Dudus Postat Decembrie 10, 2009 Share Postat Decembrie 10, 2009 Foarte frumos! M-am mai uitat pe forum inainte sa scrii ultima parte, tot asteptand continuarea. Asa mai asteptam doar desenele animate la TV cand eram copil si erau 10' de Mihaela, seara. Ce ma bucura acum e ca nu s-a terminat povestea. De-abia astept continuarea! Nu vreau sa supar pe nimeni, dar asta e cel mai frumos topic pe care l-am citit pana acum pe oricare dintre forumurile moto pe care le-am frecventat. Subscriu la afirmatia despre critici si blazati din nastere precum si frustrati sau alte asemenea specii. Orice ar zice, nu merita sa pui la suflet, mai ales dupa ce ai facut ceva la care cei mai multi dintre noi cei de pe aici o sa ramanem doar cu gandul, sta in cazul in care nu ne deranjeaza sa visam (asta pentru ca am vazut recent un reply cu "Opriti visatul"). Felicitari! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BebeLupulAlfa Postat Decembrie 10, 2009 Autor Share Postat Decembrie 10, 2009 Cu toate ca au mai spus-o si alti inaintea mea, o mai spun si eu o data, este impresionanta "aventura" ta in America si ma bucur ca ai avut rabdarea si timpul sa impartasesti cu noi toti aceasta frumoasa experienta, foarte multe poze ce ne-au bucurat ochii si foarte multe povesti ce ne-au eliberat imaginatia acum pe langa sobe, ca motoarele unii le-au parcat deja. Eu ma bucur ca am reusit cu aceea mica scanteia care a fost calatoria mea de trei zile, cu motocicleta, pe "coastele" Americi sa starnesc focul pe care l-ai produs tu pe acest forum. America este impresionanta prin faptul ca acolo "dimensiunile" spatiu-timp sunt altele si o parte din pozele tale, mi-au amintit si mie de locurile in care am fost cei drept cu masina (altora) si nu cu motocicleta. Oricum perspectiva de pe motocicleta este total diferita de cea de mersul comod si linistit cu masina, poate din cauza adrenalinei ce ne curge prin vine cand suntem calare perceptia in care vezi si te integrezi in tot ce ne incojoara este alta si sunt convins ca noi toti ce mergem cu motocicleta am simtit si simtim asta. Eu cred, totusi, ca ma pot mandri, ca in America, am facut ce-a mai plouata calatorie cu motocicleta (cel putin la acesta data), desi scurta, si de care imi amintesc si imi voi aminti cu mare placere. Apropo de moteluri / hoteluri prin America mi-am amintit ca in Morrobay pe la ora 23:00 cand am ajuns am vazut un motel frumos la strada, am parcat motocicleta, m-am facut comod si NU am reusit, desi m-am invartit in jurul lui vreo 10 minute, sa gasesc receptia (si azi pentru mine este o enigma), asa ca mi-am luat jucariile si m-am dus la unul de langa. Desi m-am inteles foarte bine cu Suzuki V-strom pe tot parcusul calatoriei, mi-a lipsit Honda mea, care dupa cum spunea si alcineva este cea mai buna. Cu toate ca Romania nu se poate compara cu America, stim cu totii ca si noi avem niste peisaje minunate, strabatute de drumuri asa cum sunt mai bune sau mai rele, pe care imi doresc sa le strabat, cei drept de data asta cu motocicleta. Si eu, ca si ceilalti, astept sa ne povestesti continuare "aventurii", mai ales ca iarna a inceput sa-si arate coltii si suferim in lipsa drumurilor cu mototcicleta. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
letgo Postat Decembrie 10, 2009 Share Postat Decembrie 10, 2009 Bebe Lupule, Coasta de vest e dementiala. Felicitari pentru ride! Eu nu am umblat prea mult pe coasta Pacificului, dar am fost cativa km pe highway 1, la nord de San Francisco. Curbe ca acolo nu am mai vazut. Abia acolo m-am simtit in stare sa inclin cruiserul cat de mult pot (nu stiu daca e mult sau putin pentru un cruiser: m-am inclinat in cateva curbe si la 45 de grade si atunci mi-au luat foc plamanii si ochii mi-au iesit din orbite. Sunt senzatiile de pe cruiser comparabile cu cele de pe un motor sport? Sau conteaza doar cum curgi pe sosea?) , si abia atunci, dupa mii de km, am fost in stare sa nu imi fie frica. Daca mai esti in zona, da o tura. Peisajul e de vis California rules! Mesaj completat Iar in ceea ce priveste Romania, mi-ar placea teribil sa o vad de pe motor. Cu munti impaduriti, campuri cu flori si Vama Veche... Hanuri in munti, la care sa ajung nitel inghetat de frig si de adrenalina. Sa serveasca fete cu suflet de copila mamaliguta fierbinte cu branza de vaca si smantana, ori cate o ciorbita sau pastrav afumat, si la urma un vin rosu de la beci... Astea nu le mai gasesti nicaieri in lume, si tocmai asta ma trage spre casa (tara). Da, daca o privesti asa, Romania rules! Nicaieri nu-i ca acasa, chiar si cu nefericitii care ne sar in par ca ne mai scot din rutina Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BebeLupulAlfa Postat Decembrie 10, 2009 Autor Share Postat Decembrie 10, 2009 Bebe Lupule, Coasta de vest e dementiala. Felicitari pentru ride!Eu nu am umblat prea mult pe coasta Pacificului, dar am fost cativa km pe highway 1, la nord de San Francisco. Curbe ca acolo nu am mai vazut. Abia acolo m-am simtit in stare sa inclin cruiserul cat de mult pot (nu stiu daca e mult sau putin pentru un cruiser: m-am inclinat in cateva curbe si la 45 de grade si atunci mi-au luat foc plamanii si ochii mi-au iesit din orbite. Sunt senzatiile de pe cruiser comparabile cu cele de pe un motor sport? Sau conteaza doar cum curgi pe sosea?) , si abia atunci, dupa mii de km, am fost in stare sa nu imi fie frica. Daca mai esti in zona, da o tura. Peisajul e de vis California rules! Mesaj completat Iar in ceea ce priveste Romania, mi-ar placea teribil sa o vad de pe motor. Cu munti impaduriti, campuri cu flori si Vama Veche... Hanuri in munti, la care sa ajung nitel inghetat de frig si de adrenalina. Sa serveasca fete cu suflet de copila mamaliguta fierbinte cu branza de vaca si smantana, ori cate o ciorbita sau pastrav afumat, si la urma un vin rosu de la beci... Astea nu le mai gasesti nicaieri in lume, si tocmai asta ma trage spre casa (tara). Da, daca o privesti asa, Romania rules! Nicaieri nu-i ca acasa, chiar si cu nefericitii care ne sar in par ca ne mai scot din rutina Fi optimist, ai vazut tu America calare pe motocicleta, sigur o sa vezi si Romania de pe motociclete si nu trebuie sa te convig eu ca merita. Sunt atat de multe de vazut in Romania, de gustat mancaruri traditionale de ale noastre ce ne cresc colesterolul si de cunoscut frumoasele noastre concetatene !!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
asdfghjk Postat Decembrie 11, 2009 Share Postat Decembrie 11, 2009 sunteti idealisti baieti, o sa va treaca, romania e o cocina din toate punctele de vedere. chiar daca avem un oarece potential de la natura oamenii imputiti il degradeaza in loc sa-l valorifice. nu va mai amagiti. treceti numai in ungaria cativa km, aia au iarba tunsa si flori la poarta, la noi sunt numai maidane si jeg. de colesterol va umpleti mai repede in america decat aici daca asta doriti. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
hoflix Postat Decembrie 12, 2009 Share Postat Decembrie 12, 2009 Letgo: tot respectul ! ma inclin in fata ta Mi-ai facut un chef nemaipomenit de plecat in lume! mi si rusins sa zis ca stau in Los Angeles. Trebe sa vina cineva din romania sa-mi arate cum se face!. La asa trip visez si eu de ceva vreme, dar am tot amanat si iar amanat... ba ca mi frica singur (prietenii mei motoristi de pe aici se cam trag pe... dos --sper sa se simta dupa ce citesc asta-- LOL), ba ca n-am bani, ba ca n-am timp, ca vremea, ca frigul... si cu visatul am ramas. La fel am ramas si cu planurile de Alaska sau de America de Sud Felicitari inca o data. Faine amintiri. O sa te poti mandri toata viata Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
flor!n Postat Decembrie 12, 2009 Share Postat Decembrie 12, 2009 (editat) sunteti idealisti baieti, o sa va treaca, romania e o cocina din toate punctele de vedere. chiar daca avem un oarece potential de la natura oamenii imputiti il degradeaza in loc sa-l valorifice. nu va mai amagiti. treceti numai in ungaria cativa km, aia au iarba tunsa si flori la poarta, la noi sunt numai maidane si jeg. de colesterol va umpleti mai repede in america decat aici daca asta doriti. Pe bune?????????? eu am mai vazut cateva locuri faine in Romania: Maramures, Sighisoara, Brasov,Suceava, Iasi, Tulcea, Drobeta,C-lung etc Prin multe din aceste locuri am dat de oameni foarte primitori si de treaba. Recunosc, la Giurgiu nu mi-a placut Editat Decembrie 12, 2009 de flor!n Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
asdfghjk Postat Decembrie 12, 2009 Share Postat Decembrie 12, 2009 sigur ca sunt zone frumoase de la natura, sigur ca sunt si oameni cumsecade dar romanii ca popor nu sunt gospodari si asta se vede in majoritatea zonelor din tara. traiesc cum apuca, nu ii preocupa ce e in jur, sunt puturosi, imputiti, asteapta sa li se dea degeaba, au impresia ca au dreptul asta numai pentru ca exista. unde mai pui ca majoritatea au si un caracter infect. in ultimii ani cel putin toti sunt inebuniti dupa bani, ii doresc ca scop in sine fara sa fie in stare sa faca ceva ca lumea si sa-i castige. numai poti discuta nimic cu nimeni mai mult de 3 min ca tot la bani se ajunge. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
letgo Postat Decembrie 12, 2009 Share Postat Decembrie 12, 2009 @hoflix: multumesc! Era visul meu inca inainte sa ajung.. Ma vedeam Renegade Si am avut norocul sa o fac.. In State trebuie doar sa vrei. Resurse se gasesc. Mi-ar fi placut sa nu fiu singur, insa cum nu s-a putut.. Nu am renuntat doar pentru ca nu aveam cu cine sa merg. Spor la drum! Mesaj completat Splendid... Stanci goale cat vezi cu ochii! Prapastia era impletita cu piscuri inalte, iar roca era rosie, in straturi succesive cu galben pe alocuri. Erau si roci galbui de sus pana jos.. Un zid masiv spre est imi atrage privirea cu imensitatea lui si raul Colorado, nervos inca din vremuri vechi isi continua munca de secole. Eram pe marginea Marelui Canion si admiram ceea ce numai la televizor mai vazusem pana atunci Am stat cateva zeci de minute cu ochii pierduti in maretia naturii. M-am simtit atat de mic si neinsemnat.. Am facut cateva poze si am plecat spre parcare. Am incalecat si am bagat mana in gaz. Cred ca am facut vreo 2 km cu oprire in fiecare view point si m-am hotarat sa vad asfintitul din primul loc in care l-am vazut. Oricum departe nu ajungeam daca plecam la drum. Zis si facut.. Am venit inapoi, am gasit campingul si m-am asigurat ca sunt locuri suficiente. Nu m-am cazat insa; am plecat din nou pe marginea prapastiei si pana la asfintit am stat si am respirat vantul care mangaia stancile rosii. Aveam cortul, nu imi era frica. Ar fi fost si moteluri, insa la punctul din care aveam de gand sa merg spre sud. Nu merita sa pierd frumusetea luminii soarelui de a doua zi pana acolo. A urmat unul din cele mai frumoase apusuri pe care am avut norocul sa le admir. Se lasa racoarea si intunericul atat de curat pe valea canionului.. Parea atat de pur incat o pace adanca s-a asternut si in sufletul meu. Era deja intuneric pe cand am ajuns la camping. La "office" - un automat cu touch screen in care bagai bancnote pana ajungeai la 12$ si butonai numarul vehiculului, numarul locului de campare si data check-in-ului. Emitea biletul automat. Pentru prima oara vedeam asa ceva, insa pentru ca eram obisnuit cu limba m-am descurcat usor. Mi-a scuipat o foita de hartie.. sa nu dai 1 leu pe ea. Tot acolo am cunoscut un "believer" care era mandru de asta. L-am intrebat: "Cum adica esti un believer? In ce crezi?" "In Iisus" mi-a raspuns. Au urmat cateva zeci de minute de schimb de pareri, dupa care, cand sa plec a trimis unul din baietii lui de vreo 10 ani sa aduca o carte. Mi-a daruit Noul Testament si mi-a urat drum bun, nu inainte sa ma invite la o un hot dog la ei in rulota. Personal, nu agreez genul discutiilor despre religie, mai ales cu necunoscuti, insa mi-a placut faptul ca a discutat atat de uman si avea un suflet cald. M-a mai trezit din raceala cu care m-a dominat singuratatea drumului. Am ajuns la numarul 39, am scos cortul.. am injurat putin, ca-l desfaceam pentru prima data si lumina aveam doar de la far, insa intr-un sfarsit i-am dat de capat. Se starnise un vand rece si taios de il simteam si in sacul de dormit in cort. Am luat husa de pe motocicleta si am rugat-o sa ma ierte ca o las goala in frig si am pus-o pe cort din directia vantului. Ce bine-ar fi prins un foc.. Am pus si paturica peste sac, am mai tras o bluza pe mine si am adormit. Eram deja obisnuit cu oamenii pasnici intalniti pe drum, si ca prin vis mi-am pus increderea in linistea de afara. Nu imi mai era frica. Dimineata, nu foarte devreme, am strans cortul intr-o clipa cu gandul la ce frumusete ma astepta si am plecat. Au urmat prea multe opriri ca sa le mai numar. Fiecare view point avea parcare, si in fiecare am oprit. E incredibil cat de mult poate cantari in asemenea momente faptul ca vrei doar sa vezi ceva anume. O buna bucata din zi m-au incantat stancile goale, pana am ajuns la Grand Cannyon Village. Acolo am mancat si am pus in rucsac ceva pentru drum. Am incarcat si telefonul in supermarket, ca se descarcase. L-am sunat din nou pe Adi sa-mi mai puna niste bani la Western pentru Williams, Arizona ca aveam ceva probleme cu cei trimisi de ai mei (Mare belea am avut si cu banii, dar va povestesc si despre asta cum ajung cu povestirea). Am vazut acolo cea mai mare motocicleta pe care am vazut-o in viata mea: Un Boss Hoss - dinozaurul erei motocicletelor - in fata caruia am incremenit. Era rosu cu galben sau galben cu rosu.. pictat in flacari. Un motor mai mare decat cel de la dacia mamei din '82 pe care o mai gadileam de placere pe sub capota, si o roata spate cat toate zilele. In rest.. simpla: ghidon drept, un singur far modelat cu gust, si un motociclist barbos si cu ochelari de soare pe fata caruia se citea o pasiune adanca pentru libertate si 2 roti. In cateva secunde m-am trezit si am intrat in vorba cu el: avea cutie de viteze automata care includea si treapta reverse (marsarier) ca era un chin sa o impingi. In rest.. nimic deosebit: un radiator atat de mare incat depasea dimensiunea unuia obisnuit de la o masina mica pe care era atasat un ventilator cat o elice si un rezervor pe care abia il cuprinde un ins mediu. M-am simtit atat de mic in fata lui.. Dar spiritul riderului mi-a redat taria: Nice ride! Going all the way.. Good luck! Pe drum am gasit si un aerodrom de pe care plecau elicoptere care faceau ture deasupra canionului - activitate turistica. M-am minunat de vreo 3 elicoptere frumoase asezate la linie, si am intrebat un tip daca se face skydive acolo (Am uitat sa va spun.. Cat am fost in State, pe langa lungul drum, mi-ar fi placut sa fac si un salt sau mai multe de la minim 3000 de metri. Sunt parasutist si mi-ar fi placut sa incerc unul de mai sus decat facusem pana atunci - era un must do pe care, desi nu aveam bani, l-as fi facut cu riscul de a ma imprumuta din nou). Din pacate, baietii de acolo zburau doar. M-am multumit ca daca nu imi iesea si cu salturile oricum traversam intregul continent si am plecat la drum cu zambetul in coltul gurii. Drumul bun, uscaciunea la ea acasa, vant.. Dar frumos! Deja vazusem Grand Cannyon, o minune. Si dau bice sa ajung in Williams ca ma asteptau banii. Am ajuns in Williams - oras in desert, nu foarte bogat insa cu strazi bune, goale (oamenii stateau in case pana aproape de apus probabil) si cu multe reclame, moteluri, benzinarii.. in fine, oras strategic. Si hai sa va spun cum fu si cu banii.. Am uitat sa mentionez faptul ca in Flagstaff am incercat sa scot niste bani trimisi de familie, insa pentru ca la stat a fost scris United States in loc de Arizona nu am putut sa ii scot. Asta a fost prima oara.. Aici, in Williams, a doua zi dupa cele intamplate in Flagstaff, m-am invartit putin pana am gasit un birou Western Union intr-o benzinarie. Cu sufletul la gura am intrat si am completat formularul, iar apoi i l-am dat baiatului de la desk. Si mi-a trantit-o: Banii nu pot sa ii scot pentru ca nu sunt trimisi in zona in care au fost accesati. Era exact aceeasi problema pe care o patisem in Flagstaff cu 1 zi in urma. Pai din context se subintelegea faptul ca banii sunt in sistem, insa nu in zona din care incercam eu sa ii scot. Respectiva suma era trimisa de o persoana din familie si nu putea sa isi ia liber pentru retrimitere. Aici a intervenit rugamintea catre Adi, prietenul pe care il sunasem dimineata. Am sunat la customer service si m-am certat cu tipa de acolo 10 minute dupa care am cerut pe manager si m-am certat si cu el inca vreo 30 de minute. Ma rog, ei erau calmi, insa eu eram inconjurat de lupi. Cu speranta ca acum puteam scoate suma, cheltuisem ultimii bani in Grand Cannyon Village. Am tot dat din gura vreo jumatate de ora, insa fara sorti de izbanda. Intrasem si iesisem din benzinarie de 6 sau 7 ori ba sa intreb numarul de telefon al celor de la customer service, ba sa il intreb pe tip de vreun camping in zona, etc. M-am scotocit bine prin buzunare si tot ce am strans am pus pe masa: aveam exact 2$ si 18 centi. Benzina era vreo 4$ / galon. Am hotarat sa pun d-aia proasta, cu cifra octanica cea mai mica pentru ca era mai ieftina (Honda mea nu facea pretentii, eram sigur. Insa tot drumul pusesem din cea mai buna, ca sa merg uns. Tineam la motorul meu). Am pus pe desk 2 $ pentru ca nu voiam sa dau si ultimii bani din buzunar, si-apoi oricum mai aveam ceva benzina sa imi ajunga pana in urmatorul oras - Kingman - care era la peste 100 mile distanta. Tipul, brunet si cu aliura de arab, mi-a impins banii inapoi si mi-a zis: This one is on me! Fill it up M-a surprins foarte placut gestul lui. Era vorba de 2 $ - bani pe care si in Romania ii dai bacsis, insa in momentul ala, in ziua aia.. Pentru mine erau toti banii. Parca cu greu am acceptat in mintea mea ideea de a lua banii inapoi - drumul lung isi spunea cuvantul - si i-am luat si i-am pus inapoi in buzunar la geaca. Pe toti 2,18. I-am strans mana si l-am rugat sa imi spuna numele, sa stiu cine m-a ajutat. Amir il chema. Dupa un "multumesc" mai sincer decat pot multi sa isi imagineze am iesit, mi-am pus manusile si am mers la pompa. Am umplut rezervorul cu benzina ieftina - in total de vreo 3 - 4 $ si am plecat spre Kingman, unde imi puneam toata speranta in rezolvarea problemelor cu banii. Nu mai aveam alta sansa. Eram la mana sortii, ca un fir de nisip in vant. Am simtit cele vreo 100 de mile apasand greu pe mine si pe norocul pe care il mai aveam in traista. Odata cu soarele care apunea parca ma parasea si ultima firmitura de optimism. Mergeam cum batea vantul..Parca nu mai aveam nici tinta. Ma simteam strans in menghina in asa hal incat incoltea in mintea mea ideea ca nu o sa apuc sa inot in Pacific si asta ma sfasia ingrozitor. Am ajuns in Kingman si m-am pierdut prin oras. Am stat intr-o parcare si am mai mancat ce mai aveam fara ca foamea sa dea semne ca se potoleste. In mintea mea nu exista a doua zi. Mie imi era foame azi, si azi nu aveam unde sa dorm. Nici de camping nu aveam destul. Ma gandeam sa intind cortul unde apuc, pe vreun camp, insa imi era frica de hoti, de politie.. Si pe deasupra mai batea si un vant... Am intrebat o domnisoara pierduta tarziu pe trotuar unde gasesc un camping. L-am gasit usor, insa la intrare nu stiam cum sa fac. Imi batea inima cu putere. Imi era rusine sa cer o amanare a platii pana a doua zi. Cand ajung la Office vad Closed Un fior caldut mi-a strabatut stomacul. Se facea check-in de noapte. Asta consta in punerea banilor intr-un plic pe care urma sa completezi numarul de inmatriculare, suma depusa in plic si numarul la care ai campat. Dupa ce am dat o tura si am gasit un loc ok, am mers la office, am luat un plic pe care am completat toate rubricile cu exceptia "amount" (suma depusa). Acolo am scris labartat IN THE MORNING si am bagat plicul prin gaura usii special conceputa pentru mail. Am fugit sa intind cortul, apoi am gasit un grup sanitar ingrijit, cu oglinzi dragute si apa calda. M-am barbierit si m-am relaxat, iar toata oboseala si stresul de peste zi le-am varsat intr-un dush fierbinte la care nu sunt sigur daca aveam voie, insa fiindca era deschis.. Dimineata devreme am sters-o rapid fara bagaj sa imi scot banii. Am ajuns la un supermarket inainte de ora 8 si-am stat la desk-ul Western Union pana s-a deschis si am inmanat entuziast formularul doamnei de acolo. A tastat ea ceva cu zambetul pe buze si in cateva secunde mi-a spus: Imi pare rau, insa nu pot sa iti dau banii. Shock. Parca imi venea sa o rog sa repete, insa eram sigur de ce auzisem. Am ramas mut. Eram distrus, mi s-a naruit totul. Nu mai stiam ca sunt in America, nici ca exist parca. K.O. din prima repriza.. Am iesit afara, am respirat putin si mi-am mai revenit. Fizic aratam ok, dar psihic eram daramat. Am intrat din nou si am rugat-o sa mai incerce inca o data. Acelasi rezultat. Pentru ca li s-a mai intamplat, singura probabilitate era ca cei care au completat formularul online - reprezentantul Western din Italia - sa fi trecut AR (Arkansas) in loc de AZ (Arizona). Mi se intampla a treia oara. Ma gandeam la ei cu asa o ura! De ce trebuia sa mi se intample mie? Si dintr-o simpla prostie! Puteam sa demonstrez ca eu sunt destinatarul. Aveam acte. Asta am spus celor de la customer service cand m-am certat cu ei la telefon. Voiam sa ii dau in judecata. Am mers sa caut un avocat. Deja doar asta aveam in minte. Cu benzina stateam destul de prost, insa am reusit sa gasesc un birou foarte curand. Era inchis. Inainte sa urc pe motor m-am mai trezit putin la realitate. Nu aveam bani nici sa mananc, dar sa platesc un avocat.. Nu mai stiam nimic. Eram pierdut cu totul. Am urcat si am mers incet fara tinta, cu gandurile imprastiate. In orice oras din stat as fi incercat, ar fi trebuit sa pot sa incasez banii - cel putin asa mi-au spus cei de la Western. Am ajuns fara sa vreau inapoi la camping, insa imi era frica sa intru. Trecand pe langa, drumul m-a dus la o benzinarie. Ma gangeam sa imi vand ceasul - un Wenger frumos, proaspat cumparat din Massachusetts de la TJ MAXX (un lant de magazine cu produse noi, insa nevandute in magazinele de la care sunt achizitionate en-gros) cu 70 $ - pretul real ar fi fost de vreo 200$. Vad un supermarket cu birou Western si imi spun ca degeaba incerc din moment ce in acelasi oras am incercat si n-am reusit sa incasez suma. Totusi, parca impins de o forta nepamanteana m-am urcat pe motor si am zburat pana in parcare. Nu mai eram entuziast. Ajuns acolo, completez fara speranta formularul si il intind doamnei. Asteptam o scuza si un refuz al platii. Dupa ce parca fluierand introduce codul in calculator imi rosteste numele si ma intreaba de unde astept banii. Spun ca din Irlanda si doamna inclina din cap in acord.. Shit! Exist! Tremurand mi-a pornit inima din nou sa bata. Parca imi era frica sa nu imi anuleze tranzactia. Am luat banii, am multumit si am iesit repede de acolo. Am plecat in tromba din parcare, de parca furasem banii. 270 de dolari primisem de la prietenul din Irlanda. Intram din nou in joc, si de data asta mai calit, mai optimist si mai hotarat sa imi ud picioarele cu apa din Pacific. Am platit la camping cu intarziere si am multumit pentru intelegere, am strans totul si la drum.. Ca vantul am traversat Kingman pana la iesire spre Las Vegas, am mancat la Wendy's si am sters-o spre Hoover Dam vrand parca sa scap de ghinionul care s-a tinut scai de mine in Arizona State.. Desertul din jur era linistitor si kilometrii zburau unul dupa altul. Autostrada se intindea drept in zare, fara sa ii vad capatul. Din cand in cand ma salutam cu motociclistii care se aratau pe celalalt sens de autostrada. Un indicator cu tourism info center ma atrage la 4 km de drumul 93 spre est, unde intru intr-un sat uitat de lume, ingradit de jur imprejur si cu porti deschise la drum. Era un peisaj ca in filmele de groaza in care bestii salbatice ataca locuitorii pe timp de noapte. Liniste si praf. Nimeni pe drum. Cactusi mici din loc in loc. Ajung la o casuta modesta pe care scria Info Center. Bat la usa, o deschid cu un scartait care parca sfasia linistea de afara. O doamna amabila ma ajuta cu info despre zona si imi spune despre Chloride - localitatea in care ne aflam - ca in urma cu cateva zeci de ani cautatorii de aur s-au stabilit acolo si in locul pretiosului galben au gasit argint. In procesul de extractie se folosea Clorina, de unde si denumirea pusa mai tarziu localitatii. Avea ochii putin inrositi probabil de la vant. Sau poate nu.. Era ciudata, iesit din comun de calma in vorbire si gesturi. Dulce la glas. Am cumparat de acolo si a treia pereche de ochelari de soare de care aveam parte de la plecare, am facut poze si am plecat. Trebuia sa ajung in Las Vegas. Asfaltul lin m-a dus kilometri multi pana am ajuns la Hoover Dam, un colos din beton construit cu multe sacrificii. Pe moment nu mi s-a parut iesit din comun, insa dupa ce am plecat mai departe mi-am dat seama ca este. Curba perfecta, drumul ingust de pe baraj, milioanele de metri cubi de apa stransi in amonte si adancimea erau calculate cu iscusime. In avalul barajului, la 200 de metri se construia un pod la inaltime, foarte probabil pentru autostrada. Va atasez poze. Mi s-a parut incredibil modul in care atarnau macaralele de niste cabluri si modul in care era construit arcul - similar celui din St. Louis. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Caniggia Postat Decembrie 13, 2009 Share Postat Decembrie 13, 2009 genial, am citit tot si mi-a placut foarte mult. felicitari, unii doar viseaza la ceea ce ai facut tu! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
letgo Postat Decembrie 13, 2009 Share Postat Decembrie 13, 2009 Multumesc! Trebuie sa stii si tu si ceilalti care citesc: E mai usor sa ajungi in State decat va imaginati. Ce aveti de pierdut daca incercati? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Jean_Taxi Postat Decembrie 13, 2009 Share Postat Decembrie 13, 2009 Multumesc! Trebuie sa stii si tu si ceilalti care citesc: E mai usor sa ajungi in State decat va imaginati. Ce aveti de pierdut daca incercati? Usor, cum asa?! Sunt un taximetrist paduchios care da abia isi plateste ratele, abia ii mai rezista nervii la tipetele copilului iar nevasa-mea de mult a devenit afurisita! Cand eram mai tanar ti-as fi dat dreptate! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
letgo Postat Decembrie 13, 2009 Share Postat Decembrie 13, 2009 Usor, cum asa?! Sunt un taximetrist paduchios care da abia isi plateste ratele, abia ii mai rezista nervii la tipetele copilului iar nevasa-mea de mult a devenit afurisita! Cand eram mai tanar ti-as fi dat dreptate! Tu stii cel mai bine cum functioneaza mecanismele din viata ta. gaseste o cale prin care sa incerci o viza. Banii ii scoti cum ajungi acolo Bafta! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
hoflix Postat Decembrie 14, 2009 Share Postat Decembrie 14, 2009 (editat) excellent ! keep it coming PS: ai dreptate cu motocicleta aia Boss-Hoss... e probabil printre cele mai mari din lume... aia folosesc numai motoare V8 de 5700 sau 6200cmc Editat Decembrie 14, 2009 de hoflix Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Shepard Postat Decembrie 14, 2009 Share Postat Decembrie 14, 2009 (editat) Ahhaamm .. Chiar daca mi-e cam scarba sa recunosc.. E ROMAN ! Si nah , asa isi trateaza americanii strainii. O groaza de intrebari "retarde".Una peste alta, bine ca a fost bine si s-a terminat cu bine Nu, ma prietene, nu ca e roman! ci pentru ca e o regula pe la ei: daca-ti cloneaza cineva cardul, ti-ar conveni sa-l gasesti gol? mie, unul, nu! Asta o stiu de la cumnatul meu, care e american get beget, si locuieste in Rohnert Park, la o aruncare de bat de San Francisco. Daca locuiesti in SFO si platesti in NY, nu ti se pare ciudat? Sau, cel putin, lor li se pare!!! Pur si simplu e o treaba desteapta, pentru a preveni furtul de pe card, ceea ce noua ne cam lipseste! De fapt, nu pentru a preveni, ci pentru a depista la timp furtul. Editat Decembrie 14, 2009 de Shepard Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
hardKnot Postat Decembrie 14, 2009 Share Postat Decembrie 14, 2009 EXTRAORDINAR in toata puterea cuvantului! te admir cat cuprinde!! citesc cu ochii cat cepele, am fumat jumate de pachet de tigari citind/vazand pozele plus harta americii pe google maps sa-ti urmaresc traseul.. astept cu MARE nerabdare sa ne povestesti restul drumului, si cat mai multe poze mai ales ca te apropii de Vegas si de coasta! Sincer de fiecare data cand am intrat pe "imagini din calatoriile pe 2 roti" mi-am dorit sa gasesc o poveste ca a ta, si de cand m-am apucat de citit cred ca mi s-a facut pielea "de gaina" de vreo 10 ori! Respect! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Skring Postat Decembrie 14, 2009 Share Postat Decembrie 14, 2009 Nu, ma prietene, nu ca e roman! ci pentru ca e o regula pe la ei: daca-ti cloneaza cineva cardul, ti-ar conveni sa-l gasesti gol? mie, unul, nu! Asta o stiu de la cumnatul meu, care e american get beget, si locuieste in Rohnert Park, la o aruncare de bat de San Francisco. Daca locuiesti in SFO si platesti in NY, nu ti se pare ciudat? Sau, cel putin, lor li se pare!!! Pur si simplu e o treaba desteapta, pentru a preveni furtul de pe card, ceea ce noua ne cam lipseste! De fapt, nu pentru a preveni, ci pentru a depista la timp furtul. Ai dreptate, nu m-am exprimat eu complet. Nu mă referem la faptul ca a fost sunat, asta da, e o faza ok. Mi-ar plăcea sa se întâmple si la noi.. Mi s-a părut de rahao faptul ca l-au luat la puricat si l-au ținut de vb o ora. Pana la urma, sa fim seriosi: ei aveau nr lui de tel de la el. L-au sunat, el a confirmat ca DA, a făcut platile alea si ca NU e nimic dubios din punctul LUI de vedere ca si detinator al contului. Deci mi se pare decent ca in max 5 min, incluzând aici si politeturile de "buna seara" si "Pa pa" sa se fi terminat discuția. Am patit-o si eu cu bancile la ei si Âştiu cum e sa te amâne 2 luni cu trimisul unor bani pt ca pe un formular scria Parlea Mihai si pe altul Mihai Pârlea.. Sau ceva de genul asta.. Si in tot acest rastimp am purtat si eu conversatii interminabile cu ei la tel (noroc ca mă sunau ei, ca eram deja in tara ) Si sincer, nu mi-a foarte plăcut. Exceptand acest incident izolat si eu am o părere f buna despre americanul de rând , ca om si ca mentalitate. I-am regasit foarte bine descrisi in rândurile povestilor de aici. Chiar din punct de vedere social ii găsesc net superiori noua ca romani care ne laudam ca suntem ospitalieri si bla blauri d'astea. Ok, avem s noi atuurile noastre când vine vorba de ASA ceva, dar per total, americanii rules Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
vrajitorul din oz Postat Decembrie 14, 2009 Share Postat Decembrie 14, 2009 Sunt parasutist si mi-ar fi placut sa incerc unul de mai sus decat facusem pana atunci - era un must do pe care, desi nu aveam bani, l-as fi facut cu riscul de a ma imprumuta din nou). E 200$ un salt de la putin peste 4000m cu instructor agatat de tine, cu echipamentul tau si fara instructor (cu licenta evident) e mult mai ieftin, poate vreo 15-20$, cu echipamentul lor si fara instructor probbabil undeva la jumate, vreo 100$. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
hysaf Postat Decembrie 17, 2009 Share Postat Decembrie 17, 2009 (editat) Te rog mai scrie ca nu ma pot satura de citit ! Asteptam sa termini povestea ! Savurez toata calatoria ta ca pe o cana de vin fiert,iar zgomotul motorului tau in miez de noapte pe high-way`urile americane pustii,mi`l imaginez ca muzica lui Hrusca intr`o noapte in care ninge linistit(asa cum ninge acum..) Visam prietene,visam... Editat Decembrie 17, 2009 de hysaf Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Skring Postat Decembrie 17, 2009 Share Postat Decembrie 17, 2009 +++++++++++++++++++++ Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cosmin_radulescu0175 Postat Decembrie 19, 2009 Share Postat Decembrie 19, 2009 Intrebare: exista vreo posibilitate ca sa iti transporti un motor pana in state si inapoi? Adica ce sanse are cineva din Ro, sa zicem sa isi transporte motorul pana acolo si inapoi? Alta intrebare: din punct de vedere legislativ, un motor inmatriculat in Ro poate circula in State? Ma gandeam daca exista o posibilitate sa pleci cu un motor din Ro sa stai acolo vreo 10-20 de zile si sa vizitezi tot ce e de vizitat. Cei care locuiesc pe acolo ... ii rog sa raspunda daca e posibil acest lucru. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
letgo Postat Decembrie 19, 2009 Share Postat Decembrie 19, 2009 Cosmin, in legatura cu info despre transport las pe altcineva sa te ajute. In ceea ce priveste legalitatea motorului tau si a permisului din Ro, in Massachusetts se intampla in felul urmator: A foreign visitor from one of the countries or territories listed in Appendix “C” may legally drive on the roads of the Commonwealth (deci in toate statele din US) on his or her own country’s valid license (limited to a licensed driver who is at least 18 years old and limited to a vehicle of the type covered by the license) for up to one (1) year from the date of arrival. Mentionez ca in acest "Apendix C" este inclusa si Romania. Pentru mai multe detalii vezi http://www.mass.gov/rmv/forms/21317.pdf - sunt sigur ca nu ar trebui sa ai niciun fel de problema in oricare din state. Asigurarea nu stiu daca acopera insa. Daca nu acopera incearca Progressive. O faci online si teoretic ar trebui sa aiba si acoperire pentru o luna. Pentru 12 luni m-a costat 132$ Mesaj completat Sigur ca dupa ce am vandut motocicleta le-am trimis celor de la asigurari un fax cu niste acte si mi-au trimis inapoi 115$ in cont. Deci m-a costat cam 17$ pentru perioada 18 aug - 10 oct. Convenabil avand in vedere ca totul s-a petrecut online si nu ma aveau in baza de date cu experienta in conducere sau alte date personale - deci risc mare Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
flea Postat Decembrie 20, 2009 Share Postat Decembrie 20, 2009 (editat) Am citit,...am recitit... si pare ireal...pare un vis .Felicitari sincere. In primul rand ,ca fara sa fi unul plin de bani ai reusit sa faci asta ..Ai avut mult curaj si rasplata e pe masura .Majoritatea visam la asa ceva.Tu ai dovedit ca daca vrei cu adevarat ...poti. In al doilea rand ca ai ceva talent in povestit si am stat cu ochii cat cepele ,chiar daca e destul de tarziu. Iti multumim ca odata cu tine "respiram" si noi aerul americii... Editat Decembrie 20, 2009 de flea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
letgo Postat Decembrie 21, 2009 Share Postat Decembrie 21, 2009 O sa postez cat de curand si continuarea. Doar sa prind ceva timp si stare de sine Mesaj completat Imi pare rau ca nu am reusit decat acum sa mai postez inca o parte din povese. Here it comes: Asfaltul lin m-a dus kilometri multi pana am ajuns la Hoover Dam, un colos din beton construit cu multe sacrificii. Pe moment nu mi s-a parut iesit din comun, insa dupa ce am plecat mai departe mi-am dat seama ca este Un panou pictat in negru mi-a dat de inteles ca intru in Nevada. Gata cu ghinionul, gata cu atitudinea de nereusita. Parca incepeam o noua aventura, iar lumina in care era pusa ma facea sa ma simt de parca abia acum incepeam cu adevarat sa traiesc ceea ce voiam cu adevarat. Ma apropiam de Death Valley, un punct la care nu am putut sa renunt, si datorita caruia si drumul meu trecea prin acea zona. Incepeau sa se arate niste case construite simplu, insa care sopteau printre palmieri cuvinte de lux, fara ca nisipul si pustiul din jur sa le poata afecta in vreun fel statura opulenta. Las Vegas! Eram acolo, treceam cu motocicleta pe autostrada care ademenea traficul spre parcarile cazinourilor. Am admirat mare parte din oras, si am cerut informatii oamenilor care, conform asteptarile mele ar fi trebuit sa fie parca din alta lume doar pentru ca traiau intr-un oras bogat, dezvoltat din nimic si izolat in desert. Am ajuns pe Las Vegas Blvd South si am trecut pe langa Stratosphere spre Bellagio. Era lumina si orasul inca nu si-a aratat farmecul, insa ce am vazut acolo nu voi uita niciodata: Palmieri peste tot, hoteluri splendide, gradini frumoase, cazinouri langa alte cazinouri, scari rulante in exterior, destinate uzului pietonal, oameni multi si toti cu zambetul pe fata, masini de revista, etc. Dupa o tura prin oras m-am intors la Travelodge, un motel de langa Circus Circus. Pentru cine se uita pe maps.google.com, peisajul e schimbat enorm fata de cum era la momentul fotografierii zonei de catre cei de la google. Vis-a-vis de motelul de mai sus, la inceputul lui octombrie era un schelet de cladire de peste 10 etaje, si o presimtire ma face sa cred ca acolo urmeaza sa fie un zgarie-nori. Dupa dusul fierbinte, am luat un tricou "de oras" pe mine, adidasii de la New Balance si blugi si am sters-o in oras. Era deja intuneric, ca am asteptat sa se faca dimineata in Europa sa pot suna pe cineva. Am amanat plecarea spre Romania cu cateva zile pentru ca biletul de avion il platisem round trip, si-am plecat. Am mers pe jos vreo 3 km fara sa imi dau seama cand au trecut si am ajuns la Bellagio. Din pacate spectacolul artezian era sfarsit din cauza orei deja tarzii - era aproape miezul noptii (insa cu toate astea era lume multa pe strada, unii radeau in gura mare, altii se fotografiau..) Am facut si eu cateva poze si m-am minunat de splendoarea lantului hotelier Caesar Palace si de minunea peisagera de la Treasure Island. La intoarcere spre motel m-am oprit la Circus Circus si am aruncat 20 de dolari la slot machines. Stiam ca ii pierd, dar trebuia sa o fac si pe asta A doua zi am scos si banii trimisi de familie. Inca 450 de dolari imi sopteau optimism din buzunarul de la piept. De data asta i-am scos fara probleme. Am mancat, am impachetat totul si am sters-o iar la drum. GPS-ul nu mai voiam sa il vad ca ma enervam de cate ori il prindeam cu banda izoliera. Am mers intr-o directie pana am dat de autostrada si i-am dat bice. Rulez cativa km si vad ca dupa o curba larga am soarele in stanga. Mergeam spre nord si autostrada nu dadea semne sa vireze spre vest. Stiam ca autostrada 160 trebuie sa mearga direct spre vest inca din sudul orasului. Deja eram agitat, insa am continuat sa merg inainte. Am pierdut cam o ora, timp in care am inconjurat jumatate de oras. Si nu e de saga, era jumatate de Las Vegas. Am facut vreo 50 km pana in partea de nord a orasului si am deschis harta. Ma gandeam sa merg pe 95, ca tot acolo ajungeam. Dar ma abateam de la ruta initiala. De obicei nu sunt superstitios, insa atunci am avut un gand ca o presimtire. M-am hotarat sa merg tot pe acolo, asa ca am taiat orasul in doua si am ajuns inapoi la punctul de unde ma pierdusem. Intre timp am luat si pranzul la Subway, iar cand am ajuns la 160, drumul pe care trebuia sa merg initial, era deja cu peste 3 ore mai tarziu decat inainte sa inconjur jumatate de Las Vegas. Deja am mai facut odata plinul din cauza frumosului ocol bajbait printre semafoare. Si am luat 160 spre vest. Fiind dupa-amiaza, soarele imi batea din fata arzandu-mi figura. Incepea sa miroase a aventura din ce in ce mai intens. Ma apropiam de zona la care ma uitam cu ochi flamanzi pe google cu cateva luni in urma. Satisfactia si emotiile imi faceau inima sa bata mai cu viata, in timp ce eu miroseam pustiul. Nu stiu ce anume, insa intotdeauna m-a fascinat desertul. Atata spatiu in care nu gasesti nimic. Doar o caldura puternica ce se risipeste printre ATATA nisip... Cred ca am mai spus-o, dar simt nevoia sa o spun din nou: In pustiu zvacneste o liniste care iti sfasie sufletul. Am intrat in Pahrump cautand ceva de astamparat foamea care se tinea scai de mine si ceva info despre Valea Mortii. O domnisoara simpatica mi-a dat o harta si mi-a mai spus cate ceva despre oraselul in care ma aflam. O privire suspect de dulce m-a surprins de cateva ori in timpul asta, dar faptul ca eram singur si nu voiam probleme cu fostul prieten gelos (scenarii preconcepute, vazute prin filme in care grupuri prin desert sunt acostate de criminali cu probleme psihice, care stiam ca erau doar in imaginatia mea, insa stresul din ultimele zile insista sa mi le impuna) m-a "ajutat" sa o ignor. Am plecat pana in parcare unde am intrat in vorba cu o tipa care conducea un Jaguar (mi-am zis: tipa cu viziune - fie a vazut Europa, fie are aspiratii globale). Mi-a povestit cum e cu benzina si mi-a povestit o intamplare despre ea si sot, motocicletele si benzina care s-a terminat in Death Valley. Nu am vrut sa stiu prea multe despre Vale. Misterul care va fi urmat era prea frumos pentru a-i zgudui fundatiile cu informatii prea solide. Si am plecat spre Death Valley. Soarele era aproape de apus, nimeni si nimic in jur, deja departe de civilizatie si nestiind cand urma sa intalnesc din nou oameni. Un asfalt superb intr-o zona atat de pustie cum imi imaginam ca ar fi urmat. A fost de vis calareala cruiserului meu la apus de soare. S-a facut deja intuneric si nu voiam sa gandesc deloc la altceva decat la drum si la milele care curgeau lin in jurul cauciucurilor. Am gasit o cladire saracacioasa intre alte cateva (Furnace Creek ranch) unde traiau cativa oameni - din cate am inteles de la ei, acolo fiind casa celor care lucrau la camping. "Parcarea" o facusem greu prin nisipul de o palma, si la fel a fost si plecarea. O clipa de neatentie si puteam sa nimeresc un drum spre nicaieri (Badwater rd), insa m-am oprit si am aruncat un ochi pe harta la lumina farului. Nici 2 km si am gasit un motel la care era 120$ camera, si un camping ceva mai ieftin cu 12$ la cort. Am campat pe intuneric (era ceva lumina de la luna plina care m-a surprins foarte placut chiar in seara in care ajungeam in cel mai ravnit loc din toata drumetia). Am campat la 60 m sub nivelul marii, si am dormit pentru prima data in ultimele 4 - 5 zile un somn linistit si odihnitor in cortul pe care incepeam incet sa il indragesc. Sa fi fost de vina faptul ca acum eram sigur ca voi ajunge la Pacific sau pur si simplu era ceva in acea liniste din Death Valley ... ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
hysaf Postat Decembrie 26, 2009 Share Postat Decembrie 26, 2009 SUPERB ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.