America, California, San Francisco - Los Angeles

[pamu]

Nu v-am uitat, insa am inaintat actele pentru deschiderea firmei si umblu toata ziua dupa clienti. Miercuri am examen pentru CE.. varu` cu licenta.. Chiar acum am intrat pe net ca am de trimis niste schite la proiectant.

 

Totul este bine cand se termina cu o bere Spor!

Omule am ramas fara cuvinte, super aventura, chiar ca visul multora dintre noi .......... Dupa ce ti-am citit povestea ma simt ca dupa cititul unei carti( intr-o viata anterioara cred ca ai fost scriitor) . Stau foarte prost cu rabdarea dar o data ce am inceput sa citesc ceea ce ai postat mi-a fost greu sa ma mai opresc( dupa toata asta am nevoie de visine,am ochii rosii precum pestele proaspat) . Felicitarile mele pentru ambitie si curaj.

Mesaj completat

Omule am ramas fara cuvinte, super aventura, chiar ca visul multora dintre noi .......... Dupa ce ti-am citit povestea ma simt ca dupa cititul unei carti( intr-o viata anterioara cred ca ai fost scriitor) . Stau foarte prost cu rabdarea dar o data ce am inceput sa citesc ceea ce ai postat mi-a fost greu sa ma mai opresc( dupa toata asta am nevoie de visine,am ochii rosii precum pestele proaspat) . Felicitarile mele pentru ambitie si curaj.

[TETEA.]

Hai letgo! Aduna-te si rupe-te de Romania pentru cateva ore, poarta-ne din nou cu tine prin Tara Fagaduintei!

[letgo]

1. Rog baietii si fetele care asteptau cu sufletul la gura continuarea sa ma ierte ca vin asa tarziu.

2. V-am zis ca nu va uit!

3. Drumul s-a terminat, dar aventura continua

 

Cateva strazi amestecate si o pauza cu search pe gps m-au ajutat sa ajung in locul in care totul se sfarsea: Golden Gate bridge... FINISH LINE! Cand l-am vazut, am simtit un fior in piept. Era plin de lumini, si formele lui imi pareau cunoscute, probabil din vreun film care era pe la TV cand eram pici. Un sentiment ciudat de multumire si de incredere in acelasi timp ma tinea cu spatele drept si pieptul in fata in timp ce traversam glorios imensul pod. Mergeam incet, vrand parca sa storc fiecare picatura din victorie si sa o fac atat de lunga pe cat posibil. Am luat prima dreapta, spre view point. Se vedea nemaipomenit orasul plin de lumini si de viata, iar podul din dreapta peisajului peste care tocmai trecusem era acum un simbol al unei aventuri traite din plin. Traversasem totusi un continent.. si nu oricare.

 

Rupt deja de calatoria pe care cu minute in urma o sfarsisem, priveam podul. Parca statea acolo de secole, fara ca nimeni si nimic sa ii renege suprematia. Satisfactia inca mocnea proaspat in mine si inca nu ma lasam sa ma gandesc la noaptea care incepuse sau la motocicleta pe care trebuia sa o vand, viza care imi expirase deja, banii care mai erau doar pentru 3 – 4 zile de viata in saracie. Era prea frumos momentul pentru asemenea ganduri si noaptea prea linistita.

Desi mi-a placut la nebunie, nu a fost intocmai usor cum poate unii tind sa creada citind randurile de poveste. In cele 3 saptamani am tras mai mult frig decat in 25 de ani de viata, foamea s-a tinut scai de mine si la un moment dat o mai simteam numai dupa ceas cand vedeam cat de multe ore trecusera de la ultimul sandwich, ramasesem fara bani si eram singur pe un continent pe care nu ma cunosteam decat pe mine. Insa a meritat fiecare secunda de frig, fiecare minut de foame, fiecare cent cheltuit si fiecare suta de metri facuta cu inima cat un purice. JUR ca as mai face-o inca o data si JUR ca nu mi-ar parea rau daca as avea placerea ca aventura sa imi fie sporita de hoti, lipsuri sau alte greutati.

Nici atunci si nici in zilele ce au urmat nu am realizat de-a dreptul ce reusisem sa fac. Stiam doar ca sunt acolo si ca timpul scurs in acele momente e de partea mea, pentru ca imi gustam satisfactia: A fost o experienta superba, traita din plin, la care visam de pusti insa pe care mi-am dorit-o cu intensitate din februarie acelasi an pe cand priveam cu ochi flamanzi hartile google si imaginile superbe din Death Valley visand cu ochii deschisi la ziua in care o sa-i framant praful sub talpi. Foarte multe aspecte nici nu visam sa fie atat de bune. De exemplu motocicleta: era exact ce vedeam in minte cand ma gandeam la cum mi-ar placea sa arate aventura mea de cealalta parte a lumii: un cruiser pur-sange negru, cu leather-throttles si saddlebags. Casca: neagra, cu fata goala sa musc din vant. Echipamentul negru din piele, etc, etc, etc. Dar extenuarea si foamea nu m-au lasat prea mult sa ma gandesc la spirit, asa ca am incalecat si am plecat mai departe sa caut un motel. Aveam inca vreo 200 de dolari si mi-am zis sa ma rasfat cu un motel ieftin. Era tarziu, cam 22:00 si eram in San Francisco, un oras imens, cu lume nu la fel de amabila ca prin provincie, cu indivizi dubiosi prin benzinarii si aveam o nevoie acuta de un pat, o mancare si un dus fierbinte. Cu fata arsa de soare mi-am facut cateva poze si am plecat la drum.

Din nou ma simteam ca acasa in traficul lejer de noapte. Curbe mult inclinate lateral, autostrada, farul, asfaltul si nesfarsitul dulce duduit al tobelor care ma iubeau la fel de mult ca in nesfarsitele nopti geroase spre Niagara. Am mers putin si am simtit ca nu sunt in directia buna, asa ca am tras in prima parcare sa imi limpezesc mintea obosita de atatea linii discontinue. Parcarea era goala. Habar nu aveam unde urma sa imi petrec noaptea, insa nici nu imi pasa. Am mai zabovit si acolo cateva minute si am vorbit cu cei de acasa cateva minute anuntandu-le victoria Nu simteam un gol in stomac asa cum ma gandeam ca o sa fie, nici macar nu eram emotionat prea tare. Ma gandeam in acel moment la aventura care tocmai urma sa se termine si la faptul ca am facut-o in felul meu, exact cum mi-a poftit inima, fara constrangeri de niciun fel. Eram multumit.

Eram cu talpile pe coasta de vest si asta conta cel mai mult. Nu stiam ce urmeaza si nici incotro o sa ma indrept. Eram putin pierdut in ganduri, si am stat asa ceva vreme pana cand am vazut 2 masini de politie parcate sub autostrada, intr-un loc putin circulat. Initial nu m-am gandit prea mult: Am dat cheie, mi-am pus casca si am pornit spre ei sa ii intreb de un motel si sa mai fac si eu conversatie ca mi se inclestase gura de atatea ore de singuratate. Cand m-am apropiat mi-a trecut prin minte ca ar putea face afaceri murdare si era nasol daca eram martor, sau ca nu sunt bine-venit mai ales pentru faptul ca politistii oprisera intr-o parcare sub autostrada pentru cine stie ce motive dubioase, etc. Pentru o secunda mi-a fulgerat gandul ca nu e ok ca ma indrept catre ei. Insa am ajuns aproape de ei, mi-am scos casca si am oprit motorul sub privirile atente si coplesitoare ale celor 4 politisti care isi serveau cafeaua de la inceputul turei de noapte. Am intrat in vorba cu ei, asa cum o facusem pe tot parcursul calatoriei cu orice fel de oameni intalneam in cale si, cu mult curaj si dezinvoltura, am intrebat in ce zona ma aflu si cam unde as gasi un motel de preferat mai ieftin. In primele 2 – 3 minute simteam o indoiala categorica in ochii tuturor. Ma priveau ca pe un potential infractor, mai ales ca le invadasem spatiul cu atata tupeu si eram imbracat in negru, cu fata trasa (sau mai bine zis fara falci) si ars de soare – fata de criminal in serie. Dupa cateva replici la schimb si-au mai calmat spiritele si am intrat in vorba mai colocvial. Deja ii intrebam de preturi la motociclete si cam in cat timp o vand daca o dau cu 1000$. Actele nici vorba sa mi le controleze. La sfarsit le-am multumit pentru amabilitate si mi-am vazut de drum la fel de sigur pe mine si urmandu-mi drumul meu. Poate nu era ceva obisnuit ca lumea sa intre in vorba cu ei doar pentru asemenea conversatii – ma gandeam atunci. Nici acum nu reusesc sa imi dau seama de ce ma priveau atat de insistent vrand parca sa imi demonteze orice intentie ascunsa. Nu am zabovit multa vreme pe acolo ca noaptea isi intra in drepturi si oricat eram eu de viteaz, simteam un somn greu care ma pandeste de cateva zile. M-am uitat putin pe harta, am iesit la autostrada si m-am incurcat putin pe acolo pret de o jumatate de ceas, dupa care am prins drumul spre Golden Gate National Recreation Area.

Dupa o usoara stanga, un semafor verde mi-a permis intrarea in tunelul lung, de o singura banda, care intra in rezonanta la turatia motorului si care ma ducea parca spre alta lume, mai pura: parcul de la nord de pod. Parea construit de zeci de ani de arhitecti renumiti, in urma unei munci titanice. Peretii gri din beton erau hotarati, iar capatul parea foarte mic si indepartat. Constructia in sine nu parea chiar atat de granda, insa lungimea tunelului si tot pamantul sub care ma aflam ma facea sa ma simt atat de neimportant si usor de strivit.. Era aproape de miezul noptii si cu cat mergeam mai departe, cu atat epuizarea si frigul puneau stapanire pe mine. Era de inteles, facusem de dimineata multi km cu ochii in soare (mergeam spre vest), gonind ca un haiduc pe murgul lui negru pur-sange prin curbele care coborau din Sierra Nevada spre Oceanul Pacific. Mainile reci pana la os ma adormeau parca si mai mult. Cum am trecut de tunel, un intuneric adanc mi-a stropit fiori de gheata pe sira spinarii. O ceata usoara plutea straniu pe raza farului, si frigul era parca mai puternic decat de cealalta parte a dealului. Linistea era rege acolo, iar negrul din jur nu-mi dadea de ales decat sa privesc doar inainte si sa merg spre acolo. Pentru prima oara imi era frica de necunoscutul din jur si de intunericul care ma cuprindea pana la oase. Parca imi pierdeam orice concentrare, iar speranta se ridica din mintea mea precum caldura de pe motorul fierbinte. Stranie traire! Frica ma strangea in spate si frigul ma chinuia pana la rugaminti, dar un curaj care parca nu-si avea locul acolo ma indemna sa am incredere in drum. 8000 de km cat am facut de la un Ocean la altul nu am trait acel sentiment de incredere in drum. Parca din indoiala si epuizarea care isi infipsera coltii in mine, deodata s-a luminat totul cand mi-am spus “Am incredere in drum, ma duce el undeva”. Parca a inceput sa imi tina si de cald asfaltul in care acum aveam incredere. Totul a prins din nou culoare si atentia imi era din nou la placerea inclinarii line cu cruiserul prin curbe. Noaptea o iubesc de cand ma stiu, insa noptile din aventura asta le-am trait mai din plin decat pe oricare. Iar eram doar eu, farul si asfaltul impotriva intunericului din jur care dadea atata savoare calariei. Nu am mai mers mult si am trecut un pod, am coborat o vale mica si am ajuns intr-o parcare. Nisip, liniste de mormant si apa. Atata apa incat vuiau valurile pe plaja intinsa sfasiind linistea noptii. Era oceanul acolo. Oceanul Pacific!

[throttle]

felicitari!!

asa poveste, asa om, asa calatorie.... rar!

 

superb mod de a incepe "motocicleala", primii tai 8.000 de km pe motocicleta traversand Statele!

unii isi fac planuri..... altii isi traiesc viata!

 

Asteptam episodul despartii de Murgu'

 

[letgo]

Iar eram doar eu, farul si asfaltul impotriva intunericului din jur care dadea atata savoare calariei. Nu am mai mers mult si am trecut un pod, am coborat o vale mica si am ajuns intr-o parcare. Nisip, liniste de mormant si apa. Atata apa incat vuiau valurile pe plaja intinsa sfasiind linistea noptii. Era oceanul acolo. Oceanul Pacific!

 

Am ajuns! Asta era adevaratul finish line. Cel putin asa l-am simtit la momentul ala. Eram la cativa metri de apa pe care puneam degetul pe glob cand eram in clasa a 5-a mirandu-ma de suprafata enorma a celui mai pasnic ocean. Cand am plecat de pe Cape Cod – Massachusetts am mers intai pe plaja Atlanticului si am privit cum isi trage sufletul tarandu-se pe nisipul plajei. Atunci mi-am zis ca trebuie sa vad si Pacificul, sa ii trimit vorbele de duh nerostite de fratele lui de peste uscat. Un fior greu de explicat mi se plimba prin tot corpul si imi facea pielea de gaina de parca as fi castigat nu stiu ce razboi de asuprire. M-am mai uitat o data: Un imens intuneric era in zare, insa valurile se aratau cate putin de la luna. Vuietul prietenos m-a cuprins tot si m-a linistit. Era momentul in care imi dusesem la capat misiunea si in care puteam sa rasuflu multumit. La pod am terminat fizic aventura peste continent, insa Oceanul mi-a dat linistea izbandei. Spiritul imi ardea incins pana atunci, insa nu mi-am dat seama decat dupa cele 5 minute de privit in zare pustiul negru de apa si intuneric.

 

M-am intors la murg si i-am zis, parca cu greu acceptand in sinea mea: Trebuie sa te vand.. El statea linistit si zambitor, dornic inca de aventura in pozitia lui vesnic tanara si parca neintelegand ce tocmai i-am spus. Imi dadea fiori de inca un inceput. Numai cat ii vedeam cromul in lumina slaba de luna cum luceste cuminte si plin de entuziasm imi venea sa il incalec si sa il calaresc pana la rasarit oriunde m-ar fi dus drumul, fara sa imi pese de nimeni si de nimic. Nu conta ce urmeaza in urmatoarea zi, cati bani mai am pentru benzina sau cand trebuie sa ma intorc acasa. Viza nu mai exista, eram stapan pe pamanturile peste care imi trecusem glorios gumele DUNLOP. Cateodata inca ma incearca fiorul acela, in care sunt rege peste pustietate, linistea imi e amanta, noaptea plapuma si frigul speranta. Insa nu mai e la fel.. Lipseste murgu`…

 

Am incalecat plin de regret ca timpul se intoarce impotriva mea odata cu serenitatea pe care mi`a dat`o oceanul si am plecat vagabond in noapte. Ca sa revin la cele lumesti am trecut in nou pe sub tunel, am mers in Sausalito (un orasel superb din zona San Francisco Bay) sa imi caut un motel. Ma gandeam ca sunt preturi ceva mai mici din moment ce nu sunt in orasul mare. Am scos GPS-ul pe care deja nu il mai foloseam de ceva vreme si am inceput sa caut. Prima locatie: motel pe GPS, scara de bloc (bloc-vila cu apartamente, cam la 2 etaje si acoperit cu tigla. Genul de zona foarte linistita, curata, cu lume civilizata, cu vedere superba spre Bay). Categoric, nicio firma luminoasa. A doua locatie, la fel, inexistenta. M-am mai invartit putin si m-am uitat cateva minute pe harta. Harta e sfanta! mi-am zis. Am vazut 2 campinguri in Zona de Recreere prin care tocmai trecusem cu minute in urma, asa ca am luat-o inapoi spre tunel. Acelasi sentiment de respect l-am avut pentru grandul din piatra, doar ca acum eram mai de-al locului. Am mers foarte atent pana am ajuns din nou la plaja. Niciun camping! Dupa ce-am mai zabovit nitel privind oceanul (pur si simplu nu te saturi de el, e atat de frumos incat iti rapeste tot timpul cand il vezi cateva minute sa te umple de liniste), am mers inapoi spre tunel, la fel, foarte atent. Iar nimic..

 

Era o stanca masiva pe marginea drumului, destul de aproape de plaja (la cateva sute de metri pe drum), langa care m-am gandit ca ar tine dos daca ar fi sa intind cortul. Era trecut de miez de noapte, si nu gasisem niciun motel. Deja mi-am zis: Ce rost are sa platesc o camera de motel pentru cateva ore de somn chinuit? Mai bine dorm inca o noapte la cort si maine ma cazez, fac un dus fierbinte si ma umanizez la loc. Trebuie sa va amintesc faptul ca ultima noapte o dormisem in cort, in Valea Sperantei, la -5 grade celsius si speram ca urmatoarea sa fie undeva la cald, cu o plapuma groasa sau macar cu o patura sanatoasa si fara vant care sa iti inghete suflul si simtirile. Dar cum calculele de acasa sunt doar de acasa, m-am hotarat sa dorm la adapostul stancii.

 

M-am oprit, am pus farul pe stanca si am coborat. Pe jos doar nisip si piatra. Mai cadeau pietre de marimea pumnului de pe creasta de 8 metri inaltime cu pereti verticali. Se vedea zona in care cadeau prima data, si apoi se rostogoleau spre asfalt. M-am uitat bine si am calculat, am strans pietroaiele de pe locul drept si am desfacut cortul. Cand m-am instalat era dela 2:30 dimineata. Sacul de dormit, izoprenul subtire si tricourile din bagaj nu reuseau sa tina ascutisul pietrelor de dedesubt. Le simteam cum imi intra printre coaste si nu-mi dau pace. M-am mai rasucit, am mai scos vreo 2 pietricele de sub cort, m-am asezat intr-un final. Vantul de la usa cortului si frigul de dedesubt, superba muzica a valurilor ma incanta dar nu ma lasa sa adorm.. Inca vreo cateva ore de somn chinuit.. si m-am stins.

 

6:15 – o masina trece pe asfalt spre plaja

6:20 – a doua masina

6:30 – a treia masina: faruri… cauciuc pe pietris, faruri pe usa cortului, motor oprit. Am inghetat. Inca intuneric, abia zorii zilei. Lanterna in usa cortului.

Am sarit ca de pe jar sa ma imbrac si sa trag fermoarul la cort. Cu greu am gasit blugii si i-am tras pe mine peste cealalta pereche de pantaloni, si tinandu-ma cu o mana de ochi din cauza lanternei, am cerut scuze ca am iesit descheiat la blugi sa ii imbrac afara cum se cuvine.

 

Masina de politie. Am inghetat de tot.

 

Good Morning! A zis doamna de 1,70, spre atletica, cu o privire hotarata tintita de sub palaria de ranger. M-a luat putin la rost pentru ca mi-am intins cortul intr-un parc national. I-am explicat ca am ajuns la 2:30 si ca am cautat de cateva ori unul din cele 2 campinguri de pe harta, insa nu am gasit niciunul din ele. Actele la control: Permis, Pasaport, Certificat murg. Cum I le-am inmanat cu mana intinsa fara emotie si cu iz de om cinstit mi-a zis sa strang cortul si a intrat in masina.

 

Masina nu era de politie, era de rangeri (daca sunt care nu stiu ce sunt rangerii: un fel de padurari-politisti care au in jurisdictie zone impadurite, parcuri, etc si se ocupa de paza padurii, vanatului si in cazul de fata si de circulatie, emigranti, etc). M-am mai trezit putin, mi-am tras fermoarul la blugi, mi-am asezat putin geaca si am inceput sa strang cortul. Nici nu am terminat de strans bagajul din cort ca a si aparut.

 

A urmat o conversatie onesta, in care am avut norocul sa reusesc sa ii dau garda jos ca sa discutam ca de la om la om. Dupa ce i-am explicat ca abia am ajuns in San Francisco si ca nu am gasit campingurile de pe harta m-a intrebat ce planuri am in zona. Am explicat in cateva cuvinte ca urmeaza sa vand frumoasa neagra si sa plec inapoi in tara. Mi-a inmanat actele si mi-a dar niste pliante a campingurilor din zona, mi-a spus cum ajung la info-center si la un Hostel din zona. (Hostel – un hotel ieftin in care sunt camere cu cate 6 – 8 paturi si la care in general merg oamenii cu venituri mici sau cei care nu sunt pretentiosi. Explic pentru ca nici eu nu am stiut pana vara trecuta).

Zambetul rangerului care pana atunci a fost serios mi-a dat siguranta pe care o miroseam de cateva minute. Mi-a urat o zi buna si dusa a fost.

 

Am asteptat pe plaja pana s-a facut aproape de 9 si am mers la Info-Center. Asteptand in parcare imi faceam planuri cum sa vand motocicleta. Deja eram cu texte in minte, in caz ca ma intreaba ceva cumparatorul sa stiu ce sa spun, in caz ca imi ofera un pret sa stiu cum sa raspund, etc. Pana sa deschida, am mai sters motocicleta de praf, m-am mai uitat pe la ea, la ulei, la roti.. Am desfacut cutia cu sigurante care avea si una de rezerva si am schimbat-o pe cea de la turometru. Habar n`aveam ce fac, dar am sperat ca o sa mearga si mi-a iesit. Am trecut America fara turometru functionabil, si acum, ca sa o vand l-am reparat. Traiam cu sentimentul neplacut ca o sa imi ceara sa scad la pret ca nu merge turometrul, insa cand l-am vazut cum fuge in sus cand pisc mansonul mi s-a umplut inima de bucurie. Cum am pus capacul la loc am si vazut cum vine lumea la servici. Am intrat acolo, i-am intrebat unde sunt si cum ajung in diverse locuri. Ba chiar i-am rugat sa imi dea si numarul de telefon de la reprezentanta Honda din San Francisco si locatia lor. Am primit o harta printata cu locatia facuta din pix si o explicatie foarte bine punctata cu detalii. De acolo am mers direct la Hostel. Cazari se faceau numai dupa ora 15, insa dupa o simpla rugaminte mi-au dat voie sa las acolo tot bagajul (cort, izopren, canistra de benzina, geanta cu haine). Rucsacul l-am pastrat sa cumpar ceva de mancare. Internet al naibii de scump: vreo 5$ ora daca tin bine minte. Am pus anunt cu poze pe craigslist cu moto de vanzare - 1600$

 

Soarele era sus pe cer si primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg spre nord, pe Highway 1. E prea greu sa surprind in cuvinte cat de frumoasa este zona, asa ca mai pun niste poze sa va bucurati si voi. Toata ziua m-am bucurat de soare, ocean, liniste si un asfalt superb chiar pe coasta. Eram in California.

 

 

Am colindat cateva zeci de kilometri pe coasta oceanului pana dupa-amiaza cand mi-am zis ca ar fi cazul sa ma intorc inapoi. Intre timp am ajuns intr-un orasel mic aproape de coasta, cu lume linistita si primitoare, in care am gasit o librarie (acces gratuit la internet) unde am mai modificat putin postul de pe site. Mi-am mancat pranzul stand cu fundul pe niste baloti de paie intr-o parcare si am stat cu cineva de vorba. Se uita ciudat la mine initial, si am intrat in vorba sa ii arat ca nu sunt atat de dur si inabordabil pe cat ma vedeam in ochii lui. Din vorba in vorba mi-a povestit despre oraselul ala, despre bunicul lui care s-a asezat acolo si a intemeiat o familie, despre lume, despre festivalul care are loc in fiecare an acolo in zona parcarii si la care vine toata lumea si petrece pe balotii din paie. Am mancat o punga de vreo 300 g cu arahide in ciocolata cat am stat la povesti cu el. Sigur ca i-am povestit si cum am ajuns in State si am cumparat motocicleta, poveste de care eram mandru nevoie mare Sper sa nu ma repet sau sa fiu prea indulgent: Am intalnit in California numai oameni superbi. E o placere sa stai de vorba cu ei, cei simpli. Sunt niste oameni minunati.

 

In drum inapoi am lasat murgul sa zburde, mai ales ca acum nu-mi mai era la fel de frica de politie dupa ce am traversat atata amar de kilometri fara sa imi iau amenda pentru viteza. Asa frumos torcea prin curbe.. Asfalt bun, racoros si plin de umbra de la arborii inalti de pe margine, un vant aducea umezeala si racoare din larg, soarele era vesel si pofta de calarie maxima. Am trecut pe langa o rezervatie de Redwood trees pe care insa nu am avut timp sa o vizitez ca era tarziu, mi-am cumparat ceva de mancare in drum spre “casa” si am mers sa ma cazez. Prima zi a fost absolut superba. Seara inca nu ma sunase nimeni, nu era nimeni interesat de motocicleta. Urma ca urmatoarea zi sa fiu mai agresiv cu destinul si sa ii fortez mana putin.

 

Unde mai pui ca la cat sunt de vorbaret m-am pus la vorbe cu toate domnisoarele pe care le intalneam pe acolo. Nu am fost obraznic cu niciuna, pentru ca in zona aia imi parea sacru totul. Era de vis Hostelul ala. Arborii mari din jur ii dadeau un aer de cladire veche si demna, iar linistea care se pornea de la tunel si pana la plaja imi trezea fiori de respect adanc.

Si cum nu era povestea completa fara ea, la receptie am cunoscut domnisoara care era in tura de seara. O cheama Asia si e o printesa de fata. Caldura si dragostea din ochii ei m-au coplesit de la prima privire. Am intrat neaparat in vorba ca sa imi dau seama daca ma insel sau sa vad mai bine de unde atata seninatate. Au urmat cateva zeci de minute de explicatii prin bucatarie, scurt istoric al hostelului, prezentarea echipei dupa pozele cu fete strambacioase, si cand am ramas fara subiecte.. Mi-a povestit despre bunicul ei chinez de la care a mostenit veselia si dragostea de viata. Inca ma gandesc la ea.

 

 

Atasez poze. Ele stiu mai mult decat 1000 de cuvinte Enjoy!

[Raul.]

Ba... frumos povestit.

[MotoRocker]

om, foarte stranie chestie:

 

cand ma uitam la poza asta /index.php?...t&id=611277

 

... a inceput sa cante Scott McKenzie - If you're going to San Francisco in winamp... winamp care are in playlist peste 20.000 de melodii, pus pe shuffle

ce plm sa mai zic.

 

felicitari!

[cleiu]

In primil rand as dori sa te felicit pentru realizarea ta si apoi sa iti multumesc ca ai impartit cu noi aceste momente impresionante din viata ta,care ne-au intarit speranta ca visele pot fii implinite.

[wowgamer]

nu cred ca sunt multi ca tine

felicitari

Editat Iunie 26, 2010 de wowgamer

[DimmU]

frumoasa tura ai facut...cred ca fiecare de aici care a citit povestea ta a fost cu tine in tura...un vis devenit realitate...poate odata si odata o sa fac si eu o tura ca asta pe shadow-ul meu.felicitari si toate cele bune...

[raducu.]

Am un top 5 propriu al calatoriilor postate aici...toate pe locul 1.Iar asta a ta face parte dintre ele,chiar daca are final trist.

 

Nu stiu cum mi-a scapat pana acum,pt ca le citesc cam pe toate.Una peste alta,tocmai am impartasit-o pe la toti prietenii.

 

 

Cate zile ai mai stat pe coasta Pacificului? Cat ai luat pe motor?

 

 

PS: descopar totusi ca America nu e asa ieftina cum imi inchipuiam.Ba e muuult mai scumpa. 4 usd galonul de benzina...20 usd loc de cort...100 usd un motel/persoana...20 usd un mic dejun.

[letgo]

PS: descopar totusi ca America nu e asa ieftina cum imi inchipuiam.Ba e muuult mai scumpa. 4 usd galonul de benzina...20 usd loc de cort...100 usd un motel/persoana...20 usd un mic dejun.

 

America e ceva mai ieftina decat poate ai inteles din cele povestite de mine. Intr-adevar, in California erau preturi duble la benzina fata de cele de pe coasta de est (4,05 sau chiar 4,12 fata de 2,20 / galon). Dar all across am cumparat cu .. sa zicem in jur de 2,50 - 3,00$ per galon.

 

Locul de cort nu e 20. In Valea Sperantei am platit 25$, insa in rest cam 12 - 15. Poate pentru ca era in California.

 

Cel mai scump motel m-a costat putin sub 80$. 77 sau 78 sa fiu mai exact. Cel mai ieftin 25$ in sudul lacului Erie (de la Niagara spre S-V). Ca medie inclin sa spun 40$.

 

 

Iar in ceea ce priveste micul dejun.. No comment. A fost intr-adevar un dejun pe care l-am tinut minte.

 

 

 

 

Apropo,

Mesaj completat

Cel mai ieftin 25$ in sudul lacului Erie (de la Niagara spre S-V).

 

 

Defapt era vorba de Lake Michigan. Aproape de Chicago

[cip2006is]

vrem continuarea pls!

[xvs650]

Toata lumea asteapta.......

[letgo]

Ma baieti, sunt pe felie cu muncile si chiar nu am timp sa ma detasez. Dar promit ca o sa mai scriu ce a mai fost, chiar daca nu e plin de farmec la fel ca ce fu deja povestit. Aveti grija de voi si mergeti cu grija, ca multi nebuni gonesc liberi.

[cj17wow]

Acuma stii ce ? !!!!!!!! Daca tot am stat de pe la ora 21 pana acum la 1:14 sa citesc postul tau sa nu ma lasi in puii mei balta.

TOTI DE ACI vrem sa stim ce ai facut cu Murgu .

Una peste alta grozava plimbare dar si mai grozava povestirea.

Eu am lucrat ca sofer in Europa si mi-e pur si simplu rusine sa zic ca am calatorit.

 

 

Mai e ceva de zis ?

[mdm]

Ma baieti, sunt pe felie cu muncile si chiar nu am timp sa ma detasez. Dar promit ca o sa mai scriu ce a mai fost, chiar daca nu e plin de farmec la fel ca ce fu deja povestit. Aveti grija de voi si mergeti cu grija, ca multi nebuni gonesc liberi.

 

Am descoperit si io America, aici, dar e prezenta vesnica si eterna problema cu finalizarea scrierilor care-mi plac.

Lasa lenea si continua, ori te-ai ajuns si tu...

Editat Octombrie 8, 2010 de mdm

[cip2006is]

up!

[cj17wow]

up mai traiesti omule ? sau iar ai plecat pe meleaguri ?

Editat Noiembrie 22, 2010 de cj17wow

[cip2006is]

hai mosu cu continuarea!

[letgo]

Imi citesc randurile si incep sa imi aduc aminte. A trecut mai bine de 1 an de cand am inceput sa scriu si iata, inca nu am terminat. Iertare voua, celor care asteptati de multa vreme continuarea. Mult m-am plimbat si multe am facut de cand nu am trecut pe aici, insa nu am o aventura noua de povestit. Nu inca...

Si ca dupa o indelunga absenta de pe forum, ma intind somnoros pocnindu-mi oasele, imi trag scaunul mai bine si ma pun la scris..

 

 

In drum inapoi am lasat murgul sa zburde, mai ales ca acum nu-mi mai era la fel de frica de politie dupa ce am traversat atata amar de kilometri fara sa imi iau amenda pentru viteza. Asa frumos torcea prin curbe.. Asfalt bun, racoros si plin de umbra de la arborii inalti de pe margine, un vant aducea umezeala si racoare din larg, soarele era vesel si pofta de calarie maxima. Am trecut pe langa o rezervatie de Redwood trees pe care insa nu am avut timp sa o vizitez ca era tarziu, mi-am cumparat ceva de mancare in drum spre “casa” si am mers sa ma cazez. Prima zi a fost absolut superba. Seara inca nu ma sunase nimeni, nu era nimeni interesat de motocicleta. Urma ca urmatoarea zi sa fiu mai agresiv cu destinul si sa ii fortez mana putin.

 

Unde mai pui ca la cat sunt de vorbaret m-am pus la vorbe cu toate domnisoarele pe care le intalneam pe acolo. Nu am fost obraznic cu niciuna, pentru ca in zona aia imi parea sacru totul. Era de vis Hostelul ala. Arborii mari din jur ii dadeau un aer de cladire veche si demna, iar linistea care se pornea de la tunel si pana la plaja imi trezea fiori de respect adanc.

Si cum nu era povestea completa fara ea, la receptie am cunoscut domnisoara care era in tura de seara. O cheama Asia si e o printesa de fata. Caldura si dragostea din ochii ei m-au coplesit de la prima privire. Am intrat neaparat in vorba ca sa imi dau seama daca ma insel sau sa vad mai bine de unde atata seninatate. Au urmat cateva zeci de minute de explicatii prin bucatarie, scurt istoric al hostelului, prezentarea echipei dupa pozele cu fete strambacioase, si cand am ramas fara subiecte.. Mi-a povestit despre bunicul ei chinez de la care a mostenit veselia si dragostea de viata. Inca ma gandesc la ea.

 

Dis-de-dimineata, ciripitul dulce imi inveselea obrazul, iar gandul "hai! La drum!", pentru prima oara dupa atata vreme, nu ma mai ardea printre coaste. Leneveam linistit si impacat, invelit cu patura aspra pana in dinti si ma gandeam la cat era de misto ceea ce tocmai facusem. Era prima dimineata in care ma trezeam relaxat dupa dusul fierbinte de cu seara, cina calda si ceaiul dumnezeiesc, care mi-a fost alinare in atatea momente grele. Somnul imi era iar prieten, reumanizarea se producea vazand cu ochii.

Insa nu m-am putut bucura prea mult de zambetul larg, ca m-am trezit de-a binelea si fugit jos ca sa vad ce mesaje am primit de la potentialii clienti. Intru, click-click.. Anuntul la locul lui, e-mailul gol.. apeluri pierdute ZERO. Ptiu! Nu-i bine..

Cat mi-am facut ceva sa mananc si m-am pregatit de ziua mare pe care o aveam in gand, am primit un mesaj de la Chris. Ca ar fi interesat, ca i-ar placea sa o vada, ca e undeva departe. E de bine, imi zic - si țuști pe plaja ca acolo aveam semnal. Il sun pe baiat, imi zice ca e la nu stiu cati km si ca ar putea sa vina sa o vada, dar poate sa imi ofere numai 1000 $ ca e un (citez) "poor student". "Ma mai gandesc" ii spun, si raman pe plaja inca vreo cateva minute sa ma gandesc. Am calculat-o, am rascalculat-o.. M-am scotocit prin buzunare.. numai vreo 50$. Incepeam sa ma trezesc la cruda realitate. Oceanul de langa mine incepea incet sa dispara, plaja sa se ascunda in apa, si totul din jur sa se diminueze in timp ce banii, timpul scurt si celelalte probleme capatau importanta din ce in ce mai mare.

Dupa dejunul gustos mi-am luat rucsacul, geaca si cheile si-am plecat. Murgu ma astepta credincios, imbracat in negrul lui pur-sange. Incepea sa ma apese ceva mai tare faptul ca trebuia sa ne despartim, dar cum aventura era planuita sa aiba si un sfarsit.. am pupat cheia, i-am zis: "No hard feelings", si am plecat spre prima reprezentanta moto cu gand sa-l vand.

 

M-am gandit sa merg intai spre nord sa imi incerc norocul la shop-urile marcate pe harta. Trafic - nenorocire. 1-a stop, 1-a stop, 1-a stop. Nu a fost greu sa o gasesc pe prima, dar nu prea avea nici in clin nici in maneca a face cu motociclete second hand: Am intrat la Harley Davidson sa intru in vorba cu cineva sa imi fac o idee despre piata si pret, insa nu am scos prea multe de la tipul nitel bosumflat din cauza crizei care ii afecta business-ul. Mi-a dat totusi un numar de telefon si adresa de la o alta reprezentanta moto care era ceva mai la nord - Ducati. Inca vreo cativa km cu ochii in patru si am gasit locul in care aveam de ajuns. Motoare superbe, polisate, look inedit. Arata foarte rapciugos murgul meu - cateva zgarieturi, ceva suprafete oxidate.. Nu mai era tanar.

 

Mi-am luat inima in dinti si am rugat pe cineva sa o cheme pe fata la care m-a trimis tipul de la Harley. Era nitel ocupata cu niste acte si am asteptat-o vreo 20 de minute. Iar dupa ce a venit.. Mmm.. Mda.. Mnuuu.. Cîr că mîr. Ca n-au bani ca e criza si nu prea sunt interesati decat de motociclete care arata foarte bine. Dar daca vreau sa scap de ea poate sa imi dea vreo 200 de dolari M-am uitat la ea mirat de ce-a putut sa ii iasa din gura, am acceptat in sinea mea ca nu are rost sa ma complic si am pornit motorul multumindu-i pentru timpul acordat si oferta pe care - trebuie sa recunosc - mi-a facut-o!

 

Am pornit linistit spre oras (San Francisco), cu inima mahnita ca e posibil sa nu obtin 1200 de dolari cat aveam mare nevoie sa cumpar un laptop sor`mii si sa imi ajunga de drum inapoi pe coasta de est. Traficul era lejer spre sud si soarele era sus, amintindu-mi de desert, sute de km doar eu cu Murgu, arsurile de pe obraz de atata vant si soare si setea ingrozitoare care ma lovea cateodata. Si gandul mi s-a oprit la sete: am intrat in prima parcare, mi-am luat o sticla de suc si nu m-am lasat pana n-am uscat si ultima picatura. Asa da potol! Am mai stat, m-am mai invartit, m-am mai gandit, si m-am hotarat sa ii sun pe cei de la reprezentanta Honda din centrul orasului. Luasem numarul lor de la Info Center dimineata, dupa ce m-a prins doamna ranger Stiam ca pretul oferit va fi mult sub piata, dar era o varianta de vanzare rapida - de ce ma grabeam.. Biletul de avion inapoi spre Europa era deja amanat o data cam la 2 saptamani dupa data initiala si se apropia cu pasi grabiti ziua in care trebuia sa ma urc in avion pe cealalta parte a continentului, la vreo 4500 air km.

 

Ei bine.. i-am sunat. Era intr-adevar numarul de la reprezentanta Honda, intr-adevar faceau achizitii second hand si erau interesati, insa inchideau intr-o ora si daca traficul imi permitea sa ajung la timp acolo, nu mai aveau timp sa o examineze. Asa ca mi-au propus sa vin a doua zi dimineata. Pe la 10. Zis si facut. Speranta mi se aprindea din nou si pofta de viata imi curgea iarasi prin vene. Iar pana seara ghici ce-am facut ? Cateva ture prin Golden Gate National Recreational Area - o zona superba, aproape de oras dar practic salbatica, naturala si cruda, cu peisaje superbe si plaje inguste, marginite de ocean si de stanca. Nu am putut rezista tentatiei de a calari pe intuneric, asa ca dupa ce m-am intors la hostel si am mancat am iesit iar la o tura. Eram ca un copil care tocmai a primit o jucarie, desi aveam aproape 10 000 km facuti pe Honda. Parca nu ma mai saturam de ea, mai ales ca imi era clar faptul ca o sa o dau pentru totdeauna dupa atatea petrecute impreuna.

 

 

Mesaj completat

Iar se facu dimineata.. Dar de data asta era "acea dimineata" pe care parca o stiam deja. Pe la 9:30 am pornit spre reprezentanta din centru. Podul l-am trecut la fel de glorios si plin de satisfactie ca prima oara, dupa care am platit cei 7 $ taxa de pod (sau erau 6$..?) si am intrat in oras. Cu harta in mana mi-am facut loc prin trafic pana spre zona aglomerata si plina de rampe. M-am mai invartit putin pana am gasit shop-ul si am parcat pe locul special marcat pentru motocicleta. M-am vazut cu cei de acolo, am discutat cu ei, si pana s-a dus unul sa dea o tura, eu m-am urcat pe cateva sportive pe care le aveau expuse. Se simteau total diferit decat pe murgul meu rapciugos. Erau lucioase, colorate, nervoase, ascutite, sexy... Dar cu tot bling bling-ul lor parca le lipsea sufletul, care la Murgu dadea pe afara. Ma simteam acasa in saua lui, iar petele oxidate si micile urme de rugina ii defineau caracterul si ii dezvaluiau secrete demne de respect.

 

Cam o jumatate de ora a durat pana s-au vorbit cei doi, timp in care eu nu ma mai opream din admirat calul meu din otel pe care parca acum l-as fi vazut pentru prima oara. Rezemat pe un picior si cu roata intr-o parte, cu franjurile alea din piele la mansoane si tot plin de negru si crom. Era ca un zmeu gata sa franga oasele oricui indraznea sa ii renege spiritul de aventura ori pofta de calarie. O fiara salbatica, fair-play si cu un munte de caracter era pusa pe gumele care aratau inca aproape noi dupa 10 000 km de autostrada.

S-a apropiat cineva si i-a dat cheie: a plecat la sfert, ca una noua. Duduitul tobelor curgea rotund, voinic, matur, perfect.. Asa frumos ii batea inima, iar pistoanele tremurau linistit, de parca stia ca il vand cu mare durere in suflet, si ca un frate de aventura, imi intelegea suferinta fara cea mai mica urma de resentiment. Cel care pornise motorul era mecanicul care venise sa se uite in ochii murgului si sa il caute la dinti.

 

Am simtit totul in jurul meu. Parca ceva nu era in regula. Nu asa trebuia sa se intample, de parca era deja scris undeva ca nu trebuie sa il vand. Nu atunci. Nu acolo. M-am dus la manager, cel care daduse o tura, si ca sa intru in vorba cu el am intrebat de pret: Uite, am o oferta de 1000$ de la un student. Crezi ca o sa obtin ceva mai mult aici, sau macar acelasi pret? Reactia usor spre mirat, cu sprancenele ridicate si seriozitate accentuata a spus tot. Deja stiam ce raspuns urmeaza inainte sa rosteasca: NU! M-am intors, am urcat pe murg dupa ce am spus mecanicului "The deal is off!", am calcat a I-a si am plecat lasandu-le doar miros de Shadow in urma. Nesiguranta totala, parti din mine care ma trageau inapoi sa o vand pe oricat, sa imi iau bagajul si sa plec, frica de timpul care parca se incapatana sa treaca din ce in ce mai repede... Dar toate astea care veneau in zbor spre mine se loveau ca de un scut cand simteam saua sub mine si motorul torcand inca in limba mea. Era mai mult decat o motocicleta. Ma simteam in siguranta in sa, de parca imi oferea si protectie nu doar satisfactie si placere. Eram egali. Eram noi doi in San Francisco.

[asdfghjk]

frate tu ce meserie ai? lasa ca esti inteligent ceea ce ar fi suficient si bineinteles laudabil, dar esti foarte talentat la scris.

[letgo]

Pai in momentul de fata spal vase intr-un restaurant in Dublin

[asdfghjk]

las' ca nu mai dureaza mult. asa incepe visul american...sau ma rog irlandez dupa caz. sunt convins ca ai sa te descurci. mai fa ceva scoala acolo chiar daca te rupe si nu mai esti bun de nimic seara cand ajungi acasa.

[Dudus]

Bine-ai revenit ... sau ... bine-ai replecat.

Asta vara m-am intalnit pe Grossglockner cu doi ieseni de-ai tai, le-am povestit de tine, ca nu stiau, si le-am trimis link-ul la topic.

Bafta mare in tot ce visezi si ... multumesc de poveste.

Daca ajungi prin Olanda si ai nevoie sa de ceva, da un PM.