textoru Postat Iulie 20, 2011 Share Postat Iulie 20, 2011 Tai contactul, pun cricul lateral ma dau jos de pe calut si-l pup. Bravo ma Duki, m-ai adus acasa. July face la fel cu Jessie. Adevarul ca dupa atita drum merita si calutii odihna. Bun, intrebarea care se pune e: care drum? Cit drum? De fapt sunt doua intrebari, asa ca o sa incep cu inceputul. Stateam mai acum vreo 2 ani, prin 2009 si studiam calatoriile facute de diversi colegi prin lumea larga. Mi-au cazut ochii pe tura din Georgia si Armenia a lui @bobocu si am zis ca vreau si eu, mai ales ca ne intorsesem din prima noastra tura mai lunga facuta prin Albania. N-a fost sa fie anul urmator. ca motoarele ne-au dus in 2010 in Finlanda , prin Lituania, Letonia si Estonia. In schimb in iarna ne-am hotarit ca anul asta facem tura in Sakartvelo (aka Republica Georgia) si Hayastan (aka Armenia) . Si am facut-o. Cine? Eu (Doru) cu sotia mea July, fica-mea Maya si calutii nostri Duki (aka F650 GS Dakar) si Jessie ( aka F650 GS – doar). Asa, era sa uit un personaj important al turei: Marcel ( il stiti cu totii , e GPS –ul, un Zumo 550) Pregatirile au fost destul de lungi. Am facut in garaj saptamini intregi pregatiri si revizii la motoare, schimbat rulmenti, placute de frina, uleiuri, filtre, lichide si fluide de tot felul si de toate culorile, demontari si montari de piese. Cam ce am crezut eu ca e bine sa fac acasa ca sa nu fiu nevoit sa fac pe drum. Am mai pus cu mine si inca “o motocicleta de rezerva”, asa cum ma tachina July cind vedea trusa de “interventie rapida” pe care am pregatit-o. A venit si ziua cind am pus contactul, am dat gaz si am plecat. Planul era sa ajungem in prima zi pina la Giurgiu. Vremea a fost OK caldut la plecare, dar pe la Caransebes deja ne-am luat pe noi un rind ma gros de haine ca era soare, dar tocmai fusese la dentist ca avea si colti. Pina pe la Craiova nimic notabil. Drum national destul de bun si nu extrem de aglomerat asa ca viteza de croaziera o putem tine undeva pe la 110 km/h. Cind si cind cite un nenea in conserva e lezat ca il depasim si apoi accelereaza si se pierde in zare si intr-un nor de fum. Pina la primul TIR, ca acolo il ajungem din urma si evident trecem in fata. Sportul asta a devenit in schimb mai frecvent pe portiunea Craiova – Alexandria, unde probabil orgoliile actionau mai intens, ca altfel nu-mi explic. Inainte de Alexandria trecem prin localitatea Buzescu. Din punctul meu de vedere acesta ar fi un subiect foarte important de discutat la Facultatea de Arhitectura. Stilul arhitectonic de aici e impresionant, ne-am distrat bine vazind cladirile de acolo. Spuneau totul despre proprietari. Ajungem pe seara la Giurgiu si tragem la o pensiune recomandata de Marcel. Hanul Cosminului. Nu a fost rau acolo. Cel mai mult a durat insa sa gasim pe cineva care sa ne cazeze. Am umblat hai-hui prin pensiune, bar, bucatarie, etc cam vreo jumatate de ora pina am gasit pe cineva care sa ne ia banii. Ca noi vroiam sa-i dam si sa dormim. A fost 35 EUR pt 3 oameni asa ca am dormit. Caii i-am legat de gard in parcare sa se odihneasca si ei bine ca maine au de facut un drum lung . Planul e sa ajungem la Istanbul. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
fade2black Postat Iulie 20, 2011 Share Postat Iulie 20, 2011 Bravo!Bine a-ti revenit! Asteptam mai multe poze si povestiri! Fade Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Alin G. Postat Iulie 20, 2011 Share Postat Iulie 20, 2011 Asteptam continuarea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator _Raul_ Postat Iulie 20, 2011 Share Postat Iulie 20, 2011 Inceput f. misto si promitator. Astept continurea ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat Iulie 20, 2011 Autor Share Postat Iulie 20, 2011 (editat) Dimineatza a venit frumoasa si senina, dar cu un pic de stringeri de inima gindindu-ma ca am ceva de mers si o sa ajung in traficul de Istanbul pe seara, cind o sa fiu obosit. Despre traficul de Istanbul am auzit numai “de bine” asa ca avintul meu e maxim. Al lui Marcel mai putin. L-am intrebat de drumul inspre tara sultanilor si mi l-a zis de doua ori, dar de fiecare data vroia sa mearga prin Silistra. Cred ca nu i-a spus nimeni ca e pod la Giurgiu. L-am ignorat si am luat-o pe unde am stiut eu cu toate ca el s-a zbatut un pic cind a vazut ca nu-l ascult. Trecerea Dunarii peste pod a fost cu totul altfel fata de ultima oara cind am mai trecut pe acolo in 2001., iar formalitatile de frontiera aproape inexistente pentru noi. Asa imi place. Prin Bulgaria m-am asteptat sa ma intilnesc in trafic cu toate tirurile alea care le vad toata ziua pe drumurile din Romania, dar spre surprinderea mea nu au fost. Cu toate ca era zi de lucru soselele erau destul de pustii. Pustie mi s-a parut si tzara in sine. Am trecut prin localitati prin care nu am vazut pe nimeni. Si se parea ca exista totusi locuitori acolo. Or fi fost plecati toti la lucru in strainatate sau pe litoral la Marea Neagra si de aia era asa pustiu. Nu stiu. Cineva imi zicea ca in Bulgaria sunt mai multe berze decit oameni. O fi, la ce am vazut, nu pot decit sa-l cred. Pina la urma am ajuns si la granita cu Turcia, fara probleme. Ei, aici am intrat in vama turca, dupa ce la bulgari ni s-a facut semn sa trecem mai repede ca nu au chef de noi. La turci in schimb toti aveau chef sa ne vada. Pasaport este? Este. Talon este? Evident. Asigurare? Normal. Si pina la urma am reusit sa razbatem si sa le invadam tzara. Am schimbat harta pe Turcia si l-am intrebat si pe Marcel ce parere are de un traseu spre Stambul. Harta mea zicea ca este un drum D-100 paralel cu autostrada de la Edirne , dar Marcel habar nu avea de el. Din nou m-am luat dupa intuitia mea si pina la urma am dibuit si drumul in Edirne. Traficul de Turcia , este interesant daca pot sa zic asa. Aglomerat dar nu foarte presant. Poate fiindca suntem in partea europeana. Vom vedea mai incolo. Si am dat-o la talpa pe D-100, unde la un moment dat s-au facut si 1000 km de acasa, si bineinteles ca am facut si noi poza de rigoare. Dupa ce am tot gonit noi spre Stambul, intr-un final am si ajuns. Ei, aici urmeaza partea cea mai interesanta a zilei, ma gindeam eu. Si asa a si fost. Fiindca la un moment dat Marcel a parut ca recunoaste locurile , l-am rugat sa faca un traseu pina la hotel Emek in Eminonu. Si el baiat ascultator, l-a facut. Ne-am aruncat in traficul din Stambul hotariti sa-l dovedim. Adevarul e ca comparativ cu traficul din New Dehli/ India, Stambulul e la fel de pustiu ca si Jimbolia comparata cu Bucurestiul. Ajungem incet incet in Sultanahmet si la un moment dat Marcel zice sa o iau la stinga. As lua-o, dar e sens interzis. Nu-i bai, o iei pe urmatoarea. Tot interzis. Mai face vreo 2 incercari, dar din nefericire la Topkapi nu m-au primit cu motocicleta , iar la sediul politiei nu le placeau motociclistii romani, asa ca am incercat sa ajung pe unde stiam eu ca s-ar putea . Din pacate turcii au facut ceva schimbari in zona si accesul nu mai era la fel. M-a dus Marcel saracul peste podul Galata si peste tot erau semne ca nu ai voie sa intorci sau sa virezi, ca m-au lasat nervii. Si fiindca oricum nu mai aveam nervii cu mine am intors peste linie continua, pe contra sens , prin fata masinii de politie . Astia probabil ca mi-au vazut privirea si s-au prins ca July e fata si ne-au lasat in pace. Am luat-o din nou spre hotel . Marcel saracu’ ne-a tot purtat pe tot felul de stradute si la un moment dat vazind ca nu reuseste nicicum si-a tras patura peste cap si s-a culcat. Pur si simplu s-a deconectat si n-a mai vrut sa vorbeasca cu mine. Dar nici eu cu el. Asa , de ciuda. Un taximetrist opreste linga noi si ma intraba care e baiul. Eu spun ca primaria lor nu e mai buna ca a noastra. Nu ma contrazice dar imi cere 10 euro sa ma duca 300 de metri pina la hotel. Eu vreau sa-i ofer un cutit in jugulara, dar se pare ca nu i-a convenit oferta ca a plecat tare repede. Apoi July a luat-o la picior pe strazi, a gasit drumul si apoi peste borduri si sensuri unice, dar totusi opuse, pina la urma am ajuns si la Emek Hotel. Hotelul il stiam din iarna lui 2005, cind am mai fost pe aici . Ne-am cazat la 55 de EUR camera de 3, destul de acceptabil tinind cont ca eram la 3 minute de Aya Sofia si celelalte atractii, fix in buricul tirgului. Oricum, eram frinti. Dar nu infrinti. Editat Iulie 20, 2011 de textoru Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bob66 Postat Iulie 21, 2011 Share Postat Iulie 21, 2011 F tare, aventura in familie Si eu vreau sa ajung prin zona, asa ca astept continuarea ! Bob Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat Iulie 22, 2011 Autor Share Postat Iulie 22, 2011 Buna dimineatza. Azi e zi de pauza. La hotel se da mic dejun care e inclus in pretul camerei. E la liber si e bun. Eu nu stiu cit il costa in mod normal un mic dejun pe un turc, dar estimez ca numai eu am mincat in dimineata asta de 20 de euro. Imi era foame oameni buni, nu dati cu pietre! Ghiftuit si zimbitor am plecat la plimbare. Istanbul, un oras care e pe gustul meu. E mult mai occidentalizat decit as vrea sa accept si destul de oriental ca sa-mi placa. Deja sunt vaccinat din calatoriile anterioare facute prin lume, ca sa ma mai deranjeze insistenta unora care se baga singuri in seama sau faza cu preturile facute pe loc , functie de cum te “citeste” vinzatorul. Chiar ma distreaza uneori situatia si am facut cu Maya citeva studii si incercari referitoare la acest subiect. Daca omul care vinde are o ezitare de 0,2 secunde in a-ti spune pretul atunci cind l-ai intrebat, e clar ca suma pe care o va comunica este umflata cu 200 – 300%. De aici incolo depinde doar de abilitatea ta de negociator sa ajungi la un pret cit mai corect. Dar noi oricum nu am venit la cumparaturi, ca si asa caii au samarele supraincarcate. Nu am venit nici sa vizitam atractiile gen Aya Sofia sau Blue Mosque, fiindca am facut-o in iarna lui 2005. Si tare m-am bucurat ca le-am vazut atunci, cind nu era aproape nimeni in ele, ca acum era o inghesuiala ca pe stadion. Grupuri de tot felul, cu ghizi de tot felul, cu stegulete de tot felul, vorbind limbi de tot felul. O nebunie. Am stat doar si m-am uitat la oameni. Asta a fost interesant. Apoi ne-am plimbat prin Bazar, asa la plesneala, ca e frumos si colorat. Pe seara am dat o tura dincolo de podul Galata. Am avut sansa sa prindem un concert live sustinut de un domn, pe numele lui Mohammed Yildirir si trupa lui care se cheama New Light. A fost chiar foarte frumos. Era o manifestare culturala prilejuita de ceva infratire a unor orase europene, si oamenii cintau acolo pe scena live si fara bilete de intrare. Era o atmosfera super relaxata. La inceput a fost asa, un fel de repetitie si dupa ce s-a terminat, noi am luat-o pe jos spre Taxim, impreuna cu jumatate din populatia Istanbulului, cred, ca erau pline strazile de oameni. Ceva ma tirziu, cind ne-am intors, era de fapt concertul propriu-zis si cu toate ca n-am inteles nimic din ce zicea tipul, ne-am bucurat sa-l auzim cum stie sa cinte la vioara. Si fiindca oricum eram la odihna, ne-am tot plimbat pe strazi si am avut sansa sa vad intr-o vitrina ce inseamna cu adevarat dragostea motociclistica. Uitindu-ma la exponate m-am gindit ca se potriveste tare bine cu mine si cu July dar si cu Duki si Jessie. Prin preumblarea noastra prin oras ne-am dat seama ca nu numai oamenilor le place sa stea in tihna sa soarba dintr-un pahar de ceai ci chiar si pisicilor. Doar suntem la Stambul, e orasul pisicilor si in plus este si ele turci, nu? Ne-am bucurat mult de Istanbul si de faptul ca am putut bifa si sarcinile care ni le-am trasat de acasa: sa bem ceai pe terasa, sa ne dedulcim cu “turkish delight” (rahat mai pe romaneste), sa mancam peste prajit de la tarabele din port. Ne ducem la culcare cu gindul ca maine calarim din nou, findca vrem sa ajungem pina la Merzifon, si e ceva drum de strabatut pina acolo. Vreo 630 de km. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vlad S Postat Iulie 23, 2011 Share Postat Iulie 23, 2011 Foarte frumos expusa povestea...astept continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Oti121 Postat Iulie 23, 2011 Share Postat Iulie 23, 2011 Superba zona! Va felicit ca ati plecat toata familia in excursie...este foarte frumos...astept cu nerabdare continuarea si la final km facuti si suma pe care ati cheltuit-o... Drum bun sa aveti si distractie.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat Iulie 26, 2011 Autor Share Postat Iulie 26, 2011 (editat) O dimineata frumoasa si zimbitoare. Ca noi de altfel. Azi trecem cu caii in Asia. E premiera. Am hotarit sa nu mai traversam tot Stambulul ca sa trecem pe pod ci am luat ferry pina in Harem. Pe ferry ne-am urcat lejer si fara probleme. Pina am scos eu aparatul foto, astia au si plecat cu barcazul peste apa. Am constatat cu surprindere, ca nu eram pe punte decit eu cu July si Maya si inca un nene turc cu scooterul lui. In rest nici o masina, cu toate ca atunci cind am asteptat sa vina barcazul, erau vreo 30 de masini la coada. Probabil ca turcii, aflind ca vin eu la Stambul mi-au pus la dispozitie un vapor numai pentru mine. Multumesc baieti, ma simt onorat. Asia. De fapt tot Stambul, dar Asia. Aici circulatia un pic mai lejera. Marcel isi face treaba si ne scoate la D-100 care se continua si in partea asiatica, numai ca despre bucata asta Marcelino se da rotund cum ca o stie. Mare smecher. Drumul merge cumva cind stinga , cind dreapta pe linga autostrada de Ankara , cu o gramada de sensuri giratorii, in care regulile de circulatie sunt la mica intelegere. Nu stiu de ce dar turcii ne lasau tot timpul sa intram si sa iesim de parca eram participanti la trafic cu prioritate nationala. Poate mi s-a parut mie, dar de vreo citeva ori am fost invitat sa intru in sens , nu cu claxoane ci cu gesturi largi si zimbet pe buze. La un moment dat, July s-a plictisit sa ne tot dam prin giratorii si am hotarit sa intram pe autostrada ca sa cistigam ceva timp. Asa am facut, cu toate ca stiam ca se plateste. Am intrat, dar astia aveau sisteme de plata cu cartele. Am dat gaz si am zis ca vom vedea ce va fi la iesire. Pe autostrada , blana. 130 km/ h ca asa-i sta bine voinicului. La prima alimentare cu combustibil, am hotarit ca e prea mare viteza asta cind am vazut cit de tare ma doare cardul si portofelul . E scumpa benzina la turcii astia, de mama focului. Si cind te gindesti ca eu trebuie sa pun benzina la doua motoare. Dar asta e, tura am vrut, tura am primit. Dupa vreo 250 de km de la Istanbul, a venit si momentul iesiri de pe autostrada. La iesire, bariera. Vine un nene si zice: baga cardul! Eu scot VISA si el zice ca am vise. Cardul ala special de autostrada, precizeaza omul. Dau din umeri si ma fac ca nu pricep. De fapt nici nu prea pricepeam , ca vorbea turceste. Ciudata tzara asta, ca e plina de turci. El, e mai versat ca mine si ma ia usor prin invaluire si ma duce la un ghiseu sa cumpar. Acolo un alt nene e hotarit sa-mi ia banii. Cit mai multi. 30 TL de motor. Eu ma arat surprins, imi dau lacrimile dar pina la urma primul nene vorbeste cu al doilea si se rezolva la 35 TL pentru amindoua motoarele. E bine si asa, cu toate ca plec cu sentimentul ca m-au cam facut la bani. Ei asta este, nu cistigi intotdeauna. De la autostrada continuam pe un drum cu doua benzi pe sens. Asta imi place la turcii astia, ca desi au benzina scumpa de mori, au in schimb drumuri adevarate. Cam peste tot drumurile nationale au cite doua benzi pe sens, gen autostrada. La un moment dat oprim intr-o parcare la un “Et mangal” adica un loc in care se face gratar si daca iti este foame cumperi si maninci. Cu un elocvent amestec de romana, gimnastica si engleza am reusit sa comand ceva. La un moment dat apare un tip care ma intreaba ceva in turca. Voi vorbiti turceste? Ei bine, nici eu. Pina la urma am priceput ce vrea: de unde suntem? Pai nu se vede, nene? Din Romania. Si vin cu argumentul suprem: Hagi! Lu’ asta i se lumineaza ochii si incepe sa zica ceva si tot zice : Hagi, Hagi. Pina la urma , vazind el ca am o privire extrem de confuza, probabil ca broasca cind a vazut prima oara bariera, scoate omul meu un act de identitate si vad ca scrie: HACI. Si atunci ma prind ce vrea sa zica: si pe el tot Hagi il cheama, numai ca se scrie alfel. C la turci e G. Si uite asa l-am cunoscut si pe Hagi / Haci al turcilor. Apoi omul la care i-am comandat gratarele vine cu ele, dar pe linga asta ne mai aduce si salata si lubenita si apa si brinza. Ma cam tai un pic, gindindu-ma ca bunataturile adiacente nu le-am comandat, dar vine Haci la mine si-mi zice foarte clar in turca , ca pina si eu am priceput: uite, astea , adica gratarele, le platesti, celelalte, adica bunataturile adiacente, nu le platesti. Sunt cadou de la mine pentru voi. Boierule, respect, zic eu . Ma revansez facindu-i poze calare pe motor, si din ce vad, am impresia ca Haci crede ca tot el e cel mai cistigat din afacerea asta. Asa o fi, dar mie mi-a placut salata. Ajungem si la Merzifon, un oras usor prafuit si plin de blocuri, dar cam toata Turcia e asa, cu blocuri. July ma intreaba cam cit ar mai fi pina la Samsun. Pina sa deschid eu gura, sare Marcel si zice prompt: 120 km. Ne hotarim brusc: azi ne cheama Samsun. E pe malul marii si maine ne vom odihni undeva pe o plaja cu burta la soare. Asa ca am dat-o vioi mai departe, cam atit de vioi cit poti fi dupa 630 km. Am ajuns pe intuneric la Samsun si ne-am cazat la un hotel, unde un nene mi-a dat doua camere de cite 2 persoane la un total de 40 de euro. Nu era rau dar nici grozav nu era, dar fiind dupa vreo 750 de km, nu doream decit sa dorm. Ne impartim pe categorii, fetele intr-o camera, eu cu Marcelino in alta. Am stabilit ca maine o luam pe malul marii si daca gasim un camping fain, punem cortul stam o zi la odihna. Pe urma am facut nani. Si am visat ca mergeam cu motocicleta. Nu-mi pot explica de ce. Marcel, habar nu am ce a visat. ................................................................................................................................. As fi vrut sa dorm mai mult. Dar n-a fost sa fie . Dupa ce ieri am mers vreo 750 de km si in plus m-am mai dat cu motocicleta si in somn, speram ca o sa deschid ochii pe la 11. Cind m-am uitat la ceas era 7. Nasol. Am incercat sa mai driblez cu somnul dar degeaba. Asa ca l-am inghiontit si pe Marcel sa se trezeasca sa nu stau singur. Cum am vazut ca i-au trecut aburii somnului i-am multumit ca aseara ne-a adus cu bine la hostel Necmi aici la Samsun. Fiindca fetele inca mai dormeau in cealalta camera, am studiat un pic traseul ca sa vad daca e loc de camping prin apropiere. Voiam sa stam o zi sa ne odihnim cu burta la soare pe malul marii. Marcel nu stia vreun camping pe aproape, harta mea arata ceva pe linga Unye iar pe vremea cind ma documentam pentru excursie, @bobocu mi-a zis ca el a stat in zona la Giresun. Unye e la 100 de km de Samsun iar Giresun e la 200. Dupa ce trupa intreaga a fost treaza ne-am apucat sa ne punem bagajele pe motoare ca sa o dam la drum in cautarea odihnei. Seara lasasem motoarele in fata hostelului pe o straduta, care am constatat dimineata ca era un bazar. Bineinteles cind am coborit toata lumea s-a uitat la noi ca la urs. In special la July, ca nu se asteptau ca ea sa incalece bestia rosie. Fiindca in pretul cazarii nu fusese inclus si micul dejun, la vreo 30 de km de la plecare ne-a lovit foamea si ne-am oprit la un restaurant pe marginea drumului ca sa executam ceva de-ale gurii. Aici am constatat ca avem cuvinte comune cu turcii. Eu am avut pofta de o ciorba asa ca ciorba am primit iar fetele si-au comandat si ele mincare dupa dorinta inimii. Adevarul e ca daca turcul vorbeste rar si frumos chiar daca nu pricepi nimic, macar poti zimbi si sa te bucuri de ceea ce primesti . Cu burta plina am dat-o inspre Unye voiosi. Pe drum am vazut citeva locuri care s-ar fi pretat la stat cu cortul dar erau cam in paragina. Era totusi ciudat ca soseaua asta mare trecea tocmai pe malul marii si de la sosea la mare erau doar vreo 50 de metri. Nu prea era loc de nimic, nici de camping nici de plaja. Ajunsi in Unye am stat la sfat. Ce facem? Cum nu vazusem nimic care sa ne convinga , am hotarit ca plecam spre Giresun si daca apare ceva pe drum , hotarim la fata locului. Am facut cei 100 de km pina la Giresun cu ochii mai putin la sosea si mai mult la malul marii. Din pacate nu am vazut nimic. Intr-un loc era o plaja dar nu era camping, in alt loc pe plaja erau numai barbati in costum de baie iar femeile care mai erau pe acolo intrau invelite in plapuma in apa, ori ideea era sa stam linistiti sa ne bucuram de soare si apa. Se repeta intrebarea: ce facem? Hotarim sa o dam incet-incet mai departe ca poate dupa Trabzon gasim ceva. Spre surprinderea mea am constatat ca coasta sudica a Marii Negre este foarte bolovanoasa, chiar stincoasa in multe locuri, iar ideea de plaja asa cum as fi dorit eu nu prea exista. Dupa Trabzon, eram usor fierti ca noi voiam sa ne odihnim dar deja am facut peste 350 de km. L-am intrebat atunci pe Marcel: bai baiatule cit mai e pina la granita cu Georgia? Asta zice ca vreo 170 km. Ne hotarim brusc: trecem dincolo. Fiind clar ca ziua noastra de odihna s-a dus de mult, undeva imediat dupa Unye si avind deja un obiectiv de indeplinit am dat gaz si am luat-o din loc, dar parca nu la fel de proaspeti ca in alte zile. Ajunsi la granita am constatat ca daca la intrare la Edirne lucrurile au mers usor, la iesire nu mai e asa simplu. Asta din cauza ca turcii au niste proceduri care pe mine ma depasesc. Lucrurile au stat ca asa: primul ghiseu, “motosiclet pasaport!” Am dat talonul , l-a scanat, l-a bagat in computer. Al doilea ghiseu “pasaport!” I-am dat pasaportul l-a scanat, l-a stampilat, mi l-a dat inapoi. Bun, urmeaza apoi un spatiu destul de gol cu ghisee pe stinga si dreapta, cu tiruri , cu autoturisme. Noi o dam usor pe linga ei si constatam ca toate ghiseele sunt pustii. Ajunem la un moment dat la o coada de citeva masini, pe care nu le putem dribla si stam frumos ca sa ne vina rindul. Ajungem la tovarasul militian turc care avea o tastatura scoasa pe geam si verifica numerele. Ei, aici a inceput nedumerirea mea, cind omul a zis ca nu suntem in sistem. Ne-a intors din drum si ne-a zis clar ca: “motosiclet computer NO!” O lasam pe Maya la motoare si ne intoarcem sa vedem ce facem cu “motosiclet computer”. Ne-am dus la primii si au zis “motosiclet computer OK”. Aia la politia de frontiera au zis ca ei nu mai au treaba cu noi, iar omul de la ultimul ghiseu cind i-am spus ca “motosiclet computer OK” a verificat iar pe tastatura lui , ne-a tras un sictir si ne-a trimis inapoi din nou. Cu chiu cu vai am aflat, intr-o engleza turcita si extrem de aproximativa, ca mai era pe undeva, ascuns intre toate tirurile alea care umpleau vama, un ghiseu unde un nene plictisit trebuia sa ne mai introduca inca odata pasaportul nostru cit si “motosiclet pasaport” in computer ca sa fie “OK”. Dupa un ceas si ceva am reusit sa rezolvam toate procedurile si cu “motosiclet computer OK” am trecut in Georgia. Aici, alta lume. “Welcome to Georgia!” zimbeste un politist de frontiera. Un vames ne indruma la un ghiseu unde o domnisoara ne introduce rapid datele in sistem, ne face poza si ne ureaza drum bun. La vama nu intereseaza pe nimeni ce avem in bagaje, ba mai mult vamesul il si ia la suturi pe un turc care voia sa ni se bage in fata cu tupeu . Frumos. Trecem de vama, ne oprim sa ne regrupam si avem sansa sa vedem un frumos apus in Marea Neagra. Am plecat mai departe spre Batumi care este la vreo 30 de km de granita. Cum in Turcia nu am mai alimentat cu benzina, m-am bucurat de un pret ceva mai normal: 2,3 GEL (adica lari) per litru aici fata de 4,26 TL. Raportul GEL / TL este de 1 la 1, asa ca benzina in Georgia e la aproape jumate de pret fata de Turcia. Intrarea in Georgia mi-a produs o impresie de intoarcere in timp, cam prin 1990. Drumul era destul de spart dar se lucra, casele cam obosite, dar se construia destul de mult. Pe intuneric ajungem la Batumi, fac la stinga pe o strada si dintr-o data ma simt ca si cum as fi pe aeroport. Strada era lunga si pe margine avea becuri albastre ca alea de pe pistele de aterizare. Foarte interesant. Ne orientam cam greu spre Old Town ca in Georgia alfabetul e ceva special, dar pina la urma o dibuim. Noi am dibuit-o, fiindca Marcel nu are harta Georgiei la el si din pacate de acum e pe stand-by. Printr-un trafic care seamana un pic cu al turcilor dar ceva mai agresiv, ajungem la o locatie pe care o conduce o tanti si despre care in Lonely Planet zice ca e ieftina. Tanti vorbea doar ruseste sau georgiana , pe cind noi doar engleza, germana sau sirba, iar locatia nu-i chiar foarte ieftina, cca 25 euro, dar in schimb e jegoasa si pute de-ti muta nasul. Renuntam si plecam. Cum iesim in strada , incep focuri de artificii. Probabil ca s-a comunicat de la granita ca am ajuns in Georgia si au vrut sa ne intimpine asa cum se cuvine. Va multumim. Alegem o alta locatie din Lonely Planet, dibuim cumva strada si vorbim cu gazda care stie ceva engleza. La Guesthouse Dzveli Batumi, pretul e de 55 euro pe noapte pentru 3 persoane si fetele se duc sa inspecteze camera. Dupa citeva minute coboara Maya, zimbind ca dupa un cistig la loto si cu amindoua mainile facind semnul de OK. Omul ne zice ca putem sa parcam motocicletele la el in curte, face citeva manevre cu masinile din zona si in final mergem sus. Cind intru in camera ma sperii. Am circulat un pic la viata mea prin lume , am stat pe la tot felul de hoteluri dar asta este cea mai mare camera care am vazut-o vreodata . Se intinde pe toata suprafata etajului, cred ca are vreo 60 de metri patrati, are clima, sisteme audio video, o baie foarte faina. A meritat toti banii. Si uite asa, vrind sa ne odihnim azi in Turcia am ajuns sa dormim in Georgia. Editat Iulie 26, 2011 de textoru Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bobocu' Postat Iulie 28, 2011 Share Postat Iulie 28, 2011 ...si uite ca te-ai apucat de povestit Super pozele! Hai cu Shatili Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat August 4, 2011 Autor Share Postat August 4, 2011 (editat) ...si uite ca te-ai apucat de povestit Super pozele! Hai cu Shatili Da, bobocule, m-am apucat. Ajungem si la Shatili incet -incet. Deocamdata, episodul cu Batumi. Relax. Asta e cuvintul de ordine pentru azi si maine. Si o lene crunta de altfel. Sau mai corect spus, leneveala. Suntem la 2600 de km de casa , pe malul marii , vremea e superba, deci ce altceva sa facem. Lenevim. Batumi e capitala Regiunii autonome Adjara. Georgia a avut 3 regiuni cu statut autonom: Abkhazia, Osetia de Sud si Adjara. Primele doua avind populatie majoritar rusofona si implicit rusofila, au hotarit ca e mai bine sa fie independente si s-au despartit de Georgia. De fiecare data s-a lasat cu pocnituri si evident ca armatele ruse stationate in zona, n-au avut nici o implicare in conflict. Ei erau acolo doar ca sa cultive pamintul fertil. Adjara fiind la granita cu Turcia, are populatie georgiana si o redusa minoritate turca si din discutiile care le-am avut cu gazda am inteles ca autonomia asta e mai mult de forma, rezultata in urma nu stiu caror tratate antebelice dintre Rusia si Turcia. Nu stiu care e de fapt adevarul , dar l-am acceptat pe acesta. Batumi e un oras interesant. In special datorita contrastelor. Zona centrala , Old Town, se reconstruieste si renoveaza pentru ca vor sa transforme orasul in cea mai tare statiune de pe malul estic al Marii Negre, asa ca se baga bani la greu. Au construit o zona pietonala si de biciclete pe malul marii, care urmeaza sa se intinda de la granitza cu Turcia pina la granita cu Abkhazia. Cel putin asa sunt declaratiile oamenilor din zona. Daca o sa se realizeze vom vedea, insa la Batumi exista o portiune de vreo citiva kilometri buni care e gata. Si se plimba lumea pe jos, cu rolele si bicicletele, la greu. Vazut noaptea orasul e plin de lumini colorate. Au oamenii astia o predilectie, as zice extrema, pentru chestiile care lucesc sau sunt colorate. De construit se construieste destul de mult, dar din pacate tare multe cladiri sunt despartite de o distanta de grosimea unui fir de par de kitsch. Cind am ajuns seara venind din Turcia, totul era numai becuri, iar a doua zi am vazut si fata nelucitoare a orasului. Case simple, in constructie sau refacere, curti mai mult sau mai putin pavate, oameni care incearca sa aiba si ei o viata, cit mai normala posibil. Nu trebuie omis faptul ca in august 2008 georgienii si rusii au avut o runda de “convorbiri amicale” pe tema Osetiei de Sud care s-a lasat cu multe victime. Un lucru care m-a frapat a fost faptul ca lucrau mult si duminica. Adica mai corect spus, n-as fi zis ca e duminica daca nu erau bancile inchise, ca in rest toata lumea era la treaba. Si nu asa de forma, ci zi lumina. Noi fiind insa in vacanta, evident ne-am dus la plaja. Plaja, e totusi un cuvint destul de extrem pentru zona asta. Daca pe Litoralul nostru plaja inseamna nisip, aici inseamna pietre. Pietre de riu, intr-o mare cantitate si pe o larga intindere. In schimb marea e mai faina ca la noi si mai curata. Nu erau gramezi de alge, nu erau munti de gunoaie , in schimb aveau si ei vinzatorii lor ambulanti care patrulau in sus si in jos, printre turistii din zona. O alta chestie interesanta in Batumi sunt fintinile cintatoare. Adica apa e propulsata spre cer in ritmul muzicii. Seara se aduna lumea in parcul central ca sa vada spectacolul, care te prinde usor. Recunosc ca m-a prins si pe mine. Georgienii sunt oameni faini si prietenosi care incearca sa te ajute cind te vad ca esti strain si nu te descurci. Am probat chestia asta si cind am cautat hotel si cind am vrut sa cumparam mincare ori cind ne-am preumblat prin oras. Sunt foarte mandri de cultura si traditiile lor si am vazut in prima zi copii imbracati in port national din Adjara care faceau un spectacol. Deasemenea se zice ca aici au fost si argonautii in cautarea linii de aur si autoritatile de fericire au plantat intr-o piata o statuie pe tema asta, statuie pentru care au platit o carutza de bani. Apropos de autoritati, eram pe strada la plimbare si apare o coloana oficiala, cu baieti antitero, limuzine negre, tot tacimul. Eu zic catre Lili, sa stii ca asta e presedintele lor Sakashvili, care ne cauta pe noi ca sa ne salute, ca a auzit ca am venit in Georgia. Mai tirziu cind am vorbit cu gazda am aflat ca intr-adevar Sakashvili a fost, dar probabil ca nu m-a vazut ca eram pe trotuar. De vorbit cu oamenii locului care nu sunt implicati tare in turism, e un pic cam greu daca nu stii rusa sau georgiana, dar cum July stie ceva sirbeste iar eu excelez la gimnastica, ne-am descurcat. Cu cititul in schimb e mai complicat, ca alfabetul lor nu seamana cu nimic, dar noroc ca in multe locuri au si indicatoare in alfabetul latin, ca altfel era jale. De exemplu fiind flaminzi, ne-am dus intr-o patiserie care facea placinte bune de numai –numai dar totul era scris in georgiana si noroc cu pozele de pe pereti ca altfel faceam foamea. Aici, in Adjara, dar de fapt in toata Georgia, se face placinta cu brinza care se numeste “khachapuri” si e cumva mincarea lor nationala. In Adjara are forma de barca, cu brinza si ou in mijloc. O minunatie! Tot o minunatie e si limonada lor de pere “Natakhtari”, care imi aduce aminte de sucurile de pe vremea “tovarasului impuscat in decembrie”, limonada care a devenit bautura mea de suflet in tura asta. Zona asta e faina si cu potential destul de mare dar turisti nu erau prea multi. Motociclisti locali am vazut extrem de putini in zona Batumi. Vreo 2 , plus un politist. Totusi m-am intilnit in a doua zi in centru cu un baiat din Turcia. Il cheama Nazim, e doctor de familie in Ankara si este la prima lui tura mai lunga cu motorul. A venit pina aici cu un BMW 650 X-Challenge. Cauta hotel si l-am chemal sa vina la al nostru ca e OK. Tare s-a bucurat, si nu stia cum sa-mi multumeasca. I-am zis ca e OK sa stea linistit ca de fapt eu n-am facut nimic, iar seara am stat cu el la noi in camera la un ceai si povesti despre Turcia. Mi-a zis ca sunt niste locuri extrem de faine care sa le faci cu motorul, in special off-road, ca auzindu-l deja ma bate gindul la o tura turceasca numai si numai pentru chestii de astea. Stind apoi de vorba cu gazda am aflat ca Batumi e polul ploilor in Georgia. Se pare ca am avut noroc mare ca am prins vremea asa de buna doua zile la rind la final de iunie si mai ales ca erau si zilele noastre de odihna. Noi voiam ca dupa odihna sa plecam spre nord spre Mestia, capitala zonei Upper Svaneti, unde peisajele cica sunt superbe iar constructiile interesante. Am verificat apoi prognoza meteo si ceea ce nu-mi doream , am aflat: vin ploile. Ura! La Mestia zice ca ploua deja de rupe pamintul, iar in Georgia, cind se intimpla asta e destul de nasol. Tzara e numai munti si cind sunt ploi se cam face deranj. Cu o saptamina inainte a plouat tare in zona Zestafoni si drumul spre Tbilisi a fost inchis aproape 5 zile, iar drumul asta este principalul lor drum de legatura din tara. Abia au reusit sa-l redeschida in ziua respectiva. Ne-am sucit , ne-am invirtit , iar la final a zis si gazda ca ar fi mai bine sa mergem spre Tbilisi ca daca da o ploaie mare cind suntem la Mestia, putem ramine blocati acolo . Cu regret am stabilit ca ne schimbam planul initial, iar de o fi sa avem vreme buna, pe retur inspre Turcia o sa mergem si la Mestia. Asa ca deocamdata hotarim: Tbilisi, venim! -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Mi-as fi dorit sa scapam, dar nu a fost sa fie. Dimineata ploua. Tare. Se pare ca prognoza era adevarata, iar gazda stia bine cit de ploios e la Batumi. Ei, asta este, noi plecam la Tbilisi ca asa am hotarit. Pus bagaje pe motoare, luat costumele pentru ploaie, facut poze de despartire si la drum. Traseul era cam asa: Batumi - Kobuleti – Samtredia – Kutaisi – Zestafoni - Gori – Tbilisi, de fapt principala sosea a Georgiei. Cum Marcel era in concediu deocamdata, am cautat noi iesirea din Batumi si dupa vreo doua intoarceri si trei intrebari, uite ce voiosi o dam prin ploaie spre Kobuleti. Ca ploua, n-ar fi fost neaparat un bai mare, deranjant insa era vintul puternic care batea dinspre mare. Veneau rafale care ne determinau sa facem slalom pe sosea. Destul de neplacut, mai ales pentru mine, care eram cu Maya pe motor si simteam de multe ori ca sunt la limita aderentei. Cu ploaia gramada pe noi am mers vreo 80 de km pina in apropiere de Samtredia unde era uscat si ne-am oprit si noi la o benzinarie sa ne tragem sufletul. Stind si povestind o intreb pe Maya cum a simtit motorul acolo pe vint si ploaie, si cu o privire de caine spasit imi zice ca habar nu are ca ea a dormit dusa pina la Kobuleti, adica vreo 50 de km. Bine, nu era prima oara cind doarme pe motor si sunt obisnuit cu asta, dar pe ploaia aia si vintul ala nu m-as fi asteptat. La un moment dat apare un domn care incepe sa vorbeasca ruseste, si fiindca July le are cu limba sirba am reusit sa panimayu ce zice el. “De unde? Ah, Romania, fain. Frati!!! Incotro? Tbilisi, oh frumos oras!” Linga el apare si soatza lui, care il contrazice: “Tbilisi, mda , frumos, dar Borjomi, rai!” (Borjomi e un fel de statiune de a lor undeva pe valea riului Mtkvari intre Akhalstikhe si Xashuri). Omul se uita cam uimit la consoarta si spune mai apasat “Tbilisi, foarte frumos!” replica a fost rapida: “Da, frumos , frumos, dar Borjomi…RAI!!!” Asa am aflat si noi unde e raiul pe pamint: la Borjomi. Ne-am despartit de frumosul cuplu si am dat-o mai departe, bucurosi ca nu mai ploua. Soseaua asta printre dealurile Georgiei seamana mult cu multe drumuri din Romania. Daca nu ar fi fost numerele de inmatriculare diferite si indicatoarele scrise atit in alfabetul georgian cit si in alfabet latin, m-as fi simtit ca acasa. Casele erau destul de asemanatoare cu ale noastre, oamenii tot un cap, doua maini si doua picioare aveau, deci nimic deosebit. Doar circulatia e un pic mai agresiva, in special in orase, unde pe la semafoare te cam inghesuie un pic baietii, iar depasirile se cam fac cam acolo unde ei doresc si nu neaparat acolo unde se poate si este vizibilitate. Oricum pe drum e plin de microbuze Mercedes si Ford, destul de noi, care fac un fel de serviciu privat gen maxi-taxi intre orase. Cind ne apropiem de Zestafoni incepe sa ploua din nou. De data asta ceva mai molcom insa hotarit, si partea grea este ca urmeaza sa trecem prin pasul in care cu citeva zile inainte drumul fusese inchis. Am ajuns in locul cu pricina si am vazut departamentul de drumuri georgian in actiune. In 5 zile au refacut o sosea pe o portiune de vreo citiva kilometri si asta numai din cauza unei ploi si a unui piriu. Piriul ala a vrut si el sa vada cum e sa fii riu, a asteptat o ploaie mai puternica, si apoi , iuhu, plin de veselie a luat-o la vale. Ei, dar din pacate nefiind obisnuit, a scapat pe de laturi si a luat cu el citiva versanti, o gramada de copaci, vreo citiva kilometri de sosea si cred ca a infundat si un tunel. Si georgienii s-au pus sa repare prostiile facute de el. Lui i-a luat o ora , lor mai multe zile, si inca nu erau gata. Cum ei lucrau la consolidarea versantilor si in plus si ploua, pe soseaua proaspat asfaltata se strinsese un strat de mocirla dintr-aia lichida de vreo 4 centimetri. A fost mirific sa te dai cu motorul pe acolo, mai ales cind ai in fata un microbuz care merge tare si nu te lasa sa-l depasesti. Cind in final am ajuns pe partea cealalta a muntelui, ploaia se oprise , dar noi si motoarele eram tencuiti cu un strat frumos de mocirla, de sus pina jos. Cind ne-am oprit intr-o parcare, la un popas, ca sa mincam ceva, am facut senzatie. Eram murdari dar aratam a motociclisti “adevarati”. Restul drumului pina la Tbilisi a fost OK. Dupa o vreme a iesit si soarele, si s-a facut cald, asa ca am renuntat la costumele de ploaie. De la Gori incolo am mers pe autostrada. Tbilisi e un oras interesant. E asezat intr-un rift pe unde curge riul Mtkvari, care ceva mai jos de zona Old Town are niste faleze impresionante. Ne-am cazat la Vip Hotel, unde camera pe o noapte a fost cca 56 de euro pentru 3 persoane. La hotelul asta sunt faine 3 lucruri: camerele sunt mari si au balcon, ceea ce mi-a permis sa-mi scot bocancii afara sa se aeriseasca, ca altfel am fi dormit tranchilizati, apoi hotelul nu e chiar la strada si are o parcare unde poti lasa motoarele fara dureri de cap si nu in ultimul rind in pretul camerei e inclus si micul dejun care e imens. Trebuie sa fii flamind ca dupa o zi de coasa ca sa poti minca tot ce-ti pun oamenii astia pe masa dimineatza. Seara am iesit cu niste prieteni din Tbilisi, pe care i-am cunoscut datorita ajutorului lui @bobocu, la un restaurant cu specific georgian. Normal ca georgian ca de alt soi gasesc si in Romania. Ei bine, am micat tot felul de chestii cu denumiri exotice, gen: kinkali, chebureki, ajapsandali, ojakhuri, mtsvadi khbos. De fapt tot felul de carnuri facute in tot felul de moduri cu legume sau coltunasi si sosuri iuti. Aici am degustat pentru prima oara limonada de tarragon adica pe limba noastra tarhon, care e o chestie verde-verde cu un gust ciudat-ciudat. Nu neaparat rau dar ciudat, apropiat de un sirop de tusa de pe vremuri. A doua zi am dat o tura prin oras sa ne cunoastem cu lumea. Cum ziceam , orasul e interesant. Se vad influentele rusesti, cu blocurile comuniste, dar zona Old Town si bulevardul Rustaveli sunt locuri dragute si oamenii investesc acum o gramada de bani ca sa amenajeze locul pentru turisti. As fi vrut sa ma duc si la baile calde cu sulf de la Abanotubani, dar fiindca mi s-a zis ca fetele nu au acces acolo am renuntat, ca sa nu fiu acuzat de tratament preferential de catre colegele de drum. Dar am inteles de la niste baieti din Iran cu care eram vecin de camera, ca e o experienta care merita. O alta chestie care mi-a placut a fost tura cu metroul. La Moscova nu am fost, dar am zis ca trebuie sa incerc aici mindra realizare tehnologica a ingineriei si tehnicii rusesti. Ca ei l-au construit. De fapt georgienii, dar rusii aveau kalashnikovul cu ei. Accesul la peron se face pe niste scari rulante care au o viteza mare, de incepe sa curga adrenalina in cuburi si in plus scarile au o inclinatie de iti vine sa te asiguri in coarda cind te uiti in jos, ca nu cumva sa pici. Dar a fost o experienta faina, mai ales ca afara era cald de numai , iar la subsol era placut si racoros. Si ca sa fim si noi turisti adevarati, am fost sa vizitam Muzeul National Sakartvelo. Aici am prins o expozitie despre ocupatia rusa din 1922 si apoi despre ce a urmat sub comunisti. O fi fost “tatucul stalin” din Gori, dar le-a tras conationalilor un genocid de sa-l tina minte. A inceput lenin iar el saracul a continuat si imbunatatit sistemul. Oricum georgienii au in general o mare “afectiune” pentru rusi, cu toate ca limba rusa e vorbita de marea majoritate a populatiei ca o a doua limba, asa cumva de descurcat cu strainii. Adica, tu romane, vii la noi in tzara si e clar ca nu stii georgiana, dar ruseste toata lumea stie! Sau nu?!? Seara in Tbilisi se aprind luminile. Luminile colorate. Au pe deal un turn de televiziune care parca e pom de Craciun, iar intr-un parc, numit Europa, si care e situat linga palatul prezidential, e nelipsita fintina cintatoare. Dar asta e altfel decit la Batumi. Aici apa e pulverizata sub foma unei perdele pe care se proiecteaza clipuri video. Lumea sta buluc si uitatul la filme pare principalul “entertainment” din respectivul parc, pe linga baloane, vata de zahar si etc. Am avut ocazia sa ma familiarizez si cu cintecele populare georgiene cit am stat sa ma uit. O alta chestie interesanta in Tbilisi sunt bisericile. Au o sumedenie si arhitectura lor e diferita usor de cele din Romania. Se zice ca sunt mai aproape ca forma de bisericile din primele secole. Ca o fi adevarat sau nu, eu un lucru stiu, noaptea sunt luminate. Big time. Mie mi-a placut plimbarea de seara prin Tbilisi , ca a fost frumos sa vezi lumea pe strada cum se bucura de o seara placuta, mai ales ca nu era week-end ci era ziua de luni. Dar ei urmau sa mearga a doua zi la lucru, noi in schimb la Shatili. Editat August 4, 2011 de textoru Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Radu75_ro Postat August 5, 2011 Share Postat August 5, 2011 Cat de frumos !!! Stau la servici si visez cu ochii mintii drumul si plimbarea voastra ! Felicitari! Splendid... Cu Google Earth va urmaresc traseul pas cu pas... Astept continuarea cu nerabdare ! Foarte frumos si placut modul in care povestesti! O zi frumoasa in continuare...si..inapoi la masa de scris! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat August 9, 2011 Autor Share Postat August 9, 2011 Cat de frumos !!! Stau la servici si visez cu ochii mintii drumul si plimbarea voastra ! Felicitari! Splendid... Cu Google Earth va urmaresc traseul pas cu pas... Astept continuarea cu nerabdare ! Foarte frumos si placut modul in care povestesti! O zi frumoasa in continuare...si..inapoi la masa de scris! Multumiri pentru aprecieri. Cu scrisul e din pacate ceva mai greu ca vacantza s-a dus si supravietuirea e si ea importanta. Dar o sa ma stradui sa fac update cit mai des , ca altfel o sa ma intind cu povestirea pina la iarna si nu vreu sa poluez forumul aiurea. Pina una alta: August 2009: doi oameni stau de vorba la o circiuma. Unul e @bobocu, celalalt sunt eu. El tocmai era venit din tura prin Georgia si Armenia, iar eu eram curios sa aflu cit mai multe. Din una in alta , pina la urma s-a ajuns si la inevitabila intrebare: “bun, bun, si pina la urma ce ti-a placut cel mai mult?” raspunsul a fost destul de ferm: “Shatili”. Iunie 2011: cind in Batumi am luat hotarirea sa nu mergem la Mestia din cauza de ploaie, unul dintre motivele principale era ca in urmatoarele zile era o fereastra de vreme buna, care ne permitea sa ajungem la Shatili. Asa ca dupa ce am vizitat Tbilisi, a doua zi Shatili era scris cu litere de aur pe inimile noastre. De fapt ce-i cu satul asta? Shatili e o localitate situata la vreo 2 km de granitza cu Cecenia, in regiunea Kevsureti. Ok, nu ar fi prima localitate situata aproape de granita, ideea e ca acolo se gasesc niste contructii ridicate prin secolele IX – XII, sub forma de turnuri de aparare dar si de locuit, care acum sunt in patrimoniul UNESCO. Totul e inconjurat de munti de peste 3000 m iar accesul se face pe o vale lunga , lunga, asta dupa ce urci un pas pe la 2900 m si apoi tot cobori si cobori. Ca sa fim cit mai sprinteni am dat de cu seara jos gentile laterale de pe motoare, asa ca a doua zi zburdam cu caii prin Tbilisi , indreptindu-ne voiosi spre destinatie. Am luat drumul de Kazbegi, care se mai numeste si Georgian Military Highway, de fapt drumul care lega Georgia de Federatia Rusa. Era foarte interesant sa vezi indicatoare de Vladikavkaz capitala Osetiei de Nord, cu toate ca granitza nu poate fi trecuta, dar totusi sa stii ca pe partea cealalta sunt republici din federatie cu denumiri foarte exotice, daca pot spune asa, gen: Kabardino-Balkaria, Karachay Cherkessia, Ingusetia. De la Zinvali incolo, adica dupa vreo 60 de km de la Tbilisi, am parasit drumul principal si am luat-o pe o vale unde indicatorul zicea Shatili 100 km. Cind am facut initial planificarea turei am calculat drumul dus intors si am zis ca mi-ar lua cca 6 ore. Imediat dupa Zinvali drumul a fost la inceput a fost un asfalt plin de gropi, apoi vreo 10 km era un asfalt peticit , iar de la Barisacho incolo era doar drum pietruit. In Romania am fost cu motoarele pe drumuri mult mai rele, dar aici aveam de trecut un pas la 2900 de metri , si in plus drumul era destul de lung dar mai ales pustiu. Un gind care ma tot ciocanea pe creier era legat de motociclete. “Daca ne lasa pe aici, ce fac?” Si fiindca tot eram doar eu cu mine in casca, faceam scenarii legate de intrebarea asta. La un moment dat ne-am intilnit cu niste oameni care dadeau plini de rivna cu barosul intr-un buldozer, probabil ca sa-l repare si am incercat sa aflu de la ei cit mai este pina la Shatili. Raspunsul a fost mai mult dedus, ceva intre 15 si 50 km. Pina la urma am aflat si eu ca erau 50. Pasul l-am trecut destul de lejer, iar cind am ajuns in virf ne-am oprit la poze. Peisajul e de vis si din pacate pozele nu pot sa redea fidel frumusetea locurilor. Muntii erau acoperiti cu un covor de un verde intens, cum nu am mai vazut, si pot sa spun ca am cam bintuiti prin munti la viata mea. Din pas a urmat o coborire lunga de tot, de parca a luat cineva satul si a fugit cu el, ca sa nu ajungem noi prea repede acolo. La un moment dat am avut parte de un calup de emotii la pachet cind drumul a devenit ceva mai bolovanos , ingust si cu o coborire accentuata , in ace de par, iar undeva pe marginea drumului zacea sedus, abandonat si distrus un buldozer. Acolo daca scapai motorul , recuperai semnalizatoarele de la vreo 200 de metri mai jos, din piriu. Drumul aici e deschis doar 4 luni pe an, si in fiecare an il refac cu buldozerul. De fiecare data cind prindeam cite o portiune mai lejera si imi ziceam ca am scapat , urma cite o coborire care sa ma linisteasca. La Shatili am ajuns in final dupa 5 ore de la plecarea din Tbilisi, si pentru prima data in viatza m-am simtit cel mai departe de casa. Nu atit ca si distanta cit ca si izolare. Eram cumva la 2 kilometri de capatul lumii. Turnurile si locul au meritat tot efortul, locul e splendid, dar nu pot sa-mi inchipui cum de s-au stabilit oamenii aia acolo. Probabil pe vremuri accesul din Cecenia era mai usor decit acum, ca alfel, sa faci asa un sat “in the middle of nowhere” mi se pare o activitate usor ineficienta. Oricum locul era superb si tare ne-am bucurat ca am ajuns si l-am vazut. Dupa o binemeritata pauza de poze si apa, urma drumul inapoi, cu trecere prin calupul de emotii asezonat cu buldozere. Ei bine, la urcare a fost mult mult mai lejer decit am crezut. Nu ne-am mai intilnit nici cu turma de oi si ciobanestii caucazieni aferenti. Apropos, cainii astia sunt aici la ei acasa si sunt ceva mai mari decit un vitzel iar cind sunt suparati, e mai bine sa nu fii in zona. Cind am ajuns din nou sus in pas si temerile mele m-au lasat , fiindca de aici incolo era numai coborire si la o adica ar fi fost mai lejer sa imping motorul la vale. Obositi, insetati si flaminzi ne-am oprit in Barisacho , unde am dat iama in magazinul satesc si am facut vinzare cit pentru o saptamina, contribuind astfel la ridicarea nivelului de trai si bunastarea poporului georgian. Ce mai conteaza ca snacks-urile erau expirate cam de prin aprilie. In final dupa alte 5 ore ne-am reintors in Tbilisi , fapt ce a demonstrat inca o data ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la Shatili. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
fade2black Postat August 16, 2011 Share Postat August 16, 2011 Yello, Continuarea va rog! Fade Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat August 17, 2011 Autor Share Postat August 17, 2011 Din Tbilisi am plecat cu un oarecare regret cuibarit in inima, fiindca ne-a placut tare mult orasul si oamenii cu care ne-am intilnit pe acolo. Oricum inainte de plecare am mai profitat inca o data de uriasul mic dejun oferit de cei de la VIP Hotel si cu burtile pline ne-am incarcat caii si am plect spre Erevan. Drumul pina la granita cu Armenia a fost lejer , doar ca s-a facut din ce in ce mai cald. La un moment dat am renuntat la geci si am ramas doar in tricouri ca altfel eram ca in sauna. Formalitatile vamale la georgieni au fost scurte si destul de simple: pasaport, talon, poza, la revedere si drum bun. La armeni , in schimb a fost mai lung. Aici trebuia sa ne luam viza. Viza se plateste in drami (AMD) si noi nu aveam asa ceva la noi. Atunci politistul de la viza ne-a zis ca putem schimba la ei la banca. Si July a intrat in Armenia fara viza, a schimbat bani la banca, a iesit din Armenia fara viza si pe urma am reintrat toti cu viza in pasaport. Simplu, nu? Totusi a mai trebuit sa ne cumparam si o asigurare pentru motoare in valoare de 8 euro de motor. Armenia , la prima vedere nu prea se compara cu Georgia. In primul rind alfabetul e altfel . Oricum asta pentru noi nu conta prea mult, ca nici pe unul nici pe celalalt nu il stiam. In schimb multe din indicatoarele de circulatie erau doar in armeana, ceea ce era mai complicat. Noroc ca Marcel care s-a odihnit in Georgia, s-a prezentat din nou la apel cind am intrat in Armenia si asta a fost de ajutor la orientare, cu toate ca am folosit de citeva ori si gimnastica. Ca peisaj e tot o tara muntoasa dar parca mai seaca. Orasele arata cam ca si in zona Valea Jiului la noi, cu blocuri muncitoresti, autobuze vechi si masini Lada si Volga destul de multe, fata de Georgia unde masinile erau in special de provenienta germana. In plus, soferul armean conduce ceva mai haotic, dupa parerea mea ca si acum mai am ceva dubii referitoare la regula de traversare a unui sens giratoriu in Armenia. Cladirile au o culoare preponderent gri sau mai mult maronie, asta deoarece sunt placate cu un fel de roca vulcanica care abunda la ei si pe care se pare ca o si exporta la greu, ca am vazut o gramada de cariere in drum spre Vanadzor. In Erevan, cladirile guvernamentale aratau acceptabil placate asa, dar in alte orase aveau un aer ponosit si prafuit. Si in plus , in sfirsit am aflat o tara cu drumuri mai proaste decit Romania. De cum am intrat, am fost scuturat in sus si in jos de denivelari, gropi si plombele de pe drum. Soselele nu le frezeaza atunci cind le repara. Se utilizeaza pick-hammerul, se face groapa patrata se umple cu asfalt cald, se compacteaza cu ceva. Tine , cit tine. La un moment dat am intrat si intr-un tunel care pe linga faptul ca nu era luminat, nu era nici asfaltat. Noroc ca nu a fost lung, fiindca trecerea de la un soare orbitor la bezna a fost de-a dreptul incintatoare si datatoare de adrenalina. Dincolo de Dilijan in drum spre Lacul Sevan , am trecut in schimb printr-un tunel mai lung, de vreo 4 km, care era cit de cit luminat, dar in care am mincat un frig sanatos fiindca era pe la vreo 2000 de metri altitudine si erau vreo 10 grade inauntru iar noi eram in tricouri. Oamenii in schimb in Armenia sunt la fel de prietenosi ca si in Georgia. Cel putin noi cu motoarele am fost intimpinati de fiecare data de o atitudine prietenoasa. Se repetau cam aceleasi intrebari ca si in Georgia: “de unde?” , “incotro?”, “cit costa motorul asta?”, “dar celalalt?”, “ familie?”, “sinteti nebuni sa umblati asa mult!”. La afirmatia asta am raspuns:” Merci barbate, dar sa stii ca nu-mi zici ceva nou. Mi-au zis chestia asta inca din Romania”. Cind ne-am oprit pe malul lacului Sevan sa ne odihnim un pic intr-o parcare, au tras unii cu jeep-ul linga noi si au stat asa sa se uite ca la urs. Ei la noi, noi la ei. Pe urma vazind ca nu dansam s-au plictisit si au plecat. La un moment dat July a depasit o masina de politie si nenea militianul de fericire ca vede o fata conducind un motor a uitat ca are volan si a facut cu amindoua mainile semnul de OK ca ma mir ca nu a luat-o razna pe sosea. In Erevan eram priviti ca niste extraterestri, ni se facea loc in trafic, ce mai, eram o curiozitate. Pe Marcel, dragul de el , fiind venit din vacanta si fiindca avea harta de Armenia cu el l-am rugat sa ne duca la Areg Hotel. Hotelul asta l-am ales din Lonely Planet si dupa ce am studiat un pic pe Google Earth am vazut ca are si un parking in fata. Nu era in centru ci la ceva distanta, dar in schimb statia de metrou era foarte aproape, pretul era bun (49 euro camera de 3 persoane cu micul dejun inclus) , locatia era foarte linistita si in plus oamenii de acolo ne-au dat si o camera mare de tot si garajul lor ca sa lasam motoarele. A fost chiar excelent. Prin Erevan ne-am plimbat destul de mult si evident ca nu am ratat ocazia de a ne da cu metroul, asta pentru ca era foarte ieftin si ca aveam 2 zile la dispozitie. Eram curiosi sa vedem cum e orasul in care este radioul care a generat atit de multe bancuri. Din pacate nu am gasit cladirea Radio Erevan ca as fi vrut sa le pun citeva intrebari. In schimb am fost la Matenadaran , unde au manuscrise vechi de tot, am vizitat “Cascada” care e un loc de promenada destul de interesant cum e construita asa pe deal, am fost la Muzeul Genocidului – Tsitsernakaberd, unde e prezentat genocidul prestat de turci asupra armenilor inainte si in timpul Primului Razboi Mondial. Se pare ca au fost cca 1,5 milioane de victime, dar turcii nu-l recunosc ca si genocid si de aceea granita dintre Turcia si Armenia e inchisa si nu au relatii diplomatice. Din pacate pentru armeni, ei nu prea se inteleg cu cei din jurul lor. La nivel politic , ca sa zic asa. Nici cu turcii , nici cu azerii din cauza conflictului din Nagorno Karabach, nici cu georgienii prea mult, fiindca astia ii au in git pe rusi, iar armenii sunt prieteni cu rusii. Asta e, politica o fac citiva, iar ponoasele le trage restul poporului. Seara in centrul Erevanului am avut ocazia sa vad si varianta armeana a fintinii cintatoare. Cred ca e o moda in zona, numai ca aici era puhoi de lume comparativ cu Georgia. Per total mi-a placut la Erevan, chiar daca orasul are niste evidente ramasite ale perioadei comuniste si o actuala influenta ruseasca, in schimb ce are frumos de tot, sunt femeile. Aici pot sa spun ca, plimbindu-ma pe strada, mi s-a facut capul ca titirezul. Nu ma credeti? Mergeti si vedeti. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
fade2black Postat August 18, 2011 Share Postat August 18, 2011 super. Next please! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat August 24, 2011 Autor Share Postat August 24, 2011 (editat) super. Next please! Dupa doua zile de odihna in Erevan, a venit si vremea sa o luam din loc. Aveam deja cca 4000 km facuti, si pentru prima data Marcel nu mai zicea ca mergem spre est ci spre vest. Am scos motoarele din garajul de la Areg Hotel si pe la vreo 9 dimineatza am plecat. Speram ca o sa vad un pic din Muntele Ararat care e in apropiere , pe teritoriul Turciei, insa din cauza poluarii abia-abia se distingea un pic virful imbracat in alb. Iesirea din Erevan se face pe un fel de drum cu 2 benzi pe sens care insa te scutura si leagana, ca Duki saracul se cam plingea de dureri de spate la un moment dat. Dupa vreo 30 de km de mers, am oprit sa ne cumparam niste caise de la niste baieti de pe marginea drumului. Citisem in Lonely Planet ca Armenia produce niste fructe de toata frumusetea si un gust magnific. Am verificat si asa este. Din nou la drum. Peisajul e schimbat un pic fata de atunci cind am intrat in tzara. In drum spre Gyumri, nu sunt munti inalti, dar se merge cumva pe un fel de platou mai alpin, daca pot sa zic asa. Satele nu sunt asezate in lungul drumului, ci din drumul principal sunt sosele care duc stinga-dreapta la ele, ceea ce mi-a dat un usor sentiment de pustietate. Nici masini nu sunt multe pe drum. La vreo 20 de km inainte de Gyumri il simt dintr-o data pe Duki cum se clatina, se zbate un pic si pare ca nu mai poate merge. Trag pe margine drumului si-l intreb ce are. Zice ca problem. Roata spate e moale de tot. Caut sa vad cuiul , dar nimic. Apoi vad bucuria: linga un crampon de pe lateral am o fisura de toata frumusetea. Sper totusi ca nu a trecut pina in interior. Dau jos roata, reusesc sa depresez cauciucul pe o parte de pe janta utilizind metoda enduro cu cricul lateral de la Jessie. Incerc sa depresez si de pe partea cealalta dar nu reusesc oricite incercari fac. Cu chiu cu vai reusesc sa vad ca fisura a trecut pina dincolo, a stricat tesatura cauciucului si a spart camera. Deci problem, ca nu am alt cauciuc cu mine. Am montat cauciucurile noi inainte de a pleca si nu m-am gindit ca s-ar putea sa o musc asa. Hotarasc sa montez o camera noua, si sa merg pina la Gyumri unde poate dau de un service de roti ca sa incerc sa fac ceva. La un moment dat , cum eram in the middle of nowhere, apare o masina de politie care opreste, vine un baiat la noi si intr-o engleza aproximativa ma intreaba daca problem. Cum eram murdar si tot demontat, nici nu am stiut ce sa-I raspund. Oricum omul mi-a zis ca ei sunt in patrulare si daca nu ma descurc sa-I sun si ma ajuta. Au plecat insa fara sa-mi lase numarul de telefon. Intr-un final am montat totul la loc si cind am terminat au aparut din nou prietenii mei politistii care mi-au reamintit ca sunt in patrulare si ca pot sa-I sun. Si tot fara sa-mi lase numarul de telefon au plecat. Pe vremuri, cind citeam despre povestea lui Mihai Barbu (aka @bizoon) despre tura lui in Mongolia, am vazut ca Doyle al lui se strica acolo unde putea sa-l repare. Asa si Duki al meu. Exacta la intrarea in Gyumri, la benzinarie, camera noua pe care am pus-o cu 20 de km inainte, a cedat. Am tras in parcare si am inceput din nou munca de demontare. La un moment dat apare nenea care vinde benzina si ne aduce asa pur si simplu 3 inghetzate. Vreu sa-I platesc si zice ca nu, nici vorba. Cadou. Savurez inghetzata, ca era cald de numai si continui lucrul. Omul imi spune ca in oras undeva e un service de roti, si incalec pe Jessie si plec in cautarea reparatiei mult dorite. Ajung la un moment dat la un garaj al unor oameni care imi dau voie sa incerc sa depresez cauciucul de pe janta, dar oricit incerc nu reusesc. La un moment dat vine la mine un tip maruntel care ma intreaba ceva in armeana apoi in rusa. E Samvel si e taximetrist. Incerc sa-I explic ca fisss si poc si service. N-a inteles. Din nou fisss, poc service. N-a mers nici acum. La un moment dat zic in romaneste: ba’, dar o vulcanizare n-aveti voi pe-aici. La care Samvel se lumineaza, zimbeste si zice “vulkanizer?” Da, ma Samvel, vulkanizer. Pai exista si e acolo in oras. Explicatia fiind in rusa, n-am prea inteles asa ca omul a venit cu mine pina acolo si cind am vrut sa-I platesc nici n-a vrut sa auda. Avea el in schimb o nelamurire: cum de am trei roti la o motocicleta si ma mai si pling ca fisss, poc si service. I-am explicat ca nu sunt singur si a zis ca vine cu mine la iesire din oras sa se convinga, ca el nu a mai vazut femei conducind motociclete. Baietii de la vulkanizer au lipit un petec gros facut dintr-o camera de tractor, pe interiorul cauciucului si au zis ca o sa tina pina cind o sa plesneasca din nou. Clar. Din pacate ziceau ei ca in Armenia nu am nici-o sansa sa gasesc pe stoc la cineva cauciuc de motocicleta pe 17”. Le-am platit si am plecat cu Samvel sa vada minunea. L-a vazut pe Duki schiop si pe July si a decretat: sunteti pe cit de tari pe atit de nebuni. Merci. Am facut pozele de multumire, schimb de adrese si dupa ce l-am oblojit pe calutz am luat-o din loc. Planul initial era sa ajungem in Georgia sa vizitam Vardzia Cave City si eventual sa o dam mai departe, dar avind in vedere incidentul am zis ca daca ajungem doar pe seara la Vardzia e perfect. De vizitat urma sa vizitam a doua zi. La iesire din Armenia politistii de frontiera ne cheama in fata, se mira ca suntem toata familia, ne rezolva rapid actele si trecem din nou in Georgia. Aici alte sosele fratele meu. Nu mai zguduie si nici nu scutura. De la Gyumri, July a luat-o pe Maya la ea pe motor ca sa nu incarc prea tare pe cauciucul bolnav, asa ca acum ca am dat de drumuri mai bune am inceput sa ma sper ca am o sansa sa pot ajunge in Turcia, sa schimb guma de pe spate. Drumul pina la Vardzia a fost printr-un peisaj foarte frumos. Am mers pe o vale, gen canion cu niste imagini spectaculoase, drumul excelent strajuit de cetati vechi in locuri greu accesibile. La Vardzia ne-am cazat la o tanti care avea o baraca destul de obosita, in schimb ne-a facut o cina excelenta. Imediat dupa ce ne-am cazat a inceput o ploaie torentiala de toata frumusetea, ca m-am bucurat ca am ajuns cu 5 minute inainte. Pe seara i-am trimis lui Nazim in Ankara un mesaj de SOS referitor la problema mea, si omul mi-a raspuns ca a rezervat pentru mine la Trabzon un cauciuc de 17”. Si cu toate ca a fost o zi grea pina la urma s-a incheiat cu o veste buna. Din acel moment visele mele erau legate de Trabzon si de magazinul Yamaha unde ma astepta un cauciuc. Editat August 24, 2011 de textoru Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
akruno Postat August 24, 2011 Share Postat August 24, 2011 bravo voua,felicitari ptr tura si ne bucura faptul ca v-ati intors cu bine. .... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat Septembrie 11, 2011 Autor Share Postat Septembrie 11, 2011 (editat) bravo voua,felicitari ptr tura si ne bucura faptul ca v-ati intors cu bine. .... Scuze pentru pauza lunga intre postari. Incerc sa reiau firul si poate reusesc sa si termin la un moment dat Dupa ce toata noaptea a plouat sanatos, dimineata era soare si placut afara. Ne-am bucurat fiindca insemna ca putem vizita linistiti Vardzia. Am dat din nou iama in bucatarie si am devorat micul dejun facut de tanti proprietareasa si am procedat in continuare la vizitarea sitului. Vardzia e un vechi oras monahal, inceput cam prin secolul al XII-lea si in perioada reginei Tamar (secXIII parca) a cunoscut maximum de dezvoltare. Apoi au venit unii si altii si au distrus cit au reusit. Clasica poveste. Locul e interesant si peisajele sunt foarte frumoase, dar ca si extindere , locul nu e ceva impresionant, asta comparativ cu orasul subteran de la Kaimakli din Capadoccia. Se pare totusi ca a reinviat viata monahala in acest loc ca la un moment dat era o bariera si zicea ca nu se poate trece ca e o zona rezervata calugarilor. Asa ca am coborit de pe deal si am plecat mai departe spre Akhalstikhe. Drumul a fost foarte frumos, tinind cont ca e acelasi gen de canion ca si la venire. Ajunsi la Akhalsikhe am parcat in buricul tirgului, in fata sediului politiei, unde pe linga masinile lor mai existau si masini de jucarie cu insemnele politiei. Apoi ne-am pus la sfat fiindca trebuia sa clarificam o dilema, referitoare la drumul pe care sa-l urmam. Erau doua posibilitati: varianta scurta 150 km, adica peste munte direct la Batumi, dar drumul era cu o portiune neasfaltata si destul de grea, sau varianta lunga 320 km, numai pe asfalt , prin Borjomi, Xasuri, Samtredia si apoi Batumi, drum pe care l-am mai facut partial la dus inspre Tbilisi. Fiindca cauciucul de pe spate era bolnavior si nu vroiam sa risc sa-l fortez pe cine stie ce coclauri, am ales pina la urma oboseala si varianta lunga, dar macar prin zone locuite unde in caz ca se mai intimpla ceva cu roata, aveam macar o sansa sa rezolv. Si in plus mai treceam si prin Borjomi, unde am fost avertizat mai de mult ca e raiul pe Pamint. In timp ce stateam noi si ne sfatuiam , apare la un moment dat un pusti , care fara jena incepe sa traga de manete sa apese pe butoanele lui Jessie, de parca acum l-ar fi cumparat, iar apoi fara nici o problema se urca pe motor. N-am prea stiut ce sa fac, sa-i rup un picior si sa-l bat cu el sau sa-l las in pace. Pina la urma l-am lasat in pace , dar totusi cind a pus mina pe casca lui July si a vrut sa si-o aseze pe cap, i-am explicat prin semne faza cu piciorul rupt , a inteles si s-a carat. Doi metri mai incolo, pina la Duki, dar nu a mai indraznit sa faca nimic admirind doar de la distanta calutul. Directia fiind in final stabilita am plecat inspre Xasuri via Borjomi. Borjomi a fost o mare dezamagire pentru mine si pentru fete de altfel. E un fel de statiune cu blocuri comuniste, renovate ce-i drept, care mi sa parut un fel de combinatie trista intre Baile Herculane, Calimanesti si Caciulata. Se pare ca totusi nu chiar raiul pe Pamint la Borjomi. Drumul pina la Batumi a fost molcom si fara probleme, dar plini de vaci . Cite vaci am vazut in tara asta nu cred ca am vazut nici in judetul Salaj, unde credeti-ma ca-s multe. Erau vaci peste tot, pe sosea , pe cimp, isi faceau siesta chiar pe asfalt pe mijlocul drumului nederanjate deloc de trafic si la un moment dat cind ne-am oprit la o pauza am vazut chiar o capra mincind dintr-o casa. Ciudat, dar asta e, alta cultura. Dar in rest drumul a fost molcom si linistit si singura mea teama fiind legata de faptul ca nu stiam cit o sa tina petecul pus de baietii de la vulkanizer de la Gyumri. Facusem pina la Vardzia vreo 150 km, apoi pina la Batumi mai vreo 320 si mai aveam pina la Trabzon vreo 300. Pe dupa-amaiza tirziu am ajuns in Batumi si am vrut sa mergem din nou la Hotel Dzveli Batumi la gazda noastra Gocha , unde am stat si la dus. Asa am vrut noi , dar nu si politia. Toate strazile din apropiere de Old Town erau blocate de politie, era o inghesuiala si un haos de nedescris. Avind gentile laterale , nu am reusit din pacate sa ne strecuram, asa ca am facut 1 km in vreo ora. In final vad un politist moto care bloca o strada si ma duc la el si il intreb ca intre “colegi” daca ma lasa sa trec. Zice ca m-ar lasa el dar n-are voie ca toate strazile sunt blocate pentru trafic. Doar pietonii au voie si diversi alti prieteni de-ai lui. Eu din pacate nu eram prieten cu el. Nu prea inteleg si-l intreb totusi de ce blocheaza strada? Sting, raspunde el. Ma vede ca ma uit la el nedumerit, si-mi repeta STING. Apoi ma prind si eu. Cind am fost prima oara la Batumi, am vazut niste afise cu Sting, care urma sa vina sa sustina un concert impreuna cu Filarmonica din Tbilisi , la inaugurarea unui centru comercial din Batumi. Ei chiar in ziua asta era inaugurarea, asa ca Sting imi era dator vindut , fiindca eram dupa citeva sute de kilometri, eram obosit si nu puteam ajunge la hotel din cauza lui. Am zis ca nu-l sun sa nu-l deranjez inainte de reprezentatie, dar nu o sa uit chestia asta. Pina la urma , dupa ce am dus cu spatele o parte din bagaje , am gasit si niste strazi mai dosnice care nu errau pazite, si pe contrasensuri si trotuare am reusit sa ducem motoarele la Gocha si sa le bagam in curte. Apoi flaminzi si insetati am iesit in oras, care era mult mai plin fata de data trecuta cind am stat aici. Mai pe seara ne-am retras aproape de hotel asteptind sa vina Sting sa ne cinte, fiindca centrul comercial era foarte aproape. Si a venit si ne-a cintat. Fix 3 melodii, dupa care a plecat. La iesire il astepta cam tot ce exista in materie de trupe de securitate in Georgia. Exagerat zic eu, dar asta este, daca a tinut neaparat sa fie vedeta, asa-i trebuie. L-au inconjurat, l-au bagat in masina si nu stiu exact unde l-au dus, ca nu l-am mai vazut. Apropos, voi l-ati vazut in ultima vreme? Noi in schimb ne-am delectat cu pizza, bere si limonada, am stat tihniti si am admirat apusul in Marea Neagra, cu gindul ca de maine parasim tara asta faina si oamenii ei minunati. (PS. Daca cineva considera ca e de folos povestirea asta nu m-ar deranja un reply ca sa nu se amestece pozele la o eventuala postare viitoare. Merci.) ================================================================================================================================= Mai erau 30 de km pina la granita si in spatele meu era toata Georgia. Imi dorisem de mult sa ajung acolo si acum ma gindeam cu regret ca tura incepe sa se apropie de sfirsit. Mi-a placut mult aici, in special datorita oamenilor pe care i-am intilnit. Scria in Lonely Planet ca georgienii considera o mare bucurie sa aiba oaspeti, iar eu am verificat asta cu virf si indesat. Ajunsi la granita, deja stiam cum stau lucrurile: la georgieni eficienta si rapiditate, la turci “motosiclet computer OK”. Eram deja vaccinati de data trecuta asa ca am trecut pe la toate ghiseele stiute si nestiute si am facut formalitatile si cu “motosiclet computer OK” am intrat din nou in Turcia. In Turcia, ca la turci: doua benzi pe sens , mina in gaz si directia Trabzon la cauciucul meu care ma astepta acolo. Cei 200 de km de la granita i-am facut mult mai linistit decit cei facuti prin Armenia si Georgia, fiindca stiam ca daca cedeaza cauciucul reparat, pot sa incalec pe Jessie si sa ma duc sa rezolv treaba. La Trabzon m-am invirtit un pic pina am gasit magazinul, m-am dus la un nenea care era acolo si i-am zis ca Nazim mi-a rezervat un cauciuc. Omul a spus OK, stiu, asteapta un pic ca-l aduce cineva. Dupa vreo 15 minute apare un tip calare pe un scuter cu cauciucul. Inima mea tresalta de bucurie. Pentru scurt timp, fiindca constat ca omul a adus un cauciuc de 18”. Ma pleostesc tot, dar apare triumfator patronul magazinului care-i ia pe ceilalti la suturi verbale si pina la urma primesc si cauciucul de 17”. Ura, e frumos si nou si il cheama Maxxis. Omul cu scuterul ma duce la el la service, demonteaza roata spate si dispare cu ea si cu cauciucul nou. Eu stau de vorba cu baietii lui , bem ceai turcesc si ne intelegem ca turcii, ca ei engleza ioc, iar eu turceste asisderea. Intr-un final rezolv tot , platesc la om 80 EUR pt guma, 10 EUR pt montaj, las cauciucul vechi care a rezistat cu petecul armean cca 700 km, ne luam la revedere si de acum veselia poate reincepe. Duki se simte bine incaltat cu papuci noi, deci o dam cu spor inspre Unye. Ca si la dus aveam de gind sa dormim la Unye la camping. De gind, ca in realitate nu ne-a iesit. Ne-am oprit la vreo doua si cind am intrebat de pret au scos baietii niste scoruri din ei de parca erau hotel de 3 stele, nu o bucata de pamint cu ceva urme de iarba. Se pare ca nu e de noi la Unye. Nu ne-a iesit nici la dus si nici la retur. Asa ca de suparare am dat-o in gaz pina pe seara , cind din nou am ajuns la Samsun. De data asta ne-am dus la Hotel Vindili unde cu 65 EUR ne-am luat o camera de 3 foarte faina, cu mic dejun inclus si culmea confortului, cu halate de plush in baie. Nebunie. Dimineata cind ne-am dus la micul dejun am constatat ca la hotelul asta merita sa te cazezi si numai pentru privelistea de la restaurant. Era la etajul 6 si se vedea marea, portul, strazile , foarte fain. Am regretat ca aparatul meu foto a refuzat sa vina la micul dejun. Asta e. De la Samsun am plecat apoi inspre Ankara sa ne intilnim cu Nazim. Drumul pina acolo l-am facut destul de rapid, dar a fost tare cald. Si destul de plictisitor ca zona aia din Turcia nu mi s-a parut deloc spectaculoasa. Drumuri drepte si intinse, ca puteam sa pun ceasul sa sune sa ma trezeasca dupa 100 de km. Singurul eveniment notabil a fost atunci cind dintr-o gramada de vehicule, politia ne-a oprit numai pe noi. Toti mergeam cam cu aceeasi viteza, la vreo 110 km, dar noi motociclistii aveam fetzele cele mai fioroase probabil. Am tras pe dreapta, dar aia ne-au vazut numerele de RO si probabil ca bunicii lor le-au povestit de Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, ca s-au cam intimidat si ne-au lasat in pace. Au dat plictisiti din mina, asa cam cum ai zice “carati-va bai, ce mai vreti si voi de v-ati oprit”. Ajunsi in Ankara ne-am cazat la hotel King, unde Nazim ne-a rezolvat cazarea la jumate de pret adica 75 EUR pt 3 oameni cu micul dejun inclus. Seara am iesit in oras si Nazim ne-a scos la un restaurant tare de tot unde pe banii lui am mincat tot felul de delicatese turcesti, ca m-am indopat ca si gisca. Asa sa tot mergi in excursie, nu? Apoi ghiftuiti am tras la somn la hotel. Hotelul era foarte fain, ceea ce era destul de normal la pretul ala si avea geamurile inspre unitatea militara care pazea parlamentul, asa ca dimineatza mi-am putut aduce aminte cum a fost in armata cind i-am vazut pe ieniceri cum faceau culcat si aruncari pe burta la ordinul ofiterilor. De la Ankara am luat-o apoi spre Pamukkale. De-a lungul timpului am vazut multe poze pe forum de la calatorii motorizati care au fost in zona asa ca am vrut si eu sa ajung acolo. Si a meritat ca zona e chiar faina. Pacat ca din cauza turismului excesiv , oamenii sunt un pic ahtiati sa faca bani. Zic asta fiindca am vrut sa stam la camping. Am gasit unul care arata OK desi grupul sanitar era destul de precar si am negociat cu omul la 15 EUR zicindu-I de la inceput ca suntem 3 oameni si 2 motoare. Cind m-am dus cu actele la el a zis ca 15 EUR de motor si cum noi suntem cu 2 motoare e 30. I-am intors spatele instant fara sa-i mai zic nimic si am plecat. A incercat el sa mai strige dupa mine cum ca-mi face reducere, dar l-am ignorat. Asa ca a vrut 30 de euro si s-a ales cu nimic. M-am dus la un hotel in apropiere, pe numele lui Yildizhan Hotel si cu 35 EUR am stat bine si am avut si mic dejun inclus si piscina la dispozitie. Asa si de ciuda. Fiindca am ajuns destul de tirziu in Pamukkale, am hotarit sa lasam vizitarea sitului pentru a doua zi ca sa vedem ceva. Si am vazut. O gramada de popor in chiloti care se balacea prin bazinele de travertin. Ma rog, in alea amenajate pentru activitatea asta, ca in cele naturale nu era voie sa se intre. Mi se pare corect. Ne-am plimbat un pic pe acolo, ne-am bucurat de senzatia faina de a te plimba descult pe piatra goala scaldata de apa racoroasa, in timp ce soarele te incalzea de sus. Chiar fain. Am vizitat si cetatea de pe deal unde pentru prima data am vazut de aproape un amfiteatru roman. Sau grec sau orice natzie o fi fost el. Oricum interesant ca si constructie. Se facuse aproape ora prinzului asa ca dupa ce ne-am luat si portia de istorie antica, am hotarit ca e vremea sa mergem mai departe. Unde? La mare , la soare, cu burtile goale. Kusadasi, pazea, venim! Editat Septembrie 11, 2011 de textoru Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Bartaiomu Postat Septembrie 11, 2011 Share Postat Septembrie 11, 2011 Super tur.Asteptam finalul. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat Septembrie 19, 2011 Autor Share Postat Septembrie 19, 2011 (editat) Dupa sase zile de mers intr-una, cu cite 500-600 de km facuti pe zi, am hotarit ca e vremea sa ne luam o pauza. E adevarat faptul ca-i sade bine calatorului cu drumul, precum ministrului cu spaga, insa ce-i prea mult strica. Pe primul il oboseste, iar pe al doilea il baga la pirnaie. Evident nu in Romania. Ei, revenind, am zis ca de la Pamukkale sa mergem la malul marii la pirlit piei. Nazim ne-a recomandat zona Kusadasi, ca are plaje faine, si cum nu am fost niciodata in Turcia la mare, am acceptat propunerea. Dupa spusele lui Marcel erau de facut vreo 200 km, deci dupa portia de istorie antica a urmat portia de legislatie rutiera aplicata a nu stiu cita zi pe drumurile turcesti. Drumuri bune de altfel. La plecarea din Pamukkale am vrut sa ung lanturile motoarelor dar cu bucurie in suflet am constatat ca spray-ul de lant a facut o data un fisss scurt si s-a terminat. Asa ca mergind spre Kusadasi am tot fost cu ochii dupa ceva service-uri de motoare sau scutere ca sa rezolv partea asta, fiindca aveam deja peste 1000 km facuti fara sa fi uns lanturile si nu era prea bine. Inainte de Aydin vad la un moment dat un magazin care vindea scutere. Ma opresc si il intreb pe omul de acolo daca el are si vinde “fiss” pentru “brummm”, si-i arat lantul. Omul e tare, vorbeste gimnastica la perfectie si-mi face semn ca nu, dar da un telefon, ciripeste cu cineva la capatul firului , zimbeste si vine si-mi explica ca daca o iau cuminte pe contrasens sau pe trotuar si merg inapoi vreo 500 de metri dau de un service de motoare unde tot personalul ma asteapta cu bratele deschise. Fiindca eram deja de multe zile in Turcia si cunosteam regulile de circulatie , am luat-o eu pe contrasens, iar July pe trotuar, astfel incit sa respectam intru totul legislatia in domeniu. La service bucurie mare, erau chiar dornici sa lucreze la o motocicleta mai mare de 125 cc. Acum aveau ocazia sa lucreze la doua. Pina am stat noi deoparte ca sa curete ei lanturile si sa le unga, sa le mai intinda un pic, ne-au omenit baietii aia cu cola rece, ca era o caldura afara de se topea asfaltul. De multe ori mi-e greu sa inteleg ospitalitatea asta spontana a lor. Pe deoparte unii incearca sa te faca cit mai aspru la bani, pe de alta parte altii isi dau camasa de pe ei ca sa te ajute. Dupa ce au terminat treaba si au mai verificat si curatat si frinele ca bonus , le-am platit 10 lire de motor, cu toate ca s-au codit un pic sa ia banii. Mi-au dat adresa unui magazin din Aydin ca sa ma duc sa-mi iau spray de lant ca ei nu mai aveau rezerva , apoi ne-am salutat si din nou la drum. Ajunsi la Kusadasi ne-am cautat un camping. Din sumedenia propuse de Marcel am ales Camping Dereli, ca nu era in oras ci un pic mai retras si bine am facut. Drumul pina acolo a fost insa ceva demn de luat in seama, o opera specifica a lui Marcel, dragul de el. Il intreb: “bai, baiatule, ma duci la Dereli?” “Normal, zice el. Mergi pe drumul asta mare vreo 4 km, intorci la prima intersectie si apoi te intorci cam 1,5 km, dupa care o iei pe drumul ala nepavat”. Ma uit de 2 ori, consult si harta de hirtie , dar fara succes si pina la urma ma las pe mina lui. Dupa 4 + 1,5 km, intram pe un drum de pamint care parea ca duce niciunde. La un moment dat drumul incepe sa urce si sa urce pe un deal si incep sa ma simt ca la Shatili. Ii zic lui Maya ca campingul ala trebuie sa fie ceva de vis ca sa stau acolo daca drumul catre ei arata asa. O dam mai departe trecem dealul , vedem marea si incepem sa coborim. Cind ajungem jos , plini de praf si usor suparati de calitatea drumului, de ce credeti ca dam? O sosea pe 4 benzi ne taie calea venind falnica si asfaltata din Kusadasi. Unde ajungem noi sa intram in sosea, era o statie de autobuz. In statie, oameni. Oameni uimiti sa vada niste motociclisti nebuni coborind pe un drum ingust de pamint care vine de niciunde, in loc sa se dea pe asfaltul ala frumos si lat. Facem o mica pauza sa ne revenim, iar July sare de pe motor si se repede direct la gitul lui Marcel. Eu ma interpun frumos in traiectorie, calmez femeia suparata foc si-i zic dulce lui asta micu’: “azi ai scapat usor , vezi sa nu o mai faci de oaie ca o sa te faca praf”. Noroc ca noi eram cu motocicletele, ca daca eram nemti si cu autorulota si Marcel ne ducea pe drumul ala probabil ca ne scoteau cu elicopterul de acolo. La Dereli e intr-adevar de vis. Am prins sa stam in bungalow, la cca 33 EUR/noapte / camera de 3. Bungalow-urile sunt foarte faine, cu baie , cu terasa si palmieri in fata, pe plaja si la 50 de metri de malul marii. De cit e de frumos aici , am hotarit ca stam 3 nopti acolo ca sa ne odihnim bine. Eu unul am o problema sa stau mai mult de 2 zile intr-un loc la mare, ca ma sui pe pereti, dar la Dereli chiar a fost fain de stat. Aici l-am cunoscut pe Birdal, un motociclisr turc din Tekirdag, care posteaza mult pe ADV Rider avind nick-ul “the venturer” si care cunoaste Turcia ca pe buzunarul lui, dar si pe Aas, un nene mai in virsta, la vreo 55-60 de ani care a venit din Norvegia cu BMW-ul lui F650, ca sa se dea cu Birdal prin tzara. Fratele meu , astia sunt oameni tari. Am stat cu ei la povesti o gramada de vreme si drept sa spun, chiar mi-a placut. Dupa 3 zile de odihna e vremea sa plecam din nou. De acum o luam inspre casa. Un singur obiectiv mai avem de vazut si se cheama Balcik. De mici am tot citit in carti despre povesti interbelice din Balcik si ne-am dorit sa-l vedem. Cum distanta de la Kusadasi pina la Balcik era destul de mare am stabilit ca o facem in 2 zile. Traselul a fost cam asa: Kusadasi – Canakkale- Tekirdag, unde am dormit la o pensiune recomandata de Birdal si care se numeste No Problem Pansyon. Un loc fain unde pentru 31 EUR am primit un mic apartament cu 2 camere. Acceptabil zic eu mai ales ca am mers toata ziua batuti de vint. Nu suflati ca ar fi fost ok ci batuti efectiv. Ma mir ca n-am avut vinatai. Apoi a doua zi am mers pe traseul Tekirdag – Kirklareli- Varna – Balcik. La iesirea din Turcia, spre surprinderea mea am fost intorsi din nou din drum. Ne consideram veterani de-acum dar am aflat cu surprindere ca nu aveam toate stampilele in pasapoarte. Lipsea “bagaj peceat”, pe care ne-a rezolvat-o un tip care se plimba plictisit pe acolo si pe care l-au interesat bagajele noastre de nu mai putea. Cu “bagaj peceat” rezolvat am trecut in Bulgaria, unde totul s-a schimbat: nu interesa pe nimeni nimic la granita in ce ne priveste in schimb drumurile erau praf. Dureroasa trecere de la drumurile turcesti. Pina la Balcik nimic notabil, cu exceptia faptului ca de la Burgas, Bulgaria nu a mai fost asa pustie cum mi s-a parut la inceput. Cred ca am facut vreo 3000 de depasiri pina cind am ajuns sa ne oprim seara. La Balcik ne-am gasit o cazare ieftina la un mic hotel, cu 20 EUR camera. Balcik-ul din pacate nu a fost ce credeam si vroiam eu sa fie. Nu degeaba se zice ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Asa ca a doua zi dimineata la ora 9 am plecat spre Romania. Revederea cu patria mama mi-a produs un sentiment de usurare. Asta fiindca stiam ca daca am vreo problema majora cu motorul o pot rezolva, ca cunosc atit metehnele soferilor cit si ale politistilor si ca pentru drumuri, oricit de proaste sunt ele , nu trebuie sa platesc rovigneta pentru a le utiliza cu motocicleta. Asta da motiv de bucurie. Initial am vrut sa ne oprim si sa dormim undeva pe linga Rimnicu Vilcea, dar la Ghimpati cind i-am zis lui July ca mai sunt 500 de km pina acasa, a decretat in stilul caracteristic: “Azi dormim acasa. Hai la drum!” Asa ca am dat tare in gaz si dupa 12 ore de condus si 820 km facuti am ajuns seara pe la 10 in fata portii. Nu-mi venea sa cred ca s-a terminat tura. Am pus cricul lateral , am taiat contactul si l-am pupat pe Duki pe carena. Merita din plin. La fel a facut si July cu Jessie a ei. Am felicitat-o pe Maya pentru participare, cu toate ca din cei 820 km facuti in ultima zi, cam vreo 500 i-a dormit. Si bineinteles ca i-am multumit si lui Marcel pentru ajutor. Dupa citeva zile mi-am facut si bilantul financiar ca sa vad cit m-a costat distractia si lucrurile au stat cam asa pentru 3 oameni si 2 motociclete: benzina 940 EUR, mincare 520 EUR, cazare 1000 EUR, diverse 160 EUR, reparatii 100 EUR, taxe si vize 50 EUR. Total 2770 EUR cheltuiti in 8000 km si 22 de zile. Eu zic ca a meritat din plin, in special pentru oamenii pe care i-am cunoscut. Si ca incheiere la povestea asta lunga o sa folosesc un citat din Mihai Barbu care e mare mester in poze si cuvinte si care dupa o tura de-a lui prin alte locuri exprima cam ceea ce simt si eu dupa fiecare tura pe care o fac. Dar spre deosebire de el, eu nu stiu cum sa o zic. Deci: “Ma uit in monitor, stiu ce-am in cap, dar nu stiu cum s-o desenez in cuvinte. Nu pot sa nu ma gandesc din nou ca sunt un tip norocos. Ziua cand eu mi-am luat motocicleta e ziua cand am devenit alt om. Ca n-am facut mare branza, crede-ti-ma, stiu si eu. As fi facut. Visele mele nu stau aici doar din cauza atmosferei si a atractiei gravitationale. Lipsa unui al treilea element pe langa cele doua din scrot ma impiedica sa fac din ele ce-as vrea. Probabil ca si asta e o chestie care creste in timp, evolutie, ma rog, ceva de genul asta. Socot ca lucru mai bun de facut pe planeta asta, daca ti-a fost dat s-o locuiesti, decat s-o vezi - sa stii care-i treaba cu ograda ta, unde-i sufrageria, frigiderul si telecomanda – nu exista. Si mai e ceva. Ceva la care m-am gandit tot drumul. Poate ca daca eram in masina, domnul din Macedonia care mergea cu cei doi copii ai lui n-ar fi accelerat dupa ce l-am depasit, ca sa ma depaseasca numai pentru ca copiii sa-mi poata face cu mana, lasandu-se apoi depasit din nou. Domnul de la ghiseul pentru plata autostrazii, tot din Macedonia, nu mi-ar fi ridicat bariera facandu-mi semn sa trec mai departe, fara sa-i dau niciun ban. Vamesii greci nu mi-ar fi ridicat probabil nici ei barierele sa trec in timp ce erau in greva si nu pareau sa lase pe altcineva. Domnul din benzinarie nu mi-ar fi platit cafeaua, omul de la pompa nu mi-ar fi dat napolitane si nu mi-ar fi acoperit niciodata saua motocicletei cu un carton, sa n-o ploua. Ma indoiesc c-as fi simtit mirosul de narghilea si mirodenii la intrarea in Sultanahmet din Istanbul. Grecul ce conducea un jeep n-ar fi oprit sa dea inapoi in intersectia aia din middle of nowhere, pe ploaie, ca sa ma ajute, ratacit fiind. Si doamna care crosteta la capul Kaliakra care, dupa ce-am venit in fuga, amintindu-mi c-am lasat cheile in contact, poate nu mi-ar fi zis ca trebuia sa stau linistit, ca avea ea grija de motocicleta mea. Pe ploaia aia pentru care adjectivul “torentiala” e alint, oamenii din masini de pe autostrada spre Thessaloniki nu mi-ar fi zambit niciodata. As fi trecut fara sa opresc prin frumusetea aia de trecatoare, tot in Grecia, sa beau ceva cald, orice, pentru ca sunt ud si ma cäc pe mine de frig. N-as fi urlat niciodata de fericire in casca atunci cand am iesit din norul ala rece, la soare.... Cu siguranta n-as fi ajuns unde-am ajuns. Multumesc c-ati venit cu mine.” Editat Septembrie 19, 2011 de textoru Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
remu1 Postat Septembrie 20, 2011 Share Postat Septembrie 20, 2011 Citind aceasta povestire (multumesc @textoru) am gasit motive de a evita aceste tari foste sovietice care sunt jalnice . Din relatarile lui si ale altor motociclisti mi-am dat seama ca tot spatiul fost sovietic nu merita sa il vizitez . Ce sa vad , ruinele comunismului ? Nein ,danke ! Iti multumesc inca odata @textoru pentru efortul depus : acela de a calatori acolo si de a scrie povestea acelei calatorii ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
textoru Postat Septembrie 20, 2011 Autor Share Postat Septembrie 20, 2011 Citind aceasta povestire (multumesc @textoru) am gasit motive de a evita aceste tari foste sovietice care sunt jalnice . Din relatarile lui si ale altor motociclisti mi-am dat seama ca tot spatiul fost sovietic nu merita sa il vizitez . Ce sa vad , ruinele comunismului ? Nein ,danke ! Iti multumesc inca odata @textoru pentru efortul depus : acela de a calatori acolo si de a scrie povestea acelei calatorii ! Multumesc si eu pentru aprecieri. In ce priveste faptul ca merita sau nu merita sa mergi pina acolo, asta nu poate sa o decida nimeni in locul tau. Depinde extrem de mult de ce simti si la ce te astepti sa gasesti acolo si in final de ceea ce gasesti acolo comparativ cu ceea ce ti-ai dorit. Pot doar sa-ti spun ca mie mi-a placut. Poate ca nu mi-am exprimat intotdeauna clar trairile avute, dar am scris in general despre lucrurile care m-au impresionat, in bine sau in rau. Totusi ambele tzari sunt frumoase ca si peisaj si ca si oameni. In special oamenii, pentru ca unul din motivele principale "ca sa pleci de acasa" sunt oamenii. Mihai Barbu zicea dupa tura lui in Mongolia ca "numarul oamenilor buni din lumea asta e mai mare decit cel al oamenilor rai". Si asta e adevarat si e bine. Eu am cunoscut in general oameni buni care m-au ajutat pur si simplu, pentru ca erau buni si li se parea extrem de normal sa fie asa. Si asta e mare lucru cind esti la distanta de casa. Ruinele comunismului exista din pacate, ca si la noi de altfel , dar nu sunt o caracteristica pregnanta a tarii. Orasele sunt orase, cu frumusetile si uriteniile lor, dar peisajul in rest e chiar frumos. Despre restul spatiului ex-sovietic nu ma pot pronunta ca nu am fost. Poate o sa ajung si eu vreodata prin "stan-uri" si atunci daca se merita o sa zic si eu ceva. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bobocu' Postat Septembrie 21, 2011 Share Postat Septembrie 21, 2011 Citind aceasta povestire (multumesc @textoru) am gasit motive de a evita aceste tari foste sovietice care sunt jalnice . Din relatarile lui si ale altor motociclisti mi-am dat seama ca tot spatiul fost sovietic nu merita sa il vizitez . Ce sa vad , ruinele comunismului ? Nein ,danke ! Iti multumesc inca odata @textoru pentru efortul depus : acela de a calatori acolo si de a scrie povestea acelei calatorii ! Fiecare cu motivele lui pana la urma. Nici eu de ex nu m-as duce cu motoreta in europa de vest. Pur si simplu pt ca e la indemana si o pot face oricand (plus ca odata ce ai vazut o buna parte...e greu sa te mai "miste" ceva). De aceea cred ca pana la urma e vorba de senzatiile pe care ti le ofera o excursie de genul asta Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.