namaste Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 Mi-e mai greu sa mut un manunchi de vorbe de pe niste coli pline de nisip pe un ecran prefacut decat sa incalec o vita ruginita si sa indrept ghidonul catre necunoscut. Asta-i motivul pentru care trairile de pe celuluza alba s-au transformat cu greu in pixeli fara cuvant.. Ma simt dator sa ofer o umbra stearsa din luna pentru care am trudit tot anul, pentru ca luna mea de fericire e rezultatul altor umbre din aceasta sectiune a forumului. Din nou, imi cer scuze pentru calitatea pozelor. Promit solemn ca nu voi mai pleca fara un DSLR si cunostintele necesare. Intro-ul de anul trecut ramane valabil: "Textul de mai jos e o parte din jurnalul meu de calatorie. Nu e scris special pentru motociclisti si n-am avut timp sa ii fac un rezumat. Spor la citit pentru unii, la holbat pentru altii si la comentat pentru nimeni... O sa incerc sa raspund la toate intrebarile legate de traseu, dar mai tarziu..." "- Blana de oaie îți lipsea! Mă duc să fac un weelie cu o bere, odihneÂşte-te până mă întorc! Rareori am ieÂşit în ultima perioadă. A pregăti o astfel de tură înseamnă, printre altele, privarea de la multe plăceri materiale. Am ajuns să transform mental fiecare monedă captivă în portofel în kilometrii de fericire. Savurez cu amicii o Holsten nefiltrată, într-una din terasele Âşantierului Centrul Vechi. Gândurile parcă mi-au rămas captive în cutiile laterale, pentru că nu mă pot opri din inventariat bagaje. După o bere mă ridic Âşi plec, pentru că n-am nicio Âşansă să pătrund în atmosfera creată. Îmi amintesc într-un târziu că am uitat să-mi achit berea, dar deja sunt departe. Portarul doarme dus păzit de subalternii patrupezi. Intru în laborator, aÂşez de-a lungul câteva scaune Âşi ațipesc instantaneu. Mă trezeÂşte din când în când câte un țânțar dornic să soarbă din sângele agitat. La ora 4 sună prima alarmă, precedată la o oră distanță de cea finală. Îi răspund celei de la 6 printr-un jargon comun, dar insistă până mă ridic. Totul e pregătit de ieri, nu trebuie decât să mă echipez. Intru în nădragi în timp ce verific ultima listă Âşi închid laboratorul. Îi dau o cheie Âşi încep migrația către țările calde.. Vama cu Bulgaria o trec rapid pe la Giurgiu Âşi încep ascensiunea către Sud, având drept scop escaladarea graniței cu Turcia, undeva pe la înserat. Singurul oraÂş pe care mi-l amintesc e Veliko; nu fac decât să urmez GPS-ul, care se încurcă în apropiere de vama turcă. Autostrada către Istanbul e în lucru, dar muncitorii îmi fac semn sa o țin tot înainte. Fac ultimul plin înainte de vamă, căci o să flirtez cu cea mai scumpă benzină din lume peste câțiva kilometri. Granița turcă e formată din 5 puncte de control în care mi se cer diverse acte, pentru ca apoi, la capătul răbdării să zăresc un morman de bagaje în care grănicerii scotocesc. Opresc abătut lângă ei, mă privesc fix, îmi citesc dezamăgirea în ochi Âşi îmi fac semn să trec. Rulez de mai bine de 14 ore Âşi oboseala începe să-Âşi facă simțită prezența. Blana de oaie a avut efectul scontat, dar fiind de proastă calitate s-a destrămat rapid Âşi astfel am fost nevoit să renunț prematur la serviciile ei. Astăzi trebuia să ajung la Efes, dar constat că am omis multe variabile atunci când măzgăleam pe hartă. Soarele coboară uÂşor Âşi nu mai e mult până când cortina îl va urma. Aproape de Cannakale urc agale un deal Âşi ajung la granița de unde începe cu adevărat călătoria. În față am marea, iar pe față un zâmbet ce o întrece. Sunt cuprins de o fericire ce contrastează puternic cu starea de oboseală în care mă aflu. Fac dreapta pe un forestier care duce către mare, dar nu ajung pe mal din cauza vegetației. Pun cortul, mă închin vreme de o oră mării întins în Âşezlongul aventurier Âşi mă retrag odată cu sosirea fanfarei greierilor. După truda de ieri ceasul nu îndrăzneÂşte să-mi tulbure dimineața. Mă trezesc la 7, surâd mării Âşi încep să strâng bagajele. Un cioban se apropie Âşi mă priveÂşte atent până ce strâng totul Âşi încalec. Aleg acelaÂşi forestier Âşi mă sperii de țipetele scoase de motor la fiecare groapă adâncă. Nu înțeleg de unde vin Âşi nici care e cauza lor. Sunt aproape convins că sunt de la lanț, dar e schimbat recent, ar trebui să fie mut. Pornesc din nou spre Cannakale. Ca să ajung în oraÂşul port sunt nevoit să trec marea cu un bac plictisit de care mă descotorosesc in 15 minute. Ajuns pe uscat încerc să mă acomodez cu asfaltul care are o mixtură foarte ciudată: un amestec de bitum Âşi pietriÂş (calcar), acesta din urmă fiind în proporții foarte mari. Am impresia că merg pe un forestier bun Âşi deseori primesc câte o telegramă dură în vizieră, expediată de cei care mă depăÂşesc. Mi-e greu să cred că drumurile astea nu sunt construite de fabricile de pneuri, la cât de repede îmi ronțăie Anakee-urile. Merg agale cu privirea înfiptă-n gardurile ruginite, căutând o bucata de sârma pentru a modifica sistemul de ungere de la care se pare ca provin zgomotele misterioase. Zăresc un gard mai nou, scot patentul, îi amputez o coastă Âşi în câteva minute îi creez o Evă lanțului maltratat. Înfulec satisfăcut un pepene turcesc, strâng sculele Âşi zbor. Media de km pe zi se pare că am calculat-o greÂşit; nu numai din cauza asfaltului periculos, dar Âşi din cauza costului benzinei (3.66 lire pe litru – peste 2 euro) care îmi impune forțat un ritm mai economic. Începe să se întunece, iar eu sunt încă departe de Efes. Mă rătăcesc în Izmir, dar un cuplu binevoitor mă conduce către autostradă. Ajung în Efes la 22:30. Îmi pun cortul pe un Âşantier arheologic Âşi îmi caut dormitorul antic. Nu-i chip să-l găsesc aÂşa că ridic pânzele corabiei visurilor. La prima oră strâng totul Âşi caut eternul Efes. E la câțiva km de locul în care am dormit. Parchez lângă un magazin, mă echipez de colindat Âşi pornesc înspre intrare. Biletul costă 20 lire. Nu sunt un fin cunoscător al istoriei, dar am citit câte puțin înainte să ajung aici. Află tu, cititorule, că Efes e un fost oraÂş Grec, devenit ulterior oraÂş Roman, situat în provincia Izmir. În perioada romană a fost pentru mulți ani al doilea oraÂş din Imperiul Roman, după Roma, capitala acestuia. Ruinele nu sunt într-o stare excelentă, dar se pot distinge bine formele structurilor, a amfiteatrului, a băilor publice etc. OraÂşul era faimos pentru Templul lui Artemis, una dintre cele Âşapte minuni antice ale lumii. Se estimează că a fost scos la lumină cam 15% din ceea ce era inițial. Îl parcurg în întregime de două ori. Sunt impresionat de detalii Âşi le studiez atent până când începe să se aglomereze. Pornesc la drum cu intenția de a ajunge în Denzili, apoi în Pamukkale, unde vreau să mă răcoresc în piscinele naturale. 200 km despart Izmirul de Denzili. Îi parcurg uÂşor oprind des la marginea drumului să-mi scripețesc dinții cu câte o mandarină. Ajung la Pamukkale neaÂşteptat de repede. Indicatoarele nu-s necesare pentru că muntele alb este vizibil din depărtare. E foarte cald Âşi ceva neobiÂşnuit se întâmplă cu mobra. S-a încins excesiv, deÂşi nu am forțat-o prea tare. Când opresc constat că lichidul de răcire se prelinge din vasul de expansiune, dar nu iau în serios problema. Achit alte 20 lire Âşi pătrund în castelul de bumbac (denumirea locației în turcă). Se pare că a fost utilizat ca SPA încă din secolul al doilea îHr. Travertinele care îl compun sunt de fapt depozite de carbonat de calciu. Precum Efes, Pamukkale este o locație turistică foarte cunoscută. TuriÂştii sub formă de cireadă se scaldă ca niÂşte rațe în bălțile de apă dură. Poate că m-ar deranja aglomerația daca n-ar fi animată de zeci de rusoaice care-Âşi admiră formele în oglinda udă. Le admir Âşi eu pentru că se spune că cine priveÂşte travertinele timp îndelungat ajunge să orbească. Iau la rând micile bazine, iar apoi mă poziționez strategic într-un canal de colectare a apei. Apa zglobie îmi masează trupul bătătorit, până la apusul soarelui. Îndemnat de foame Âşi întuneric, cobor spre o tavernă unde înfulec un falafel delicios, complet diferit de cel românesc. Arunc o privire mobrei care a asudat teribil. Nu Âştiu de ce, dar sub ea zace mai mult lichid de răcire decât era atunci când am plecat. Pornesc agale înspre Antalya. DeÂşi e aproape întuneric, o căldură insuportabilă mă stoarce de energie. Nu numai eu sunt afectat, dar Âşi motorul care dogoară teribil. Nu mai trage deloc! Schimb treptele încercând să urc turația, dar nu reuÂşesc nici aÂşa. Trag concluzia ca e musai să opresc pentru a depista problema, dar momentan nu am unde. Urmează o rampă destul de înclinată pe care nu reuÂşesc să o urc nici cu viteza a treia. Trag pe dreapta într-un mic refugiu Âşi sar de pe ea. Motorul e foarte încins! O mai chinui puțin încercând să o poziționez astfel încât să poată fii împinsă la vale în caz că nu va mai porni după operație. Lichidul de răcire continuă să curgă. Probabil că radiatoarele sunt demult goale. Sper că nu am calat motorul! E noapte, sunt la marginea unei păduri departe de civilizație Âşi doar zumzetul camioanelor fără diagramă îmi trezeÂşte un neconvingător sentiment de siguranță. Primul lucru pe care trebuie să îl fac e să mă calmez, panica fiind cel mai mare duÂşman în astfel de situații. În timpul ăsta pun cortul Âşi aranjez sculele necesare operației. Telefonez unui fost transalpist ca să mă conving că problema e de la termostat (pompa de apă am eliminat-o din orice ipoteza, de teamă) Âşi mă apuc de lucru. Demontez Âşaua, rezervorul, carenele, radiatoarele, scot termostatul Âşi încep operația inversă. Pun apă de cișmea, dau o cheie Âşi observ că apa barbotează în radiator, deci totul ar trebui să fie în regulă. Montez totul la loc mulțumind frontalei pentru ajutor, intru în cort Âşi adorm ignorând răgetele camioanelor obeze. " N-au incaput toate pozele....reply va rog... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
vld_bc Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 reply Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Doctor X Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 Hai cu continuarea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 2, 2011 Autor Share Postat Ianuarie 2, 2011 Inca unul.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BikerXX Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 mai multe poze cu rusoici Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Serban.S Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 WOW! Superb... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 2, 2011 Autor Share Postat Ianuarie 2, 2011 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
0ctav Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 esti tare.....povestitorule....!!!!!1 ... ... continua.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
the_tavi Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 Frumos incondeiat! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
MihaiM Postat Ianuarie 2, 2011 Share Postat Ianuarie 2, 2011 hai, baga mai departe, ca iar incepi sa ma enervezi ...ai mai facut una anul trecut de am pornit dupa aia la drum... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Dane_Bad Postat Ianuarie 3, 2011 Share Postat Ianuarie 3, 2011 Foarte fain,, mai pune poze Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
yuk Postat Ianuarie 3, 2011 Share Postat Ianuarie 3, 2011 pe unde s-a scurs antigelu' ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 3, 2011 Autor Share Postat Ianuarie 3, 2011 Prin furtunul de supraplin. Daca te referi la cel care apare in poze, ala s-a scurs atunci cand am desfacut radiatoarele si furtunele conectate la cutia termostatului. O sa transcriu cat de des pot, dar mai mult de o zi/zi nu cred ca am sa reusesc, mai ales ca vreau sa pun si multe poze. Andrei.. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
sailordana8 Postat Ianuarie 3, 2011 Share Postat Ianuarie 3, 2011 Very nice...si pozele de la bai...yammyyyyyy Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 3, 2011 Autor Share Postat Ianuarie 3, 2011 DeÂşteptătorul, sub forma unui camionagiu frustrat, sună din goarnă pe la 6. Strâng totul în grabă, nerăbdător să văd dacă înlăturarea termostatului a rezolvat problema. Primul zâmbet pe ziua de azi se declanÂşează la o scurtă atingere a butonului de pornire. Motorul porneÂşte grăbit; cel mai probabil a scăpat nevătămat. Pornesc spre Antalya distras de fiecare reacție de ordin mecanic. Din fericire temperatura e în parametri Âşi motorul trage normal. Peisajul începe să mă fascineze, pentru că ne apropiem de coastă. Piscuri mici presărate cu verdeață încep să se îngrămădească către locul unde cerul Âşi marea se contopesc. Un miros puternic de conifere îmi ridică viziera Âşi-mi inundă plamânii. Ajung în Antalya Âşi sunt îndrumat către Ciraly, 50 de km căte Est. Virez stânga pe un drum îngust, merg câțiva km Âşi ajung în Raiul din Vama Veche. Ciraly e un sătuc maritim aÂşezat de-a lungul unui drum îngust ce abundă în verdeață Âşi pomi fructiferi. Trec de sătucul scufundat într-o liniÂşte deplină Âşi ajung pe plajă. Sunt înmărmurit! Mă aÂşteptam să găsesc o plajă plină de turiÂşti, dar e aproape pustie. E o lipsă totală de exces, de lux. Respir adânc câteva minute parcă temându-mă să mă apropii. Îmi trântesc echipamentul lângă motor Âşi în compania Âşezlongului mă duc să mă scald în mare. Mi-e greu să descriu adunătura asta de picături divine! Mă scald vreme de un ceas în apa limpede Âşi caldă, apoi mă foiesc în Âşezlong până ce soarele apune. La lăsarea întunericului îmi aduc aminte că cea mai bună perioadă pentru a vizita flăcările de la Chimaera e înseratul. Pornesc într-acolo în sandale Âşi cu o pălărie pe țeastă. Mobra se desfată pe drumul pietruit vreme de câțiva km. O pironesc la lumină, achit 3.5 lire Âşi încep ascensiunea către flăcările divine. Chimaera este considerat locul de unde, conform legendei, Prometeu a furat focul de la zei (mai exact de la zeul meÂşteÂşugarilor, Hefaistos) pentru a-l oferi oamenilor. De fapt, aici este un loc unde flacarile ard izvorand parca din pamant datorita emanatiilor de gaz metan natural. Fenomenul nu este chiar unic, fiind întâlnit și la noi în țară: în Buzău și în Vrancea. Sus, în jurul flăcărilor sunt câteva grupulețe de turiști. Unii cântă în jurul flăcărilor, alții le privesc înmărmuriți de metamorfoza fierbinte, câțiva încearcă fără succes să le stingă. În final, cand frigul se lasă, toți se apropie de flăcări pentru a se încălzi sau pentru a-Âşi face un ceai. Admir o flacără vreme de câteva ore, fară să întâlnesc plictisul. Mă goleÂşte de gânduri Âşi mă relaxează complet. Mă întind pe o piatra caldă Âşi ațipesc. Spre dimineață rămân singur cu flăcările care îmi țin de cald până când soarele se satură de mare. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
the_tavi Postat Ianuarie 3, 2011 Share Postat Ianuarie 3, 2011 Frumos... asteptam continuarea cu interes! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
A n d y Postat Ianuarie 3, 2011 Share Postat Ianuarie 3, 2011 Bravo Andrei ! Si pentru excursie, dar si pentru poze si "condei" Sa-ti fie de bine... pana la urmatoarea ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
edisone Postat Ianuarie 3, 2011 Share Postat Ianuarie 3, 2011 Magic, cum ar spune un prieten Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
zune Postat Ianuarie 3, 2011 Share Postat Ianuarie 3, 2011 o intrebare tipica .. cat te-a costat domne' plimbarea ? ca asta e scuza care o aud cel mai des, ce punde bete in roate la o ieseala de genu.multumesc saru'mana Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 4, 2011 Autor Share Postat Ianuarie 4, 2011 Cobor Âşi plec înspre Olympos. Pe drum culeg câteva mandarine, portocale Âşi rodii. Olympos e la 3 km distanță de Cyrali Âşi la 12 de Chimaera; ajung numaidecât. Conform legendelor acesta ar fi oraÂşul naÂşterii zeilor din mitologia greacă. Orașul a fost fondat în perioada elinistă (sec. III î.e.n.) și a fost unul din cele mai importante orașe ale Liciei antice. În anul 78 î.e.n. orașul e inclus, împreună cu restul Liciei, în provincia romană Licia și Pamfilia. Orașul își păstrează importanța și în perioada bizantină, dar în secolul XV, după cucerirea otomană își pierde importanța și decade vertiginos. Mă aÂşteptam să găsesc doar ruine (orașul e în mare parte neexcavat), dar sunt întâmpinat de o plajă pustie ce mă conduce la ruinele oraÂşului antic. Parcurg oraÂşul în 30 de minute. Ruinele nu sunt nici pe departe la fel de impresionante ca cele de la Efes, dar aÂşezarea oraÂşului pe un părâu, puzderia de vegetație Âşi distanța mică față de mare, mă umplu de invidie față de foÂştii locuitori ai oraÂşului. Viță de vie salbatică, copaci de dafini, smochini salbatici și pini, leandru si tufe de laur acopera Valea Olimpului. Mă întorc pe plajă Âşi îmi pun Âşezlongul la umbra unor plante cățărătoare. Lenevesc aici, eu Âşi gândurile până seara. Adorm tot aici, sub o lună plină ce se înalță suav, sub un zumzet de stele agățate de albastrul în comă. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Doctor X Postat Ianuarie 4, 2011 Share Postat Ianuarie 4, 2011 Deci nu degeaba ma indemnau amicii mei turci sa ajung la Olympos. Casele din copaci le-ai vazut? PS: Astept si Capadochia (daca te-a purtat motocicleta pe-acolo). Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
sailordana8 Postat Ianuarie 4, 2011 Share Postat Ianuarie 4, 2011 Ce lunaaaaaaaaaaaaa frumoasa. Mi-ai facut pofta de mareeeeeeee Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mony Postat Ianuarie 4, 2011 Share Postat Ianuarie 4, 2011 Da... si mie mi-a facut dor de Turcia... Din pacate am fost de 3 ori insa cu masina 2007, 2008, 2010. Anul asta sper sa pot sa ma bucur de drum si cu motorul (e doar un vis, dar bine ca exista ). La Pamukkale, nu baile in travertine sunt tari, ci chiar in baile Cleopatrei (cand ajungi sus, pe platou, inainte de amfiteatru). Acolo sunt niste ape cu minerale foarte concentrate (poti sta maxim 2 ore in apa - atat ai voie). Dupa o baie acolo, te simti alt om. Tare sunt curios cat o sa fie litrul de benzina in vara (la noi si la turci). Anul asta era 4,3 lei la noi si vreo 8 lei la turci (asa cu aproximatie). Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 4, 2011 Autor Share Postat Ianuarie 4, 2011 Singurul lucru care face Turcia inaccesibila turistilor cu buget redus este pretul benzinei. Baile Cleopatrei nu le recomand tocmai datorita concentratiei mari de saruri. Acum 2 luni in Turcia se zvonea ca pretul benzinei urmeaza sa creasca din nou semnificativ. Si eu sunt curios de evolutia pretului pentru ca ma gandesc deja sa o revad. In zilele urmatoare voi continua tot cu Turcia, in masura timpului disponibil. Andrei.. Da... si mie mi-a facut dor de Turcia...Din pacate am fost de 3 ori insa cu masina 2007, 2008, 2010. Anul asta sper sa pot sa ma bucur de drum si cu motorul (e doar un vis, dar bine ca exista ). La Pamukkale, nu baile in travertine sunt tari, ci chiar in baile Cleopatrei (cand ajungi sus, pe platou, inainte de amfiteatru). Acolo sunt niste ape cu minerale foarte concentrate (poti sta maxim 2 ore in apa - atat ai voie). Dupa o baie acolo, te simti alt om. Tare sunt curios cat o sa fie litrul de benzina in vara (la noi si la turci). Anul asta era 4,3 lei la noi si vreo 8 lei la turci (asa cu aproximatie). Mesaj completat Reply, va rog.. Vreau sa postez o noua zi. Andrei.. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
sailordana8 Postat Ianuarie 5, 2011 Share Postat Ianuarie 5, 2011 Bagaaa Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.