kris Postat Iunie 23, 2011 Share Postat Iunie 23, 2011 Asteptam continuarea , Andrei..cand ai timp si chef Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bikertibi Postat Iunie 24, 2011 Share Postat Iunie 24, 2011 Respect. Multumesc, un admirator..... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mony Postat August 3, 2011 Share Postat August 3, 2011 Cand mai ai timp... mai scrie continuarea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
zîmbesc Postat Decembrie 2, 2011 Share Postat Decembrie 2, 2011 (editat) O aventura superba asternuta extraordinar in cuvinte si imagini. Sper sa reusesti sa termini de povestit pentru ca apoi sa o incepi pe cea despre Rusia pe motorul construit chiar de tine. Editat Decembrie 2, 2011 de Batranu` Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
T I M B E R L A N D Postat Decembrie 2, 2011 Share Postat Decembrie 2, 2011 poaete frumos ....relatare de exceptie Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Jean_Taxi Postat Decembrie 3, 2011 Share Postat Decembrie 3, 2011 Esti maret, omule, bravo tie.., eu merg de 14 sezoane cu motorul si nu am vazut decat Bulgaria, rusine mie! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gms245 Postat Decembrie 7, 2011 Share Postat Decembrie 7, 2011 (editat) Multumim Andrei! Asteptam continuarea... Editat Decembrie 7, 2011 de gms245 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 28, 2012 Autor Share Postat Ianuarie 28, 2012 (editat) Încep acest post prin a-mi cere scuze fata de cei care au citit acest topic si care asteptau o continuare din partea mea. Nu o sa-mi caut scuze pentru că nu le merit. Voi incerca în zilele următoare să transcriu și ultima parte a călătoriei. Din păcate am făcut foarte puține poze din această perioadă, nici pentru asta nu am o explicatie. "Încep ziua cu o minune ce se înfăptuie printr-o baie în marea Galilee, la ora 5:30, când soarele începe să se cațere pe înălțimile „golanilor”. Apa e liniÂştită, caldă Âşi dulce. Te eliberează rapid de energie pentru că îi lipseÂşte un element distinctiv pentru o mare reala : carbonatul de sodiu. Am parte de o baie minunată care reuseste sa îmi curățe mai mult interiorul decât exteriorul. Pornesc către Jerusalim gata botezat, pregătit să vizitez oraÂşul sfânt. Trec printr-o porțiune scurtă de deÂşert ce se transformă rapid în pădure. Sentimentul e foarte ciudat Âşi datorită schimbărilor bruÂşte de peisaj am tendința să verific mereu vitezometrul. Nu am atins încă viteza luminii - nu-mi rămâne decât să zâmbesc capriciilor naturii. La intrarea în oraÂş sunt aÂşteptat de Eldad Âşi Reut . Îmi propun sa las motorul aici Âşi să mergem cu maÂşina pentru că drumul e foarte aglomerat Âşi temperatura a sărit de 30 grade, deÂşi e încă dimineață. Arunc echipamentul în portbagaj Âşi pornim într-un tur al oraÂşului nou, apoi ne îndreptăm înspre oraÂşul vechi. E înconjurat de ziduri masive, intrarea facându-se prin intermediul unor porți la fel de impunătoare. Are o importanță majoră atât pentru creÂştini cât Âşi pentru evrei Âşi musulmani. De altfel, oraÂşul e împărțit în zone dedicate fiecărei religii, în care găseÂşti locaÂşuri de cult specifice, precum Âşi o multitudine de tarabe cu suveniruri religioase. Complexitatea oraÂşului ajutată de aglomerație Âşi contrastele prezente la tot pasul mă bulversează puțin. Eldad e răbdator Âşi încearcă să îmi spună câte ceva despre fiecare zonă prin care trecem. DeÂşi e evreu, are cunoÂştințe destul de bune referitoare la religiile care si-au pus amprenta asupra acestui oras. Când ajungem în zona dedicată evreilor îmi povesteÂşte despre evreii ortodocÂşi. Sunt acei evrei care primesc bani de la stat doar pentru că sunt mai credincioÂşi decât restul (considerați întemeietorii statului Israel) Âşi de cele mai multe ori nu fac decât să stea Âşi să se roage. Se înmulțesc fără limită Âşi încep sa fie din ce în ce mai neagreați de către cei care plătesc impozite Âşi taxe foarte mari. Jerusalimul e un loc incredibil de divers, dar nu mi s-a părut tocmai locul potrivit pentru o rugăciune. Nu pot spune că mi-am putut forma o părere despre acest oraș. Cred ca n-am rămas nici măcar cu o impresie. Cel mai probabil e singurul oraș întâlnit în această călătorie pe care n-am reusit sa il contemplez suficient pentru a-mi oferi un mic feedback obiectiv. Ce-i drept, e aproape imposibil să înțelegi ceva dintr-un oraș cu o istorie atât de bogată, fără să petreci măcar câteva zile pe straduțele si prin bisericile aflate la tot pasul. La sfârÂşitul zilei suntem cu toții obosiți Âşi înfometați aÂşa că poposim într-un restaurant libanez ale carui arome sunt sigur că îmi vor rămâne mult timp întipărite în memoria papilelor gustative. Ne îndreptăm apoi înspre locul unde mi-am parcat cămila Âşi o luam in directii diferite din nou, pentru că îmi doresc foarte mult să petrec o noapte pe malul Mării Moarte. Imediat ce îmi pun echipamentul sunt binecuvântat cu un duÂş rece, care spre norocul meu e curmat rapid de norii ce fug din calea soarelui. Eldad m-a avertizat că locurile în care poți campa pe malul Mării Moarte sunt puține (exceptând stațiunile), dar mă încăpățânez să găsesc unul. Întreb militarii din posturile de control întâlnite de-a lungul drumului, dar mă direcționează vag. Mergând paralel cu marea, întâlnesc un tip în pielea goală cu un prosop atârnat de gât Âşi îl întreb încotro e plaja. Îmi spune că e un loc fantastic (singurul din câte Âştie el) la câteva zece de metri. Parchez Âşi îi umez indicațiile. La scurt timp observ Âşi de ce e atât de magic locul despre care vorbea: mica plajă se mândrește cu un izvor de apă termală ce curge printr-o țeavă, aproape de malul mării. Apa curată e foarte importantă pentru că după o baie în Marea Moartă e obligatoriu să faci un duÂş. Pe plaja mai sunt câteva corturi aÂşeazate aleatoriu. Îmi trântesc Âşi eu pânzele fără o noimă Âşi intru în sarea topită. Plutesc înspre tipul care m-a direcționat aici pentru a-i mulțumi. Îmi spune că vine aici de când era copil, dar seara asta e mai specială decât celelalte pentru că îÂşi serbează ziua de naÂştere. Mâ invită mai târziu să bem o bere Âşi confirm bucuros prezența. Imi continui naufragiul pierdut în timp si spațiu, mult dupa lăsarea întunericului. Ies ultimul din apa neagra stors complet de energie. După baia cu sare urmată de cea cu sulf mă întind puțin în cort Âşi mă trezesc târziu în acordurile unei chitare clasice. E cam târziu pentru o bere aÂşa că adorm din nou cu gândul că va trebui să mă trezesc foarte devreme." ... Editat Ianuarie 28, 2012 de namaste Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vlad S Postat Ianuarie 29, 2012 Share Postat Ianuarie 29, 2012 Cred ca nu sunt singurul care asteapta urmatoarea postare... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Alin G. Postat Ianuarie 29, 2012 Share Postat Ianuarie 29, 2012 Cred ca nu sunt singurul care asteapta urmatoarea postare... Nu esti singurul ... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ACHIMOTO Postat Ianuarie 30, 2012 Share Postat Ianuarie 30, 2012 poze ... poze .... poze ..... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Ianuarie 30, 2012 Autor Share Postat Ianuarie 30, 2012 (editat) Ceea ce credeam eu ca este ultima zi petrecuta in Israel: "Cand mă trezesc marea e deja înțesată de trupuri inerte. Colegii de nisip au petrecut toată noaptea și își încarcă acum bateriile în sarea lichidă. Imi surade o nouă baie, dar traseul pe care mi l-am propus pentru azi îmi contrazice dorința. Deși e început de iarna aici, temperatura în desert atinge cu usurință 35 grade la amiază. Constat că am greșit când am decis să aduc motocicleta până aproape de malul marii, deși panta era foarte abruptă. Mă chinui puțin pânâ reușesc să ajung la sosea și să direcționez crampoanele către desertul Negev. După ce trec de Marea Moarta fac dreapta pe șoseaua indicată de Eldad : „Route 272”. Desertul aici nu e întocmai ca în imaginile de la TV, cu nisip fin și nenumărate dune. Departe de Sahara acest Negev stâncos. E încă răcoare așa că alerg fără gând de oprire. Drumul devine din ce in ce mai prost, apoi urcă pe dunele de piatră, mă amețește în curbele înclinate și îmi supără motorul atât de tare încât începe să urle innăbușit. Mă minunez din nou de peisajul atât de diferit față de cel de acum 200 km, când îmi clăteam ochii cu apa termală. M-am hotărât! Israelul ăsta e o pură metamorfoza, altfel nu-l pot caracteriza în momentul ăsta. Continui peste dunele de piatră deasupra cărora șerpuiește drumul, pâna ajung la câteva canioane adânci crestate de mici firicele de apă. Aceste firicele sunt adevarate râuri în lunile de primavară-vară, când se întamplă ca însuși deșertul și șoselele să fie pentru scurt timp acoperite de ape. În drumul spre Tel Aviv mă opresc în orașul antic „Avdat”. În perioada Romană, Avdat a fost un important oraș cu rol de aparare și parte a sistemului de transport de mărfuri către Imperiu. OraÂşul a înflorit în perioada Bizantină când s-au construit multe din bisericile și structurile care au rămas în picioare până în prezent. A fost însă abandonat în sescolul VII, în urma unui important cutremur. Eldad mi-a recomandat să mă opresc aici chiar și pentru o jumatate de ceas. Mă plimb singur printre coloanele și arcadele de piatră și mă intind pe un bloc de piatra umbrit pentru a mă odihni. La întoarcere către Tel Aviv renunț la mersul în favoarea consumului și alerg pe șoseaua încinsă și pustie. E ultima seară pe care o voi petrece cu Eldad și Reut, punctualitatea e un musai. Cum ajung in Herzilia la tatăl lui Eldad încep să montez cutiile și să îmi fac bagajele. Fac un duș rece, aleg cel mai puțin împuțit tricou și cobor în parcarea unde Eldad mă asteptă de ceva vreme. Ultima seară în Tel Aviv o petrecem plimbându-ne pe malul marii și pe terasele ce întâmpină valurile. Comandăm un humus la un restaurant libanez unde socializam cu bucățile de pită, jucăm câteva meciuri de table (n-am nicio șansă în fața lui Reut) și plecăm înspre restaurantul cu înghețată. Am grezut că glumesc când mi-au spus că o să mergem într-un loc unde toate preparatele sunt din inghețată, dar m-am înșelat. Ma uit strâmb în meniul din care nu ințeleg decat prețurile exorbitante. O las pe Reut să aleagă pentru mine. Nu dă gres nici de data asta. E cea mai bună inghețată pe care am savurat-o vreodată. E și cea mai scumpă ce-i drept. Se apropie momentul în care trebuie să le spun „La Revedere”. O fac in română pentru că îmi e mult mai ușor. Mă încercă niște sentimente foarte grele. „Mulțumescul” din limba maternă nu mi-e suficient pentru a-mi arata recunoștința pentru ospitalitatea de care au dat dovadă. Ne despărțim cu greu, dar trebuie sa dorm, mâine plec către înapoi." N-am inteles de ce, dar tendinta spre finalul calatoriei a fost de a renunta la poze. Am continuat sa scriu, dar am facut foarte putine poze. Nu stiu daca e din cauza ca nu mai suportam aparatul respectiv (reda cu greu realitatea ) sau pur si simplu nu mai aveam chef. Pe viitor va trebui sa rezolv problema asta intr-un fel. Andrei... Editat Ianuarie 30, 2012 de namaste Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andro_cd Postat Ianuarie 31, 2012 Share Postat Ianuarie 31, 2012 (editat) Ai suficiente poze cat sa iti trezeasca amintiri placute oricand le revezi; si asta e suficient. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa calatoresc pin aceste locuri minunate, chiar daca doar cu gandul. La cat mai multe aventuri frumoase si multa sanatate! Editat Ianuarie 31, 2012 de andro_cd Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.