dead_man_walking Postat Septembrie 14, 2005 Share Postat Septembrie 14, 2005 astazi conserva aniverseaza 10.000 km parcursi de el si suzi mic. Masa, maneaua, si berea se amina pina la 100.000 km. 242608[/snapback] ok, chiar nu mi-e foame sau sete acum!!!! sa se amane pan la 100.000 shi alte incidente neplacute:accidente, probleme cu motoru etc.!!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
hobbix Postat Septembrie 20, 2005 Share Postat Septembrie 20, 2005 astazi conserva aniverseaza 10.000 km parcursi de el si suzi mic. Masa, maneaua, si berea se amina pina la 100.000 km. Ceva nu e in regula. 1. La o medie de 10.000 km/an prind masa, maneaua si berea dupa 60 ani (ai mei) si nu stiu daca ma mai intereseaza. Eu zic sa sarbatorim macar la 15.000 km ca se duce tot farmecul, incep reumatismele, ne lasa balamalele. 2. Povestea nu face referire la nevasta sau copii. Ai scapat singur pana la varsta asta? (daca imi este permisa indiscretia) 3. Cand treci prin Brasov suna te rog la 0722322020, daca nu ne dam cu motoarele, macar mai povestim ca batranii. P.S. Am avut emotii de cate ori am citit povestioarele. Daca ai devenit la fel de bun motorist precum scrii, jos palaria. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Septembrie 21, 2005 Autor Share Postat Septembrie 21, 2005 @hobbix: 1. Sa-ti spun eu care e greseala: 10.000km am facut pina acum, dar anul nu s-a sfirsit, deci e loc si de mai mult. E adevarat ca s-ar putea sa stau destul de prost cu timpul si sa nu-mi iasa prea grozav. Cit priveste berea, aici pe internet pina si berea e virtuala, asa ca nu e cazul sa te intristezi daca o aminam cu acest prilej; Dar nu vad ce ne-ar impiedica sa bem una reala cu orice alt prilej, sau chiar fara niciunul. In ceea ce priveste reumatismele si alte chestii conexe, vreau sa-ti spun ca am achizitionat din vreme unele traumatisme care au lasat ceva urme, dar cind ma urc pe motocicleta totul dispare. Si pe urma treuie sa avem grija sa nu ne plictisim in urmatorii 40-50 de ani. 2. Asa e cind te dai pe internet te cam expui, dar iau curiozitatea ta ca pe un semn de interes si cum imi asum fapta, incerc sa-ti raspund: nu am scapat! am fost insurat chiar cu cu cineva din Brasov, asa ca a fost o vreme cind ma consideram un fel de semi-localnic, mai ales ca aveam ceva treaba si prin Poiana. Copii nu am. Probabil greseala vietii mele. Nu stiu inca, daca ireparabila. 3. Am retinut nr. de telefon si invitatia. PS la PS Nu stiu cit de bun motorist am devenit, nici nu prea am avut prilejul sa ma evaluez, dar dat fiind circumstantele devenirii mele in materie si traficului de pe aici, cred ca ma descurc. Si nici nu cred ca scriu asa de bine cum zici. Cred ca am nimerit niste subiecte interesante pentru cititorii de aici. Latura sportiva a fenomenului a fost atractia initiala si cosider in continuare, importanta. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Puriul Postat Septembrie 21, 2005 Share Postat Septembrie 21, 2005 talent narativ probabil nativ.Povestioara s-a transformat in nuveleta,iar nuveleta in ditamai nuvela.Felicitari!O banala, dar inedita, poveste de dragoste intre o motocicleta si un om.Intradevar,inedid.Tema fascineaza iar stilul de un naturalism fermecator.Ludicul si autoironia asigura ingredientele unei lecturi fluient-deconectante.Si eu am citit pe nerasuflate textul.Si cand te gandesti ca tema este atat de generoasa....probabil si de revelion vom fi delectati cu noi aventuri.De'abia astept sa ne deconspire,in acelasi stil desigur,zbuciumul care la macinat in luarea deciziei cumpararii motocicletei(tip,marca etc)si multe ,multe angose pe care le traieste orice incepator....In masura in care reusesti sa eviti patetismul,incepi nene conserva, sa devii scriitor.Inca odata FELICITARI si te mai vrem.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
hobbix Postat Septembrie 26, 2005 Share Postat Septembrie 26, 2005 (editat) @hobbix: 2. .....Copii nu am. Probabil greseala vietii mele. Nu stiu inca, daca ireparabila. Buna, Cand intru pe forum caut inatai acest topic, pentru ca mai astept si eu ca ceilalti noi povestiri. Cat despre greseli ireparabile, am vesti foarte bune. Un prieten, fost coleg de scoala, are acum o fetita de 1 an si cateva luni. Noi fiind nascuti in '52 (eu si amicul meu), ma gandesc ca nici nu trebuie sa te grabesti prea tare. Mai pot sa spun cu mare bucurie ca, desi amicul mai are doi baietoi (cu prima sotie) mai mari de 20 de ani, este pur si simplu topit dupa aceasta fetita. Astept numai vesti bune! HB. Editat Septembrie 26, 2005 de hobbix Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
toply Postat Septembrie 27, 2005 Share Postat Septembrie 27, 2005 Ce s-a intamplat? S-a oprit sirul povestirilor? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unchiu Postat Septembrie 27, 2005 Share Postat Septembrie 27, 2005 Supercaptivanta povestirea.... as dori sa citesc si continuarea si sa vad si o fotografie cu cel care povesteste si suzi mic daca este posibil. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Bazil88 Postat Septembrie 28, 2005 Share Postat Septembrie 28, 2005 Supercaptivanta povestirea.... as dori sa citesc si continuarea si sa vad si o fotografie cu cel care povesteste si suzi mic daca este posibil. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
myando Postat Septembrie 28, 2005 Share Postat Septembrie 28, 2005 Si mie mi-a placut rau ..mai vreau! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Septembrie 28, 2005 Autor Share Postat Septembrie 28, 2005 (editat) Vreau sa va anunt cu acest prilej ca nu am patit nimic, adica nimic rau cu motorul. Deci ingrijorarea unora care ar putea crede ca am iesit din trafic, eu si povestioarele mele nu are deocamdata nici un suport. Am ajuns cu povestirea la un punct de rascruce. Ea se poate sfirsi aici, avind un happy-end asigurat - un om a pus mina pe o motocicleta - restul il puteti ghici si singuri: un motociclist in plus pe drumurile patriei: ce sa ne dorim mai mult! Povestea poate sa cotinuie, doar nu devii motociclist peste noapte, cumparindu-ti o motocicleta. Poate ar trebui sa inchid topicul asta aici si sa deschid altul la "Motociclisti in fiecare zi" care ar fi mai adecvat pozitiei cistigate prin atita truda, daca nu ar fi sa ametesc gospodinele amatoare de telenovele schimbindu-le butoanele telecomenzii. Povestea insasi face parte din istoria de motociclist: a fost initiata si continuata datorita acestui fapt. Fiecare povestioara a adus ecouri ale reflectarii evenimentelor, asa cum mi-au venit in momentul in care am scris. Sunt dependente de momentul scrierii lor intr-o masura mult mai mare decit de faptele propriuzise. Complicitatea efemera intre un motociclist si alti motociclisti (sau viitori) m-a determinat pe mine sa continui povestirea si pe unii dintre voi sa o citeasca. Asa mi-am creat probabil un mediu care sa suplineasca lipsa anturajului de specialitate. Mi-ar placea sa am mai multi motociclisti prin preajma, care sa nu ma considere un excentric, dar asta deja este o chestiune care tine de anumite sabloane culturale sau pur si simplu de anumite prejudecati. Cred ca va intilniti si multi dintre voi cu ele. Dar lucrurile se pot schimba incet, incet, totul e sa ne vedem de drum. O sa mai continui sa va povestesc cite ceva, probabil, in momentele de disponibilitate sau in care voi resimti cu acuitate nevoia de confesiune usor sagalnica intre niste motociclisti. In aceasta perioada insa sunt putin asaltat de niste proiecte, care tin de activitatea mea profesionala, care nu are nici in clin nici in mineca cu motociclismul sau cu scrisul de povesti. Incerc sa le impac pe toate. Deci , numai de bine. Editat Septembrie 28, 2005 de conserva Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dead_man_walking Postat Septembrie 28, 2005 Share Postat Septembrie 28, 2005 adica la inceput scria dl. conserva pagini intregi shi acum cand lumea cere drogul, ne da cu linguritza Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Septembrie 28, 2005 Autor Share Postat Septembrie 28, 2005 @dmw: nu dispretui lingurita, cantitatea s-ar putea sa fie la fel de toxica. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Septembrie 29, 2005 Autor Share Postat Septembrie 29, 2005 Dedic acest episod lu' mortu', critic de nadejde, si aurolac de nerecuperat. Iaca-ta-ma cu motocicleta la gard. Am un gard in fata blocului (adica spatele), dar cum exista doua intrari se poate spune ca e tot un fel de fata a blocului. Pentru a o parca trebuie sa vii putin mai hotarit, sa treci o mica bordura, si sa o opresti suficient de rapid ca sa nu lovesti gardul vecinilor. Dupa executarea acestei manevre, motocicleta este strict parcata intre pubelele de gunoi si un Tico, ce in linii mari imi apartine si care constituie ariegarda sistemului de protectie. Vizibilitatea de la fereastra si balcon este de aproximativ 100%, deci puteam sa contez in caz de agresiune asupra obiectului sa intervin impunindu-ma vocal de la inaltimea etajului 2, ori printr-o prezenta nemijlocita la fata locului, in cel mai scurt timp. Pentru o parcare mai sigura solutia era garajul lui taica-miu care se afla cam la o statie de troleibuz si citeva alei. In concluzie, cu parcarea, spuneam eu, o cam rezolvasem, raminea sa mai rezolv si restul - adica s-o pun la treaba. Ii fac program pe termen scurt, ca nu stiam cum va evolua vremea: intii imi propun sa o invat sa mearga si nu oricum ci cu pasager si nu cu orice pasager ci cu mine calare. O fac responsabila petru orice eventual esec. O invirt putin pe stradutele din jurul blocului, dau explicatii tuturor celor care au cite ceva de intrebat despre ea. Un prieten, fost coleg de liceu vine cu mama sa sa-mi vada motocicleta, eu nefiind acolo. Incaleca pe ea in parcare, ia citeva poze semete cu fata la gunoi, maica-sa se extaziaza de alura razboinica a feciorului... Cind mi-a relatat scena, ce credeti ca a mai adaugat? femeia care are cam 80 de ani, remarca nostalgic: Ce rau imi pare ca nu mai am 50 de ani ca sa merg cu motocicleta! (adica luat carnet si tot tacimul). Atitudinea parea mai mult decit constructiva. Ne-am amuzat amindoi iar apoi am cazut pe ginduri - ce relativ e totul pe lumea asta. Duminica am dus motocicleta la garaj, mai ales ca nu reusisem sa blochez roata, desi citisem in manual cum se face; cel putin sa nu mi-o fure asa din primele zile. Dar introducerea motocicletei in garaj mai presupunea si niste chei, care se aflau la tatal meu. Ei zic eu, a sosit momentul sa-i prezint negresa. Urc la el il intreb daca isi mai aduce aminte ca mi-am luat carnet de moto, dupa care ii spun ca cel mai firesc lucru dupa ce iti iei carnet e sa iti iei si o motocicleta si daca tot ti-ai luat motocicleta e bine s-o tii intr-un garaj, mai ales ca iarna era aproape. Ti-ai luat motocicleta! Ce-ti trebuia? Mai bine luai o masina mai eleganta! Da' ce asta nu e buna? zic eu, aparind onoarea lui Mititelu' - mentalitate de conservar, as fi spus, dar nu stiam inca ce-i aia. Coborim la garaj, redistribui spatiile de parcare: pina aici conserva lu' taica-miu, de aici pina la perete motocicleta. Ma sui la volan, manevrez corespunzator noilor realocari si vir dupa aceea motocicleta intre peretele din dreapta si masina, nu inainte de a mai face citeva ture cu ea prin preajma ca sa-i demonstrez lui taica'miu ca totul e sub control, nu de alta dar nu vroiam sa aiba un somn prea agitat in noaptea aia. Taica-miu se resemneaza vazindu-si Dacia inghesuita in garaj, admite prezenta monstrului si zice asa ca in treacat ca si el stie cum se conduce o motocicleta. Da? zi cum se schimba vitezele zic eu ca sa-l testez. Pai de la levierul asta. Eu: Si ce faci ? dai in sus sau in jos? Ei nu mai stiu in sus sau in jos. Eu: Aha si punctul mort unde e? Ei nu mai stiu da' daca m-as sui pe ea m-as descurca eu. Brusc niste ginduri sinistre imi trec prin cap. Ii zic: Sa nu indraznesti cumva! Incerc sa-i sugerez ca problema care se pune e de natura patrimoniala, evit sa-i detaliez si alte probleme care tin de etica si responsabilitate si smulg cheia din contact, fericit ca exista astfel de sisteme si la motociclete care sa impiedice folosirea lor abuziva. Am lut al doilea rind de chei de la garaj si m-am intors acasa cu echipamentul pe mine si cu o multumire interioara ca totul iesise ca in varianta cea mai buna a proiectului. La servici i-am spus colegului meu ex-motociclistu' ca mi-am luat motor si ca deja am facut vreo douazeci de km cu el 10 ca sa-l aduc acasa si inca vreo 10 pe la mine prin cartier. Speram si eu intr-o vorba buna si de incurajare, daca tot o facusem. Ti-ai gasit! Ba da' tu esti nebun, 20 de km zici? Pai cu atitia o sa ramii. Ce crezi ca o sa mergi cu ea? Vinde-o imediat. Ce prostie zic - auzi s-o vind. Sa cumperi o motocicleta noua si s-o vinzi imediat - mai bine o dau de pomana, sau mai bine merg cu ea. Daca o sa reusesc, ce-o sa mai zica? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dead_man_walking Postat Septembrie 30, 2005 Share Postat Septembrie 30, 2005 La servici i-am spus colegului meu ex-motociclistu' ca mi-am luat motorsi ca deja am facut vreo douazeci de km cu el 10 ca sa-l aduc acasa si inca vreo 10 pe la mine prin cartier. Speram si eu intr-o vorba buna si de incurajare, daca tot o facusem. Ti-ai gasit! Ba da' tu esti nebun, 20 de km zici? Pai cu atitia o sa ramii. Ce crezi ca o sa mergi cu ea? Vinde-o imediat. imi plac oamenii care nu dau doi bani pe parerea altora care se baga in problema fara sa fie intrebatzi in etrusco in seara asta??? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
v-twin Postat Octombrie 13, 2005 Share Postat Octombrie 13, 2005 Domnu' conserva ce ne mai povestiti? Haideti ca au trecut aproape 2 saptamani Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dead_man_walking Postat Octombrie 13, 2005 Share Postat Octombrie 13, 2005 Domnu' conserva ce ne mai povestiti? Haideti ca au trecut aproape 2 saptamani o fi in pana de inspiratzie!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Octombrie 16, 2005 Autor Share Postat Octombrie 16, 2005 Pentru ca sesizez unele lacune majore ale cititorilor in ceea ce priveste materialismul dialectic, lucru de inteles, dat fiind scaderea prestigiului filozofiei marxiste, ma vad nevoit sa fac unele precizari legate de acest subiect, in contextul povestioarelor intilnite aici. Prima problema este cea reprezentata de hard/soft. Sa fiu mai explicit; toate povestioarele trec printr-un proces de transformare in biti, care intr-un mod relativ bine cunoscut, ajung pe niste sirme si apoi pe la unii ditre voi, care mai dati un clik pe aici. In tot acest angrenaj din care orice veriga lipsa din lant poate fi fatala, reamintesc: o conexiune la internet, un modem si alte chestii. Actualmente sint in situatia in care am semnat un contract cu RDS-ul, pentru rezolvarea problemelor mai sus mentionate, prilej cu care nu fac decit sa constat originalitatea economiei de piata din ROM. Mai precis - aflu de la cei de la RDS ca nu le-au venit modemurile, ca totul se va rezolva in curind, etc. In alta ordine de idei, nu in afara aceluiasi context materialist dialectic in care m-am plasat mai sus, am niste treburi relativ presante, care nu fac decit sa adauge picatura care lipseste la o lene consolidata temeinic si care imi apartine. Acestea fiind faptele, in speranta ca dialectica va domina materialismul, eu zic sa privim lucrurile cu seninatate, caci toate vor veni la timpul lor. Si nu-l ascultati pe mortu', acest manipulator mirsav, nu e vorba de inspiratie, aici este vorba de rigoare si o nutritie adecvata (nu strica din cind in cind si o berica). In speranta ca aceste cuvinte au fost suficient de lamuritoare si au redat linistea meritata hai sa va povestesc una scurta de ieri: Ma duc pe la taica-miu, in blocul copilariei mele, unde am vietuit de pe la 7 ani si ma intilnesc cu un fost confrate de maidan - un tip care este cu un an mai mare ca mine si cu care ma intilnesc frecvent cind trec pe acolo. Marian, asta e numele sau, e un personaj cu o traiectorie destul de sinuoasa in ceea ce priveste profesiile abordate, dar cea mai stabila a fost cea de sofer - tipul poseda toate categoriile, in afara de ghiciti voi care,... cea de moto. Marian e un om care le-a incercat pe toate in aceasta viata: a fost sofer, cum v-am mai zis, pe toate tipurile de masini inclusiv basculante, a fost bijutier, a fost somer, a plecat din tara si s-a intors, actualmente liber profesionist. Ce inseamna liber profesionist in viziunea lui? Mi-a aratat un Renault Diesel de 1,9 l cu mai multe locuri, cu care spera sa faca niste afaceri. Acum face doar mici ciubuce, asa ca sa nu se plictiseasca sau sa nu-si piarda antrenamentul. Renault-ul e nou nout. Un amanunt important in viata lui e ca a mostenit niste terenuri in Balotesti, pe care a inceput sa le vinda, asa a aparut si Renault-ul; in total e vorba de sute de mii de euroi, partea lui (mai e in combinatia cu niste rude). Conversatia se desfasura in fata blocului, unde in dreptul scarii unde urma sa intru era parcata o limuzina din aia cu mai multe usi si ferestre, inchiriata pentru nunti de la nu stiu ce hotel; masina aia pe care probabil ca ati vazut-o cu totii si care mie mi se pare deosebit de stupida si inutila - dar se potrivea conversatiei despre masini si opulenta. Marian il cunostea pe sofer si tratau ceva in legatura cu nunta. Cum Marian e vesnic prezent pe la bombele din preajma, probabilitatea sa te intilnesti cu el pe acolo este mai mare decit aceea dea a te intilni cu maidanezul de la scara blocului si a fi hartuit de acesta. In consecinta, ma intilneam destul de des cu el cind duceam motocicleta la garaj, mai ales asta iarna cind zilele in care vremea era mai buna alterna cu zilele mai nasoale cind trebuia sa o duc pe mititica la adapost. Si tot asa, trecind eu pe acolo si el taind frunze la ciini in acelasi loc incepe sa ma intrebe de motocicleta. La inceput: Ba da' esti nebun? nu ti-e frica? Ba' da poti sa te tii pe ea? Nu cazi? Spre primavara a evoluat cu intrebarile si observatiile. Ba' da e frumoasa. Da mergi cu ea mult? Da' e greu? Eu zic: nu ba' te sui pe ea si mergi. Ai putina grija la inceput pina o simti si gata. El: Ba da trebuie sa fie misto. Eu de colo: Ba nu se compara cu nimic. Eu n-am bagat de seama transformarile din mentalul sau care mi s-au relevat brusc: Tipul imi zice ieri: Bai imi iau motocicleta. Am vazut o Yamaha d'aia mare uite atita, 10.600 de euroi. Eu ramin perplex. Nu stiu daca are vreo idee despre motociclete, alta decit ca m-a vazut pe mine pe ea. Ma simteam dator sa-l temperez un pic. Singurul lucru pe care am putut sa-l emit a fost: Fii atent ca-ti trebuie un garaj. Marian zice ca o sa-si faca o casa la Balotesti si o va tine acolo. N-am fost in stare sa mai adaug nimic. Am plecat gindindu-ma la puterea seductie pe care am generat-o fara sa-mi propun acest lucru. Un nou confrate e pe cale sa apara. Atentie pietoni! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dead_man_walking Postat Octombrie 17, 2005 Share Postat Octombrie 17, 2005 ura!!! he's back!!! shi io care credeam ca nu mai are ce sa ne spuna!!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
remu1 Postat Octombrie 17, 2005 Share Postat Octombrie 17, 2005 Mai are inca multe deoarece de cind are motocicleta puterea de clocire a unei noi povestiri i s-a amplificat cu un factor necunoscut . De aici rezulta si o marire a lungimii povestilor dupa o traiectorie dorita . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
v-twin Postat Octombrie 18, 2005 Share Postat Octombrie 18, 2005 is baaack! Multumim domnule, asteptam cu interes continuarea! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Octombrie 30, 2005 Autor Share Postat Octombrie 30, 2005 (editat) Buzz! Permiteti sa mai spun ceva?... - N-am auzit, dar se aplica regula acceptarii tacite. Am cam ramas in urma cu povestea si desi as fi vrut sa o continui, propun sa raminem putin in actualitate, nu de alta dar anumite episoade parca isi pierd culoarea cu trecerea timpului si ramin undeva nespuse, iar tema pare destul de incitanta: e vorba despre realitate si aparentza si despre neinfrinarea personajului principal. Mai bine zis despre mine si o desfrinata cu care sint in relatii destul de intime. Pe ce punem pariu ca nu stiti despre ce e vorba? Cu riscul de a-l dezamagi pe mortu', care poate-si freaca miinile pentru turnura mult asteptata a telenovelei am sa lamuresc lucrurile inca de la inceput. E vorba despre motocicleta mea care a ramas pentru a doua oara fara frine. Adica fara saboti. Circulind mai mult in oras, solicit cam mult sabotii fata si cum cu spatele frinez cam rar iata-ma din nou in situatia de fier pe fier, adica cu acel scirtiit care sa imi aduca aminte ca trebuie sa fac o comanda la firma, sa astept cca trei saptamini pina sa mi se aduca sabotii, s-o inchid pe mititica in beci si sa ma dau ca toata lumea cu conserva sau metrou'. Dar cum nu eram pregatit din punct de vedere psihologic la o astfel de tristetze, ma pregatesc sa o iau vineri dis de dimineata, adica pe la vreo noua pe urmele unor frine locale. Imi pregatesc cojoacele, ma incaltosez cu cizmele, imi trag cagula peste figura, trag casca pe teasta (trebuie sa va spun ca am un echipament de piele neagra si o casca usor argintie) si cu putina imaginatie si nebagare de seama aduc cu imaginea unui politist mai ales ca acum bintuie unii strazile calare pe niste cioparase negre, care desi sint alta marca, seamana cu al meu. La toate astea daca mai adaugi si o vesta reflectorizanta, ditr-aceea care se vinde oamenilor muncii ai strazilor la ACR (e vorba de soferi, vatmani si probabil motociclisti), atunci problema devine acuta - iti trebuie putin discernamint de specialitate ca sa nu cazi in plasa confuziei - un politist contrafacut; cu atit mai mult cu cit baticutul cu capete de mort de la gitul politistului ar putea sa tradeze falsul , daca nu ar fi atit de discret vizibil. Si ar mai fi un indiciu - orizontalitatea dungilor reflectorizante, asemanatoare cu a celor care trudesc la drumuri si poduri sau a celor de la salubritate. Ar fi multe de adaugat despre semiotica, acuratetea perceptiei semnelor si semantica atasata, dar pe scurt asta era situatia - aratam ca un politist - si unul destul de sever daca mai puneti la socoteala si sobrietatea care ma caracterizeaza si care este perfect deductibila din scrierile de fata. Astfel echipat, ma indrept catre service-ul sperantei mele. Ajung acolo, ma dezechipez un pic in vederea unei conversatii mai relaxate cu mecanicul, se lanseaza ipoteze, se dau niste telefoane - raspuns "n-avem da' o sa vina", si in final mi se traseaza o harta cu drumurile posibile pentru noi incercari. Preiau problema, organizez un graf al transportului de cost minim si etapa intii: Titulescu - Stefan Furtuna, etapa a doua in caz de esec:Stefan Furtuna- Ghencea, iar in cazul unui nou esec urma sa ma intorc abatut acasa si sa reiau procesul luni eventual cu alte adrese sau sa astept 10 zile - timpul minim care mi se oferise. Ce ma fac daca intre timp se strica si vremea? Nici nu vreau sa ma gindesc. O iau pe la gara, scap de niste camioane care ma tot inghesuiau, un tip ratacit in intesectie scapa de motocicleta mea si uite asa intr-o deplina armonie a traficului ajung la un stop. Las semaforul sa se inverzeasca, dupa care pornesc mai departe, fac stinga si hop la intersectia cu St Furtuna. Aici trag pe dreapta si incerc sa o urc peste o mica bordura. Cum nu prea paream a avea sanse din cauza unghiului defavorabil, si constient fiind ca risc sa terfelesc prestigiul organului prin cine stie ce manevra dubioasa, cobor de pe motocicleta, o urc pe trotuar si o parchez intre vreo doua masini si un stilp. Nu mai activez alarma - magazinul era vis a vis. Intru in magazin si intreb daca au piese de moto - nu aveau, dar ma intreaba ce vreau (era o vinzatoare amabila), ii zic de placute, ma intreaba ce marca e motoru, cauta intr-un catalog, si zice ca au. Eu completamente in deruta, credeam ca ma intrebase asa ca sa mai faca un pic de conversatie, doborita de farmecul meu personal. Cind colo chiar avea placute. Mi-a aratat chiar o poza sa ma intrebe daca le recunosc. Le-am recunoscut. Trec cu demnitate peste situatie, disimulez dezamagirea, printr-o mina vesela si astept sosirea placutelor,le platesc si plec. Ma grabeam sa ma intorc la service sa oblojesc ranile lu' mititica. Traversez si ma indrept spre motocicleta, unde doi tipi o studiau de zor. Pareau mai avizati. M-au intrebat de cit e. Le spun ca e de doi juma'.Mai glumim un pic si ma sui pe ea, pilotind-o incet , incet inapoi, ca sa ies dintre masini si stilp. Ajunsesem paralel cu bordura. Stopul era rosu. O masina opreste la stop in dreptul meu. Geamul din dreapta se deschide si doua fetze latesc catre mine un zimbet complice. Era o doamna care statea pe locul din dreapta si probabil sotul ei care era la volan. Doua perechi de priviri pline de speranta ma fixau cu insistenta. Si intr-un glas, rezultatul convietuirii armonioase de decenii spusera: Domnule ati vazut cum sint oprite masinile alea - si imi indica printr-un gest directia cu pricina. Eu le raspund prompt: "??". Ei insista: "E posibil domne sa le opreasca in halul asta!" Eu nu zic nimic, dar expresivitatea mea se adinceste:"????" Dialogul se petrecea sub restrictia timpului necesar schimbarii culorii semaforului. Incerc sa-mi dau seama ce vor. Ma cuprinde deodata acea frenezie specifica momentelor decisive din viata unui om aflat in fata presiunii timpului si unei necesitati impetuaose de iluminare. O furtuna neuronala ma cuprinde, fiecare coltisor al trupului meu participa la actiune - gindeam cu tot trupu' ; pina si cizmele erau angrenate in proces. Si deodata o lumina consistenta imi traverseaza trupul, aducind cu sine acea intelegere totala, specifica persoanelor alese: M-am prins. Aveam in fata ochilor Opinia Publica in persoana - care-si manifesta revolta ca niste masini erau parcate aiurea in Bucuresti. Ma uit la ei - patria e salvata cu astfel de cetateni devotati. Iar eu reprezentam autoritatea comunitara chemata sa coaguleze devotamentul cetatenilor ei. Ma uit spre vesta, in ideea sa lamuresc lucrurile, dar dezamagirea pe care urma sa o provoc la aflarea adevarului ma opreste. Atita daruire merita o speranta consolidata de actiunea decisiva a puterii locale. Vom lua masuri - lezic, intorcind usor capul spre locul infractiunii. M-am desprins, profitand de culoarea rosie a semaforului, ca sa-mi gasesc un loc mai confortabil in linia intii. Am navigat pina service strabatut de sentimente inaltatoare, ridicate pe culmi de nebanuit si am exersat senzatia de putere, decizie si utiltate, reconfortat de viziunea despre viitorul comunitatii. Dupa vreo juma' de ora aveam si placute noi. Iata o zi implinita din viata de motociclist; adica din viata de zi cu zi. Editat Octombrie 30, 2005 de conserva Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
v-twin Postat Octombrie 30, 2005 Share Postat Octombrie 30, 2005 Domnule conserva, daca Optinia Publica si-a inaintat nemultumirile dumneavoastra, e clar, trebuie sa va urmam. Puneti de-o MISA, ceva? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dead_man_walking Postat Octombrie 31, 2005 Share Postat Octombrie 31, 2005 inca tzin topicu sub urmarire, chiar shi din internet cafe!!! nea conserva sa avetzi inspiratzie shi la anu printez eu povestea shi ma duc cu ea in dintzi la un editor --- DIN CICLUL NEA CONSERVA ADOARME COPII Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
conserva Postat Noiembrie 12, 2005 Autor Share Postat Noiembrie 12, 2005 Mi-am tras sirme la domitzil! Mi-am gasit de lucru. M-am impaduchiat instant si mi-am petrecut vreo doua zile instalind si dezinstalind sistemul de operare si alte produse mai mult sau mai putin licentiate. Sa-ti treaca tot cheful de povesti. Azi mi s-a pus pata pe placa video, cica are iesire in TV. Hai sa vadem cum? Ma uit la TV - nu avea nici o gaura potrivita pentru ce mufe avem eu. Dau un telefon pentru desteptare - aflu ca TV-urile au o mufa EUROSKART (parca asa ceva), care e mai putin vizibila. Inspectez mai atent scula si gasesc, intr-un tirziu o chestie care semana cu specificatiile primite la telefon. Da de unde fac rost de mufa si cablu care sa se potriveasca?....Din nou telefon - de la Cora sau alt magazin - mi se spune. Numai bine, mai imi iau si ceva de-ale gurii, deci imbinam necesarul cu utilul si cu conserva (nu maninc numai conserve - era vorba despre mijlocul de locomotie asociat deplasarii si de initiatorul actiunii (cam multe conotatii pentru un singur cuvint)). Deci ma sui in conserva si descind la magazin. Il devalizez - adica iau ceve de haleala, dar nu inainte de a-mi lua un cablu de legatura intre placa grafica si TV. Credeam ca-i simplu - bagi cablul si deschizi TV. Ei as. E mai complicat decit sa conduci o motocicleta. Din nou telefon- apasa pe AV din telecomanda si vezi cum te descurci cu setarile pt placa. Da-i la click-uri pina am ametit, etc., etc... M-am dus si la omul acasa ca poate o scoatem - am scos-o cit de cit dar la mine tot nu merge. O fi TV-ul, o fi mufa, or mai fi ceva setari de facut? La urma urmei ce-mi trebuie TV la calculator?, mai bine mai scriu si eu ceva pe aici ca trece vremea si vine iarna si nu mai vezi roata de motociclisti. Mai ales cind poate la capat de sirma te asteapta mortu' si nu poate sa adoarma neleganat? Hai sa le incercam un pic ( - sirmele). Dimineata am testat efectul calorimetric al frecarii aerului rece de o conserva calare. Adica am sporit agitatia termica a citorva molecule de aer, in speranta ca o sa se incalzeasca atmosfera si o sa inceapa sa misune motociclistii. Nu prea misunau in schimb mi-au cam inghetat minile pe manetele care pareau facute special ca sa ia toata caldura din om. Semne de toamna. Mai sunt citeva luni si incepe sezonul, ala de moto, caci ala de povesti a cam ramas in urma. Am fost desincronizat cu perfidie si rea vointa. Dar lasa ca poate recuperam ceva. O sa va spun acum o istorioara scurta de sezon, legata si de noul meu look, de organ al ordinii si diciplinei, special creat pentru linistea dumneavoastra. Intr-una din serile mai racoroase, o iau asa pe la vreo 12 intr-o plimbare neprogramata, dar utila pentru mentinerea tonusului. Nu v-am spus ca una din obsesiile mele este ca ma voi scula intr-o dimineata si voi constata ca nu mai stiu sa merg cu motorul, iar ca un tip prevenitor, ce-mi zic? Hai mai baga o tura sa vezi cum merge motorulasul pe racitura, ca te-ai copt destul asta vara. Ma ambalez in toate cele si pornesc la drum. Dau niste ture pe ici pe colo, dar busola imi zice scurt:DN1. Hai sa mai vedem ce e cu pasajul de la Otopeni. Mi-am luat si manusile alea din material impermeabil, care sunt destul de calduroase, dar par un pic incomode la frecusul in oras al clapetelor, si da-te-n Kisseleff si asa mai departe. Pe la podul Baneasa unde e un stop, opresc si eu ca tot civilu, pentru ca nu ma dau pe rosu decit in circumstante foarte rare si oricum nu era cazul - iesisem la o plimbareala de control. In stinga mea opreste un taxi si de la geamul din dreapta se iteste un tip cam galagios care vroia sa para mai beat decit era. Si in acea stare de euforie exagerata, in mod evident stimulata de prezenta unui organ calare, ce parea destul de blazat si prea putin vigilent, tipul incepe sa emita niste sunete bizare, care dupa unele decodificari atente in pauza de la stop, mi s-au relevat a fi un fel de cintare, care in cuvinte simple - mi se adresa. Totul se reducea la un fel de refren . Cuvintele erau doara astea: "Am baut si nu sint la volan" - cuvinte care spuse in linistea habitaclului masinii ar fi murit pentru eternitate neluate in seama de nimeni. Dar ele erau cintate pe niste note mai mult decit ambiguie, cu o voce plina de entuziasm, de catre un individ iesit pe jumatate pe geamul din dreapta taxi-ului. Am incercat sa-i inteleg mesajul. Era genul acela de infractor care dadea un mesaj imputernicitului, ca nu a fost inca prins si ca lupta continua. Voia s-mi spuna ca sfideaza legile si eu n-am fost in stare sa-l prind pina acum si spera el, nici de acum inainte. Am dat din cap spre el cu ingaduinta care insemna si un avertisment. "Mai vedem noi". Am demarat la "verde" si l-am lasat sa-si termine cintarea in mez de noapte. O iau mai departe si trec de Otopeni. Ma opresc intr-o parcare sa ma incalzesc putin sa fumez o tigara si sa ma decid daca e de ajuns pentru o plimbare de seara. Eram intr-o parcare de unde aveam o vizibilitate destul de buna a ambelor sensuri si ma gindeam ca as putea sa intorc acolo, daca ma decid. Circulatia era destul de rarefiata; erau chiar momente in care nu se zarea nici o masina din nici un sens. Cum stateam eu acolo in cautarea deciziei, apare o masina venind dinspre Bucuresti, adica din acelasi sens cu mine. Trage spre parcare apropiindu-se de mine in mod evident. Geamul din dreapta se deschide, si apare un chip surizator, iar in planul doi se zareste si soferul. Unul din ei ma intreaba: Spre Bucuresti? Eu care functionez in viata de zi cu zi dupa o logica d-aia timpita - adica bivalenta, care se traduce prin da sau nu ii livrez o asertiune de mare valoare cognitiva: "Pai d-acolo veniti". "Stim asta dar vroiam sa stim daca s-ar putea...". Eram in fata unui adevarat test de integritate morala. Personajele nu numai ca vroiau sa comita aceeasi contraventie pe care ma gindeam sa o comit si eu, dar mai vroiau si binecuvintarea organului. Eram putin contrariat de asa indrazneala si m-am uitat cercetator in ambele directii. Nu venea nici o masina. Hai treceti le-am zis, nereusind sa ascund o urma de dojana. Asta m-a facut sa ma decid. O sa merg mai departe si o sa intorc mai incolo. Pe drum m-am gindit ce complexa e viata de militian. Cite presiuni se execita asupra sa, cu cit de mult discernamint trebuie sa fie dotat. La cite framintari este supus. Si cind te gindesti ca aici pe forum, sunt unii care pretind acestora un comportament ca lacrima. Este oare posibil? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Leusor Postat Noiembrie 12, 2005 Share Postat Noiembrie 12, 2005 Pe drum m-am gindit ce complexa e viata de militian. Cite presiuni se execita asupra sa, cu cit de mult discernamint trebuie sa fie dotat. La cite framintari este supus. Si cind te gindesti ca aici pe forum, sunt unii care pretind acestora un comportament ca lacrima. Este oare posibil? Super pasaj. Eu insa incep sa imi pun o problema care devine tot mai vizibila: in curand vei fi pus in situatia de a alege dintre doua bune (ca sa nu zic rele): scriitor sau ... militean? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.