dead_man_walking Postat Iulie 12, 2005 Share Postat Iulie 12, 2005 [quote name=NEA CONSERVA ]ce faci mortule,ala de-i zice BMW , care se da pe Lynux - prca asa-i zice, nu mai comentezi nimic? in primu rand e DMW shi se zice LUDIX pai ce sunt eu, nea conserva, COMENTATOR????? frumoasa poveste!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Nostrafalus Postat Iulie 13, 2005 Share Postat Iulie 13, 2005 Sper ca povestioara sa devina o odisee si sa nu se termine niciodata. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
apasu77 Postat Iulie 14, 2005 Share Postat Iulie 14, 2005 Desi sunt la serviciu si de principiu nu ar trebui sa citesc povestioare ,asta chiar mi-a facut deosebita placere Nu spun ca si tata a inceput sa ma bata la cap sa merg cu el in poligon ca vrea sa deprinda si taina motoarelor ca in rest are toate categoriile posibile cu cerneala uscata de chind io nici nu eram in proiect Asa ca nu esti singur......La chiti mai multi (poate ii mai tempereaza si pa ai mai tineri) Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bodixxl511 Postat Iulie 15, 2005 Share Postat Iulie 15, 2005 au trecut deja cateva zile de cand ati postat ultima oara.....sa inteleg ca nu vreti sa continuati frumoasa povestire? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Iulie 18, 2005 Autor Share Postat Iulie 18, 2005 @bodixxl511 ... au trecut citeva zile de cind ritmul tastelor unei istorii motocicliste a fost intrerupt, nu dintr-un motiv special ci pentru ca si alte activitati isi asteapta rindul, asa ca am menajat ,sa spunem, procesorul. Istoria asta este un mijloc de exorcizare pe care l-am descoperit intimplator, si atit timp cit nu a fost epuizat, ceva ma indeamna sa continui. Piana cind? Nu stiu poate aducind povestea la zi, isi va atinge menirea. Poate ca incetul, cu incetul, se va insinua o recursivitate care sa o faca infnita. E complicat sa devii motociclist, daca stiam, m-as fi pregatit mai din vreme. Dar sa folosim vremurile pe care le avem. Cred ca e locul aici pentru o marturisire. De mult,am mai avut o motocicleta - vestita mobra, pe care am tinut-o pe balcon sub forma de piese, asa o cumparasem de la un tip, in speranta ca un fost coleg de facultate, probabil singurul motociclist din an, sa ma ajute s-o fac. O luasem cu acte in regula, aveam vreo patru roti,vreo doua rezervoare,un motor incomplet, un cadru si nu mai tin minte...Colegul meu avea una modificata, cu coarne inalte, rosie, obraznica (asa mi se parea atunci) si la care mesterea tot timpul. O fascinatie a motocicletei mi-o insurubase tipul,una destul de abstracta, dar totul s-a pierdut. Nu a reusit sa-mi faca motocicleta cu piesele pe care le aveam,si pina la urma alte evenimente de viata au devenit importante, asa ca totul a fost abandonat, motocicleta , dupa citiva ani, de asteptare pe balcon, a luat drumul fierului vechi. Probabil subconstientul meu a luat nota de aceasta tradare, iar din vinovatia rezultata s-a nascut aceasta poveste. Dar unde ramasesem? mai eram inca moped-ist si picasem, nu prea glorios, examenul la sala. Urma sa reiau pregatirile pentru carnet in septembrie; pina atunci imi vedeam de alte treburi si din cind in cind mai trageam o tura cu moped-ul ca sa nu-i uit zgomotul. Intr-o seara cind tocmai iesisem cu el intr-un raid mititel, parchez la un moment dat in fata unui butique , intentia fiind sa-mi iau niste tigari.Pe trotuar doi tipi destul de veseli pareau ca astepta ceva; unul dintre ei ma interpeleaza si imi zice: A sosit? Eu: Ce sa soseasca? Pai am comandat o pizza! In acel moment am realizat confuzia si l-am linistit zicind: Mai asteptati putin ca vine acum colegul sa vi-o aduca. Dar dincolo de acest dialog neasteptat, niste ginduri se abat asupra mea: nu ca ar conta imaginea dar totusi... Noua proiectie sociala pe care o reprezentam, un alergator tenace pe strazile Bucurestiului, gata sa transporte pizza la orice ora din zi si din noapte ma facea sa ma simt un pic mindru de valoarea de intrebuintare pe care mi-o acordau semenii mei, pe de alta parte, ma simteam putin contrariat.eu vroiam sa ma dau cu motoreta uite asa d'aia ,pentru ca-mi place. Oare nu reauseam sa sugerez acest lucru? si pe urma nici nu aveam acea cutie de caron patrata care sugereaza activitatea - unde credeau aia ca duc pizza - in buzunar? Si uite as s-a mai adaugat un argument in lupta mea de a dobindi un carnet si o motocicleta. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ninja_skija Postat Iulie 18, 2005 Share Postat Iulie 18, 2005 Relaxant si fluent, n-am avut niciodata rabdare sa citesc post-uri asa lungi. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
iustin Postat Iulie 18, 2005 Share Postat Iulie 18, 2005 (editat) foarte frumos! de-abia astept sa vad continuarea! cum nu am mai citit o carte de o vreme, stilul de a scrie al domnului conserva m-a facut sa ma gandesc la reluarea lecturii! este ca o carte buna la care de-abia astepti sa ii vezi continuarea Editat Iulie 18, 2005 de iustin Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bodixxl511 Postat Iulie 19, 2005 Share Postat Iulie 19, 2005 frumos..nu pot decat sa apreciez ceea ce citesc Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Iulie 20, 2005 Autor Share Postat Iulie 20, 2005 Stau in fata tastelor putin descumpanit; Oare nu scriu pe un site de motociclisti unde conserva=dusmanul de moarte al motociclistilor, =ambalaj de tabla pentru chiftele incapabile sa navigheze in trafic, =protectie pentru moluste fricoase, =cutie pentru legume fierte, =...? Si ce citesc ? ... domnule conserva hai mai scrie-ne ca ne place, nu ne lasa conserva ... Lumea e mai complexa decit pare! ...Si iata-ma la inceput de toamna decis sa reiau ostilitatile. Despre motociclete incepusem sa invat cite ceva: cum sa le clasific, aveam ceva orizonturi de preturi. Ce stiam sigur era ca nu-mi voi cumpara sub nici o forma o "comunista" din simplul motiv ca nu avea demaror electric si nu ma vedeam nicicum dind la pedale ca sa o pornesc. Drept care hotarasc sa iau niste ore suplimentare la scoala de alaturi, care dispunea de niste japoneze si care, in afara ca aveau pornire electrica,aveai privilegiul sa mai bagi si a II-a (si cum s-a dovedit ulterior chiar si a treia -(indraznetii inving)). Si astfel eram pe cale sa depasesc in forta exigentele unui examen, care odata luat te servea traficului ca o momeala inocenta in calea destinului. Evolutia mea cu acele ore nu a fost nici pe departe liniara. Dupa cum s-a dovedit mersul cu mina intinsa nu era deloc mai simplu si in continuare imi dadea batai de cap. Macar aflasem cum e sa te dai in 4 timpi si sa schimbi din treapta 1 in 2 si invers si asta numai pentru ca am sfidat indicatiile instructorului. Probabil si din lipsa de motivatii intelectuale, incepusem sa mai ratez si cite un jalon iar una peste alta eram in curs de plafonare totala.Aceasta fiind situatia, la care se mai adauga si inceputul unor vremuri mai ploiase, ma programez la examen ca sa inchei bilciul. Marea confruntare: 5/oct/2004. Ma prezint de dimineata la sala si nu intirzii decit putin, suficient ca sa ma aud strigat la a doua iteratie, ma incolonez frumos, ma inveselesc la glumele organelor, si ma aliniez in banca cu pixul pregatit de atac. Abordez problema ofensiv, bifez cruciulita dupa cruciulita, predau opera si astept strigatura. Nu ma striga nimeni - e de bine si astfel mi-am luat o revansa meritata. Am seriose indoieli cu privire la oprtunitatea de a da si poligonul; poate era bine s-al mai amin. Mai aveam oricum doua ore platite de poligon; O sa fac o tura de incalzire si ma decid dupa. In poligon o harmalaie de nedescris. Toate motocicletele stateau la rind pentru cite o tura doua de incalzire. Reusesc sa smulg motocicleta cu care aveam sa dau examen din miinile hraparete ale concurentilor si pornesc asaltul. In aglomeratia aceea infernala ma cam pierd, ating un jalon, dupa o asteptare la 8-uri suficienta ca sa-mi pierd elanul, intru in proba si pe la al doilea 8 ratez virajul, exersez urcatul pe bordura, mersul pe iarba, virajul pe iarba odata cu vislitul din picioare, revin pe ciment prin coborirea bordurii, renunt fortat de aglomeratia aferenta la celelalte 8-uri si ma intorc pe linia dreapta intr-un mers sovaielnic si serpuitor cu ambele miini bine strinse de ghidon. O cucoana oribilata preia motocicleta, (era probabil o instructoare cu alt grup de elevi) o paseaza unui candidat care intra in coada de asteptare. Dupa aceasta evolutie fulminanta ma retrag un pic pentru evaluari; nu prea era nimic de evaluat - varza totala. Nu mai incerc nimic in vinzoleala ce se crease in poligon. Ma gindesc: daca pic s-ar putea sa nu mai am timp sa ma reprogramez anul asta - imi expira si cazierul iar la anul poate nu mai gasesc resursele necesare sa o iau de la capat. Daca il amin poate reusesc sa ma mai pun la punct si reusesc peste doua saptamini. Dilema. Ma intilnesc cu un tip cu care statusem de vorba inainte de sala. Tipul picase si el sala sesiunea trecuta si eram deci oarecum sincroni,el urmind sa dea pe mz-ul cunoscut, eu cu suzuki pe care facusem ceva antrenamente. Tipul nici nu vrea sa auda de aminat examenul, eu nu-i spun nimic de evolutia mea la incalzire si din vorba in vorba ramin sa dau examenul in acea zi. Asteptam politia, in persoana examinatorilor, vine comisia, ne instructeaza, ne ordoneaza si incepe macelul. Nu prea pica nimeni. Ma gindesc : daca pica cineva nu pot sa nu fiu printre aceia. Gindire strict negativa. Moral 0. Si uite asa zac tolanit in iarba, vizionind candidat,dupa candidat; spre surpriza mea nu toata lumea se descurca perfect la mersul cu mina intinsa. Cum candidatii se cam imputinasera,ar cam fi fost timpul sa evoluez si eu; exista o programare, cam aproximativa, dar nu reuseam sa ma urnesc. In acel moment apare providenta, in persoana unui tip caruia nu-i stiam numele, de fapt nici nu stiu daca il mai vazusem vreodata. Era foarte fericit, luase examenul. I-mi spune ca abia asteapta sa se duca acasa, unde se va sui pe motocicleta fratelui, sa-i traga o tura, de bucurie. Ma vede cam abatut, si atunci imi zice: dom'le fii atent ca m-am prins cum se face, zice: pleci usor si cind ajungi la primul jalon, intri hotarit, tragi puternic de ghidon si atunci ea se apleaca, accelerezi la iesire si hopa -se ridica si tot asa , pe urma faci 8-urile si la iesire, intri pe linia dreapta si tii putin accelerat dar nu prea tare si opresti, la capat, o pui pe cric si gata. Ai inteles? zice, Uite, stau cu tine aici pina dai examenul. Eu il ascultam uluit, nu atit pentru ca un tip pe care nu-l cunosc se prinde ca sunt in dificultate si incearca sa ma incurajeze, dar ideea ca el descoperise cum se face poligonul acolo in examen, mi se parea neverosimil. Incerc sa-mi imaginez comportamentul cistigator: intru hotarit,trag de ghidon si atunci ea se apleaca - aici nu reuseam sa vad ce faci ca sa nu te prabusesti, ma intrebam oare cum facusem pina atunci - nu mai realizam, fac 8-urile, si la linia dreapta, sa ajung eu acolo, ca o accelerez de nu se vede. Ii spun tipului ca am inteles cum se face si ma ridic din iarba, fac niste miscari pentru dezmortire si ma indrept catre linia de start. Iau motocicleta, ii spun unei cucoane sa-mi dea casca, pentru ca e a noastra, si pe urma eu sint cam grabit pentru ca am asteptat destul. Ma asez nerabdator in buffer ca un minz nerabdator sa arate ce poate. Fluiera pornirea, o dau jos de pe cric, avansez fara graba, incalec si plec hotarit spre primul jalon. Ce am de pierdut - gindesc- nimic; atac primul jalon precis si in forta, accelerez fara pic de jena, fac jalon, dupa jalon intr-o atitudine sportiva, abordez opturile, mai sigur de mine ca niciodata, fac un 8 in plus, preventiv, pentru ca mi se paruse ca am ciupit linia, mai fac un 8 in plus si pe partea cealalta - asta pentru ca nu eram sigur pe numarat si in plus am mai adaugat un tempo inainte de iesirea din opturi. Ies pe traiectorie optima si ma indrept catre linia dreapta. Eram la citeva secunde de final.Imi asum riscul, accelerez destul de puternic si, reusesc sa o opresc fara sa sparg zidul din fata. Luasem examenul. Eram destul de uluit,trecusem de la starea de apatie,la una ofensiva in citeva minute. Pe tipul care imi insuflase curajul si determinarea nu l-am mai vazut. Disparuse ca un inger care si-a facut treaba. Ma astepta o toamna linistita. Ce naivitate! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
abil-psihic Postat Iulie 21, 2005 Share Postat Iulie 21, 2005 Am simtit emotiile de parca as fi fost acolo... Si chiar am sa fiu acolo pe 26 iulie, cand sper sa mi se arate si mie un inger din acesta. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ray Postat Iulie 21, 2005 Share Postat Iulie 21, 2005 ahh.. esti criminal omule imi place super mult aminteste-mi sa-ti dau o bere in etrusco Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Iulie 26, 2005 Autor Share Postat Iulie 26, 2005 As face un salt peste timp si mi-as permite sa plonjez un pic in zilele noastre. Asta pentru ca un eveniment recent, care afecteaza nu numai pe cel care va scrie, ci intreaga comunitate moto, care se implica in mod spontan in reusita sau esecul fiecaruia dintre confrati, s-a consumat cu urmari imprevizibile. Despre ce este vorba? Nu va mai tin in tensiune si v-o spun dea dreptul: Ei bine, CALUL a renuntat la motocicleta sa; definitiv, a abandonat-o, a cedat-o, s-a lepadat de utilaj. Dar cine este CALU' si cum am ajuns eu sa resimt drama care tocmai s-a consumat? Aceasta este pe scurt povestea: La un moment dat intr-una din putinele mele peregrinari, ajung si la intrunirea de la Ploiesti. In zona in care imi parcasem motocicleta si cortul, mai ramasese un loculet, care la un moment dat este invadat de un personaj pitoresc asta si datorita motocicletei sale. Omul, in ciuda atmosferei generale de trindavie si unele episoade bahice, isi asterne cortul si se pregateste de ceva. Aveam sa aflu de la mica distanta ce manopera avea sa se petreaca sub ochii mei. Motocicleta arata putin ciudat ceva intre un kitch bine studiat si un pitoresc boem, avea un portbagaj facut dintr-un bidon detasabil care ascundea diverse dotari utile in astfel de deplasari. CALUL, sesizind lenea in care ma complaceam si incercind sa redea spiritului prestigiul care i se cuvine, imi solicita la un moment dat ajutorul. Operatiunea pe care avea sa mi-o incredinteze era una de rutina, in particular imi incredinteaza misiunea sa ma tin de un fel de surubelnita pe care anterior o introdusese intr-o gaura. Adica pe intelesul profanilor sa tin contra. Zicea ca nu prea are frine; invirte de diverse chestii si agita diverse scule; eu intr-o pozitie totalmente constanta ma tineam bine de surubelnita; CALUL, venea din cind in cind sa verifice pozitia, constata ca diverse alte tije si fiare nu erau in pozitia din proiect. Proiectul dupa cum va imaginati era in intregime o fantasma a creierului sau format dupa cum mi-a marturisit la scoala politehnicii,fapt care pe mine are darul sa ma impresioneze si sa-mi sugereze ca particip la un eveniment tehnic care se afla sub deplin control. In fine, nu mai stiu exact in ce ordine a incercat diverse chei, pina a constatat ca-i lipseste exact aia care-i trebuie - pina la urma s-a descurcat apelind la forta de coeziune a motociclistilor din preajma. Cu cheia astfel obtinuta, omul desface un surub si detaseaza citeva saibe pe care incepe sa le analizeze. Erau vro trei saibe. Studiul se finalizeaza cu concluzia ca ceva lipseste de acolo. CALU' mai face rost de vreo trei sau patru saibe si incearca sa le infiga pe toate pe acelasi ax. Eu ma uit (in timp ce tineam in continuare contra) si nu prea vad care e finalul actiunii. Dar CALU' era imperturbabil - ia saibele si le schimba intre ele generind o noua permutare; Incearca din nou- nu e multumit; reia procesul incearca o alta permutare; parca e mai bine,dar perfectionismul il macina si cum eu in calitate de mina doua paream destul de docil si fascinat de ce se intimpla iteratiile continua. Ma implic si eu in evaluarea demersului sau si incerc sa-mi dau seama ce ar insemna o serie exhaustiva de incercari. Asa din ochi rezultatul pare (2**7)*7! adica 2 la putera 7 ori 7 factorial. Sint putin nelinistit, dar am de a face cu o euristica surprinzator de dibace. CALU' mai face vreo doua incercari si pe chipul sau apare o lumina care anunta succesul deplin. Stringe saibele cu piulita si exclama : e perfect. Si asfel frina sa spate ingheata la o simpla atingere a pedalei. Nedumerirea mea nu se risipeste. Nu-mi dadeam seama cit se datoreaza stiintei sale politehnice sau cit se datoreaza intuitiei integratoare.Nu mai conteaza scopul fusese atins. Iar eu, desi n-am inteles mare lucru, aveam sentimentul reconfortant al participantului la o mare performanta. Iar succesele nu trec oricum peste CALU'. Le resimte cu toata fiinta; pe chip i se lateste un zimbet al fercirii supreme, care trebuie neaparat imortalizat pentru eternitate. Si pentru aceste imprejurari pe care le intuieste CALU' e pregatit cu un aparat foto d'ala clasic cu film, pe care ti-l intinde sa-i faci o poza. N-are incredere in d'alea de scot doar biti. Si oricit de neindeminatic ai fi, te asteapta pina apesi pe butonul imortalizant, cu zimbetul incremenit de o fericire pe care numai el o stie. Si asta se repeta. Cam la 10 minute un succes rasunator, un zimbet trimfator si o poza. Astfel un paienjenis de fire cu vag aer de instalatie electrica devine docil in miinile maestrului. Mai stringe cite un surub si bestia este pregatita pentru orice drum. Chiar si pentru marsul suprem: Ploiesti - Bucuresti. Hotaraste si echipa de mars: el,mortu(DMW-ul) care e limitat la 45 km/h si cu mine. Ideea era ca trebuie sa insotim scuterul care era mai lent. Aici lucrurile se complica putin, astfel ca pe la prima padurice aparuta in cale unde am executat un popas in scopul reviziilor tehnice CALU' mai dedica vreo citeva ore pornitului motorului, aducind ca argument sute de pedale, schimbind de citeva ori bujiile, aranjind diverse lite in pozitii mai pertinente etc. Si uite asa ne-am aranjat de o intrare triumfala in Bucuresti dupa mai multe ore de la plecare. Aflu in timp, rasfoind internetul,ca aventura tehinica cotinua si continua pina la deznodamintul neasteptat. CALU' hotaraste un divort irevocabil de angrenajul stapinit cu atita arta. Sper ca nu este decit o situatie tranzitorie, pina ce CALU' isi va reface proprietatile moto, si se va intilni cu motocicleta care sa-l reprezinte,sa-l merite si pe care sa o stapineasca cu aceeasi arta sau poate una mai inalta. Si uite asa renunt sa va mai relatez intimplarile de la Mizil:urcat pietris, coborit pietris -parada, urcat pietris, plecat la drum pe inserat - coborit pietris, furtuna pe drum, fenomene electrice , vint lateral etc... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dead_man_walking Postat Iulie 26, 2005 Share Postat Iulie 26, 2005 CALU' o sa revina in fortza pe motoare noi cat mai curand!!! a avut motive serioase sa abandoneze temporar Jawasaki shi motociclismul in Romania!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Dan Popescu Postat Iulie 26, 2005 Share Postat Iulie 26, 2005 Am o dilema: nu cumva esti tatal "oltencei", adica al colegei de forum care are un talent extrem de prolific la povestit? Daca nu, Am o propunere: faceti un copil, are toate motivele sa iasa in George Calinescu redivivus. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ftraian Postat Iulie 29, 2005 Share Postat Iulie 29, 2005 m-am abonat si eu la super povestiri Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Iulie 29, 2005 Autor Share Postat Iulie 29, 2005 (editat) Uite ca m-am hotarit sa deschid calculatorul desi mai e inca foarte cald si voiam sa ma sustrag celor citiva W in plus. Miine vreau sa plec din bucuresti - nu m-am hotarit unde, dar sa fie niste umbra, probabil la Voinesti sau mai vad eu. Pe marti probabil ca o sa plec prin patrie. Un prieten de-al meu merge cu conserva de asistenta tehnica, deci vom fi doua conserve una pe patru roti si eu pe doua. Nu stim unde o sa mergem, dar asta e si farmecul calatoriei; pe undeva prin norduri. O combinatie 100% japo un Nissan si un suzuki, asa ca daca o sa va intilniti cu acest tandem haladuind pe sosele sa stiti ca noi sintem. Sa speram ca ambele conserve se vor intoarce intregi si nedesfacute. Si cine stie, poate drumul ne va furniza povesti pentru acum sau pentru la iarna. Cum stiu ca imi urati drum bun si asfal uscat, va doresc si eu acelasi lucru. @dan popescu... In legatura cu dilema ta, trebuie sa te asigur ca nu sint tatal oltencei si asta in primul rind pentru ca sunt moldovean, nascut in bucuresti. Asta nu stiu daca e de natura sa-mi dezamageasca cititorii dar cel putin aduce niste lumina in problema. In legatura cu propunerea ta, ai uitat sa iei in consideratie faptul ca janel stie f. bine ce vrea de la viata si anume personajele ca mine in jur de 50 sau peste sunt utilizate la ridicarea neprei pe cric, pentru treaba ailalta utilizeaza Brad Pitt (sa mor daca stiu cine-i asta si ce motocicleta are). In ceea ce priveste talentul oltencei, sunt perfect de acord ca are de-i da pe afara. Asa ca va las pe miini bune - eu o consider titulara acestei sectiuni. Sper sa nu plece si ea in vacanta, adica sper sa plece daca asta isi doreste si sa va tina la curent on-line cu aventurile ei. Janele da-i gaz! Editat Iulie 29, 2005 de conserva Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bb915 Postat Iulie 30, 2005 Share Postat Iulie 30, 2005 DRUM BUN ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dead_man_walking Postat August 12, 2005 Share Postat August 12, 2005 nea conserva, asfalt uscat!!! shi sa nu uitzi sa pui continuarea poveshtii la intoarcere!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat August 19, 2005 Autor Share Postat August 19, 2005 Iaca m-am intors viu si nevatamat, poate putin mai umezit, dar dupa cum oricine poate sa constate - traim vremuri cam ploioase. Programul stabilit initial a esuat in sensul ca traseele au fost altele decit cele propuse initial, dar totul a fost pina la urma asa cum trebuia sa fie, adica un compromis intre a fi si a te da cu motocicleta. O plimbarica pe Valea Lotrului - spre Voineasa - adica Ciungetu, retur prin Fagaras, pina la Plaiul Foii, intors la Buc. pe Valea Prahovei in vinerea cu ploaie. Buc. - Voinesti - pauza intr-o livada cu meri,Voinesti - Curtea de Arges - Transfagarasan - Bilea - Fagaras - Bran - Rucar -Voinesti aprox. 400 Km fara asistenta tehnica, care s-a retras intre timp. Din nou livada ; Rucar - Bran - V. Prahovei -Buc. Incidente: -avarie la fermoar - stiam eu ca o sa mi se intimple, l-am schimbat deja; -trei ciini au tinut sa ma admonesteze pe transfagarasan - am incercat sa rezolv problema cu o piatra pe care am luat-o in mina, dar problema parea destul de complicata - in ce mina sa tin piatra? sa renunt la acceleratie?, sa renunt la ambreiaj? -sa arunc piatra si sa demarez in tromba? nu prea tinea - se roteau destul de vioi in jurul meu (unul reusise deja sa ma capseze usor de piciorul drept - devoalindu-si intentiile) - pina la urma salvarea a venit din partea unor conserve care treceau pe acolo din ambele sensuri; au fost dizlocati - probabil le stiau de frica, eu am profitat, am renuntat la piatra si am demarat cu gindacul- vitejie iepureasca dar folositoare. Multumesc pe aceasta cale conservelor care uneori se dovedesc utile in viata motociclistilor. Nu am mai fost pe Transfagarasan din '82 si cam uitasem traseul - am avut un sentiment de neplacere pe care il anticipasem, cind am ajuns la Bilea si am intilnit o gramada de lume care nu prea parea a avea treaba cu muntele. Mi-aduc aminte vremea cind ajungeam la Bilea de la Podragu si dormeam la pliciuri. Nu era transfagarasan si nici viermuiala tembela de-acum. Nu prea am intilnit motociclisti - doar niste nemti (dupa numere) si un motociclist fara motocicleta la Bilea Cascada - parea destul de dornic sa vorbeasca cu mine - eu destul de discret, nu l-am intrebat de ce nu a venit calare pe moto - l-am simtit ca si-ar fi dorit. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat August 23, 2005 Autor Share Postat August 23, 2005 (editat) Zilele trecute mergeam si eu ca omul la servici sa vad care mai e treaba, pe Stefan Cel Mare ca de obicei . Plec de la un stop unde ma strecurasem in linia intii si in timp ce demaram aud un zgomot in partea dreapta, de conserva parea, care executa aceeasi operatiune, cam in tromba mi se parea mie, daca imi atrasese atentia. Ma uit cu ce am de a face si vad un ford, model mai vechi, care se angajase intr-o liniuta cu mine. Tipul de la volan, ca sa elimine orice ambiguitate, vazind ca ma uit la el imi face un semn clar ca lupta incepuse. Cred ca aveam vreo 50 m la dispozitie. La aceasta provocare erau posibile doua raspunsuri distincte si contradictorii: 1.Sa nu raspund la provocari, cum ar zice jumatate din membrii acestui forum ales si 2.sa raspund provocarii si sa-l fac , mama lui de conservar, cum ar spune cealalta jumatate din membrii aceluiasi prestigios forum. Neavind practic timp pentru o analiza minutiuoasa a deciziei, si mai la idemina fiidu-mi acceleratia decit ratiunea, invirt de gaz, schimb rapid vitezele si trec primul linia de sosire, intrind in aglomeratie si lasindu-mi partenerul, infundat intre confratii lui, undeva in urma. L-am apreciat pe conservar pentru ca a gindit corect, aveam sanse cam egale, el cu fordul lui nu prea nou, eu cu 250cc si putere mai modesta. Competitia fiind transata iar moralitatea sportiva respectata, m-am declarat multumit si am inceput sa ma gindesc, in timp ce coduceam, daca sint eu un om serios. Si cum atunci cind conduci o moto nu prea ai timp, si nici nu e bine sa te afunzi prea tare in ginduri, am transat repede si mi-am zis ca nu sunt; doua intersectii mai incolo mi-am zis ca totusi poate sunt prea drastic cu mine insumi si ca in linii mari sunt destul de serios. Asa ca analizind lucrurile acum la rece, si incercind sa fac o medie cred ca sunt acceptabil de serios, raminind sa mai lucrez nitel la finisaje. Si sper ca sunt suficient de putin serios ca sa nu va plictisesc. Probabil ca as fi uitat acest eveniment daca intr-un mod ciudat nu ar fi facut legatura cu continuarea povestirii, intrerupta in momentul fast al luarii examenului de categoria A. Moment care trebuia celebrat intr-un fel sau altul,ori tragi o dusca cu prietenii, ori zaci pur si simplu si vezi ce bine e sa fii eliberat de stress, sa-ti faci planuri de viitor, sa-i binecuvintezi pe astia care ti-au dat carnetul si sa te gindesti ce fapta buna au facut, ce element exemplar au in trafic de acum inainte,etc... Venisem de juma' de ora acasa si zaceam odihnindu-ma dupa succes, cind deodata suna telefonul. Era vara-mea , care dupa ce asculta primele note din oda bucuriei in transmisiune directa la telefon, ma intrerupe si-mi zice ca treaba e nasoala. Ce se intimplase? Ei bine taica-miu cazuse din copac. Era la cules de mere si pur si simplu cazuse, nu se stie din ce cauza. Imi spune ca au reusit sa-l aduca la Bucuresti cca 120 km intr-o Dacie, dar se pare ca e lovit la coloana si nu mai poate sa miste,il dusesera la urgenta si era in investigatii. Eu las gindurile de auto-prea-marire si ma pregatesc s-o iau intr-acolo. Trec pe la frati-miu, ii spun ca am luat examenul de moto, "Ei bine si ce-i cu asta?",ii spun de taica-miu, care e totuna cu taica-su,imi da voie sa ma duc la urgenta si in numele lui, cica o sa treaca si el mai incolo ca acum e ocupat. Ajung la urgenta unde pacientul astepta pe o targa sa-i vina rindul la diverse cercetari ce se fac pe acolo. Nu putea sa miste deloc, dar ingaima citeva vorbe. Am incercat sa aflu de la vara-mea ce se petrecuse si din spusele ei omul avusese un colaps care l-a surprins pe scara care ducea spre cracile din pom, de unde s-a prabusit brusc. Cei din jur erau destul de speriati, caci dupa o vreme in care nu a miscat deloc si dupa cele mai sumbre ipoteze, in momentul cind a dat primele semne de viata se vaita de spate si intr-o conditie aproape inerta l-au transportat la bucuresti - evenimentul se petrecuse pe la 11, ora la care eu aflasem ca am luat sala. Trebuie sa va spun ca taica-miu se dusese la cules de mere cu masina pe care o conducea impotriva avertismentelor mele ca nu e bine, ca nu are rost,s.a.m.d.. Intotdeauna am avut un conflict pe tema asta, eu considerind ca sofeaza destul de prost (eram acuzat ca sunt prea pretentios) si ca n-ar mai trebui sa forteze norocul la infinit. A fost un mister total pentru mine cum a reusit sa nu faca un accident serios pina acum. Ma simteam responsabil pentru ca eu il invatasem sa conduca pe la 51 de ani (ai lui). Pina la urma investigatiile medicale au fost cam neconcludente, la coloana nu se observase vreo fractura, doar niste vertebre usor tasate, chestie care tine si de virsta sau antecedente traumatice. In rest nimic de natura ortopedica, cu toate astea l-au internat la ortopedie dupa unele ezitari caci practic acuza niste dureri lombare care il faceau de netransportat. Si uite asa pe la 10 seara il instalam intr-un salon de urgente ortopedice, am mai vorbit cu pacientii din salon, i-am intrbat ce au patit, toti pareau a fi avut un accident cu motocicleta, insa nici unul nu era din gasca - diverse accidente gospodaresti - prea putin eroice. Si ce-mi zic eu cadrul e propice, taica-meu oricum nu poate protesta, nici macar nu stiu daca intelegea bine ce-i spun, argumente nu prea are - deci ii spun repede si prezint problema ca pe o reusita a zilei: am luat examenul de cat. A. Desi am mizat pe faptul ca nu va percepe exact ce-i spun, a replicat ceva legat de pericole si alte chestii, dar a abandonat subiectul din cauza propriilor dureri. La urma urmei nu exista permis de urcat in copaci desi dupa cum se dovedeste, pericolul e uneori destul de mare. Si care credeti ca era preocuparea lui taica-miu in acele momente?- printre icnete si vaicareli imi spune ca abia asteapta sa se faca bine si sa se duca sa aduca masina pe care o lasase la locul accidentului. Eu aproape ca ma sufoc de indignare, ii spun ca lasa ca o aduc eu (am si adus-o dupavreo doua saptamini) si ca ar fi cazul sa se mai cuminteasca. In acel moment mi-am dat seama cita autoritate morala am eu sa spun toate astea - m-am simtit total dezarmat. De fapt eram doi pacienti tipici pentru un salon de psihiatrie doar ca nu ne depistasera astia. Am apelat la fratele meu sa-si asume rolul de intelept, sa-i explice,cu toata pedagogia de care e in stare, de ce nu ar mai trebui sa conduca masina si ce alte conduite de viata sint recomandabile in diverse situatii. Eu ma simteam cu coada intre picioare, iar ca s-o ridic o sa incep pregatirile pentru achizitionarea unei motociclete, ca doar n-am pierdut atita timp de pomana. Editat August 23, 2005 de conserva Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ray Postat August 23, 2005 Share Postat August 23, 2005 Multumim din nou pentru povestiri Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Maniaku Postat August 27, 2005 Share Postat August 27, 2005 Si asteptam cu nerabdare episodul urmator!!!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat August 31, 2005 Autor Share Postat August 31, 2005 In toata campania mea de a-mi cumpara motocicleta, pe care sa o mai si conduc, mi-a lipsit expertiza lui motociclism.ro. Ce este motociclism.ro? evident ca stiti sau macar intuiti daca sunteti nou venit. Motociclism.ro este o gasca de motociclisti.ro. Motociclist.ro este o persoana care bintuie pe acest forum si care pote fi de mai multe feluri: motocicist.ro care are motocicleta, motociclist.ro care nu are motocicleta, dar care eventual aspira sa aibe(si care are permis sau nu) si motociclist.ro care nu are si nici nu vrea o motocicleta. Exista si o zona gri a celor cu motocicleta, dar incepatori, sau care nu au motocicleta sau permis cat. A, dar au mers cu motocicleta. In aceasta grupare eterogena, in scopul prevenirii haosului total, exista niste motociclisti.ro, care vegheaza la bunul mers al lucrurilor unii asumindu-si rolul de organizatori. Devenind si eu motociclist.ro, odata cu fabricarea unui user pe acest forum, data la care eram in zona gri,am incercat sa ma apropii de motociclistii.ro, aia care se dau cu moto, in scopul unei largiri a sferei de cunoasetre in domeniu - adica sa mai vad ce si cum cu moto - ca lectura acestui site mi se parea cam greoaie. Am facut aceasta introducere explicativa, pentru a va povesti cum am interactionat eu cu motociclism.ro la marea adunare de nationala de la Bv. Printre motociclstii.ro de pe acest forum exista unul care face parte din elita si care raspunde la numele de ZaBedeu . Dupa ce a facut mobilizarea cu mare pompa pentru plecarea la Brasov, vineri la ora 17, ora la care pretinde ca si-a desfacut carburatorul, apare cu aceeasi pompa a doua zi. In ziua plecarii de la Brasov dupa unele tentative de a ma lipi de un grup cam esuasera si dupa ce prin mijloace specifice aflu ca zabedeu asambleaza un grup care s-o porneasca intr-o plimbare lejera la bucuresti, ce-mi zic? Ma dau direct la protipendada. Zabedeu care tocmai si-a schimbat motocicleta e intr-o euforie permanenta si greu de adus la o rigoare minimala de genul sugerat de intrebarile mele care pareau destul de naive: cam pe ce traseu o sa mergem ? cam cu ce viteza? pe unde ne oprim? Raspunsul era acelesi - Ce conteaza? Mi-a venit in minte traiectoria unui electron in jurul nucleului de hidrogen care intr-un model prea putin determinist este asimilata cu un nor in care electronul se poate gasi cu o anumita probabilitate oriunde. Eu am ramas cu viziunea mea ceva mai mecanicista despre deplasarea moto in spatiu tridimensional si in aceasta viziune parca vedeam si urmarile- o sa ma pierd de grup (ca de obicei). Plecam spre Poiana Brasov, ne oprim intr-o parcare, facem poze, ajungem in Poiana, stam ce stam si se da plecarea. Se decisese ceva cu Rucar, si parca Piriul Rece, cunosteam si traseul si eram destul de linistit. Numai ca la plecare grupul se rupsese in doua - o parte care se intorcea prin Bv si o alta care mergea, presupun, pe drumul enuntat mai sus. Cert este ca am ratat virajul la stinga si m-am deplasat cu grupul care mergea spre Bv. Zic, lasa ca o sa ma intilnesc cu ei la Predeal, la intersectia cu drumul spre Piriul Rece,daca am bafta. Si o iau intins spre Bv - Timis -Predeal. Pe drum incepuse sa ma bintuie o fomica. Ajung spre timisul de Jos si ce simt in afara de piriitul monoton al motorului? Pe stinga soselei toata lumea facea gratare - fumuri si mirosuri ucigatoare. Si cum mergeam asa mai un viraj mai altul, ma cuprind halucinatiile. In viziunile mele vad un foc mare la care se facuse un protap urias si la care era invirtit cine credeti? zabedeul! era invirtit la foc si o gramada de lume se inghesuia sa apuce o bucata. Am incercat sa-mi revin din aceasta tranzlatie a frustrarilor mele si am ajuns la predeal urmarit tot drumul de aceasta imagine. Consideraind aceste ginduri, rodul unor procese chimice independente de vointa mea si mai degraba rodul acizilor gastrici, la intersectia cu drumul spre piriul rece fac dreapta in speranta regruparii. Trec de cota maxima, si in drum spre piriu opresc sa mai trag o pipa si sa ma dedau evaluarilor. SI imi apare atunci o alta imagine, poate cea reala,cu un zabedeu stind la o masa intr-o circiuma, halind zdravan. N-am mai suportat imaginea si am facut cale intoarsa spre Buc. De doua zile maninc aproape continuu ca sa atenuez urmarile. Dup ce l-am considerat pe zabedeu o eroare de sistem, acum ma gindesc ca am avut si eu vina mea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
theBD Postat Septembrie 1, 2005 Share Postat Septembrie 1, 2005 Nenea.. chiar eram in Predeal.. am urlat toata gashca dupa tine la Petromul din Predeal.. dar tu ca un raider neinduplecat de admiratia fanilor in extaz nici nu ti-ai desprins privirea de pe directia prestabilita. Ai mers prin Bran? pt ca nu am reusit sa te prindem din urma. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Septembrie 1, 2005 Autor Share Postat Septembrie 1, 2005 nu dom'ne am luat-o spre Piriu si m-am intors. Da' mai zi-o pe aia cu extazu' ca-mi place! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.