Motoretele Pasc Fericite

[uzunu]

Sau cum am petrecut Pastele in munti, pe trotinete.

 

26.04.2008. Dimineata. Cu ochii de marimea unor cartofi bine crescuti, iau cele doua rucsace si cobor la motor. Frig. Il prind pe cel care era menit sa stea pe portbagaj si plec. Dupa nici un km, ma opresc. Dan deja era gata, Hondita torcea linistita, soarele se arata printre blocuri. La garaj dupa Cristina. Evident, stam ceva pana punem totul cum trebuie, fumam cateva tigari si reusim sa pornim Gilera Planul? Bucale - Targoviste - Rucar - Bran - Zarnesti - Sinca - drumuri secundare sa evitam DN1 - Porumbacu de Sus - Cabana Negoiu. Bun. Cu dara de fum in spate (furia rosie era 2t), pornim in drumul nostru lung catre prima benzinarie. La 200m departare de garaj. Cola este, benzina este, tigari este. Este ca e sub 50, da? Tot aici hotaram si ordinea: eu primul pentru ca stiu drumul si merg potolit, Kiki la mijloc ca sa dea ritmul cu cei maxim 90km/h pe care-i poate prinde, Dan ultimul deoarece are cunostinte bune de prim ajutor. Pana la Targoviste, nimic interesant. Sosea mult prea dreapta si plictisitoare. Mai fac cateva jaloane cu linia intrerupta de pe mijlocul drumului ca sa nu adorm. La Targoviste, pe centura, pauza. Prima dintr-un lung sir. Stau pe o barna si posteriorului meu nu-i convine deloc. Putin mai tarziu avem sa aflu la modul soft faptul ca prinderea rucsacului meu de pe motor nu era chiar perfecta cand, trecand tare pe langa masinile care ocoleau gropi pe centura orasului mai sus amintit, imi gasesc ghiozdanul atarnand like there's no tomorrow. Sa-mi aduc aminte din cand in cand sa-l mai verific

 

Alimentam din nou in Voinesti. Ma mai uit o data pe mini-roadbook-ul facut acasa. Deci in Stoenesti facem dreapta catre Dragoslavele. Mda... Sa nu ratez intrarea, sa nu ratez intrarea. E bine, n-am ratat-o. Cativa km de forestiera. In fine, nu stiu daca se poate numi forestiera un drum lat de doua benzi pe care, insa, gasesti pamant si noroaie. Oricum, trecem repede de cele 3-4 masini care se aventurasera pe acolo, intram in Dragoslavele unde absolut toata lumea se uita la noi trei cu ditamai ochii. Drumul asta foarte putini il stiu, e de mers cu un enduro si chiar cu ceva mai de strada daca are garda la sol mai mare si nu a plouat de cateva zile, asa daca vrei sa scutesti vreo 15km de mers pe sosea, pe serpentinele de la Holcim. O concesie acceptabila din punctul meu de vedere. Altfel, undeva dupa Rucar imi aduc aminte faptul ca mi-am scurtat cordeluta camerei cu un scop. Le zic celorlalti sa o ia inainte, pun aparatul de gat, telecomanda o infasor in jurul mainii stangi si Dumnezeu cu mila. Schimbari de treapta fara ambreiaj, concentrare mai mare asupra a ceea ce vede camera decat asupra curbelor, tras vreo suta de poze si oprit transpirat in primul popas ca "sa vad ce-a iesit, frate". Multe, multe dude, ori doar bordul, ori doar strada, dar si cateva acceptabile. Camera inapoi in rucsac. Totusi, riscul de accident e mult mai mic pentru amandoi daca sta acolo.

 

Dupa Bran, dreapta catre Zarnesti si Poiana Marului. Ma desprind pentru moment de grup si ma dau tare pe serpentine. Incepe sa-mi placa drumul ala din secunda in secunda. Kiki, in schimb, cu ghidonul ei stramb se lupta sa stea pe traiectorie. Iesim din trecatoare si vrem sa facem stanga la Sinca. De unde atat?! Nu-i niciun drum catre Recea in sat. Analizam variantele si mergem inainte. Pana la prima intersectie care nu arata ca-n roadbook si trebuie sa intreb pe cineva pentru siguranta. In fine, suntem pe drumul cel bun, la poalele Fagarasului. Un drum nu foarte bine intretinut, dar absolut gol si care trece prin sate neatinse de consumerismul turistic. Case pastrate, case traditionale. Pana la urma ajungem in DN1 mai mult de nevoie (si acea nevoie este, evident, benzina), salutam primul motorist vazut in toata excursia (un freewind cu nr de sibiu) si oprim la prima benzinarie. Pierdem vreo juma de ora fumand, dand telefoane pentru ca in munti e posibil sa nu mai avem semnal, mancand inghetata. Cu rezervoarele pline, din Porumbacu de Jos o luam pe drumul catre cel de sus. Luam bere, intrebam directii catre cabana Zarnesti. Si o luam pe forestiera.

 

Ne oprim sa strangem rucsacii sa nu trebuiasca sa-i adunam mai incolo. Daca pana la pod drumul e lejer, aproape autostrada, mai departe treaba se ingreuneaza. Pietre mari, multe balti de noroi, curbe stranse pe pietris. Ma opresc sa raspund la telefon. Nu stiu numarul, nu ma intereseaza. Sunt ultimul si totusi aud ceva ciudat in casca. Ceva ce suna a 2t. WTF? Kiki sunt sigur ca-i in fata pentru ca o vad. Nu mai am timp sa ma uit in spate si trece un KTM furios pe langa mine, urmarindu-i pe ceilalti. Ahaaaa?! Hai dupa el Trec de Dan, astept sa-mi faca loc Kiki cand ma depaseste si pe mine un KLR. Gata frate, asta inseamna razbel. La ataaaaaaaaaaaaaaaac. Merg aproape de limita mea si reusesc intrucatva sa ma tin dupa baieti. Curbe patinate, araturi masive, motor in 8000 de ture. Pana ma potolesc. Mi-am demonstrat ca pot. Totusi, sunt cu o Gilera rosie si cu o Honda albastra, nu cu un KTM portocaliu si un KLR verde. Ajungem la o cariera de piatra si ma doboara un val de aer cald. Saracul meu motor e mai cald decat a fost vreodata. Face Dan cateva poze, eu "Lasa, ba, ca mai avem 4 zile de facut poze aici". Si-i dam mai departe. Deja drumul devine destul de hard, cu rau pe dreapta si stanca pe stanga si foarte multe pietre mari pe mijloc. Dar nu dureaza mult si devine drum de trial. Exact acolo unde baietii isi odihneau mobrele. La buza unei cascade. "Deci nu exista drum pana la Negoiu, nu? Niciunul?!" "Aaaaa, nu". Solutii sunt doua: ori lasam mobrele jos si urcam pe poteca cu piciorul, ori cautam o cabana mai accesibila din punctul de vedere al mobrelor. In unanimitate: cautam.

 

Continuarea in episodul urmator

[CosX]

Data viitoare contramandez tot si vin si io

Super povestit !

[uzunu]

Asa, bun, inca sunt obosit si mi-am gasit o greseala in text: "Luam bere, intrebam directii catre cabana Zarnesti.". E vorba de cabana Negoiu

 

"Si nici la Barcaciu nu putem ajunge, nu?" "E prea greu drumul" (chestia asta o va afla Dan pe propriile carene mai incolo, dar n-am ajuns la faza aia). "Insa puteti ajunge la Poiana Neamtului. E valea urmatoare." Sarbatorim imposibilitatea de a merge unde ne-am propus cu bere. Si ne intoarcem. Stau ultimul, am o mare frica de coborari pe forestiere, frica bine fondata, de altfel. Cand imi fuge fata printre niste pietre de marimea unui ou, singura chestie care ma salveaza e un picior puternic in pamant. Si ajungem in Porumbacu de Sus, la acelasi magazin de unde am luat berea (si carnatii de care am uitat). Cica se poate merge pe camp ca sa nu ne intoarcem si s-o luam prin Avrig pentru drumul spre Poiana Neamtului. Noi, de data asta, am prefera sa o luam pe drum, dar nimerim in mijlocul campului. E ok, e aproape "asfaltat". Bine, asta exceptand cateva balti mari si un vad de parau. Oricum, drum de rally-raid. Pana ajungem in sosea. Sosea care-i relativ buna pentru cei cativa km care sunt asfaltati. Si iar incepe o forestiera frumoasa, dar, din nou, aproape asfaltata. Si poposim la Poiana Neamtului. Localitate cu o singura casa.

 

In timp ce fumam, Dan se duce sa intrebe de cazare. Vine cu gura pana la urechi. "Ba, e 30 de lei de caciula pe noapte. Da' ma intreaba asta: <<Pentru ce ati venit aici?>> <<Pai suntem cu motoarele, ne dam prin munti. Ma duc sa-i anunt pe copii.>> <<Ah, ati venit cu copii??!>> )" In clipa in care am dat ochii cu proprietara pensiunii, am zis ca-i ceva ciudat la locul asta. Era poate prea amabila, in sensul creepy. Dar la 90 de lei pentru 3 zile, in conditiile in care se intuneca, am zis ca putem trece peste asta. Si a fost bine. Ne ducem in spate, desfacem berile si ne apucam de cautat crengi pt foc. Un mic foc la care ceilalti isi pun sosetele si bocancii in tepe la uscat. Sunt singurul fericit cu ghete waterproof Bine, se mai intampla ca si cate-o soseta sa mai cada peste batul in care eu frigeam carnatul, dar nu-i nimic, mai exista multa carne. Trosniti putin, cu un Dan care are un obicei foarte "amuzant" sa se uite stanga-dreapta in intuneric dupa diverse animale, cu mine tremurand din toate incheieturile, ne intoarcem si camera si adormim imediat. Maine e zi de endureala cu chec.

[Thomas]

Dupa Bran, dreapta catre Zarnesti si Poiana Marului.

 

O mica corectie: cand vii din Targoviste prin pasul Rucar-Bran, Zarnestiul si Poiana Marului sunt in stanga.

 

In rest, hai cu episodul urmator

Editat Mai 1, 2008 de Thomas

[uzunu]

Da, asa e Thomas. Este stanga si eu eram rupt in momentul in care am scris primul episod.

 

Sa revenim. Cum spuneam, duminica Pastelui era zi de endureala grava. Cum posteriorul meu isi mai revenise datorita patului moale in care a fost asezat, am fost trezit la 10. Cica hai. Doua drumuri continuau pe langa cabana. Unul destul de plat, celalalt urcat pieptis. Noi, evident, urcam pieptis sa vedem ce-i mai sus. Doua ace de par grave, ma opresc sa vad daca toata lumea e ok deoarece aveam probleme eu, cu toate crampoanele mele, la urcat pe piatra, dar ei cu gumele tocite. "Sunt pe doua, bun, hai mai sus", imi spun. Aleg o trasa pe mijloc deoarece pe stanga mi-era frica de prapastie. Urc intr-a doua cu spatele patinat cand, instantaneu, imi apare in fata o foarte mare balta de noroi urmata de o trecere de juma de metru inapoi la forestiera uzuala. Holy shit. De oprit nu puteam ca eram prea in panta, de ocolit era imposibil pentru ca trebuia sa trec doua randuri de sleauri, singura solutie era gazul. I-am dat undeva aproape de blana, poate reusesc sa trec. No luck. Cad pe stanga si reusesc sa-mi lovesc pulpa dreapta cu ghidonul, pulpa care si acum ma doare. Dan blesteama zilele Hondei cu cricul ei "mirific", eu nu pot s-o ridic singur. Cum sta ea asa, in mijlocul paraiasului, cu spatele ingropat pana la lant in namol, nu vad cum se scurge alt paraias, de data asta de benzina, din carburator. Abia cand reusim s-o ridicam vad asta si inchid robinetul. Oricum, la carja nu mai vrea nici neam s-o mai ia. Cum aveam ditamai valea la dispozitie, ii dau o treia si o las. Se aprinde intr-un final, nu fara ditamai rateul Bun, mie mi s-a terminat de endureala grava. De urcat pe drumul ala nici nu vreau sa concep. Ok, hai, il luam pe celalalt. Da' daca mai nimerim o singura portiune de noroi, eu ma intorc.

 

Mda, sigur. Prima zona de noroi (tineti minte, alea pe care mergeam noi erau drumuri de TAF-uri, nu mai erau forestiere) la nici 300m. O iau prin balti, pare mai curat pamantul sub ele. Aaaaaaa... Va mai aduceti aminte ce ziceam de noroi si ca eu ma intorc acasa? Am dat fix de mama lui, intr-un loc unde bustenii erau incarcati in camioane. Oprim si incepem sa discutam alternativele. In conditiile in care ce-am trecut pana acum e nimic fata de ce urmeaza. Nu stiu daca-am fumat o tigara cand, de pe drumul de pe care veneam noi, se aud niste motoare. Iar aia doi? Nu, acum erau vreo 5. un mini-quad si 4 scutere. Ba, da-o-n %^$# goala, cum pisicii ma-sii au ajuns astia aici? Stam putin de vorba cu ei, trage Dan cateva poze (de altfel, el a avut cea mai mare inspiratie in a face poze in iesirea asta) si orgoliul personal ma ia de urechi. "Dane, mergem mai departe, fara discutie". Trec primul, fara incidente, pe o portiune de 100m de namol pur. Cristina a doua, incearca sa o ia pe trasa mea. Reuseste sa cada. Pana sa ajung sa o ajut, Dan i-a ridicat mobra. Ma urc pe Gilera si o scot din zona aia. Dan alege alta trasa si scapa ieftin. Pana la finalul traseului, mai oprim de vreo 2 ori, partial de tigara, partial de lasat motoarele sa se racoreasca. Finalul e o caldare mare, un fel de poienita flancata de munti. Poienita unde, inspirat de cativa gandaci care se bucurau de soare, Dan se apuca de facut fotografii murdare, voyeuristice. Bug-Pr0n. Reusim sa-l scoatem din starea asta de excitare fotografica doar cand apar cativa nori negri. Inapoi la cabana, mancam, iar bem si ne trantim la somn. Diseara...

 

La cererea telespectatorilor trebuie sa adaugam faptul ca don'shoara Kiki a stapanit extraordinat cele doua roti si micutul motor din dotare, exceptand momentul cand a cazut. Altfel, nu era nici ea prea mandra de sine cand noi bagam la benzinarie 3-4 litri si ea nu scapa fara 6

 

Seara, dupa o scurta portie de somn, din nou pe mobre. Intrebam pe la cabana daca mai sunt drumuri. La copac, stanga, ni se spune. Reperul era clar, mai putin la ce sa ne asteptam cand vom face cu adevarat stanga. Forestiera aproape dreapta si aproape lata. Pana la pod unde se bifurca. O luam stanga prima data, dar nu mergem extraordinar de mult si dam de alta exploatare forestiera, alte noroaie si un drum care pare sa se infunde. Si ne intoarcem, nu inainte de a lasa un "wow" pentru versantul stang al raului pe care-l urmam, versant defrisat complet. Ajungem din nou la podsi o luam pe celalalt drum. Care devine din ce in ce mai hard pe masura ce urcam. Si cand spun hard ma refer la catai bolovanii, catai sleaurile si catai crengile pe care trebuie sa le ferim. Dan opreste sa faca poze pe un pod, noi il asteptam mai departe. Peisajul? Mirific. Ceva ce, pe rasarit, cu putina ceata, ar arata ca-n povesti. Insa nu mai sunt de multisor omul care sa ma trezesc la 5 dimineata pentru un rasarit. Si mergem, si mergem, pana intr-o mica poiana cu indicator turistic. Cabana Sura (nume aproximativ, n-am retinut exact) 2 ore. Sa vedem cat ne tin oasele. Raspuns: nu prea mult. Ne oprim, de data asta pentru ultima data, langa o bucata de munte desprinsa si cazuta in mijlocul forestierei.

 

Kiki sare prima. I se incinsese motorul. Ne uitam noi putin. Ne uitam noi putin mai mult. "Bai, tu de cand mergi fara apa in radiator? " Nu-i nimic, suntem inconjurati de apa. Si avem seringa. In timp ce ea-si umplea vesela vasul de expansiune, lui Dan ii trece prin cap sa se uite si el la acelasi lucru. Zgaltaim putin motoreta si nu pare sa se miste nimic. Jeez, si la Honda mai trebuie sa desfacem si plasticele. In lipsa crunta de imbus (erau in camera, evident), astfel numitul "boy genius" scoate surubelnita si isi face urme in suruburile de aluminiu (de gixxer, apropos) cu care era prinsa carena pentru a le putea scoate. Cand toate-s afara, ii aluneca plasticul din mana. Cum pietrele nu lipseau deloc prin zona, reuseste sa o si crape destul de bine. Iar vasul de expansiune era OK, chiar daca la nivel minim. Nu pot decat sa ma bucur ca am racirea pe aer. Poze unde am ajuns, clasicul, intre noi, "suntem niste tru, dar mai ales Cristina cu Gilera ei cu care nu ajunge cu picioarele la pamant ( )", intors motorete pe cric si dat drumul la vale. Pe drumul de intoarcere, spiritul lui Peterhansel imi atinge coarda sensibila, iar beduinul pare sa se contureze usor, ca o umbra, pe rezervor. De la copac la cabana, drum de vreo 6km, il fac in ~4 minute, zburand peste tot si toate, aruncand un mare nor de praf peste micii oamenilor care stateau lejer la cate un gratar. Surpriza, din fericire scurta, a fost ca in spatele cabanei sa auzim manele. S-au tirat imediat ce s-a intunecat. Numai bine ce-am mancat, am dat o bila cu Dan pe o masa care, evident, tragea in asa hal incat jucam bambilici, am ras niste beri si iar ne-am culcat. Nu de alta, dar maine o tulim la Sibiu dupa tipa cu un Dominator mic, similar cu al lui Dan.

Editat Mai 2, 2008 de uzunu

[nick28]

Povestea e super, dar puneti mai multe poze sa vedem si noi traseele. Bafta in continuare.

[uzunu]

Hai, toata lumea, strigati cu mine: "Saitoc, Saitoc, vino dracu' din Vama si arunca-ne tot!!"

 

Harta traseelor din munti

[dan3]

Pai, cica sunt la primul post serios...sa ma prezint, sunt Dan si in aceasta calatorie am cam fost pozarul de serviciu

Bun, cateva poze de pe Rucar-Bran si de pe forestiera spre cabana Negoiu...Baietii din sibiu, ktm si klr, daca va recunoasteti, dati un semn

 

Prima seara, stelele peste vf. Scara...sau Vartop, cine stie sa corecteze

 

Prima zi de forestiere

Cred ca se cam vede oboseala pe mutrele noastre

Scuteristii enduristi:

Si poze de pe drumuri:

Acolo se cam termina una dintre forestiere

Natura si da, poze porcoase cu gandaci!

 

Arzand-o chill la cabana

 

Si 2-3 din endurelul de dupa amiaza

 

Seara sfarsindu-se cu un foc de tabara facut de cei de la cabana care imi aducea aminte de petrobrazi sau asa ceva, avand in vedere ca era inalt de doua staturi de om...

 

Cum nu prea am talent la scris, il astept pe conasu' Lucian sa bage urmatorul segment, si dupa aia om vedea

[Aleko]

Superbe poze, v-ati cam distrat (se vad niste zambete grase) , va urez cat mai multi km de iarba, noroi, pamant, noroi, pietre si, din nou, noroi. Ca asa le sta bine motocicletelor de teren!

Editat Mai 3, 2008 de Aleko

[uzunu]

Deci ramasesem la ziua cu plecatul la Sibiu. Eu, cel putin, ma trezesc cu chef de drum. Kiki nu mai vroia sa scoata "bestia rosie" din parcarea cabanei si cum eu aveam mai multi km pe motoreta mea, o iau la mine in spate (ma rog, si lui Dan ii era tarsa, iar Cristina mai mersese o data cu mine si s-ar putea spune ca avea incredere in calitatile mele de pilot maestru linistit ). O iau cat mai usor posibil pe forestiera, ocolind aproape fiecare groapa nu de alta, dar ne era greu sa ne ridicam in scarite. Strada, benzinarie, cafea, hai nu mai alimentam de aici ca-i cam suspecta benzina, o luam catre Sibiu. Dan, caruia nu-i mergea vitezometrul, nu vrea sa treaca de 5000 de ture. Eu merg legal. Si Kiki sta foarte bine. Atat de bine incat la giratoriul de la intrarea in Sibiu il asteptam vreo 5 minute pe Dan. Intram cu motoretele la doi pasi de Piata Mare, le lasam si cautam de mancare. In timpul asta, Dan inroseste telefonul. "Bine ati venit in reteaua Orange. Din pacate... abonatul tocmai v-a tras teapa inchizandu-si telefonul". Mda. So much for the love of two underage Dominators Tipa nu raspunde/are telefonul inchis/l-a uitat descarcat si, mai mult, a uitat de intalnirea planificata. Sa mergem catre Paltinis, poate raspunde pana ne intoarcem. Trecem de ultima benzinarie din oras (tot suspecta) si-i dam bice.

 

Drumul spre Paltinis? Prea fain. Dac-ar fi si mai lung, ar fi perfect. Pe serpentinele pe piatra cubica gasim ditamai coloana de masini. Kiki, din spate, are o remarca geniala: "Astia parca ar avea ghidonul de la Gilera mea in loc de colac" (trebuie spus ca nici in momentul de fata nu inteleg cum fata asta a reusit sa faca 900km cu motoreta aia). Booooon. N-am chef sa stau dupa voi. Cobor a doua si deschid gazul. Cate trei masini o data, pe urcare. Baietii fac loc cand e sa intru in coloana, finut, le multumesc si eu. Si dup-aia distractie maxima pe curbe. Curba la stanga, curba la dreapta, accelerare, frana, curba la stanga, accelerare, curba la... Ma rog, ati inteles mesajul. Sus, la teleschi, ne oprim. Una dintre discutii a fost despre cat de atenti si amabili erau soferii, mie mi-au dat semnal dreapta doi, insa la Dan numarul a fost de cinci. Stam ce stam, tipa din Sibiu tot nu raspunde. Mai bagam o forestiera pana la Santa. Si, fix cand sa oprim, mi se taie alimentarea.

 

Sa-mi f... trag una peste ceafa. Bun, rezerva. Mai tineti minte cazatura si cum imi curgea benzina din carburator ca din izvorul fericirii? La asta imi era gandul acum. Prima data cand sunt nevoit sa aflu cat de mare e rezervorul. Stam cat sa scrumam peste o panorama a Sibiului si-ncepe sa cada cate-un fulg. Si-nca unul. Pana sa ne intoarcem la motorete, fulgii astia se intetesc si parca incep sa puna un foarte subtire strat pe pamant. Si acum merg nu cu unul, ci cu doi morcovi in posterior. Pe de o parte trebuie sa merg cat mai fin in ultima viteza, pe de alta trebuie sa tin partea cu cauciucul jos pe forestiera moale si asfalt ud. Din fericire, totul se termina cum iesim din Paltinis, insa urmeaza coborarea. Cobor intr-a sasea, numai in frana de motor. La un moment dat chiar ratez un ac de par (in fata unor chopperisti care stateau de vorba in afara curbei) din cauza ca nu mai aveam gaz cu care sa ies din ea si ajungem in plat. Ultimele picaturi de benzina se scurg din carburator la intrarea in padure. "Now we're screwed. Dane (amandoi facand ochisori dulci salvarii), nu-i asa ca ne aduci si noua niste benzina?" Evident, nu poate refuza tentatia de a cumpara o sticla de apa, a o varsa degeaba si a o umple apoi cu lichidul acela placut mirositor care face motorul sa toarca de placere. Si, in timpul in care el isi satisface acest fetish, noi stam si frecam menta, minunandu-ne cand vedem tramvaiul (de altfel, foarte misto) sau la cate un motorist. Si Dan vine, torn lichidul acela imbietor in rezervor si alergam catre prima benzinarie. Mi se mai opreste motorul in mijlocul intersectiei la un mom dat, mai pierdem vreo 5 minute si, in cele din urma, ajungem la pompa. 5.8 litri. WTF?! Peste tot scrie ca-i rezervor de 9 litri la DR, nu de 7.5. Rezervorul Bermudelor cum il voi denumi de acum inainte.

 

La intoarcere, oprind la un supermarket, niste pusti vad acel 250 de pe saua motoretei lui Dan. "Domnu', domnu', da' cat prinde motocicleta dumneavoastra?" "Pai intre 200 si 250, depinde cat vreau eu sa-i dau" In momentul asta se vad niste fetze cazute, niste priviri admirative si se face auzit un mare "Wooooooooooooooooooooow!!!" Cat eu stau sa pazesc mobrele si sa tin bagajele, Dan si Kiki sunt la cumparaturi. Dulciuri, biscuiti, chestii, trestii, clasicul de acum Karpaten Berger (din care, alta data, m-am facut atat de praf incat am zis ca nu mai beau in viata mea vinuri dulci) si niste cocktailuri. E clar, iar ne facem praf. La intoarcere, nimic notabil, exceptand ultima parte de forestiera unde acelasi beduin ii apare si lui Dan, de data asta plutind in aer. Nu stiu exact cat a facut, insa atunci cand am ajuns si noi la cabana, el era deja dezechipat. Asta dupa ce, tot drumul, ii vazusem araturile.

 

Si iar ne apucam de baut

[kiru650gs]

FELICITARI SI NUMAI BINE....

[uzunu]

Doua sticle de vin, cocktail-urile alea. Destul incat eu sa ma ametesc destul de bine. Din pacate, nu eram singurul. Iar Dan... Batman, Batman, sunt apt-enduro, ma duc pe coclau. You sick sanavabici, o sa cazi, o sa te ranesti, o sa rupi motoreta la care tii atat de mult si n-o sa putem veni dupa tine. "Nu, frate, sunt apt-enduro!!". Mdeah, si acum trebuie s-o mai tin si pe Kiki sa nu se duca dupa el sa-si rupa si ea oasele. Mergem la culcare. Intr-un final reusesc s-o conving, cat de cat, ca nu-i o idee prea stralucita, dar Dan o tine pe a lui. Si nebunu' chiar se duce. Si, numai ce apucam sa adormim, cand se aud batai in usa. "Bai, deschideti, vreau sa iau trusa de scule". Niciunul din noi n-a inteles ce-a patit, uitandu-ne cu ochi incetosati cum cotrobaie prin bagaje. Inapoi la somn. Peste o ora ne trezim definitiv si coboram sa tragem de-o tigara. Ne asteapta o priveliste infricosatoare.

 

Carene pe jos. O motoreta plina de noroi. Un bord atarnand intr-o parte. Si intre ele, Dan. Ca deh, el era apt-enduro. Nici in momentul de fata nu stiu exact ce-a patit, povestea ceva de o coborare si de niste copaci. O sa-l las pe el sa se exprime mai bine la faza asta. In fine, ne ajuta un pusti cu bicla de downhill, reusim sa punem bordul la locul lui, semnalele sa le lipim, carenele, insa, nu se mai prind perfect. Damn. Discutii cu parintii baiatului, despre nebunia amandurora pe doua roti, despre parintii nostri, despre cum si tatal, un domn ceva mai... plinut, se plangea de dureri posterioare de la mers cu masina Mancam, bem (trebuia sa mai mentionez asta? ) si ne culcam. Drumul spre Bucuresti se anunta cu chec, ploaie, serpentine (Cristina avea probleme cu ele) si un DN1 probabil full.

 

Dane, fa un pustiu de bine si arunca pozele alea cu... incidentul

[aditorpan]

Superb... Felicitari !

[hexstatic]

Da.....iesirea a fost ok, compania placuta....coafura a rezistat ....pacat de micile probleme cu gilera, adica ghidonul atat de stramb incat nu puteam lua curbele, consumul de 6l la suta de km , cei 80 de km la ora, si la un moment dat se incingea atat de tare incat am crezut ca o las in vreo curte, in rest totul a fost superb. Numai bine

[doctoril]

BRAVO Gilera

felicitari

daca mai mergeti prin zona puteti incerca sa traversati din Paltinis spre Petrosani.

Gilera stie drumul

 

imi pare rau de 6 la suta, de ghidon, dar 80 la ora? eu cu fata in spate si bagaj ajungeam la 80, singur, 90-100

mai trimite-o si tu la un doctor sau vorbeste cu Paw waw ca o avea pe sora ei

 

in rest, drum bun calare

[uzunu]

Si ultima parte, cu multumiri celor care ne-au urmarit pana aici si cu unele, mai speciale, celor care au comentat

 

Ne intoarcem pe DN1, drum ales pentru ca e, teoretic, mai drept, nu neaparat mai scurt. Probabil cea mai proasta alegere posibila. Pana in Brasov cred ca am dat de vreo 20 de semafoare si peste 30 de "sicane" in dreptul podurilor. Kiki mergea la cam 60km/h, ceea ce era ciudat chiar si pt ea. La primul semafor: "Mi s-a incins motorul. Cat mai avem pana la benzinaria aia?" "Vreo 5 km". 5 km mersi la viteza melcului. Cand oprim si alimentam, e clar. Dan: "Si te mai miri cand ai pe radiator juma' de munte?" Bun, periuta de dinti la atac. Cu radiatorul curat, cu o cafea bauta si rezervorul plin, drumul catre Brasov a fost cel mai mare stres pe care l-am vazut vreodata.

 

In Brasov imi iau putina carne in frigider de la Dan si inca un pic de la Kiki pentru ca i-am dus in Piata Sfatului pentru poze si relaxat funduri. "BAAAAA, vi s-au urcat forestierele alea la cap?! Nu mai stiti sa semnalizati, taiati traficul..." Asta era Dan. Ma rog, eu n-aveam semnale pe spate, dar traficul nu l-am crosetat deloc. Intoarcerea pe Valea Prahovei, evident, aglomerata ca dracu'. Mergeam 70, pe liniile drepte ma lasam pe dreapta sa ma treaca masinile chiar daca nu prea aveau unde sa se duca. Doar un mare dobitoc pe care l-am urmarit mult in oglinzi ma depaseste fix in curba, pe apex. Bine ca l-am vazut, altfel, la revenire, intram direct in el.

 

In benzinaria de la Baicoi ne despartim, Dan o ia inainte pentru ca se grabea sa ajunga la o intalnire, eu raman cu Kiki. Si, cum DN1 e drumul preferat al idiotilor, pe centura Ploiestiului mai nimeresc unul. Vine de pe laterala si vrea sa se bage in fata mea. Claxon, manevra de evitare pe asfalt ud. Si-l mananca-n posterior ca stea in coloana ca toti ceilalti. Depaseste milimetric (in conditiile in care eu stau pe mijlocul benzii), din nou claxon. Ce poate face tampitul cu A4? Franeaza, evident, ca el e mai smecher. Din fericire, eram pregatit. Cand ii arat un anumit deget, repeta manevra, probabil sa-i arate scolaritei din dreapta ca el chiar e mai smecher. Cred ca a fost prima data cand mi-a trecut prin cap sa imi bag piciorul in portiera lui si s-o tai pe camp. Dar m-am calmat, un astfel de idiot n-ar putea invete ceva. Orice. Nici macar sa acorde prioritate.

 

Inapoi la Bucuresti, cu 900km pe odometru, o gasca de poze (la Dan, evident), o companie foarte placuta, cateva povestioare dragute si, evident, un fund atat de rupt incat nici in masina, a doua zi, nu stateam cum trebuie.

[doctoril]

se cam lasa asteptat Dan cu pozele si cu patania din seara aia

hai, destainuie povestea cum fu in noaptea aia

[Pelerinul]

Felicitari, pentru poveste cat mai ales pentru Kiki ca a dus la asa ceva (ma refer la cantitatile enorme de alcool mentionate) . Claudiu ai dat fiara pe maini bune, sa-i mearga bine!!

 

Pace voua!

[Purghy]

Foarte tare, copii! Ca i-ati adus si pe ei, nu-i asa? De cate ori citesc povesti de la endureala imi curg balutele pana la glezne si abia astept sa vina ?la anul? ca sa va calc pe urme. Felicitari si tineti-o tot asa, pe coclauri, ca-i mai fain. Si... bravo Kiki!!

Editat Mai 8, 2008 de Purghy

[Jean_Taxi]

Pozele sunt f reusite, de ce nu va luati niste enduro-touringuri sa nu va mai aud ca va dor posterioarele..,ati repetat obsesiv chestia asta

[uzunu]

Multumim, multumim

 

Dan, cu Domi-ul lui mic, a fost cel mai castigat dintre noi, avea cea mai moale si mai lata sa (iar cum e el mic, il injuram daca se plangea de dureri). La mine urmeaza primavara viitoare un adventure touring, preferabil un LC4 Adv, daca nu, GS dakar, AT sau ST.

[hexstatic]

Multumesc pentru felicitari, din pacate de maine nu o sa mai am gilera, ca vine dr-ul dar mai prin toamna, urmatoarele ture vor fi cu niprul

Numai bine, si multe noroaie (pentru cine le aprecieaza)

[mnk]

faina plimbare si foarte faina poveste.

cand mai organizati o tura dati de veste - ma inscriu si eu.

 

@hexstatic - cum sa dai gilera inainte sa iei dr-ul? lasi sa treaca o vara de endureala?!