorice la care m-am gândit. Dacă sunt alte aspecte care vă înteresează, puneți aici și răspund cu tot dragul. -------------------- -------------------- Încă o secțiune vizuală, iar în perioada următoare încerc să adaug și câteva povești: 20240718_134609.mp4 20240721_184429.mp4 20240723_121737.mp4 MVI_2001.MP4 20240723_121116.mp4 My Movie2.mp4 --------------------
-
Deja devenită tradiție, vacanța anuală pe motoare înseamnă o tură pe TET (Trans Euro Trail), iar anul acesta i-a venit rândul Turciei. După ce în Grecia ne-am împotmolit în zăpadă pe la 2300m, la final de iunie, și pentru că știam ca traseul va depăși în mod constant 2500m, am ales să suportăm zăpușeala și să plecăm cele 2 săptămâni din miezul cuptorului: 8 - 22 iulie. Tura în cifre: Număr de zile: 15 Participanți: 3 gorobeți pentru primele 7 zile, au rămas doi pentru ultimele 8. Honda Transalp 600, KTM 690 Enduro R și KTM 990 Adventure. Lungime traseu: 6530 km Cazare: 8 nopți de hotel, 2 nopți de cort la camping, 2 nopți cort wild camping, 1 noapte hamac camping, 1 noapte într-un adăpost cu aventură (detaliem mai târziu ) Altitudine maximă: 3110m Altitudine minimă: aproape 0 m Temperatură maximă văzută afișată: 39 grade Celsius Temperatură minimă estimată: spre 0 grade Celsius, ne-am trezit cu un pic de promoroacă pe motociclete. Cost: având consumul cel mai mare, cred că am avut și costul cel mai mare al turei, restul de cheltuieli fiind mai mult sau mai puțin aceleași. Undeva până în 1100 de euro. Traseul într-o singură poză: Eu aș vrea să fiu cuminte și să desenez lucruri de oameni serioși, dar dac-așa a ieșit... (aproximativ ) Cât îmi mai adun din gânduri să povestesc cam ce ni s-a părut interesant, câteva din aventurile pe care le-am avut, vă las cu câteva poze... Tura în poze: . . . . . . . . . . . . . Va urma partea mai cu poveste...
-
[Am dat enter prea devreme și s-a postat încomplet: nu am apucat să termin povestea și nici să pun poze. Scuze ] Salutare. Tocmai ce ne-am întors din tura anuală de TET și am zis să facem trocul uzual: eu mă laud și poate voi găsiți ceva informații valoroase în povestea asta. Dacă nu, ne mai clătim ochii cu ceva poze și locuri noi. O să încep cu niște informații mai tehnice, niște poze mai de rezumat, după care voi adăuga 2-3 din poveștile care au marcat tura. Unde, cât, cum? Am urmat traseul TET începând din sudul Albaniei și hotărând că o să il urmăm atât cât ne țin genunchii, motoarele și ne încadrăm în cele 2 săptămâni de concediu planificate. Ținta era să facem partea de Albania și Muntenegru. În cele din urmă, am reușit să ajungem să facem și o parte din Bosnia. Am intrat în traseu în Permet, Albania și am ieșit din traseu în Rumboci, Bosnia. Pe scurt, partea de Muntenegru a fost cea mai faină, urmată de Bosnia, Albania fiind nevoită să se mulțumească cu un cinstit loc 3. Trupa: 5 băieți cu: - 1 Honda Transalp PD10 - 1 Yamaha Tenere 700 - 2 KTM 690 Enduro R - 1 KTM 990 Adventure Tehnicalități: acte, acces la net, bani, etc În toate țările din Balcani se poate intra acum doar cu buletinul, și exceptând Kosovo, sunt acoperite de mai toate RCA-urile de la noi. Din ce am observat, la unele puncte de trecere, cei din trupă cu pașapoarte au terminat cu vreo 3-4 minute mai rapid procedurile, dar nu a fost vreo problemă pentru cei care au dat buletinul. Internet: Pe scurt, cel mai simplu e să cumperi SIM-uri locale. Nefăcând parte din SEE, prețurile la roaming sunt destul de piperate. Pentru Albania și Serbia totuși, am avut posibilitatea activării unei extraopțiuni pe abonamentul de Vodafone cu 6 euro pentru 2.5 GB. Altfel: În Albania, echivalentul a 80 de lei îți asigura mai mulți GB de net decât puteai consuma în 2 săptămâni. În Muntenegru se găsesc SIMuri Tourist Pack cu 15 euro, 500 de GB. În Bosnia, pentru fabuloasa sumă de 2 euro aveai 15 GB 5 zile. Cum am mai optimizat noi: cumpăram 2/3 SIM-uri și făceam hotspot. Bani: În Muntenegru este cel mai simplu: se folosesc euro, poți plăti cu cardul în foarte multe locuri. În Albania mai greu cu cardul, și ATM-urile taxeaza cam 20-30 de lei per extragere, taxă fixă. Moneda locală: LEK. Am mai optimizat și aici scoțând unul pentru mai multe persoane. În Bosnia, cam ca în Albania, moneda locală fiind convertible mark: BAM Cazări: Una din particularitățile turelor de genul ăsta este că încercăm să dormim cât mai mult în hamace. Nu neapărat din motive de costuri, cât e mai convenabil (practic ai mobra lângă pat) și e mișto de stat la o poveste înainte de somn cu o băutură lângă tine și stelele deasupra. În rest, am găsit cazări pentru 5 persoane undeva între 50 și 80 de euro. Mic dejun undeva la 10 euro de persoană, iar un prânz era undeva la 70 de euro pentru toată trupa. Evident, varia în funcție de zonă. Recomandări pe care am fi vrut să le primim înainte de a începe tura: - e de făcut tura asta cât mai înspre toamnă, chiar înainte de a începe ploile. În felul ăsta nu prindeți nici zăpadă pe vârf de munte, nici nu vă omoară căldura. Să tragem de motoare încărcate pe offroad, pe la 41 de grade, a fost un deliciu - cauciucuri pentru piatră: au ăștia niște pietre ascuțite de macină la cauciucuri cum nu am văzut. Eu, pe 990 Adventure, am fost nevoit să schimb cauciucul la final de Albania, că nu mai aveam cu ce continua. Aveam Mitas E09, cauciuc distrus până la sfârșitul turei și pe Transalp. Pirelli MT21 a fost și el destul de abuzat. Anvelopa câștigătoare pare să fi fost Mitas MC23 Rockrider. Luați ceva care să vă permită și datul pe curbe pe asfalt, că sunt o grămadă și din alea Navigație: Cam toată lumea a avut un telefon Android de sacrificiu, cu hărți offline. GPXViewer Pro pare câștigătorul detașat pentru tură. Bine de salvat și offline maps pe Google Maps. Pe iOS, era aplicația Viewranger, dar a fost cumpărată de Outdoor Active și s-a cam stricat. E în continuare o opțiune de folosit, dar trebuie downloadată aplicația actuală Outdoor Active. Imediat revin și cu POZE! Câteva video-uri scurte: 20220726_190147.MP4 1.mp4 2.mp4 3.mp4 4.mp4 5.mp4 Dintre cele mai frumoase peisaje: . . . . . . . . . . . Poze din dormitor: . . . . . Umor de oameni bătuți prea mult de soare-n cască: Bar topoare-free: Particularitatea a Bosniei este faptul că o parte din suprafața ei (sub 2%) este încă minată, iar traseul trece prin astfel de zone. Prin urmare: . Anvelopă de 2400 de km:
-
TET Romania – varianta “doi gugustiuci pe-o vaca”
un topic a postat m0jave în POZE & FILME - Excursii in ROMANIA
...Sau excursia lui “ce bine ca e canicula!” Salutare! Inspirati de niste baieti aventurosi de pe-aici si la fel de loviti anul asta cu plecarile pe-afara, am zis noi (adica El – imblanzitorul de vaci motorizate, si Eu – sacul de cartofi din spate), in vasta noastra intelepciune, ca nu suntem mai fraieri si ca hai sa le calcam pe urme lui Bursyllac & compania. Ce daca noi suntem doi pe-o vaca si nu avem prieteni? Ce daca tehnic vorbind nici nu avem vaca respectiva (inca)? Sure we can... Planul: vindem repejor Gixxeru’, ca ne-am facut damblaua de adrenalina la etatea noastra, si luam un 690 (KTM) sau 701 (H) cu care ne dam prin tarana pana ne plictisim. Ei bine, planul nostru in doua etape a picat spectaculos cand n-am dat nici Gixu’ la timp, si n-am gasit nici capra de luat. Planul 2.0: din fericire, exista niste baieti intreprinzatori care inchiriaza T7-uri nou-noute, tipla, numa’ bune de investigat ce crucea lu’ Satan a facut Yamaha in ultimii trei ani (spoiler alert: frecat menta). Ne luam micul pachiderm in primire, si ne punem pe studiat harta... Cum alte plecari nema in anul Domnului 2020, ne permitem sa ne lafaim in doua saptamani de plimbare, asa ca, din nou, in aceeasi vasta intelepciune, ne angajam sa facem tot traseul, cu plecare de pe la Maneciu, batut Orientalii pana-n Maramu’, intors pe asfalt pentru vreo doua zile pauza de ingrijire si indopare materna in Valea Doftanei, apoi Meridionalii pana-n Orsova, si intors din nou pe asfalt. In elanul nostru aventuros si visand la nopti romantice sub cerul instelat, ocupam jumate din bagaj cu hamace, saci de dormit, si prelata. Evident, elanul nostru aventuros uita ca suntem doua lepre care vor cerveza, pastrav si aer conditionat la sfarsitul zilei, asa ca le-am carat degeaba, dupa cum s-a dovedit. Si-am incalecat pe-o sa... Ziua 1: Maneciu – Miercurea-Ciuc Frumos, uscat, dragut, pff... Cine mai e ca noi, facem traseul asta fluierand. Incidental, ziua 1 va ramane in istoria calatoriei ca ultima zi in care am fost curati si prezentabili in societate. E abia prima noapte, avem toata excursia sa dormim la hamac, nu-i asa? Ne cazam in pat caldut si pufos la o pensiune-ferma in Cotormani (Kavalliera, recomandam cu insistenta), si ne imprastiem pe sectoare. El la somn, eu la alergat pufoseniile locale. Ziua 2: Miercurea-Ciuc – Miercurea-Ciuc + 30km Ne punem in miscare, servim mic-dejunul campionilor à la minimarket-ul satesc, si ziua incepe promitator. Gresim drumul, totusi, fapt de care ne dam seama muuuult prea tarziu, asa ca ziua noastra promitatoare se naste talent si moare speranta. Zece km mai tarziu... O ora, zero km, si cate-o hernie de disc mai tarziu... Lasam vaca infipta in namol, intindem prelata, si ne ghemuim sub ea ca doi sobolani murati ce ne aflam, impreuna cu toate catrafusele, asteptand mila zeilor meteorologici, si resemnati cu posibilitatea reala de a inaugura deja hamacele din noaptea asta, langa motorul infipt ferm in namol. Dupa vreo trei ore de motait si privit viata in mod zen, se opreste totusi ploaia si ne intoarcem la extras copitata din noroi. Nu reusim neam sa biruim namolul atat de gros si lipicios incat ne trage cizmele din picioare, asa ca trecem la planul B. Caram pietre de la paraul din vale (vreo 50m mai jos) pana pavam o fasie de juma’ de metru latime pe-o parte a motorului, il saltam pe ea ridicand si tragand cate un capat pe rand, apoi pavam si in fata pana la cel mai apropiat “mal” (toate astea dupa ce l-am rotit vreo 180 de grade, tot ridicand si tragand de roata fata, ca sa ajunga cu fata spre acel mal cel mai apropiat), si iesim glorios din mocirla, peste pietre, in uralele publicului (recte eu). Brusc incurajati de victoria in lupta cu vicisitudinile vietii, decidem sa-i tot dam inainte cat inca mai avem lumina, poate-poate ajungem macar undeva mai ferit unde sa intindem hamacele. Alti cativa km mai tarziu... Pe lumina deja pe duca si pe o ceata groasa, dam pana la urma intr-un drum (ceva mai) pietruit. Cum totul e relativ, noul drum ne pare autostrada fata de poteca de carute de pe care am iesit, chiar daca traverseaza repetat (si ocazional se suprapune cu) paraul, asa ca ne incumetam sa-l urmam pe intuneric pana la prima localitate (Ciobanis pentru cei curiosi, cu toate cele trei case ale lui). Ocazie cu care dam peste primii doi dintr-o lunga serie de localnici incredibil de de treaba cu care am avut placerea sa interactionam de-a lungul expeditiei. Primul, paznic de noapte la o exploatare forestiera, ne-a auzit trecand, s-a urcat in masina, si a venit dupa noi sa ne intrebe daca suntem ok si stim unde vrem sa ajungem, al doilea, satean, ne-a auzit oprind in fata casei (ajunseseram deja in sat) si a iesit la randul lui sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva. Ambii ne-au spus ca ar fi o pensiune cativa km mai jos de sat. Nu ne facem prea mari iluzii, suntem totusi in mijlocul pustietatii, e deja vreo 11 seara, dar ii dam inainte, evident. Si uite asa se face ca ziua 2 (aproape 3) o incheiem la pastravaria Carunta, intr-o casuta de lemn, cu patru pereti si un acoperis, o BAIE!!!, si cel mai important, inca un pat caldut si pufos. Cel mai bun pat din lume, jur! Ziua 3: Ciobanis – Cheile Bicazului – Vatra Dornei Dupa ce ieri ne-a dat cu ploaie sa ne ajunga, azi zeii noroiului se milostivesc de noi si avem o zi uscata, calduta, si singurele portiuni mai complicate (dar complet realizabile) sunt niste urcari si coborari bolovanoase si abrupte. Atingem primul record de altitudine, 2013/1983m, in functie de care GPS alegem sa-l credem, imediat inainte sa coboram in Vatra Dornei. Tot astazi parcurgem si Cheile Bicazului, frumoase de felul lor, dar mult prea populate pentru sensibilitatile noastre de antisociali. Ne cazam in Vatra Dornei, noi si cele cateva kile de noroi uscat pe motor, pe bagaje, pe noi, unde primim priviri curioase, dar suntem intampinati cu aceeasi ospitalitate incantatoare care va deveni tema recurenta a excursiei. Vila Seva, take note, kids! Ziua 4: Vatra Dornei – Transrarau – Borsa Daca ziua 2 a fost ziua noroaielor, ei bine, ziua 4 a tinut mortis sa fie ziua noroaielor SI a portilor pentru vaci (reale sau figurative), care mai de care mai creative si mai pitoresti. Imi asum cu entuziasm rolul de gatekeeper si ne continuam drumul printre balti mai mici si mai mari. Si tot astazi, cu doar putin inainte sa ajungem la destinatia zilei, are loc si cea mai monumentala faza a excursiei, care nu e imortalizata in niciun fel, asa cum pare sa se intample mereu cu fazele monumentale. Scena: o balta ca oricare alta, marisoara, adancuta, nici prima, nici ultima a zilei. Personajele: Eu – o victima inocenta, El – un capitan de nava in cautarea visului intangibil de a termina macar o zi cu picioarele uscate, Soarta – materializata intr-o creanga sanatoasa pe marginea malului de pamant care abia ocolea balta. Eu: Sigur nu vrei sa ma dau jos? El: Ye of little faith... Creanga: <Exista si se tine tare pe pozitie> Inevitabilul se produce, creanga agata piciorul, piciorul ramane in urma, ghidonul e tras dupa picior, si cadem amandoi neceremonios, cu atelaj cu tot, in mijlocul baltii. Urmarea nu e greu de imaginat... Ridicat motorul din balta ca Venus din spuma marii, pescuit bagaje, uscat electronicele cu servetele, si ajuns intr-un final la cazare in Borsa. “Ne cam trebuie o baie buna, hai sa mai amanam dormitul la hamac”... Ca toate gazdele de pana acum si de dupa, doamna casei nu se arata deloc deranjata de starea deplorabila in care ne prezentam, ba chiar ne primeste cu bratele deschise, cu o indulgenta de martir si un pahar de palinca. Ziua 5: Borsa – Mara Ei bine, daca pana acum am avut probleme doar cand ne-am abatut de la traseu, azi pentru prima oara il bombanim cu toata sinceritatea pe Jon cu al lui drum de capre. Incepem clasic si familiar cu niste noroaie, ca doar ce naiba, ne-am obisnuit deja... ...Continuam pitoresc si pastoral cu un drum de carute care se metamorfozeaza pe nesimtite intr-o poteca abia vizibila... ...Ne distram apoi cu o rapa, asa, de variatie (care, dupa cum aflam ulterior, poate fi ocolita pe un drum paralel, ceva mai decent, care porneste de la vreo 100m mai sus)... ...Si incheiem apoteotic cu memorabilul, magnificul drum judetean 109U, care arata cam asa: O iau timid inainte, la pas, si constat rapid ca nici macar cu piciorul nu prea merge escaladata panta, cu vaca nici gand, nici pe, nici pe langa, nicicum. Cu un sentiment amar de infrangere, ne vedem nevoiti sa sarim primul “Here be dragons” si sa ocolim pe drum pietruit. Ajungem in Mara fara alte mari probleme, si suntem (din nou) primiti cu toata ospitalitatea la care am putea spera. ... Nu voi plictisi publicul cu urmatoarele trei zile, cum se reduc in mare la un maraton chinuitor pe asfalt pana in Valea Doftanei, mult spalat de echipament, motor, bagaje si protagonisti, oblojit varii vanatai, si indopat fara rusine cu placinte moldovenesti. Pentru cei suficient de rabdatori cu Pacala si Tandala cat sa ramana pe receptie, urmeaza partea a doua (Meridionalii), si apoi umila noastra tentativa de montaj video. La capitolul “impresii despre T7”, il voi lasa pe don’ sofer sa raspunda la orice intrebari tehnice, dar din ce am observat eu raportat la alte multiple agregate cu care ne-am mai preumblat in lung si-n lat, e mare, greu, dificil de manevrat pe trasee tehnice, nu atat de comod cat te-ai astepta de la asa o vaca, lenes cu demarajul, si in mare singurul avantaj real e farul (din Alexandria), care-i de-a dreptul apocaliptic, si caruia i-am cantat ode cand bantuiam pe la 11 seara prin padure. Pe scurt, ne-am descurcat cu el, dar clar n-a fost nici pe departe motorul ideal pentru asta, si nici macar nu pare justificat tot tam-tamul cu care a fost lansat. Cu toate astea, ne-a dus si ne-a intors, nu ne-a facut absolut nicio problema tehnica, si ne-a fost (si ne va fi) drag de el ca de toate motoarele cu care am avut vreodata o poveste de zis. Va urma... -
Salutare, Vara aceasta, de fapt vorba vine vara, la inceputul lui mai am plecat in concediu. Datele problemei de anul acesta erau cam asa: 1. aveam 3 saptamani la dispozitie 2. jumatatile noastre mai bune au fost intelegatoare si n-au dat papucii temporar (perioada mentionata la pct1) 3. cum vremea era inca destul de rece a trebuit sa filtram destinatiile de vacanta - au cazut pe rand Georgia, Rusia, tot ce era in Est. Am abandonat si ideea sa mergem in Maroc - era complicat cu logistica. Deci asadar si in concluzie a ramas sa mergem undeva in sud. Acestea fiind spuse, eu si Vlad (Igi pentru cunoscuti) am ales ca destinatie "insorita" dupa cum mai glumeam noi Grecie. Cum gura pacatosului adevar graieste (in general) am prins si lapovita, si zapada, si ploaie. Nu lungesc polologhia si va arat primul episod al calatoriei. Dupa cum v-am obisnuit deja urmeaza o serie de toata frumusetea, asa ca daca sunteti amatori de filme cu calatorii va recomand sa va abonati la https://www.youtube.com/motorcyclingto Costumele pe care le veti vedea in seria aceasta sunt Hevik Titanium si ne-au fost oferite de Toni de la https://gentimoto.ro - asta e linkul direct catre geaca pe care am purtat-o: https://www.gentimoto.ro/jacheta-moto-cu-protectii/ Salutari, Mihai https://facebook.com/motorcyclingTO -
Salutare, dupa tura din 2015, cand inca nu se stia de TET, am facut rost de niste track-uri de la un grec care se ocupa cu organizrea de rally-uri si asa am plecat atunci , cam devreme, cand inca nu se topise zapada si nu se eliberasera toate drumurile. Pentru ca nu am facut tot ce aveam in plan, anul acesta am plecat din nou. De aceasta data , doar eu si Alex, cu motoare usoare, Yamaha WR450 si WR 250. Pentru a nu ajunge deja obositi in Grecia , am plecat pe remorca... Traseul a avut vreo 1500 km si am mers cat mai mult pe track-urile descarcate de pe site-ul TET si a durat 8 zile, plus doua transportul, dus intors. Urmeaza niste poze ca aperitiv... Precizare: fotografiile au fost facute de Alex. VA URMA...
-
TET TET Albania 2019 - Cele 5 elemente!
un topic a postat plescoi rulz în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Asa cum ne-am obisnuit in fiecare an facem o calatorie offroad mai lunga, concediu – gen si incercam sa ne cazam cat mai mult cu cortul. Pentru anul acesta am ales TET Albania, anul trecut am fost pe TET Bulgaria dar asta e alta poveste. Pentru 10 zile libere maximul distantei de dus ar trebui sa fie de 1000 km, am calculat noi, astfel incat sa nu obosim cauciucurile de off mai mult de 500 km pe zi. Si asa cum ne-am vorbit, intalnire joi dimineata pe 29 august la OMW cu destinatia Sandansky, Bulgaria…distractia a inceput inca din benzinarie cand, dupa cafele, tigari si sandwisuri…se cam facuse de plecare, profit de faptul ca al 5-lea element nu aparuse inca si trag o fuga pana acasa pentru ca uitasem plescoii Ma intorc, baietii erau deja echipati, Al 5-lea element (botezat intre timp de Gabi…povestea o sa o aflati ulterior) a anuntat ca din multiple motive care nu au tinut neaparat de el ne prinde din urma ca mai intarzie cu bagajele. Din acest moment povestea calatoriei celor 5 elemente se va desfasura pe timp de 7 zile din 10 in episoade paralele. Ca sa va fac un inside flash, am devenit grup complet de 5 abia joia urmatoare S-a mers bine, legat, viteza de croaziera 100/110 civilizat, bagajele bine facute, bine prinse, totul roger. Oprit pe drum la un parjolnita, sashlak, salata, bere, classic, bun, ieftin cam la vreo 300 de km in Bulgaria. Am ajuns pe lumina in Sandanski, ne duce Emil (Apa) la o cazare pe care o stia de anul trecut. Avem noroc, mosul ne da doua camera la ultimul etaj, 4 parca, cu o terasa imensa care ne oferea priveliste peste Sandanski si unde am petrecut o super seara la povesti, bere si planuri pentru aventura in desfasurare. Fix langa hotel era piata orasului asa ca ne-am aprovizionat cu fructe super coapte de sezon asa cum ii sta bine motociclistului insetat dupa o zi de goana prin soarele de sfarsit de august. Intre timp, Al 5-lea element (Andrei) a reusit sa-si termine bagajele, sa mai treaca odata pe la service pentru operatia de scurtare de cric (stii ce zic!) si pe la ora 17 (ora Romaniei) sa plece pe traseu. A inoptat in Bulgaria pe la Pleven, ca l-a prins noaptea. Buna dimineata Sandanski, legat bagaje la mosu in curtea interioara Si ura si la gara, Albania ne asteapta!
