Caută în comunitate

Ce acte sunt necesare inscrierii unor motociclete fabricate in comunitatea europeana? Care stiti va rog spuneti-mi si mie. Eu stiu ca e nevoie de: - Radierea motorului - certificatul EUR1 - taxa tranzit de la vama - contract de vanzare cumparare Cu toate astea mergi si iti faci RAR-ul apoi mergi si platesti vama pentru ca in cele din urma sa-ti dea si politistii numerele in vre-o 2 saptamani. Daca am omis sau am gresit ceva va rog spuneti-mi?

"Lenea nu este altceva decat obiceiul de a te odihni înainte de a fi obosit" spunea cineva mai deștept decât mine. Ei bine, în cazul meu nu a fost nevoie decât de o pandemie care să țină o lume întreagă închisă în case câteva luni ca să îmi aduc aminte că am de editat ceva filmări pe care le-am făcut în tura de anul trecut. Foarte pe scurt spus: cum am prins câteva zile de concediu, am pus iar calabalâcul pe motocicletă și am plecat să mă plimb prin Italia. De câțiva ani deja îmi e tot timpul aproape, dar aveam un fix că niciodată nu am fost și eu nicăieri în sud. Motiv suficient ca acum să nu mai sar peste partea asta, ci să motociclesc și pe acolo. Până aici era bun planul. Găsesc câteva locuri pe unde aș vrea să trec și văd că ajungeam deja prin partea de est. Bun, mai departe ce fac? Păi parcă ar fi păcat să nu merg iar pe Coasta Amalfitană, adică să o iau spre nord-vest. Și după asta? Păi n-am fost niciodată în San Marino și mă cam roade curiozitatea. Bun, deci iar spre est (și spre nord). Deja de aici mi-am dat seama că traseul asta al meu o să fie cam în zig-zag prin Italia. Dacă tot o țineam într-una înspre nord, mai am un singur of: să merg iar prin Alpi. Asta e de înțeles când stai tot anul în mijlocul Mediteranei. Am căutat și eu în Google Route des Grandes Alpes și aia a fost. Hai că deja din nou nu mă întrecea nimeni la planuri. Timp nu prea am avut așa că am fost plecat 11 zile (11-21 august 2019) și în total am făcut puțin peste 5000 de kilometri. Vorba multă sărăcia unora așa că mai bine trec direct la fapte: Viggianello 11 august - 550 km Din nou trezit cu noaptea în cap să prind ferry-ul de dimineață, să nu stau peste noapte în Sicilia. Pentru ziua de azi ideea e să trec mai departe în Calabria. Asta înseamnă mult mers pe autostradă și încă un ferry, de data asta fără rezervare: din Messina spre Calabria cică sunt dese, la fiecare 30 minute. Să vedem, nu am mai fost niciodată pe acolo. Aceeași poveste: căldură mare, toate fermoarele gecii deschise și (aproape) tot degeaba. Între timp a venit timpul și pentru un scurt memento istoric: în 3 ani de când am motocicleta am făcut 50000 km. Ne-a prins pe drum evenimentul așa că nu prea avem cum să sărbătorim cine știe ce, dar ne felicităm reciproc în gând și îi dăm mai departe. Cazarea e în Viggianello la un castel în vârful muntelui. Cică e foarte vechi, primele date despre locul ăsta ar fi chiar de pe vremea romanilor. Castelul e gestionat de o familie și e transformat în hotel. Camerele sunt decorate în stilul de acum câteva sute de ani. Se vede treaba că oamenii erau mai mici de înălțime pe vremea aia. Mie aproape că îmi atârnă tălpile afară din pat. Treaba asta am mai observat-o și prin alte castele uitându-mă la armurile cavalerilor: sunt impunătoare, flashy (era și ăsta unul dintre rolurile lor), dar când stai în fața uneia vezi că îți ajunge cam până la umeri. De data asta am avut un GoPro cu mine, deci poze nu am mai făcut aproape deloc cu telefonul pentru că mi-a ocupat camera toată atenția cât timp căscam ochii în stânga și-n dreapta de pe motocicletă sau pe unde opream.

Salutare, in aceasta saptamana ajung la Roma, pentru cateva zile. In programul meu va intra cu siguranta o sesiune de cumparaturi moto. Ma intereseaza ceva magazine cu echipament moto dar si accesorii. Poate cineva sa recomande ceva magazine cu preturi rezonabile si gama cat mai variata

Pornesc un topic despre excursia pe care am facut-o vara asta . Momentan va las cu un colaj de filmulete si poze si revin mai tarziu cu poze si detalii.

Nu sunt eu chiar sigura ca povestea mea isi are locul aici, cum contine doar doua zile pe doua roti motorizate (si acelea mai degraba rotite), dar voi indrazni sa sper la indulgenta comunitatii, si mai ales a celor care isi amintesc cu placere (sper) de Caucazul in portocaliu. Acestea fiind zise, sa purcedem la a povesti despre un canar si trei Canare, sau aventurile unui sac de cartofi care se mai plimba uneori si fara al lui El Capitan… ---------------------------------------- Duminica, 4 dimineata. Bucuresti, centrul vechi. Imi extrag rucsacul impachetat pe mod Tetris de sub mormanul de haine abandonate pe o canapea din Drunken Lords, imi imbratisez prietenii, le urez betie placuta in continuare, imi pup jumatatea, imi ureaza cu dragalasenie sa nu mor pe-acolo, si vanez un taxi dispus sa ma duca la aeroport. A venit iar momentul ala al anului (aproximativ) cand sacul de cartofi isi alege o destinatie mai de tip “me time” si se mai plimba si singur. Unde de data asta? Trei din Canarele acelea semi-obscure care nu sunt Tenerife, mai exact Lanzarote, La Graciosa si Fuerteventura, si un pic de Italia (pentru ca atunci cand Ryan in marinimia lui iti anuleaza un zbor, vezi partea plina a paharului si iti lungesti “escala” impromptu). Cu ce? Avion, scuter, ferry, autobuz, autocar, bicicleta, tren, si mult per pedes. Si cu mai ce? O mascota potrivita... Gasesc surprinzator de usor un taxi, iar imbarcarea decurge pe modul “scurt si la obiect”. Apropo, in caz ca se intreba cineva daca ai vreo durere de cap la a te urca in avion cu geaca de motor echipata cu protectii full, nup, nu-i pasa nimanui. Prima oprire, Bergamo, ma intampina cu un cer spectaculos si rece. Nu-i bai, inca un pic si o sa ma vad in tarile calde. Am o escala de 6 ore, si desi as avea timp (la limita) sa dau o fuga pana in Milano, nu ma atrage de niciun fel, asa ca iau un autobuz pana in Citta Alta (centrul vechi al Bergamo, aflat in varful unui deal, dupa cum spune si numele) si ma plimb la pas pe stradutele inguste si pietruite, visandu-ma deja intr-o reclama la cafea italiana. Ma opresc pe o bordura cu o felie de pizza la pachet (posibil cea mai buna pe care am gustat-o vreodata, atat de pufoasa si frageda, ca pare mai degraba un sufleu inecat in mozzarella, decat o bucata de pizza), si pierd cateva minute bune doar uitandu-ma la multimea colorata ce zumzaia prin piateta. Cineva trece la un moment dat cu un munte de caine in lesa, si imi amintesc de cei patru monstri cam la fel de mari de acasa. O iau din nou incet la pas, si mai fac cateva poze, luand fara prea mare tragere de inima calea statiei de autobuz inapoi spre aeroport. Frumos oras! Dar plimbarea abia incepe. Inapoi la aeroport, tatuca Ryan e pe pozitii, spre destinatii si mai exotice de atat. * * * Spre seara ajung in Arrecife, capitala insulei Lanzarote, unde imi stabilesc tabara. Imi cunosc gazda de pe AirBnB, un nene mustacios pe nume Angel, foarte primitor si discret. Exceptand motaiala superficiala din avion, sunt nedormita de peste 24 de ore, asa ca-s rupta de somn, dar tot inaugurez partea exotica a excursiei cu o cina de fructe de mare pe malul “baltii” locale. Una cerveza, por favor! Si apoi adorm in drum spre pat. * * * Dimineata. Ziua cea mare! Cu un morcov cat casa, ma urc devreme in autobuzul spre Costa Teguise, oraselul de unde imi voi lua in primire scuterul, bravul meu magarus metalic pentru urmatoarele doua zile, care, conform planului, ma va plimba pe toata insula, in lung si-n lat. Primul pe care voi fi pus mana vreodata… Asta ar trebui sa fie interesant. Centrul de inchirieri e detinut de un irlandez si sotia lui ucraineanca, stabiliti in Canare de vreo cinci ani (dupa cum avea el sa-mi povesteasca ulterior), amandoi plini de sfaturi “la obiect”, cum numai un irlandez si o ucraineanca ar putea da. Mi-ar fi placut sa stau mai mult la taclale cu ei, dar avem treaba aici. Imi prezinta agregatul, un Sym de 125, si purced la a da cateva ture de parcare, sa ma obisnuiesc cu el. Cum stiu prea bine cat de plin e iutubu’ de whiskey throttle, ii dau gaz temator si microscopic. Incepe sa mormaie adormit si se pune incet in miscare. OK, nu-i chiar asa rau. Apoi vine capatul parcarii, si iau curba cu raza de vreo 3m din cinci manevre. Draci… Lucky charms rade parinteste de mine si imi striga sa ma relaxez. “E doar ca o bicicleta la care nu trebuie sa pedalezi”. Mda. A doua oara merge mai bine. A treia si mai bine. Proprietarii celorlalte magazine din jurul parcarii se uitau pe furis la mine, chicotind. Mai dau vreo doua ture si decid ca f*** it, n-o sa ma omoare un scuter, asa ca bat palma cu irlandezu’ si intru oficial in posesia lui Gicuta. Deja-mi era drag animalu’. Imi instalez prinderea de telefon cu un patent cersit de la nenea, cum italienii s-au uitat la mine si au decis ca pot omori un om cu o cheie minuscula de 11, asa ca mi-au confiscat-o pe a mea la imbarcare, si plec <par> <par> <par> la drum, eu si al meu Gicuta. Ma obisnuiesc destul de repede cu mersul pe el (ca sa vezi, cine si-ar fi imaginat ca-i mai usor la drum intins decat intr-o parcare mica si ovala…), si deja incep sa ma relaxez si sa ma bucur de peisajul arid insular, de cele 25 de grade, si de zumzaitul aproape linistitor al motorasului. Si asa ajung cu bine la prima oprire, gradina de cactusi din Guatiza. Sarbatoresc primii mei 14 km sunandu-l plina de un entuziasm debordant pe El Capitan, sa-i povestesc cum Gicuta e cel mai tare si o sa fug in lume cu el daca nu ma omoara nici pana maine seara. El Capitan nu pare impresionat. Ma intreaba daca mi-au dat casca… Sigur?... Si ai asigurare?... Ugh… N-am cu cine. Il las pe Gicuta in parcare dupa ce dau vreo 7 ture in jurul lui sa ma asigur ca nu are cum sa cada, sa plece singur, sau sa-l rapeasca extraterestrii, probabil, si intru sa vad cactusii. Ioi… Multi cactusi. Si varii animalute sau alte plante pe langa. Termin rapid cu turul tepilor, ma intorc in parcare, ma echipez, si dau sa plec mai departe, ocolind un autocar oprit in buza parcarii, in cel mai romanesc mod posibil. Gicuta nu coopereaza in totalitate (asta e explicatia pe care o vom alege), asa ca fac dreapta ocolind pe undeva pe la Ploiesti. Dar nu-i bai, sunt cinci masini pe toata insula, si niciuna din ele nu era in zona (dupa cum m-am asigurat, in mod inspirat). Supravietuiesc fara incident inca vreo 15 km pana la urmatoarea oprire, Jameos del Agua, un fel de grota peste un lac subteran, unde spaniolii, baieti intreprinzatori in ale turismului, ca intotdeauna, au amenajat frumusete de restaurant si loc de observatie pentru o specie locala de racusori minusculi si de un alb atat de sclipitor incat par stele pe fondul negru al lacului. Tot aici, la capatul celalalt al grotei, vad pentru prima oara ceea ce pare a fi o mica obsesie locala, si anume piscine de un albastru cristalin, intr-o “albie” neregulata si unduitoare, de un alb dureros in plin soare. Ajung la iesire, in parcare, ma echipez la loc, si cand sa ma pun in miscare, incepe sa toarne cu stropi mari si lacomi… Climat de insula. Ma uit exasperata la cuplul care se pregatea de plecare cu scuterul de langa, si ne refugiem toti trei sub o arcada, asteptand sa treaca cele (previzibil) cinci minute de ploaie. Schimbam o vorba - doua, si ne uram reciproc concediu placut, nestiind ca ne vom reintalni constant in aproape toate punctele de interes de pe insula. Dupa cum era de asteptat, ploaia dispare ca prin minune in cateva minute, si pana ajung la urmatoarea oprire, la mai putin de 1km, asfaltul e deja uscat. Cueva de los Verdes e o pestera care, in ciuda faptului ca apare in absolut toate brosurile turistice, nu-mi spune mare lucru. Cel putin, nu pana aproape de sfarsitul portiunii vizitabile. Intrarea se face cu un ghid, care ne conduce prin pestera, incapere cu incapere, galerie cu galerie, cu aerul resemnat al unui om care e pe punctul de a-si taia venele daca mai trebuie sa-i spuna unui singur plod sa nu se agate de stalagmite. Ajungem intr-o incapere mai mare, in care sunt improvizate o scena si un mic amfiteatru, unde aparent se tin frecvent mici concerte. Ghidul se aseaza pe marginea scenei asteptand rabdator sa-si gaseasca toata gloata locul in incapere, iar pe mine ma loveste chicotitul vazandu-i silueta hitchcockiana profilata pe fondul pesterii. Mergem mai departe si ajungem intr-un final la partea interesanta a pesterii, un mic bazin perfect linistit, care oglindeste atat de bine tavanul incaperii, incat intr-un act de “scamatorie” ca pentru copii de gradinita, ghidul profita de lipsa de spirit de observatie a turistului de rand si arunca o piatra in apa. Evident, publicul e socat atunci cand piatra genereaza pleosc si valuri, si nu cade pe fundul gaurii aparente in podea. Hi hi hi, ha ha, ura si la gara, multumim pentru vizita. Ma intorc din nou la Gicuta, deja aproape mai incantata de drumurile intre obiective, decat de obiectivele in sine. Si trebuie sa recunosc, frumoase drumuri au! Urmatoarea oprire e in “varful” insulei, la Mirador del Rio, un punct de belvedere de unde se poate admira de deasupra o insula alaturata, La Graciosa, pe care urmeaza sa o vizitez la randul ei in zilele urmatoare, de data asta la pedale. Aici ma avertizase Paul, irlandezul cu scuterele, sa nu fac prostia sa dau cei 10 euro pe intrarea in cladirea cu pricina, amenajata in varful dealului, cand pot sa am fix aceeasi priveliste, moca, 50m mai jos, si fara fereastra panoramica. Ajunsa la fata locului, nu pot sa nu-i dau dreptate. As putea chiar adauga ca varianta “low cost” are ca bonus drumul serpuitor pe marginea prapastiei, inclus in priveliste. Studiez cu atentie insula aflata parca la o aruncatura de bat si ma imaginez cu mare incantare pedaland pe drumurile ei de tarana, prin peisajul desertic. Probabil la fel se imagina si primul masochist care a avut ideea de bicicleta pe insula aceea. Imi place sa cred ca a fost acelasi individ care a denumit insula “La Graciosa”, in traducere “cea amuzanta”. Om cu simtul umorului… Ha! Las’ ca vad eu peste doua zile… Dar deja e destul de tarziu, si oricat de bine m-as impaca eu acum cu Gicuta, parca n-as vrea sa ajung pe intuneric, asa ca-i dau bice spre ultima oprire, Famara, plaja renumita pentru popularitatea ei printre comunitatile locale de surferi. Dupa un drum serpuitor frumos, dar parca “din alt film” fata de asfaltul perfect de care beneficiasem pana atunci, ajung intr-un final si acolo. Nu pot sa nu fiu dezamagita de faptul ca surferii par sa se fi retras deja la ora aceea, dar tot arata bine plaja. Gicuta ma asteapta cuminte, gata de mers acasa. Vamonos! Pe masura ce ma apropii de capitala, constat ca se inmultesc totusi simtitor acele cinci masini de pe toata insula, in acelasi timp in care ma intrec ingrijorator cu apusul. Dar Gicuta mi-a fost prieten bun toata ziua, si deja am incredere in el, asa ca nu mai am emotii strecurandu-ma prin trafic. Si in plus, se pare ca am prins cate una - alta de la El Capitan in ceva ani de mers in spatele lui. Ajung la cazare, si imi parchez magarusul sub un felinar in curtea spitalului de langa, unde imi spusese Angel ca ar trebui sa fie in siguranta, apoi ma indrept chitit spre prima bere din port. Amintindu-mi de uzualele 5-600 de km pe zi de asta vara si din mai toate plimbarile cu El Capitan, imi vine sa rad de mine de cat de obosita sunt dupa doar un pic peste o suta, dar parca altfel e cand conduci tu pentru prima oara. A fost o zi buna. Desi sunt obosita si-mi e sete, arata mult prea bine apusul ca sa nu dau o tura de-a lungul falezei inainte sa ma parchez la o terasa. Dupa ce se intuneca de-a binelea, ginesc o terasa draguta in port, si ma intind la inca o cina cu fructe de mare, in acompaniament de trubaduri locali. Dos cervezas, por favor! (Va urma…)

Suntem din Sibiu. Facem o tura de 10 zile in Alpi, incepand cu 17 iulie. Anul trecut am facut 18 pasuri, intr-o tura similara, inceputa pe Grossglockner si arsa in Dolomiti. Ne-am intors prin Slovenia, Croatia, Serbia... Parca pana in 4.000 de kilometri de calitate, as zice...

In loc de introducere: topicul asta il scriu si il deschid inclusiv pentru mine, asa ca e posibil ca unora dintre voi sa vi se para plictisitoare unele detalii. In al 2-lea rand, imi cer scuze pentru eventualele greseli de scriere, probabil ca de cele mai multe ori nu o sa recitesc ce am scris. Ca un mic rezumat: un topic cu poze si tot ce trebuie despre o excursie (cu motoarele, evident) pe care am facut-o vara asta, de la autorii foarte celebrii deja a: "Ce au in comun un xt 125, gs 500 si ntv 650?" sau "Turul Balcanilor pe doua roti" si deja preferata tuturor "Transalpina 2012". Ca si in alte dati, cand o sa amintesc sau o sa pun o poza despre o chestie, incerc sa pun si un link de pe siteuri gen wikipedia pentru cine vrea sa se informeze mai bine. Fiind multe de spus si aratat, probabil ca o sa postez in episoade, sper ca pana duminica sa termin. Asta-i primul. Pe scurt: - 5300 km - 14 zile - 8 tari (Serbia, Croatia, Slovenia, Italia, Elvetia, Austria, Ungaria si evident, Romania) - protagonisti: Vlad cu al sau Suzuki SV 650 si eu cu batrana Honda NTV 650 Revere - pentru ca stiu ca multi intreaba cu gandul la o eventuala excursie de genul asta, eu am cheltuit ~1200 Euro, incluzand absolut tot: de-ale gurii (se observa ca nu am spus doar mancare ), cazare, benzina, bilete la tot felul de atractii (am vazut ca-s destui care vezi ca vad toata Europa in 10 zile, dar nu stiu cat vad din ea de fapt). Initial calculase vreo 800-900 Euro maxim, dar am facut cateva greseli: benzina am calculat-o la pret de Romania (in italia am alimentat si cu 1,9 euro/l si nici nu am prea pus taxele de drum/autostrada), obisnuiti cu un muzeu de la noi cu 2 lei la intrare, am fost putin surprinsi sa lasam ba acolo 10 euro, ba la pestera cutare 35, etc. Sa nu mai zic ca ploaia ne-a redus cu vreo 2 nopti sederea la cort. Nu am pus la calcul cauciucurile noi, priza de 12 V, etc. Bun! Ziua 1, 31 Iulie 2012: pornim la drum dupa ceva planificari seriose si idei despre un turl al Europei venite cu vreo 4 ani in urma, chiar daca, imi amintesc, cu 2-3 zile inainte sa plecam, aveam totul insirat pe o hartie cam cat un servetel. Vrem sa ajungem in Belgrad, asa ca la 7:30 suntem in benzinaria de langa gara, in Bucuresti. Schimbam un zambet si un salut cu un tip cu un IJ (cred, poate ne spun cunoscatorii) care semana foarte bine cu nu stiu ce actor. Recunosc ca am fost distras de treaba asta cat alimentam asa ca e de inteles ca m-au trecut toate transpiratiile cand ma intreaba un tip care statea la coata: "E diesel?" "Nu, nu prea sunt motociclete diesel..." "Vezi ca ai bagat motorina!!". Primul gand a fost ca gata, nu mai plecam azi. Al 2-lea cum sa dau rezervorul jos in cel mai rapid mod posibil. Nu a fost cazul, m-am dus la casa, bagasem benzina. De care? 95! Daca era din aia scumpa, EVO, 98, nebunii, iar cred ca ma treceau transpiratiile. Porim intr-un final, o luam pe A1. Ne oprim la Pitesti sa instalam GPS-ul (nu ca nu stim cum se ajunge in Belgrad, am mai fost, dar ca se ne obisnuim cu aparatul, de fapt un palm Asus trecut de prima tinerete) in nou nomntata priza de 12V. Asa tehnologie n-a vazut NTV-ul in viata lui. Sa gasim un loc pentru GPS pe bord a fost mai greu decat credeam si i-am dat de cap abia peste vreo 2 zile cu niste scuipat intre ventuza si parbrizul enervant de curbat. 100 km am mers cu el inclusiv lipit de vitezometru, astfel incat, sa vad totusi varful acului. Pana la granita cu Serbia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia ), pe care am trecut-o lejer pe la Portile de Fier ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Por%C8%9Bile_de_Fier ), nu s-a intamplat nimic notabil. Mici emotii am avut pentru ca pasaportul imi expira in cateva zile, dar m-am informat temeinic, schimburi de mailuri si telefoane cu ambasadele, ca pentru Serbia si Elvetia se poate intra mai nou doar cu buletinul (cu o valabilitate mai mare de 6 luni), asa ca am economisit si eu 100 de lei. Era coada mare in partea romaneasca, dar am gasit oameni de treaba care ne-au lasat in fata. Singurul lucru neplacut a fost ca, strecurandu-ma, mi-am agatat geanta minunata intr-un tir si i-am rupt un buzunar. Noroc ca nu era cel principal si oricum am reparat-o cum m-am intors in Bucuresti. Daca tot suntem la subiectul asta, sfat pentru cei care folosesc genti din textil: anul asta mi-am lipit un stiker gros, transparent, pe care sa stea geanta, ca sa nu imi mai zgarie codita cum s-a intamplat anul trecut. Defileul Dunarii e la fel de frumos ca de fiecare data. Drumul e bun, masini putine, cu vremea cam rau. Incepe chiar sa ploua, dar puitn, o ocazie foarte buna sa ne testam noile combinezoane de ploaie (eu mi-am luat doar pantaloni). Am zis chiar ca e distractiv sa mergi asa pe ploaie, dar am regretat asta peste cateva zile cand turna cu galeata. Am gasit in mijlocul drumului, merg incet, fara nicio grija si o broscuta testoasa pe care am luat-o la o sedinta foto inainte sa ne asiguram ca e in siguranta undeva prin tufe. Ne-am oprit la castelul Golubac, sau Golubatz in romaneste ( http://en.wikipedia.org/wiki/Golubac ) sa ne dam combinezoanele jos. Cum iese soarele simti ca te sufoci in ele! Incepe sa se resimta oboseala si un disconfort in zona fondului, asa, ca de prima zi, dar ajungem bine in Belgrad ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Belgrad ). Ce facem? Ne cazam sau vedem una alta intai? Vizitam. Primul pe lista, Mausoleul lui Tito era inchis deja, fiind in cadrul unui muzeu ( http://en.wikipedia.org/wiki/House_of_Flowers_%28mausoleum%29 ). Catedrala Sf. Sava inca nu e gata, dar in exterior arata de zile mari ( http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Sava_Church ). Gata pe ziua de azi, mergem la hostelul la care am mai stat. Surpriza! Nu mai au locuri. Pacat, conditiile erau decente, pretul foarte bun si noi obositi. Ne-a trecut prin minte sa facem rezervare, dar ne-am bazat pe faptul ca e mare si sigur gasim loc. Anul trecut am fost spre sfarsitul lui august, dar acum, se pare ca studentii inca stau pe acolo cu practica (pt ca defapt e un camin studentesc). Niste baieti de treaba ne ajuta cu alte adrese (le-a placut mult tricoul meu si de asta ne ajuta cica) pe care le bagam bucurosi in GPS, dar ori nu gasim hostelul cu pricina, ori zona e prea sinistra, ori nu au preturi studentesti. Dam un telefon si rugam un prieten sa ne gaseasca niste adresa, asa ajungem la Hotel Slavija de vreo 2 stele jumate, dar aveti grija ca vis-a-vis e Slavija de lux pentur pretentiosi. Partea buna e ca pentru o taxa mica ne lasa sa bagam motoarele intr-un garaj subteran si dormim linistiti, dar nu inainte sa bem vreo 2 Lav (ne lovim putin de legea aia a lor care spune ca nu au voie sa vanda alcool dupa 10 seara, dar gasim cativa buni balcanici gata sa o incalce pentru noi) ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lav_pivo ) si sa mancam cate o pliescavita pe care am visat-o tot anul. Sincer, nu a fost prea buna, stiam noi un loc dar era aproape de hostelul la care vroiam sa dormim initial, asta a fost un fel de saorma de 2 lei de la Kogalniceanu. - IJ-ul actorului sau sosiei lui - poza de start - o inginerie intreaga - portile de fier - Hello Serbia!!! - parteneri de trafic - Dunarea - in spate se vede castelul Golubat - Sf. Sava din Belgrad - aici am dormit in prima noapte - artistul nostru preferat. Cam prin zona asta (Strehaia) se lucra la drum, asa ca pe multe portiuni se circula pe un singur sens, deci multi tipi din aia care opresc sau dau drumul la trafic, mai ieftin sa-i platesti decat sa cumperi un semafor. Toti ne intrebau unde mergem. Elvetia, Geneva. Era foarte haios sa le vezi reactia, majoritatea nu aveau. Se intrebau unde vine asta pe harta? De ce mergem acolo? Cine poate sa stie? Ziua 2: Luam micul dejun la hotel (era inclus in pret) si o luam pe autostrada, planul fiind sa vedem Zagreb-ul si sa ajungem in Ljubliana. E plicticos, dar o sa fie timp si de drumuri mai micute. Remarc cu placere ca nu mai sunt piesele de artilerie indreptate ostentativ catre Croatia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Croa%C8%9Bia ), la cativa km de granita, de-a lungul autostrazii, poate totusi sunt sperante. Ajungem in Zagreb ( http://en.wikipedia.org/wiki/Zagreb ) repede, mergem in centru, vedem una alta: Biserica Sf. Macru ( http://en.wikipedia.org/wiki/St._Mark%27s_Church,_Zagreb ), Teatrul National - atunci nu stiam exact ce e ( http://en.wikipedia.org/wiki/Croatian_National_Theatre_in_Zagreb ), Catedrala Zagreb - inca se renoveaza, asa cum era si in urma cu 3 ani cand am vazut-o ( http://en.wikipedia.org/wiki/Zagreb_Cathedral ), Turnul Lotrscak ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lotr%C5%A1%C4%8Dak_Tower ). Prin zona e si muzeul relatiilor rupte ( http://en.wikipedia.org/wiki/Museum_of_Broken_Relationships ). Cand ne-am intors, am vazut din intamplare un documentar despre el, cica ar fi fost de vazut. Intr-un supermakert, o vanzatoare imi spune prieteneste ca tricoul laudat de sarbi (da, in general am purtat unul 2 zile, spatiu limitat de bagaje, greutate cat mai mica, stiti cum e) e ok pe acolo prin centru, dar daca ajung pe la periferie, sigur ma bate cineva si cica sa-l pun pe dos pana-l schimb. Asa am facut, poti sa te pui cu nationalismul croatilor? Plecam, sau cel putin asa vrem pentru ca GPS-ul are probleme: ecranul e tot alb, pe ici colo cu nuante de albastru. Nu stiam daca era o chestie de setare, de contrast, desi il tinusem inchis in buzunar cat ne-am invartit pe acolo, sau primul semn ca-si da duhul. Stai si umbla prin setari, intreaba daca stiu ce sa faca magazinele de electronice din zona, da telefoane prietenilor sa caute informatii pe net. In final il punem pe modul de noapte unde mai apar si niste nuante de negru si e mai usor de citit si pornim, in total am pierdut 2 ore cu toata treaba asta. Slovenia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovenia ) ! Tot pe autostrada, dar asta e una frumoasa. Usor serpuita prin dealuri, munti, noua, calitate foarte buna, se lasa seara, priveliste frumoasa. Doar gazele sunt enervante care sunt o groaza si ne fac praf vizierele. Nu obisnuim sa mergem noaptea, asa ca-i dam tare: 130-140-150, desi limita era de 120. Mai tarziu am aflat de la un prieten ca cica daca depasesti limita cu peste 30 km/h, automat de baga aia 15 zile la puscarie . Stie cineva ceva de asta? Macar asa am fi avut un concediu de odihna platit. Ajungem si in Ljubliana ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Ljubljana ), nimerim din prima la hostelul identificat de dimineata pe booking.com. E mai ieftin decat credeam, doar vreo 13 euro de persoana si fiecare cu camera lui, doar asa mai aveau. Camerele sunt foarte mici si wc-ul la comun pe hol, dar totul e nou si curat. II zice Hostel Print, il recomand. In plus, receptionera a fost si foarte draguta, mai ales cu Vlad. Au si un garaj in care stau de obicei biciclete, dar unde ne-am inghesuit si noi motoarele. Centrul era la 20-25 de minute de mers pe jos asa ca am dat o fuga, am baut 2 beri cam scumpe si am mancat pliescavica mult mai buna decat cu o seara inainte la unul din putinele chestii deschise dupa 10 seara, un tramvai. Cica in oras, nu exista niciun supermarket sau butic non-stop, asa ca e bine sa iti faci provizii din timp. Nu e foarte multa lume pe strada seara, dar cine e, pare ca ori se duce, ori vine de la o ptrecere eleganta. - GP-Tech e o casca foarte bine aeristita - Turnul Lotrscak din Zagreb - Zagreb - Biserica Sf. Marcu - teatrul - catedrala Zagreb - GPSul ca lovit de tren - la tramvai - tunel pe sub o cale ferata, cel mai scurt drum catre centru Cu urmatoarele zile revin probabil maine

salutare, merge cineva la Roma in perioada 13- 16 Iunie? este prima petrecere mare din Europa cu ocazia aniversarii 110 ani de HD. http://www.hogeuropegallery.com/news-articles/view/110th-anniversary-european-celebration-rome-italy-june-13-16-2013/