Bucuresti-Venezia-Amsterdam-Praga-Bucuresti

[mettal86]

Nu o sa plictisesc cu povesti (care sunt multe, de altfel), si o sa va expun pozele.

Sumar:

distanta 6.000km

durata: 16 zile

perioada: august 2012

buget: 1400 euro / 2 persoan (adica 700 de fiecare)

cazare: la cort, la prieteni si 2 nopti la hotel.

.

Editat Martie 7, 2013 de mettal86

[andrei_rusu]

Super!

[Roni]

foarte tare, felicitari!

[mettal86]

Multumesc!

A fost frumos.

Ce am invatat:

- Sa imi iau si haine groase pe viitor, chiar daca e mijlocul lui august (in Berlin, noaptea am prins 8 grade, in Alpi la fel)

- Pe langa GPS musai sa am un atlas rutier (s-a stricat GPS-ul, noroc de harta)

- Musai trebuie kit reparatie cablu (l-am avut si pe asta, si s-a rupt cablu de ambreiaj in a treia zi de calatorie)

- In timpul calatoriei sa nu dau motocicleta altora ca poa sa o faca praf (bine, stiu ca multi nu dau motorul nici acasa, insa eu eram mai bun la suflet)

- Un intercom face toti banii la drum lung

- O bucata de plastic de o pui pe acceleratie ("cruise-control"), iarasi face toti banii cand stai 5+ ore pe zi pe motor.

- O buna parte din calatorie nu o sa mearga cum a fost planificata, dar tocmai asta e farmecul.

- Priza pe motocicleta este indispensabila cand ai de incarcat bateria de la camera de pe casca, aparatul foto si 2 telefoane mobile.

Editat Martie 8, 2013 de mettal86

[Dan Rosca]

Foarte frumos.Felicitari

[needubad]

Felicitari. Cum au fost oamenii pe care i-ai intalnit pe traseu? Ai schimba ceva la ruta pe care ai ales-o?

[cmd]

Felicitari,vazand pozele tale mi-e dor de Venice !

FELICITARI FELICITARI !!! SUPER TARE !!!

[Falco]

Nu o sa plictisesc cu povesti (care sunt multe, de altfel), si o sa va expun pozele.

Plictiseste-ne totusi! In linii mari, e un traseu pe care mi l-am propus si ma intereseaza si amanuntele legate de traseu, timpi, costuri etc.

[mettal86]

Plictiseste-ne totusi! In linii mari, e un traseu pe care mi l-am propus si ma intereseaza si amanuntele legate de traseu, timpi, costuri etc.

 

Pai o sa incerc sa revin cu o poveste mai detaliata, daca sunt oameni interesati.

O sa incerc sa imi fac timp diseara sa scriu mai multe.

In general costurile au fost sub asteptari, datorita cazarii pe la prieteni si la cort.

Benzina si taxele de drum le-am estimat destul de corect de acasa, asa ca nu au fost surprize.

 

 

 

Felicitari. Cum au fost oamenii pe care i-ai intalnit pe traseu? Ai schimba ceva la ruta pe care ai ales-o?

Oameni si oameni, cum e peste tot.

Mi s-au parut neprietenosi cei din Croatia, dar poate asa i-am nimerit eu , Cu cei din Serbia m-am inteles in rusa, si au fost niste oameni la tara care m-au ajutat cand m-am ratacit putin.

Nu am interactionat prea mult cu localnicii in general, pentru ca in orasele turistice in centru nu prea gasesti bastinasi, iar cazarea am preferat sa o fac la prieteni romani, caci couchsurfingul ma lega de niste date fixe si nu vroiam asta.

 

De schimbat nu as schimba nimic, ca si geografie. As aloca mai mult timp in anumite locuri si l-as taia din alte parti. Mai multe detalii diseara.

 

 

 

 

 

========================================================================

ziua 1, (3 august vineri), Bucuresti-Drobeta

Am plecat de la Bucuresti spre Drobeta-Turnu-Severin

Ne-am cazat la un motel cu 80roni/camera dubla.

Nimic deosebit.

ziua2, Drobeta-Zagreb

Am plecat dimineata pe la 6:00 (In general am preferat sa fim matinali, ca sa profitam cat mai mult de lumina soarelui).

Vama a fost lejera.

Drumul pe defileul Dunarii e superb, merita vizitat, mai ales ca nu e foarte departe de Bucuresti.

Serbia pare un pic mai saraca decat Romania, dar oamenii par deschisi si binevoitori.

La un moment dat am intrat pe autostrada, pretul a fost rezonabil, vreo 2 euro/60km.

Belgradul este frumusel, dar nu atat de impresionant incat sa faci o excursie doar pana acolo.

Ca si atmosfera, se simte ca e oras slav, seamana oarecum cu Sofia.

Am mancat ceva traditional de la ei, la o terasa in centru, a fost cam 10-12 euro de persoana.

In Belgrad mi s-a rupt cablul de ambreiaj. Aveam kitul de reparatie, dar nu aveam patent, asa ca prietena mea s-a dus sa vada daca e vreun service pe aproape sa ceara un patent(cu cleste, ca sa tai cablul la dimensiunea dorita), iar eu intre timp m-am descurcat si fara patent.

Peste vreo 20 de minute s-a intors prietena mea cu un patent imprumutat de la un sarb pe strada. Ea a intrebat de service si el a intrebat pentru ce ii trebuie, ea i-a zis ca are nevoie de patent, si omul s-a intors din drumul lui si a adus de acasa un patent (statea aproape), si a zis ca atunci cand ne rezolvam problema sa il lasam langa usa, ceea ce am si facut (el a plecase intre timp).

Dupa ce am facut vreo cateva ture prin Belgrad, cu cateva opriri pentru poze, am plecat spre Zagreb. Am mers pe autostrada, cu aproximativ acelasi tarif (3euro/100km). Vama a fost lejera. Seara am ajuns direct la camping, care e la cativa km de Zagreb, langa autostrada. In afara de zgomot, totul a fost ok (a costat 22 euro, ca idee la motelul aferent campingului era 75 euro/dubla)

ziua 3, Zagreb- ~Trieste

De dimineata am plecat sa vedem Zagrebul, care nu este mare dar simpatic, oarecum seamana cu Brasovul, caci este la poalele muntilor.

Asta e unul din locurile in care as fi stat mai mult. Muntii de langa au drumuri inguste cu asfalt foarte bun si cu sens unic.

Dupa, am plecat spre Liubliana, capitala Sloveniei. Vama iarasi simpla. Vederi de pe autostrada frumoase.

Orasul Liubliana e foarte mic si foarte gol (sau poate asa e duminica la ei). Nu sunt prea multe lucruri de vazut, asa ca nu ne-am retinut prea mult si am inaintat spre marea Meditarana.

Aici dupa nenumarate campinguri inexistente spre care ne-a dus GPS-ul, si dupa ce ne-am plimbat cu motorul pe localitatile de pe coasta, am gasit un camping cu preturi acceptabile (inainte gasisem unul care era scump, vreo 35 de euro, si altul ieftin, dar mult prea prost). Campingul asta bun e chiar langa granita dintre Slovenia si Italia. A fost vreo 25 de euro.

Plaja in Slovenia ca atare nu prea exista, e o adunatura de pietre spalata de mare. A fost dezamagitor, si desi era cald si vroiam sa ne scaldam, apa murdara si lipsa nisipului ne-au determinat doar sa ne uitam la apa.

In camping in timp ce eu eram la receptie, prietena statea cu motorul si s-au apropiat doi colorati... ®romani, cu diverse intrebari. Pana m-am intors de la receptie au plecat.

ziua 4, ~Trieste - ~Venezia

Dimineata am plecat spre un satuc la 45km de Venezia, unde sta un prieten.

Autostrada a fost criminala, in sectorul ala de drum se efectuau lucrari de largire a autostrazii, astfel incat nu exista banda de urgenta, si practic erau doua benzi cu blocuri de beton in stanga si blocuri de beton in dreapta. Cum pe prima banda merg tiruri cu 90km/h, trebuia sa merg pe banda a doua (viteza de croaziera per calatorie a fost stabilita la 100-110km/h), deoarece erau muuulte tiruri (pot sa zic ca era un tren de tiruri, pur si simplu zeci de kilometri, un tir dupa altul), am fost nevoit sa merg pe banda a doua cu 130-140, caci faceam coada in spate daca mergeam mai incet, iar prima banda era prea lenta, plus ca tirurile merg aproape unul de altul.

Sa recapitulez, de la dreapta la stanga: BETON, TIRuri, eu, BETON, in fata o gramada de masini, in spate la fel, viteza 130-140km/h.

La un moment dat vad ca zboara ceva colorat in fata, si toate masinile din fata mea franeaza brusc, franez si eu, zic repede tatal nostru si ma rog sa nu imi intre ala din spate in mine, vad ca masinile din fata trec peste chestiile colorate, m-am gandit ca o fi ramasite de om ceva, insa era doar un morman de haine. Viteza coloanei s-a redus la 40-50km/h, si undeva pe dreapta, pe banda de urgenta inexistenta(adica langa beton) erau oprite trei masini de germania.

Ce se intamplase?

Toate masinile aveau portbagaj deasupra, de ala inchis, si se pare ca pe unul nu l-au inchis bine si s-a desfacut pe la 130 la ora, si au zburat toate hainele de el. Deci, nemti, in Italia, ca sa nu zica lumea ca "doar in Romania se putea intampla asa ceva".

Ma rog, a fost stresant sectorul ala, si ca recompensa am mai avut surpriza la iesirea de pe autostrada ca trebuia sa platesc echivalentul cam 7,5eur/100km, ceea ce mi s-a parut cam scump, dar ma rog, poate sunt eu mai sarac.

Drumurile "nationale" in Italia pe unde am fost sunt o bataie de joc, de fapt mergi printr-un sat continuu, adica nu ai alternativa la autostrada, decat daca vrei sa mergi cu 50km/h sau mai putin. Asa ca platesti 7.5 euro/100km, sau mergi cu viteza unui biciclist mai sanatos. Dupa aceasta minunata experienta pe drumurile Italiei, am ajuns la acel prieten, si am hotarat sa luam trenul pana in Venezia si inapoi (a fost cam 7 euro dus intors de persoana, si era mai bine decat sa platesc benzina+autostrada+loc parcare in Venezia+echipament carat dupa noi). Eh, si acel prieten al meu are permis pe a,b,c,c+e, avusese motor candva si a zis ca vrea sa cumpere unul.

I-am zis ca daca vrea poate sa faca o tura cu al meu, dar sa nu mearga tare, ca trebuie sa ajung si inapoi la Bucuresti cu el. A facut o tura de fata cu mine, am vazut ca pare sa stapaneasca motorul, i-am lasat cheile si am plecat spre Venezia cu trenul.

Venezia e superba, merita vizitata, si iti trebuie macar 6 ore sa o vezi binisor. Dupa ce am vazut ce era de vazut, am alergat din piata San Marco pana la gara ca sa prindem trenul. Transpirati de la alergat si de la caldura de afara am prins trenul cu 4 minute inainte sa plece (era ultimul tren).

Ma gandesc sa il sun pe prietenul meu si sa ii zic ca venim. El imi raspunde la telefon, o voce cam trista, si imi zice ca a facut acciednt cu motocicleta, am crezut ca glumeste, dar a zis ca e in spital. L-am intrebat in primul rand daca e ok, si a zis ca da, dar are clavicula fisurata.

L-am intrebat in ce stare e motorul si daca sunt sanse sa plec a doua zi cu el, si a zis ca crede ca nu. In momentul ala am vazut Amsterdamul departandu-se de mine. Totusi, am mai avut un accident minor cu o masina cu o luna inainte, si nu avut motorul nimic, am cazut in grecia pe la 40km/h, la fel, l-am ridicat si am mers mai departe. Am zis ca poate o fi la fel si acum, si sunt doar plastice crapate, vreo oglinda, vreun fleac de asta.

Am intrebat daca pot sa vad motorul in seara aia si a zis ca nu, pentru ca a fost dus la parcare la firma de evacuari.

Voi continua maine povestea cu starea motorului si cum a continuat calatoria.

 

 

Editat Martie 11, 2013 de mettal86

[radu2000v]

Super Tare !!!

Asteptam continuarea !

[Vizitator ala cu F-ul]

Felicitari! Foarte frumoasa excursia, multumesc pentru poze. Numai ca povestea trebuia postata toata odata, asa am ramas cu gustul amar ca la un film serial la sf de episod sau pauza publicitara.

[l.u.v]

 

ziua 4, ~Trieste - ~Venezia

Autostrada a fost criminala, in sectorul ala de drum se efectuau lucrari de largire a autostrazii, astfel incat nu exista banda de urgenta, si practic erau doua benzi cu blocuri de beton in stanga si blocuri de beton in dreapta. Cum pe prima banda merg tiruri cu 90km/h, trebuia sa merg pe banda a doua (viteza de croaziera per calatorie a fost stabilita la 100-110km/h), deoarece erau muuulte tiruri (pot sa zic ca era un tren de tiruri, pur si simplu zeci de kilometri, un tir dupa altul), am fost nevoit sa merg pe banda a doua cu 130-140, caci faceam coada in spate daca mergeam mai incet, iar prima banda era prea lenta, plus ca tirurile merg aproape unul de altul.

Sa recapitulez, de la dreapta la stanga: BETON, TIRuri, eu, BETON, in fata o gramada de masini, in spate la fel, viteza 130-140km/h.

Ma rog, a fost stresant sectorul ala,

Iti dau perfecta dreptate, am fost si eu acum doi ani in Italia si bucata asta de drum mi s-a parut cea mai solicitanta!

Chiar pot spune ca am mers incordat pe bucata aia..atatea tiruri unul dupa altul nu am vazut in viata mea!

[mettal86]

Felicitari! Foarte frumoasa excursia, multumesc pentru poze. Numai ca povestea trebuia postata toata odata, asa am ramas cu gustul amar ca la un film serial la sf de episod sau pauza publicitara.

Pai imi ia destul de mult sa scriu, si pot sa o fac doar seara dupa munca.

Am hotarat sa sparg povestea in 4 parti, ca sa imi fie mie mai usor de scris si voua mai usor de citit.

Daca postam povestea integrala peste 4 zile, murea topicul pana atunci, si daca postez intr-un topic unde ultimul post este tot al meu, nu apare in "new content"

 

 

Iti dau perfecta dreptate, am fost si eu acum doi ani in Italia si bucata asta de drum mi s-a parut cea mai solicitanta!

Chiar pot spune ca am mers incordat pe bucata aia..atatea tiruri unul dupa altul nu am vazut in viata mea!

Da, a fost si pentru mine cel mai stresant sdin toata calatoria. Nici in Germania unde zboara aia pe autostrada cu 160-180km/h nu m-am simtit asa in nesiguranta, pentru ca erau 3 benzi, si nu erau chiar asa multe tiruri.

[gagalin]

asteptam episodul mai rau ca supernatural , stima

[Falco]

Frumos pana aici. Pacat ca s-a intamplat faza cu accidentul prietenului tau, sper ca e totul OK cu el si ca motorul n-a suferit avarii serioase.

Asteptam continuarea

[Vizitator MosRahao]

cu multa curiozitate, astept si eu. povestea ta e foarte tare!

[mettal86]

Ziua 5, ~Venezia (7 august marti)

Am dormit "bine", m-am trezit devreme, sa imi vad motorul, but not so fast, mai intai trebuia sa trecem pe la Carabinieri sa platim amenda. In accident nu a fost implicata decat motocicleta. Baiatul a intrat in curba cu vreo 70km/h si nu a inclinat destul motorul si a iesit in decor. Deoarece nu a avut nimeni de suferit in afara de el, i s-a dat amenda pentru un fel de neadaptarea vitezei de la noi, amenda de 80 de euro. Dimineata fusesem la spital si baiatu mi-a dat banii pentru amenda. si pentru cei de la evacuari ca sa pot sa imi iau motorul.

Dupa ce am platit amenda am plecat spre parcarea de la evacuari, unde am aflat ca trebuie sa platim 156 de euro pentru faptul ca au fost la locul accidentului (cam 10 km de la parcare), l-au ridicat si l-au tinut la ei o noapte...

Ma rog am platit, si asteptam sa vasd motorul, prima data l-am vazut de pe dreapta si mi s-a parut relativ ok (parbriz spart, oglinda la fel, insa cand m-am apropiat am constat ca daunele erau mult mai mari:

- ceasurile de bord aveau "urechile rupte",

- suportul de numar cu semnalizari cu tot era rupt, suportul de portbagaj lateral stanga indoit foarte tare (totusi mare noroc de acest suport, ca altfel cu siguranta crapa si codita.

- carena sparta destul de rau

- oglinda stanga rupta

ce m-a calmat totusi sa constat

- telescoapele aparent drepte

- rotile aparent rotunzi

- radiatorul si ventilatorul intreg

- blocul motor intact (mare multumiri unui anume Radu care acum trei ani mi-a facut niste crash-paduri semi artizanale cu 100 de lei)

- rezervorul intact

- motocicleta a pornit aproape din prima (probabil de la faptul ca a stat pe o parte nu earu umplute carburatoarele, sau ceva de genul.

Optimist din fire, am zis ca nu e bai, carena o lipesc cu niste rasina, oglinda gasesc, sau pun de aia de naked, suportul de numar si de bagaj se repara.

Zis si facut, hai sa mergem inapoi spre satucul de unde era baiatul ca sa o ducem la un atelier undergorund a unor albanazei, amici de ai lui. Am zis ca daca astia cu evacuarile au luat 150 de euro pentru 10 km si o noapte, probabil sa le cer sa o duca pe platforma 15 km pana in sat costa vreo 100 de euro. Asa ca am hotarat sa incerc sa merg pe motor. Aveam masina in fata care mergea pe avarii, am zis sa nu mearga mai mult de 40km/h.

Bineinteles inainte sa plec am verificat franele, spatele ca nou nout, fata, am pompat nitel si parea sa tina. Mare surpriza mare insa, cand plec se aude aiurea de la roata fata si merge greu, mi-am dat seama ca e un disc de frana indotit si la fiecare rotaite desfacea placutele, astfel practic nu prea aveam frana pe fata, dar totusi puteam sa merg cu 30-40km/h cu frana spate si cu masina de escort in fata.

Si am plecat, ajung pe la 20 km/h, hai sa bag a doua, cand colo, ciu-ciu a doua, iese din viteza. Zic hai sa mai incerc, mai tare mai incet, mai turat, mai neturat. Zic ca e de la cablu de ambreiaj. Opresc, verific, reglez, pare ok. Plec iarasi, la fel a doua treapta pauza.

Ei, si daca fara oglinda sau parbriz puteam sa ajung in Amsterdam, sa merg in treapta I-a inca 4500km, imi era imposibil, chiar daca hornetul merge 100km/h intr-a intaia, insemna sa imi suprasolicit motorul si sa consum, probabil 15-20l/100km.

In momentul ala iar ma gandeam la solutii. Cum hornetul este foarte raspandit in italia, am zis ca gasesc e la dezmembrari, si se poate face.

Ajuns la albanezi in garaj, am intalnit niste oameni extraordinari, un tata de vreo 50 de ani si un fiu de vreo 25, cu un mic garaj la subsolul blocului, cu 2 choppere impecabile (se vedea ca aveau grija), cu toate sculele aranjate dupa marime si natura si cu o curatenie impecabila pentru un atelier.

Faptul asta m-a incurajat si am zis sa ne apucam de treaba.

Am suspendat motocicleta. Tatal se ocupa de cutie, eu cu fiul de restul. Dupa ce am demontat carena, am indreptat cadrul de bord, am mai potrivit piesele si am dezdoit suportul de bagaje arata mai bine. In scurt timp am prins si suportul de numar (am taiat din ala vechi, si chiar a iesit bine). Era iarasi optimist si pe cat de vesel puteam sa fiu intr-o astfel de situatie.

Dupa nenumarate incercari cu cutia de viteze am inteles totusi ca nu prea se poate face nimic artizanal cu aceasta, si ca avem nevoie de un mecanic adevarat. Zis si facut, am chemat pe un nene italian care avea service moto in apropriere si care din asta traia. Omul cu o trusa de scule profi, a venit, a intrebat ce si cum, s-a uitat, a facut cateva probe si a zis ca cutia nu se poate repara, pardon, ca se poate, dar ar dura si ar costa mai mult decat face motocicleta. Atunci mintea mea cautatoare de solutii a intrebat, daca aduc un motor la fel daca ar putea sa schimbe cutiile, si a zis ca e mai simplu sa schimbe motorul cu totul.

Am vorbit cu baiatul de mi-a stricat motorul si i-am explicat ca imi permit concediu de 2 saptamani doar o data pe an si ca am planificat prea mult calatoria asta ca sa renunt la ea, asa ca ii propun fie sa gasim la dezmembrari o motocicleta ca a mea, fie sa cumparam una la mana a doua si sa o folosim pe post de donator. Constient de greseala facuta a fost indata de acord.

Am plecat cu masina la dezmembrari, insa cum era august, cam toti italienii erau in vacanta si nu am gasit nimic. Ne-am intors la aprtament sa cautam pe net anunturi. Intre timp am dus motocicleta la service-ul mecanicului adevarat, care avea 2 motociclete de curse, a lui si a fratelui sau, ambele ducati:), mai avea cateva ducati-uri in garaj modele 2010+, de ale clientilor, si vreo 2 japoneze, scule super serioase si un stand cu piese de tuning (adevarat, nu dar masoane si scarite), mi-a placut foarte mult atelierul lui, precum si el ca om. Oarecum semana cu TNG, pentru cei care il cunosc, un om la 40 de ani, dar caruia nu ii dai mai mult de 30, foarte serios si orientat pe fapte nu pe vorbe. Fratele lui era la 50 de ani, dar arata si el tanar.

Ca o paranteza, fratii cu asta se ocupau de cel putin 2 generatii, tatal lor a decedat anul trecut. Acesta avea o Vespa din anii '60-'70, si fratele mai in varsta o restaura, dar exact cum era, caroseria era complet refacuta si era acel sentiment placut cand vedeai un lucru vechi care arata a nou, in acea zi ii monta motorul care tocmai ce ii venise. A zis ca mai restaurase vespe la aspectul original din '70 (dar cu motor de ultima generatie), si ca se castiga bine din asta, ca o vespa veche retaurata poti sa o vinzi cu pretul unei noi, si mai sunt si o gramada de doritori nostalgici.

Seara am cautat pe net anunturi si norocul a facut sa gasesc un anunt cu un Hornet S (totusi un model un pic mai rar ca cel naked), negru, din acelasi an, cu 42k km la pretul de 1500 de euro, in Venezia (adica la 45km). Motorul meu avea 80k km in acel moment, tocmai ce ii schimbasem lantul de distributie, intinzatorul si garnitura de chiuloasa, asa ca "intinerirea" nu ma bucura prea mult, caci nu stiam ce bube are motorul de urma sa il cumparam. Am convenit cu baiatul ca e singura solutie realizabila si dupa ce am sunat vanzatorul, am stabilit sa ne intalnim a doua zi la prima ora pentru a-l vedea si a-l cumpara.

Cnform planului in acea zi trebuia sa plecam din sat si sa viziatm Verona si Milanul, si sa inoptam in Milan.

Ziua 6, ~Venezia

Trezit dimineata am plecat cu masina spre Venezia. Ne-am intalnit cu baiatul si dupa o inspectie a motorului am facut o tura cu el. Parea ok, ambreiajul se simtea ca era mai tanar, motorul suna bine, nu avea zgaraieturi, totul parea ok. Am negociat pretul la 1400 cu plata actelor, inclusiv. Dupa ce am incheiat formalitatile am plecat spre sat, pe drum eram bucuros, ca solutionarea era reala si ca motorul chiar merge bine.

O intrebare fireasca era de ce nu am luat direct motorul ala, dupa cum mi-a propus baiatul, dar i-am explicat ca nu am asigurare si ca erau mult prea multe tari si vami de trecut.

Am dus motorul la mecanici cu sarcina de schimba tot motorul. Am zis ca fleacurile gen carena bord, suport de numar pot sa le schimb si eu. M-am oferit voluntar sa lucrez la ei, macar sa le dau cheile, ca sa ajut, dar au zis ca nu pot, ca daca trec carabinierii pe la ei, o sa zica ca muncesc la negru, si e foarte mare amenda pentru asta.

Am hotarat sa schimbam si telescoapele, roata fata cu tot cu dioscuri si etriere. De fapt mi-e mai usor sa zic ce ramas din vechea motocicleta: cadrul, rezervorul, roata spate si bascula.

Am lasat deci motorul si am plecat spre apartament urmand sa ne sune ei cand sunt gata.

In ziua acesta era planificat sa traversam Alpii si sa innoptam undeva pe langa Luxemburg.

Ziua 7, ~Venezia-Alpi

Dimineata am sunat sa intreb mecanicii daca sunt sanse sa termine in acea zi motorul, si au zis ca in principiu da, dar dupa 17:00.

Bucuros, ne-am pregatit lucrurile, cand colo primim telefon de la politie sa ne prezentam la sectie.

Si iarasi am trecut dusul de la cald la rece, si am plecat spre sectie nestiind ce ne asteapta. Ma gandeam deja ca poate sunt complicatii ca eu sunt proprietar si era alt rider, sau ca ceva nu e in regula cu actele, sau habar nu aveam ce putea sa fie.

Ajungem la politie, si prietenii nostri carabinieri foarte amabili ne exeplica ce s-a intamplat.

Noi trebuia de fapt sa platim amenda la posta. Cum nu aveam timp s-au oferit ei in acea zi sa duca banii la posta, le-am dat 80 de euro amenda si 2 euro pe un fel de timbru fiscal. Partea amuzanta este ca din cele 4 bancnote de 20 de euro una era falsa! Si s-au dus politstii cu banii astia sa plateasca amenda si la posta le zice ca bancnoda e falsa si ca tre sa cheme politia si astia "pai noi suntem politia", si cum a fost micro-incidentul asta, a zis ca in mod normal daca depistau ca era falsa cand le-am dat-o o rupeau de fata cu noi, insa asa tre sa faca protocol, si am scris cum ca am primit banii de la baiatul din spital care la randul lui i-a primit rest de la magazin, etc. Am dat alti 20 de euro buni si ei ni i-au prezentat pe cei falsi si ne-au invatat sa ii identificam. Nu aveau bara aia metalica, si vopseaua daca ii frecai pe o foaie alba, se lua. A zis ca e frecvent sa fie bancnote de 10 si 20 de euro false.

Ma gandeam cum erau sa reactioneze politstii in Romania la faza asta...

Astia au fost rationali au zis ca isi dau seama ca nu suntem idioti sa stim ca banii sunt falsi si sa ii dam la politie, si de asta ne cred ca nu stiam. Au fost foarte amabili si dupa ce am semnat cu totii raportul am plecat.

Pe la 17:00 ne-am dus la mecanici, acestia terminasera treaba si pe langa motor au montat ei toate cele, inclusiv mansoanele si leviere mele (schimbate), au zis ca inteleg situatia si ca desi eu muncit si noaptea, au lasat celelalte motoare deoparte si au lucrat doi oameni la al meu, au luat doar 300 de euro pe toata treaba asta, un pret foarte mic, chiar si pentru romania, nemaizicand de Italia unde un schimb de ulei e 20 de euro. Au zis ca in mod normal nu se apucau de treaba asta, dar au inteles situatia mea, si ca sunt in calatrie cu prietena, iar calatoria asta e mai mult decat o simpla plimbare.

Am facut o tura cu motorul, foarte incantat, am multumit din suflet mecanicilor, si am plecat spre apartament.

De bucurie, cum emotiile pozitive vin cu acel entuziasm care produce daune colaterale, intr-o linie dreapta, am accelerat maxim de la 0 la vreo 130, insa cu viziera deschisa. Vizierei mele nu i-a placut manevra asta si a zburat zmulsa de pe casca. Prietenii mei din masina din spate au oprit si au au ridicat-o. S-a zgariat putin, dar ce era mai rau, i s-a rupt o prindere, asa ca am fixat-o in pozitia inchisa cu scotch :|

Nerabdatori de a pleca mai repede, am facut cateva poze si am plecat spre Verona. Autostrada de data asta a fost superba, trei benzi, super marcaj, fiind seara nu prea erau tiruri. Am ajuns in Verona pe la 21:00, dupa o tura sumara in oras, am hotarat sa mergem spre Milan.

In Milan stiam de un camping pe care l-am setat pe GPS, insa am intrat in oras printr-un cartier nu tocmai bun, sa zicem un fel de ferentari al Milanului, prostituate, negri cu haur la gat in BMW-uri "pisicuta" cu "tuning", etc. Mai aveam cam un litru in rezervr si nu gaeseam benzinarie, ziceam ca daca opreste motorul aici, aici raman. Benzinariile erau inchise. Pe urma am gasit una si am vazut ca alimenteaza cineva. Era cu plata cu cardul, insa plateai inainte, si ziceai de cati euro vrei, eu nu stiam cat imi incape si setat bani de vreo 13 litri ca stiam ca sigur am loc de atat (la motorul meu rezervorul are doar 16 litri).

Am gasit campingul, insa era doar un portar, receptia inchisa. Portarul a zis ca ne lasa sa campam, dar maine trebuie sa platim la receptie, care deschide la 8. Noi vroiam sa plecam la 6, si am zis ca ii dam lui banii, insa nu a vrut, am ramas suprins si am zis prietenei, ca pana la un alt camping pe gps spre Alpi sunt 40km, pe care ii facem pe autostrada in 20 de minute, asa ca ne-am dus spre centru orasului sa vedem Domul. Orasul m-a suprins neplacut. Drumuri proaste, cu gropi imense, reparatii peste tot, lume dubioasa.

In centru noaptea la o priveliste superba asupra Domului, erau si o gramada de cersetori, majoritatea conationali de ai nostri, si da asta la ora 1:00 dimineata.

Venit, vazut, pozat, plecat. Bineinteles ca campingul de pe GPS nu mai exista, era doar un teren cu un gard (A fost candva camping, dar nu mai era), si inca vreo 2 tot asa, se facea din ce in ce mai tarziu, si pe la 3:00 am gasit un camping in Alpi, insa normal, ca daca in Italia era macar un portar, aici nu era nimeni! M-am dus la receptie, pe drum a inceput sa latre un caine imens, dezlegat, probabil un labrador ceva, ca era cat mine. Mi-a stat inimia in loc, si am mers incet incet spre receptie, ca sa constat ca e inchisa, drumul inapoi pe langa catel a fost la fel de excitant, am facut 50 de metri in vreo 3 minute. Cum elvetienii astia sunt mai deosebiti am zis ca e prea riscant sa intru in camping "nepoftit" iar in fata campingului era o iarba foarte frumoasa cu un semn maaare "campare interzisa". Cum era noapte si eram obositi (era inca ziua aceea cu dimineata la politie, cu bucurii si surprize), am zis sa inoptam pe banca din fata campingului, oricum nu avea rost sa mai punem cortul, sa umflam saltele. Prietena s-a culcat pe motor ca era cald, iar eu pe banca. Am tras un frig de m-a ajutat doar oboseala sa trec peste. Am uitat sa mentionez ca campingul era chiar langa linia de tren, care la fiecare 10-15 minute ne mai bucura cu sunetul dulce al trenurilor trecatoare.

Amortiti si inghetati ne-am trezit pe la 6:00, corect ar fi sa zic ca ne-am trezit SI la 6:00, ca ne trezeam la fiecare tren.

Dimineata am ramasi suprinsi de priveliste (am ajuns noaptea si nu am vazut in ce loc superb am campat).

Continuarea maine, daca sunt doritori sa citeasca romane (m-a intrebat prietena "chiar citeste cineva atata?")

[Vlad S]

 

Continuarea maine, daca sunt doritori sa citeasca romane (m-a intrebat prietena "chiar citeste cineva atata?")

 

Da, mai ales ca o poveste atat de "condimentata" de intamplari mai rar(spre deloc).

Imi pare rau pentru cele suferite si in acelasi timp nu pot decat sa ma bucur ca totusi ati reusit sa rezolvati si sa continuati calatoria. Din punctul meu de vedere meritati un mare BRAVO!

Astept si continuarea

[last]

Vai de capul meu, spune-i prietenei ca citim si ne place si mai vrem.

Frumoasa excursie, frumoase aventuri mai ales cand se termina cu bine. Sunt sigur ca ai avut ceva emotii dar in final totul a fost ok.

 

Felicitari pentru tot.

[gagalin]

da da da , citim si speram sa se ajunga mai greu la ziua 14 , e bine ca ati avut noroc cu italieni mecanici si au facut tot posibilul sa va puteti continua calatoria , naspa rau faza cu accidentul , daca nu dadeai motorul nu mai treceai prin peripetiile astea , dar hornetul S la achizitionat ''tovarasul '' in totalitate ?

[mettal86]

da da da , citim si speram sa se ajunga mai greu la ziua 14 , e bine ca ati avut noroc cu italieni mecanici si au facut tot posibilul sa va puteti continua calatoria , naspa rau faza cu accidentul , daca nu dadeai motorul nu mai treceai prin peripetiile astea , dar hornetul S la achizitionat ''tovarasul '' in totalitate ?

Da, toate cheltuielile au fost pe seama lui. I-a ramas epava, pe care incearca sa o repare cu prietenii albanezi.

Editat Martie 12, 2013 de mettal86

[kws600]

Da, toate cheltuielile au fost pe seama lui. I-a ramas epava, pe care incearca sa o repare cu prietenii albanezi.

Tot raul spre bine. Poate asa se apuca si el de motociclism.

[Falco]

 

Continuarea maine, daca sunt doritori sa citeasca romane (m-a intrebat prietena "chiar citeste cineva atata?")

Uite ca sunt destui cei care citesc. Asa ca... da-i inainte cu povestea, e foarte interesanta si "condimentata".

Cat despre prietenul tau, s-a pricopsit cu un motor! Il costa mai putin sa-si cumpere/inchirieze unul cu care sa dea cateva ture.

Dar, vorba cuiva, poate asa se reapuca de motociclism

[Sergiu_Q]

Bravo Alexei

foarte tare tura ta. astept si continuarea ...si poate ne mai vedem pe strada

[mettal86]

ziua 8 (vineri, 10 august) ~Lugano - Luxemburg

Dupe trei ore de un fel de somn, am plecat mai departe. Desi era frig, ne incalzea privelistea si bucuria ca excursia merge mai departe.

Am setat pe GPS destinatia Zurich, dar cu punct intermediar undeva pe serpentine prin munti prin vestul autostrazii spre Zurich.

Inainte de primul tunel mare de 17km, am oprit la benzinarie, am alimentat si am baut niste ceai, ca sa ne mai incalzim.

Am pornit dupa aceea spre tunel. In tunel e frumos, ce sa zic, cald si bine, insa pe la mijlocul tunelului varnad nevrand te apuca un fel de claustrofobie, stiind ca dupa 8km, mai sunt inca tot atatia. Lumea merge civilizat , o singura banda pe sens, limita 80km/h pe care o respecta si cei cu ferrari si cei cu proscheurile. Am respectat-o si eu.

Dupa tunel imi zice GPS-ul sa iau prima iesire, zis si facut, imi zice ce cum si unde, stanga-dreapta-stanga, cand colo realizez ca m-am intors la 180 de grade si sunt pe breteaua spre tunel, spre sud, tunel din care tocmai ce ne iesisem.

Cum s-a intamplat? Foarte simplu, GPS-ul era in tank-bag, care are folie transparenta deasupra, de la vant, folia a apasat pe ecran, si la doua trei apasari consecutive, s-a setat un punct intermediar, chiar in tunel, astfel desi realizam ca sunt pe bretaua gresita, nu aveam ce sa mai fac, bretelele sunt cu sens unic, iar intoarcerea in tunel este strict interzisa (desi nu exista separare cu parapet sau beton, si fizic e posibila), asa ca am parcurs inca o data acel tunel, iarasi cald bine. De data asta mai putin claustrofob. Dupa iesirea spre benzinaria de unde alimentasem mai devreme, am resetat punctul ala intermediar si am pornit pe drumul bun, normal iarasi spre acelasi tunel de 17km, si uite asa am facut 51 km de tunel .

Dupa aceea am iesit de pe autostrada pe unde trebuia sa iesim prima data si am mers pe serpentine. Niste privelisti deosebite (am pus cateva poze in primul post), cred ca poti sa mergi pe acolo saptamani fara sa te plictisesti. Bineinteles ca spre deosebire de Romania circulatia tir-urilor pe acolo este interzisa (si nici nu isi are rostul deoarece exista autostrada prin tunel spre Zurich), asta face drumul foarte liber, si cei care erau acolo, mergeau doar la plimbare. O gramada de masini scumpe cabriolete, coupeuri si altele. De motociclete nu are rost sa zic, cred ca am intalnit mai multi motociclisti pe acel sector de drum decat in tot restul calatoriei cumulat.

Sus la pas, era o parcare mare, si un lac. O gramada de motociclete oprite. Ce am retinut a fost un motociclist cu un CBR1100XX, a venit si a parcat langa celelalte motociclete. Cand si-a dat jos casca am vazut un domn pe la 55-60 de ani, care schiopata foarte greu, probabil a avut accident(e) in care i-au fost rupte picioarele, cu toate acestea omul mergea in continuare pe o motocicleta legendara, prin niste munti legendari. (o poza cu el)

Dupa ce ne-am odihnit putin am continuat drumul spre Zurich.

Zurichul ca oras este simpaticut, dar nu deosibit in vreun fel anume. In afara de lacul din centrul orasului si oameni cu multi bani nu am retinut mare lucru. De unde stiu ca au multi bani? Pai un hot-dog e 8 dolari, ceai 5 dolari, multi oameni aveau costume ce depaseau costul motocicletei mele. Masini scumpe o gramada.

Am setat destinatia Strasbourg pe GPS si am continuat drumul. Cum GPS-ul avea setat drumul cel mai scurt fizic, nu si drumul cel mai scurt ca timp, acesta ne-a dus pe un drum diferit decat cel ce l-am planificat initial pe google maps. Stiam ca trebuie sa trec prin Franta, insa dupa ce am trecut un fost punct de trecere de frontiera mi-am dat seama ca probabil sunt in Germania. Curioasa faza totusi cu Schengenul asta ca nici nu iti dai seama cand treci dintr-o tara in alta. Deobicei sunt semne de "welcome to X", dar noi am trecut printr-un punct foarte mic de trecere si probabil nu era semnul sau nu la-m observat eu.

Aceasta alegere a GPS-ului a fost geniala, am trecut prin Padurea Neagra, si chiar e neagra! O padure cu copaci inalti, racoroasa, cu privelisti deosebite. Dupa ce am traversat sectorul minunat in care am trecut si prin niste sate, am ajuns pe autostrada in Germania. Bineinteles ca lumea mergea tare, insa eu am pastrat viteza de croaziera pe la 120km/h.

Am ajuns in Strasbourg pe la ora 18:00. Aici m-am intalnit cu un prieten cu TransAlpul (in continuare TA) care a venit din Amsterdam sa imi fie partener de drum. Deoarece dormisem putin si am mers deja vreo 470 km, m-am odhnit pe iraba din centrul orasului. Orasul nu mi s-a parut prea grozav. Dupa o pauza de o ora si ceva, pe la 19:30 am plecat spre Luxemburg. Am zis pritenului cu TA sa mearga in fata mea cu 120km/h si eu o sa il urmaresc ca o maimuta, ca sa nu ma mai obosesc prea tare cu semne, iesiri de pe autostrada si altele.

Pana la Amstedam erau 600 de km, adica la mers constant de 120km/h pe autostrada, cu opriri la benzinarii insemna cam 5.5 ore. Am zis sa incercam, daca nu reusim, ne oprim pe drum. Mergand pe autostrada insa, cu opriri pentru plata la francezi pe autostrada si la benzinarii, a inceput sa se intunece. Desi aveam "licuriciul" de TA in fata, simteam cum se departeaza, ma gandeam ca merge el prea repede, dar ma uitam pe vitezometru si in loc de 120km/h aveam 100km/h. Acceleram iar, ma apropiam, dupa care iar se departa, ma uitam ca iar am 100km/h. Ce se intampla de fapt e ca probabil creierul meu obosit adapta viteza la reactiile mele de atunci. Am facut un efort si si am depasit TA-ul si i-am facut semn sa oprim(suna ciudat "efort", sa trag de gaz, dar moral era greu sa merg repede). Ajunsesem in Luxemburg la o parcare mare de TIRuri cu benzinarie. Am zis colegului de drum ca nu pot sa mai merg si ca sa gasim un camping pe langa Luxemburg (lista de campinguri o pregatise prietena de acasa), cu toate astea, in parcarea de TIRuri era o poienita foarte simpatica, cu un loc drept si iarba. Cum eram acoperiti de camioane, am zis sa campam chiar acolo. Am vorbit cu niste soferi romani, i-am intrebat daca au mai vazut lumea campand acolo, si au zis ca da, dar totusi e bine sa ne ascundem dupa camion si sa plecam devreme, ca se poate da amenda pentru campare in loc neamenajat.

Am pus cortul si ne-am culcat acolo. Am tras iarasi un frig frumusel, dar macar nu ne mai trezea trenul la fiecare 15 minute.

In ziua asta facusem 700km, dupa 3 ore de semi-somn, eram rupt si am adormit indata.

Ziua 9, Luxemburg-Bruxelles-Amsterdam

Ne-am trezit dimineata binevoitori, eram 3 pe 2 motoare, destul de odihniti si dornici de drum.

Am facut cateva ture prin Luxemburg, un oras super ingrijit. Aveam impresia ca au turnat asfaltul cu doua zile inainte, iar cu o zi inainte au tras marcajul. Era perfect totul, chiar nu ma asteptam la asa ceva.

Dupa cateva ture si cateva poze am plecat spre Bruxelles. Autostrazile in Benelux sunt gratuite si bune.

Bruxelul e un oras frumos si ingrijit. Merita vazut. Am mancat gofre, ne-am odihnit putin in centru, dupa care am plecat spre Amsterdam.

Stiind ca am coleg de drum care stie bine drumul Bruxelles-Amsterdam, nu mi-am mai pus GPS-ul si am plecat inainte.

La un moment dat pe autostrada erau vreo 8 benzi cu primele doua care se duceau intr-o parte, altele in alta parte si tot asa. Ei, acolo in aglomeratie am pierdut colegul meu din vizor, si am luat-o pe drumul spre Eidenhoven (nu erau indicatoare spre Amsterdam ci spre Utrich si Eidenhoven). Nu stiu de ce am considerat ca drumul spre Amsterdam este prin Eidenhoven. Dupa ce am mers vreo 20 de km am oprit sa imi sun colegul. I-am zis ca m-am ratacit nitel, si el mi-a dat adresa exacta din Amsterdam si am setat-o pe GPS, urmand sa ne intalnim direct la Amsterdam.

Ca idee ce am facut eu la scara romaneasca este ca m-am dus din Bucuresti spre Cluj nu prin Brasov ci prin Buzau. Adica nu am ocolit mult, dar am mers si pe un drum national si "judetean" in Olanda si am vazut cu ocazia asta si satele olandeze care nu au nici o legatura cu satele romanesti ca si aspect si dezvoltare.

La intrarea in Amsterdam ma intalnesc la semafor cu prietenul cu TA, se intamplase ca si el a luat-o pe un drum gresti la un moment dat si a ratacit si el nitel prin sate. Astfel am intrat impreuna in oras. Cei din Bucuresti stiu "placerea" de a merge pe bulevarde la Iuliu Maniu si Grigorescu, unde pleci de la un semafor verde ca urmatorul indata se face rosu, si tot asa. In Amsterdam era totul pe dos, ne apropiam de semafoare si se faceau verzi. Am zis ca asa noroc nu am avut in viata mea. Cand am ajuns la destinatie insa, am aflat ca de fapt semafoarele sunt cu senzori si sunt by default pe rosu, si cand se apropie cineva dintr-o parte, se face verde. Daca vin din mai multe parti se da accesul pe rand, in functie de incarcare.

La Amsterdam am stat doua zile, sambata si duminica. Am mers cu bicicletele si transportul in comun. In amsterdam mai fusesem in iarna, si acum doar l-am revazut.

Maine nu cred sa am timp sa scriu ca merg la un concert, si probabil o sa scriu vineri despre secotrul Amsterdam-Berlin-Praga, si pe urma intr-o alta zi restul drumului.

Ma bucur ca sunt cititori si ca retraiesc si eu cu ocazia asta calatoria

Editat Martie 13, 2013 de mettal86