Tura prin Europa ultra low budget

[binox]

De vreo 3 ani tot imi propun sa dau o tura cu motorul prin Europa. Anul trecut am nimerit din

 

intamplare cu masina pe Routes des grandes alpes si mi-am promis ca anul acesta voi ajunge acolo si pe

 

2 roti (fie ele motorizate sau nu). Dintre prietenii mei motorizati nici unul nu a fost disponibil

 

pentru o astfel de tura anul asta asa ca am vorbit cu un prieten (Vishe) cu care merg pe munte, daca nu

 

ar vrea sa-si ia si el motor si sa facem tura asta. La inceputul verii si-a luat motor (gsx 750) iar pe

 

la jumatatea lui iulie a obtinut si permisul.

Obiectivele noastre pentru tura asta au fost : ascensiunea Matterhornului , Routes des grandes alpes,

 

Coasta de azur,pasul Stelvio si Grossglockner. Planul a fost sa facem tura cu buget minim deci dormit

 

numai la cort, mancat numai din supermarket, evitat autostrazile scumpe ( mai ales italia si franta),

 

mers economic.

In total am facut +5500km pe urmatoarea ruta: Bucuresti-Turnu Severin -Belgrad-Zagreb-

 

Rijeka-Trieste-Venetia-Cremona-Novara-Cervinia- pasul+tunelul Saint Bernard- Chamonix-intrare pe Routes

 

des grandes alpes- Nice- San Remo- Genova- Piacenza-Bergamo-Lovere- pasul Aprica- pasul Stelvio-

 

Bolzano-Brunico-Lienz-Winklern -Grossglockner-Bruck-Salzburg-Linz-Wien-Budapesta-Szeget- Arad-Deva-Sibiu-Bucuresti.

 

Ziua 1 Sambata 14 august.

Planul a fost sa plecam din Bucuresti pe la ora 6 , insa nu am reusit sa ne miscam din loc pana aproape de ora 8. Drumul a fost liber si bun pana la granita insa foarte cald, eu nici n-am incercat sa-mi pun costumul de piele, l-am luat la pachet si am mers in blugi si camasa. La granita era ceva coada de masini mai ales pe partea sarba dar cativa soferi ne-au invitat sa ne strecuram si asa am facut (nimeni nu a comentat nimic). Am avut ceva emotii cu cartea verde a lu Vishe. Ne-am dat seama cam tarziu ca Serbia si Croatia erau taiate pe cartea lui. Vamesul sarb s-a uitat la carte dar nu s-a prins ca nu a comentat nimic.

Odata ajunsi pe malul sarbesc nu am ales cea mai directa varianta catre Belgrad pentru ca am vrut sa mergem cat mai mult pe malul Dunarii si bine am facut, asfaltul bun, drumul superb, multi motociclisti.

Intr-unul din oraselele de pe malul Dunarii am oprit si am schimbat fiecare cate 30E ca sa avem pentru benzina si taxe de autostrada. Eu nu am card deloc iar Vishe a vrut sa evite plata cu cardul pe cat posibil.

Pe drum am gasit o plaja frumos amenajata unde am facut rapid o baie in Dunare iar mai incolo o cetate veche un pic restaurata. De vreo 2 ori drumul trece chiar prin cetate prin 2 tuneluri inguste prin care nu incape decat o masina o data ( sau la limita o masina si o moto cum am patit eu ca m-am speriat de un sofer sarb si el de mine cand ne-am intalnit subit in tunelul care mai avea si o curba)

Cu vreo 60km inainte de Belgrad ne-am urcat pe autostrada , sistemul de plata e ca la italieni, iei bilet la intrare si la iesire in functie de numarul de kilometri platesti. (masinile mici si motoarele sunt taxate la fel). Pentru astia 60km am platit ceva mai putin de 2E. ( nu stiu sigur dar am impresia ca accepta si plata in E insa nu poti plati cu cardul.)

Planul era sa gasim un camping care ar fi trebuit sa fie undeva intr-un orasel Zemun, pe langa Belgrad.

Nu am avut GPS,sau cel putin nu unul care se poate folosi din mers. (aveam un laptop mic+ receptor gps pe bluetouth+ IGo pt PC) Ne-am tot invartit prin Belgrad urmarind indicatoare cu Zemun insa pe indicatoare pe langa Zemun mai scria cate ceva in chirilica. Intr-un final ne-am dat seama ca scrisul in chirilica insemna ceva de genul, plaja zemun, restaurantul zemun, vila zemun si nu orasul Zemun efectiv.

Intunericul ne-a prins prin niste sate din jurul Belgradului , dar nu stiam exact unde eram pt ca nu apareau pe harta noastra. Am renuntat la gasitul campingului , am scos laptopul, l-am asezat pe rezervor si incet incet am incercat sa ajungem pe malul Dunarii. Nici asta n-am reusit pt ca in zona respectiva erau multe case si vile care aveau curtile in asa fel in cat nu puteai sa ajungi pe mal.

Pana la urma ne-am urcat din nou pe autostrada si dupa vreo 50km ne-am oprit intr-o benzinarie mare. Multi soferi dormeau pe iarba tunsa frumos. Ne-am luat cate o bere, am tras motoarele langa o bordura, am mancat ce mai aveam de acasa si ne-am culcat si noi pe izoprene, pe iarba langa motoare. Afara era cald si frumos, nici macar n-am folosit sacii de dormit.In ziua asta am facut un pic peste 700km.

[B.B.]

Superb, continua!

[B.B.]

Superb, continua!

[B.B.]

Superb, continua!

[B.B.]

Superb, continua!

[B.B.]

Superb, continua!

[THC]

Foarte misto

 

Astept si restul povestirii!

[binox]

Ziua 2 Duminica 15 august

Dupa ce ne-am trezit am facut plinul si o socoteala aproximativa ca sa vedem cam cat ne-ar mai costa autostrada pana la iesirea din Serbia pe baza costului segmentului anterior. Am oprit banii necesari iar pe restul i-am cheltuit in magazinul benzinariei pe mancare dulciuri si sucuri. Calculul facut s-a dovedit a fi bun, nu am ramas decat cu vreo 40 de dinari de fiecare, undeva sub jumate de E.

In Croatia sistemul de plata pe autostrada e identic dar plata merge facuta direct cu E, la fel e si in benzinariile de pe autostrada. Pretul benzinei in Serbia si Croatia e ceva de genul 1.1-1.2E/l aproximat ochiometric. Croatia am strabatut-o numai pe autostrada (nici nu prea erau alte variante pe directia noastra) , una de calitate buna cu multe tuneluri prin munti. Ne-am oprit intr-un camping pe malul marii in Rijeka unde am ajuns in jur de ora 17-18. La camping nu acceptau plata in E, fiind duminica nu mai aveam unde sa schimbam dar au spus ca nu-i problema ca putem plati a doua zi. Pretul a fost in total 22E ( 2 persoane 2 motoare si un cort mic). Conditiile nu erau grozave dar era curat, apa calda permanenta, o plaja mica amenajata, tot ce trebuie. Vizavi era si un magazin pe care l-am gasit deschis si am cumparat 2 beri si o paine cu restul de kune pe care l-a primit Vishe cand a platit autostrada cu E. ( si mie au vrut sa-mi dea restul in kune dar i-am cerut E , la el nu au mai avut sa-i dea in E) . Nu stiu cum is preturile in restul Croatiei , aici cel putin mi s-au parut cam mari. O bere la chiosc era cam 1.5E.

Am facut si o baie in mare dar nu prea mi-a placut pt ca era atat de sarata incat te usturau ochii ( mi-a adus aminte de lacul sarat de la Braila)

N-am vazut prea mult din Croatia dar cat am vazut mi-a placut mult, cel putin Rijeka e un oras superb.

O chestie care insa m-a uimit aici a fost temperamentul soferilor, foarte asemanator cu cel din Bucuresti, nerabdatori, imediat te claxoneaza, depasesc aiurea, conduc agresiv si toate astea intr-o zi de duminica cand traficul era redus.

In camping am fost vecini cu o familie de nemti veniti cu rulota. Pe langa rulota aveau o bicicleta normala pt copil, una electrica pt femeie si una cu motor termic pt barbat (sachs parca, deaia cu motorul pe furca spate). Neamtul f sociabil s-a bagat imediat in vorba cu noi desi nu vorbea deloc engleza, noroc cu Vishe care stie un pic germana. Ne arata bicicleta lui cu motor si ne spunea ca-i foarte rapida si prinde 300km/h. ) Din cand in cand mai venea cu o sticla de votca (o posirca gen saniuta achizitionata de acolo si de care nici el nu era multumit) si cu un paharel si ne tot dadea sa bem cate un snaps. Ne-a parut rau ca nu am avut si noi o sticla de palinca sa-l cinstim si noi pe el...

[B.B.]

Betiv neamt!

[B.B.]

Betiv neamt!

[B.B.]

Betiv neamt!

[B.B.]

Betiv neamt!

[B.B.]

Betiv neamt!

[binox]

Ziua 3 Luni 16 august.

 

Dimineata m-am dus pana in oras sa schimb cei 22E pe care-i datoram la camping, m-am intors, am platit

 

si am plecat mai departe spre Trieste. Drumul dintre Rijeka si Trieste desi este intre 2 orase

 

apropiate aflate pe malul aceleiasi mari, trece prin munti. Un drum splendid, asfalt foarte bun , curbe

 

faine, peisaje beton. La un moment dat pe langa granita cu Slovenia a inceput sa ploua un pic, am

 

asteptat 5 minute chiar in granita alaturi de alti cativa motoristi italieni apoi a iesit soarele si am

 

mers mai departe.

In Italia benzina e mai scumpa, 1.3-1.4E , daca gasesti benzinarie cu autoservire e mai ieftina in

 

general cu 10 centi pe litru, noi am bagat pe cat posibil de la astfel de benzinarii. Partea mai

 

nasoala e ca la toate benzinariile astea aveau afis ca nu functioneaza cititorul de carduri. Pentru noi

 

nu a fost o problema ca oricum aveam degand sa platim cash peste tot.

De la Trieste ne-am indreptat spre Venetia dar am ocolit autostrada. Italienii astia-s foarte jmecheri,

 

au indicatoare peste tot clare, te orientezi usor numai ca prin orase au grija sa mai sara din

 

indicatoarele spre drumurile non autostrada, astfel gasesti foarte usor intr-un oras iesirea catre

 

urmatorul oras dar pe autostrada, iesirea pe altfel de drum se gaseste mai greu.

O alta moda ciudata e sa te directioneze fix prin centru pe niste stradute mici ca de multe ori stateam bine sa ma uit daca am voie sau nu sa trec pe acolo ca pareau zone pietonale.

Prin jurul Venetiei iar ne-am invartit ca nu gaseam iesirea care ne interesa. Am scos laptopul dar n-a fost prea bine ca gps-ul ne-a bagat la un moment dat pe contrasens pe o sosea cu 3 benzi (nici eu n-am fost atent adica am vazut ca n-am voie sa fac stanga dar nu mi-am dat seama ca acolo e sens unic ). De atunci am renuntat sa mai folosim laptopul, am zis ca mergem doar dupa harta si ne invartim pana gasim ce ne intereseaza.

De la Venetia am luat-o mai spre nord-vest. Pe drum ne-am mai oprit la un supermarket la marginea unui sat. In magazin in afara de mine mai erau 4 grupuri de clienti din care doar o femeie cu un copil vorbeau italiana, restul nu stiu ce erau dar probabil muncitori in agricultura, probabil turci sau ceva de genu....

Anul trecut tin minte ca preturile in Italia la alimente mi s-au parut mici, acum mi s-au parut mari, ori s-au scumpit intre timp ori n-am fost atent eu data trecuta....

Ce mi s-a parut f scump de exemplu au fost cartofii. In magazinul asta erau 2E kg. Cei mai ieftini pe care i-am gasit pe unde am umblat erau 0.7E/kg (n-am cumparat niciodata pt ca n-am gasit decat la saci). O alta chestie care m-a surprins neplacut a fost lipsa de diversitate a produselor. Gaseai mult mai putine produse decat gasesti la noi mai ales in domeniul conservelor care ma interesa pe mine mai mult. Nici salamuri nu aveau prea multe si alea care erau erau scumpe ( de la 15E/kg in sus).

Intunericul ne-a prins undeva pe drum intre Cremona si Pavia. Zona nefiind una turistica nu are prea multe optiuni de cazare. Din loc in loc cate un hotel de minim 3 stele, majoritatea erau de 4, nici vorba de camping. Am intrat pe un drum agricol la marginea unui lan de porumb si ne-am oprit sub un stejar.

[Mario MT 03]

Trebuie sa pun un anunt mare : motociclistii romani care tranziteaza Italia (Bergamo) sunt invitati pe la mine la o bere si o pasta, daca stiam mai din timp... erati bineveniti. Apropo de magazine, preturile produselor variaza de la magazin la magazin, anumite retele de supermercaturi au preturi mai acceptabile (tip Auchan). Daca mergi intr-un sat mai mic ... e scump. Asta e ... astept continuarea si mai multe poze .

[binox]

Si cand ma gandesc ca am trecut de 2 ori prin zona...

 

Ziua 4, Marti 17 august.

O zi ghinionista.

Am plecat de sub stejar cu gandul de a ajunge in Cervinia la baza Matterhornului.

In apropiere de Navara intr-un giratoriu mai ciudat Vishe a intrat cam tare , a derapat pe ceva nisip+ pietris de

 

langa bordura, s-a dezechilibrat , a sarit alta bordura a intrat in voblaj, a redresat-o apoi iar a ciupit o bordura

 

si intr-un final a cazut. Asta este ce mi-a povestit el, eu nu am vazut faza mergand in fata. A ramas cu piciorul

 

sub motor si nu mai putea sa-l scoata, a oprit un italian si l-a ajutat, fizic nu a patit nimic. Eu oprisem 300m mai

 

incolo la o intersectie sa-l astept ( initial am crezut ca nu a nimerit iesirea corecta din giratoriu) dar a oprit o

 

masina langa mine cu un mosulica italian si mi-a zis ca daca astept un prieten sa ma intorc ca a cazut. Cand am

 

ajuns Vishe cu italianul ridicasera deja motorul, Vishe era OK, m-am uitat repede la motor sa vad daca a patit ceva,

 

in afara de un semnal spart parea OK, crashbarurile isi facusera datoria cu succes. Dupa ce mi-a povestit cum s-a

 

intamplat m-am uitat si la roti si aici era adevarata problema, ambele erau lovite. Cea din fata era lovita si

 

strambata mai rau dar nu scapa presiune insa cea din spate desi mai putin stramba, fasaia.

Peste cativa km am dat de un service mare de roti. A venit unu la noi, i-am aratat problema, ne-a zis ca incearca sa

 

ne ajute , ne-a spus sa bagam motorul in hala, la umbra, a vorbit cu un nene mai in varsta , a venit si ala s-a

 

uitat si a zis ca nu are ce sa faca, trebuie sa schimbam rotile. A incercat sa ne explice unde este un magazin moto

 

dar sansele sa gasim fix rotile astea pe stoc erau aproape nule.

I-am rugat sa incerce sa dea cu ciocanul in roata spate sa o mai indrepte un pic cat sa nu scape. Nenea mai in

 

varsta mi-a spus ca el nu face asa ceva ca sigur se rupe roata. Eu i-am spus ca daca se rupe se rupe, asta e, nu

 

avem altceva ce face, se desumfla destul de repede. Aduce omu un ciocan din aliaj moale, noi tinem de motor si el

 

incepe sa-i dea. Se indrepta dar la un moment dat a inceput sa se crape buza asa ca s-a oprit. Roata era mai dreapta

 

, mai scapa aer dar mult mai putin ca mai inainte. Le-am multumit si am plecat mai departe. La primul magazin de tip

 

bricostore am oprit si am luat spray de pana in speranta ca o sa mai rezolvam scaparea de aer.

La prima benzinarie cu compresor ne-am oprit , am bagat spray in roata , am mai umflat si cu compresorul si am

 

plecat mai departe. (nu stiu cat de mult a ajutat sprayul el fiind gandit sa etanseze gaurile din cauciuc nu

 

problemele de etansare dintre cauciuc si metal insa ne-am descurcat, daca umflam roata dimineata un pic mai mult

 

decat normal pana seara nu se desumfla prea tare)

Am intrat pe valea Aostei iarasi un drum superb foarte virajat, asfalt bun , peisaj super dar foarte aglomerat. Desi

 

fix paralel cu acest drum era si autostrada multi italieni(si nu numai) preferau sa o ocoleasca. In trafic italienii

 

nu prea respecta regulile dar conduc bine, sunt obisnuiti cu motociclistii si nu te pun in situatii aiurea.

 

Depasitul pe linie continua, nesemnalizatul, mersul cu viteza peste limita legala sunt la ordinea zilei mai ales in

 

randul motociclistilor. Din cate am vazut eu cel putin chestia cu incalcarea liniei continue este foarte tolerata de

 

politisti cel putin in cazul motociclistilor. Am vazut cum a depasit unul pe continua o coloana fix la 2 m de un

 

politist aflat in mijlocul drumului. Fiind in spatele lui si vazand ca politistul nici macar nu s-a uitat dupa el am

 

depasit si eu la fel si nu mi-a zis nimeni nimic. Nu de multe ori pe drumuri drepte am fost depasiti de motociclisti locali care zburau prea jos cu +200km/h.....probabil stiu bine pe unde pun ai lor radarele....

Ne-am dus pana in Aosta intr-un supermarket de unde ne-am facut provizii pentru mai multe zile apoi ne-am intors un pic pe valea Aostei si am intrat pe drumul ce urca in Cervinia. Si acest drum e foarte frumos, insa se simte repede ca urca serios in munte , temperatura scade brusc.

Cervinia e o statiune foarte cocheta situata undeva pe la 2000m altitudine. Multe hoteluri, restaurante , magazine de suveniruri, centre de inchiriere echipament sportiv, terenuri sportive inclusiv club de golf etc. Vara nu e prea mare aglomeratie, destul de multe hoteluri si magazine erau inchise , probabil iarna e mai multa animatie. ( ori asta ori i-a lovit puternic criza).

Stiam ca nu exista camping in Cervinia asa ca ne-am indreptat catre un drum forestier care urca pe munte. Cand am intrat pe acest drum deja se intunecase, urcam vreo 2 serpentine, eu eram cu o curba mai sus decat Vishe. La un moment dat gasesc un loc bun de campat, opresc, pun cricul lateral ma dau jos , moment in care piatra pe care se asezase cricul aluneca, si motoru cade pe stanga. Ma chinui sa-l ridic dar nu reusesc din prima, mai incerc odata tot degeaba. Dau gentile si rucsacul jos de pe el si deabia atunci am reusit sa-l ridic. Eram mirat de ce nu ajunsese Vishe, inainte de ultima curba ii vazusem farul in oglinda. Ii dau telefon raspunde si-mi spune ca a scapat si el motorul pe jos si nu reuseste sa-l ridice. Ma duc il ridicam si-l aducem langa al meu. Al lui nu avea nimic dar eu aveam o mare problema: maneta de ambreiaj s-a rupt fix pe mijlocul gaurii prin care trece boltul, nu mai ramasese nici un ciot, nimic pe care sa pot apasa. Ne-am pus cortul am mancat ceva, am baut o sticla de vin si ne-am culcat. Toata noaptea m-am gandit ce dracu fac cu maneta aia....

[bb915]

buna vorba aia: "la omu' sarac nici (cuvant jignitor) nu trag"

[binox]

Ziua 5 Miercuri 18 august.

Ziua asta o aveam planificata pentru odihna.

Tot gandindu-ma noaptea la maneta aia, dimineata deja aveam o idee. Ma trezesc devreme iau cheile ma duc la motor si din borseta de scule scot o cheie combinata de 12. Am desfacut boltul, am evacuat restul de maneta iar in locul ei am pus cheia, boltul trecandu-l prin capatul inelar al cheii. S-a potrivit la fix, nu a trebuit sa mai fac nimic, mergea perfect, cheia apasa pe tija pompei de ambreiaj la fel cum apasa maneta in mod normal. Asta-i un alt avantaj al ambreiajului hidraulic, daca aveam cu cablu si pateam chestia asta nu mai puteam sa-i fac nimic.

Dupa ce am mancat ceva am coborat prin oras si ne-am plimbat pe acolo. Ne-am dus si la "biroul" ghizilor,(un fel de sediu salvamont al nostru) dar am nimerit in pauza de masa. Ne-am intors la cort si am spalat ceva rufe avand un rau foarte aproape de cort. Mai pe seara am coborat din nou in statiune, am vizitat micul muzeu din cladirea ghizilor si ne-am luat prognoza meteo, se anunta vreme buna cam pana duminica.

O data cu noi au mai plecat niste prieteni din Ro cu acelasi scop sa urce pe Matterhorn insa ei au plecat cu masina si vroiau sa incerce ruta elvetiana. Am primit mesaj de la ei ca deja se intorc pentru ca cel putin pe partea lor nu s-a putut urca fiind prea multa zapada si gheata.

Seara ne-am pregatit echipamentul de munte si ne-am culcat relativ devreme.

[B.B.]

Deci cheia aia in loc de maneta de ambreiaj numai tu puteai sa o inventezi!

 

Superba excursia, misto tare pozele, "maderhornu" ala e "de mare angajament", cel putin in poze.. la fata locului cred ca e priceless.

[binox]

Ziua 6+7 Joi-Vineri 19-20 august.

 

Aveam in plan sa ne trezim de dimineata si sa urcam la refugiul Carrel 3850m. Nu ne-am trezit nici prea devreme si ne-am miscat si cam incet cu pregatirile.

Am aranjat bine motoarele sa fim siguri ca nu cad in caz de ploaie, am bagat in cort echipamentele moto si tot ce nu aveam nevoie pe munte ,ne-am luat rucsacii extrem de grei in spate si am inceput sa urcam pe drumul forestier incepand cu ora 9.

Pe la 2800m este o cabana numita Duca degli Abruzzi. Drumul forestier ducea pana acolo, daca am fi stiut am fi urcat cu motoarele pana sus unde mai erau vreo 2 corturi pe malul unui mic lac . Cabana era in recosnstructie, nu era nimic deschis, inca era santier. La un moment dat au aparut unii cu un pickup 4x4 plin cu pungi cu pesti pe care le-au varsat in lac.

Mai sus de aceasta cabana la putin sub 3000m este un monument micut numit Crucea lui Carrel, loc in care urcau multi turisti inclusiv femei in jur de 70 ani. Mai sus n-am vazut pe nimeni sa urce. Dupa ce am mai urcat ceva ne-am intalnit cu un cuplu de romani care coborau. I-am intrebat pana unde au urcat si daca se poate urca pana la refugiu. Ne-au spus ca e zapada mare, nu se poate urca pe varf , se poate urca pana la refugiu dar ei nu urcasera.

Am ajuns la o traversare care in mod normal nu pune probleme dar acum era foarte multa zapada fapt ce ne-a facut sa pierdem mult timp. Pana acolo urcasem cu bocancii de vara cei de iarna fiind in rucsac. Trecand prin multa zapada cei de vara s-au udat si au inceput sa ne inghete picioarele asa ca a trebuit sa-i schimbam cu cei de iarna. Inaintarea se facea greu terenul fiind foarte dificil, asigurarile le gaseam greu, in unele locuri a trebuit chiar sa improvizam asigurari cu pioletul sau cordelina data dupa bolovani. Dupa ce am terminat cu traversarea ajunsesem undeva sub refugiu, parea asa de aproape....numai ca de aici urmau bucati cu corzi fixe unele dintre ele foarte abrupte, chiar perfect verticale, La inceput am inaintat Ok dar la un moment dat am ajuns la o bucata deasta verticala pe care se scursese apa care acum inghetase, coarda fixa era si ea inghetata bocna. O astfel de bucata ne-a lua extrem de mult timp de escaladat pentru ca nu aveai aderenta de loc, totul era inghetat. Ultima bucata verticala nu cred ca avea mai mult de 10m inaltime si cred ca ne-a luat peste 5 ore sa o urcam, te uitai in sus si nu-ti venea sa crezi cat de aproape e capatul dar totusi in conditiile din noaptea aia era extrem de dificil.

La refugiu am ajuns abia a 2-a zi pe la 11, adica dupa fix 26 ore! Deja ne luasem gandul de la a urca varful , vroiam sa dormim o noapte acolo si sa coboram a doua zi.

Vremea era superba, soare, cald, gheata de pe stanca se topea. In refugiu nu era nimeni. Am intrat si am constatat ca am carat multe chestii de care nu am fi avut nevoie. Refugiul era dotat cu aragaz, o gramada de oale, cani, tacamuri , detoate. Am topit repede niste zapada, am facut o supa si mult ceai , am mancat ne-am hidratat si ne-am culcat. Am dormit bustean pana pe la 19 cand mi-a sunat telefonul apoi m-am culcat din nou. Intre timp in refugiu mai venisera 4 francezi si 4 polonezi .

[Scufu]

felicitari pentru tura si desi nu ai terminat de povestit se pare ca ati ajuns cu bine inapoi. in ciuda limitarilor materiale si a experientei moto scazute, cu siguranta tura asta v-a adus multe bucurii

Editat Septembrie 7, 2010 de Scufu

[Toro]

Superba poza !

Presimt ca vor urma altele si mai faine !

 

Bravo!

 

P.S. sa inteleg ca prietenul Vishe abia si-a luat moto si permis si s-a incumentat la o tura asa lunga ? Daca da, e tare omu' !

[binox]

Exact, drumul pana la Belgrad a fost al 4-lea drum pe motor al lui Vishe.

Inainte de asta a mai facut 3 drumuri: unul pana la Vadu la mare, imediat dupa ce si-a luat carnetul, unul pana la Busteni unde a incercat si un pic offroad si unul pana la intrunirea de la Buzau.

Prin oras nu a mers deloc.

 

Ziua 8 Sambata 21 august

Dimineata pe la 4 francezii au plecat spre varf. Noi ne-am dat jos din pat mult mai tarziu. Afara vremea din nou superba si destul de cald. Intre timp au mai aparut si 2 pusti italieni la refugiu. Vorbesc cu Vishe si hotaram sa mai stam o zi aici sa vedem ce au facut francezii si daca totul e ok sa incercam si noi sa urcam Duminica. Toata ziua am lenevit la soare pe terasa refugiului si am admirat peisajul. De jur imprejur numai munti cat vezi cu ochii cu exceptia Cerviniei care se vedea in vale. Se vedea chiar si un punct portocaliu, adica cortul nostru. Am facut o poza cu zoom maxim si pe poza se distingeau chiar si motoarele.

Pe la 18-19 francezii s-au intors de pe varf. Erau 2 tineri si 2 trecuti de 50 de ani dar s-au miscat super bine. Cel putin unul din cei tineri cred ca era ghid profesionist sau ceva de genul asta, asta scria pe geaca lui.

Ne pregatim si noi echipamentul pentru a 2-a zi si ne culcam. Pusesem ceasul sa sune pe la 4.30.

[THC]

Super misto!

Terasa si privelistea sunt de milioane!

Editat Septembrie 7, 2010 de THC

[binox]

Ziua 9 Duminica 22 august

 

II aud pe italieni cand se trezesc , ne trezim si noi si polonezii. Italienii s-au miscat mai repede ca

 

noi si au plecat cu vreo 30-45min mai repede.

 

Am inceput si noi sa urcam, desi bucata de la Carrel in sus e cel putin la fel de grea ca bucatile care

 

ne-au facut noua probleme mai jos acum urcam fara probleme, nu mai era gheata. Uitandu-ma in jos am

 

vazut ca polonezii in loc sa vina dupa noi o iau la vale, au renuntat la varf. Dupa vreo 2 ore de urcat

 

ne depaseste alt italian ( care nu a fost la refugiu) . Asta era nebun, urca extrem de repede nu se

 

asigura de loc si urca SINGUR!!! Se vedea ca era la cu totul alt nivel. Din cand in cand ii mai zaream

 

pe cei 2 pusti italieni, care mereu castigau teren, erau si ei mult mai rapizi ca noi. Peisajul superb,

 

vremea superba, vizibilitate maxima, urcatul nu ne punea mari probleme dar urcam destul de incet pentru

 

ca ne asiguram mai tot timpul, chestie care ne-a costat timp pretios. In jur de ora 16 am ajuns pe Pic

 

Tyndall (4241m- varful de sub varf) Italianul solitar ne depasise demult in timp ce cobora iar pustii

 

coborasera deja de pe varf si mai aveau putin si ajungeau la noi. Am facut rapid o socoteala, in ritmul

 

nostru mai faceam cel putin 2.5-3h pana in varf si cam tot atat inapoi. Asta ar fi insemnat sa petrecem

 

din nou o noapte pe stanci numai ca de data asta la altitudine mai mare. Noaptea nu ne speria prea tare

 

dar ne-a fost frica de o schimbare a vremii. Fusesera deja cel putin 3 zile cu vreme perfecta iar pe

 

acolo se spune ca deobicei sunt 2 zile bune si 2 proaste. Am decis sa ne retragem si sa lasam varful

 

pentru o data viitoare cand vom fi mai bine pregatiti.

 

Coborarea a fost un pic mai rapida decat urcarea dar nu cu mult.

 

ultimul rapel, pana la refugiu, l-am facut la ora 23.50 Pustii italieni dormeau deja dar italianul

 

solitar nu era nici acum la refugiu, habar nu am de unde a urcat si unde a coborat. La cat de mic avea

 

rucsacul nu parea sa aiba sac de bivuac la el.

 

Cu vremea am avut dreptate , chiar pe coborare ne-au prins cateva rafale puternice de vant, iar a doua

 

zi erau multi nori si vant puternic.