Moroccan Adventures 2014

[rul]

Ok..multumesc!!

[CipriAT]

foarte tare! asteptam continuarea!

[Ramish]

Desi daramati de oboseala o secunda mai devreme, odata ajunsi la destinatie suntem nerabdatori, din nou, de drum.

 

Eficienta maxima. Suntem echipati si plecam. Spania nu are timp sa ne impresioneze peisagistic, gonim spre Algeciras. Trebuie sa recunosc ca pe mine ma impresioneaza, chiar si asa, zona muntoasa prin care trecem (cam pe acolo pe unde ingheata Eru). Aerul e parfumat de la tufele de flori galbene sau de la tufele de menta si ma bucur de fiecare gura aer ce o trag in piept. Vrem sa gasim un loc de pus cortul daca e posibil si asta inainte de inserat, iar dimineata la prima ora sa trecem in Maroc.

 

In 2-3 ore intram in Algeciras si ne indreptam ata spre port, sarim si peste cumparaturi, poate poate mai gasim o casa de bilete deschisa. Acum 4 ani cand Alecu a mai facut acelasi drum lucrurile statea putin altfel si nu stiam ce vom gasi aici.

Algeciras pare a fi Maroc deja. Oamenii de aici nu prea mai au infatisarea spaniolilor, sunt multi musulmani, la terase doar barbati. Suntem repede indreptati spre o parcare imensa si goala a portului. Nu stim cine sunt domnii si ce vor. Par a vrea sa ne ajute cu biletele. Ulterior ne dam seama ca majoritatea lucreaza pentru diverse agentii ce vand bilete de Ferry pentru diverse companii de transport. Nu nimerim tocmai casele de bilete, ci casele de bilete ale agentiilor. Nu cred sa fi fost vreo paguba financiara. Incearca sa traiasca si dansi din promovarea anumitor “curse”.

 

 

 

 

Spre fericirea noastra gasim o cursa chiar in aceeasi seara, la 21:30, ne mai raman si aproximativ 45demin de cumparaturi. Pretul biletelor a fost 90 euro pentru o persoana+motor si 132 euro pentru 2 persoane+motor, o calatorie dus-intors, open retur. Adica puteai sa te intorci in orice zi, la orice ora. Ah, noi am optat pentru Acciona, era cea mai ieftina companie.

 

Alergam dupa bere si paine, doua lucruri extrem de importante Prima nu avem sa o mai gasim (usor si ieftin) pe cealalta parte, iar pentru a doua se face cam tarziu.

Ne prezentam la imbarcare, nu fara emotii. Mai gresim o poarta, un rand. Ne completam datele personale si din pasaport pe un formular de imbarcare/debarcare, si asteptam cuminti sa ni se dea drumul la urcare. Bem o tuica, sa ne fie cu noroc.

 

 

Tolaniti pe scaune si un soi de canapele spargem doi biscuiti cu ketchup, respectiv ciocolata, suntem efectiv morti de foame. Plecam cam dupa o ora jumate de intarziere. Dam o tura pe punte si studiem portul, cerul cu stele, marea.. neagra la ora asta. Se vad lumini de pe celalalt continent. Asa aproape sa fie? Ne dezorientam reciproc in timp si spatiu. In scurt timp sforaim care pe unde, drumul isi spune cuvantul.

 

 

 

Am uitat sa adaug ca pe ferry se verifica pasapoartele si hartiutele completate mai devreme.

Calatoria dureaza relativ putin. 45 de minute sa fi fost? Mai mult e ancorare, imbarcare, debarcare. Primele sunt descarcate camionale, autobuzele. Inarmati-va cu rabdare sau entuziasm pentru procedura asta.

 

La debarcare politia ne verifica pasaportele si e Bienvenue si Bon Voyaje. Naiva de mine credeam ca asta e tot si mi se pareau chiar draguti. Vama e de fapt la iesirea din port. Aici e un adevarat circ ambulant desfasurat. Pentru o vreme nu ne baga nimeni in seama. E aproape 1 noaptea si suntem tot mai obositi. Dube si alte feluri de masini incarcate la maxim cu tot ce va puteti inchipui dau pe afara. Suntem luati in custodie de un nene ce ne serveste formularele de Import temporar a autovehiculului/mijlocului de transport (Declaration D'Admission Temporaire de Moyens de Transport). Nenea ma indoiesc ca este un angajat al vamii. El face pe bunul samaritean pentru o suma de bani. Adica iti spune cum trebuie sa completezi formularul, desi e in franceza si foarte simplu, sta cu formularele la giseu pentru tine, impreuna cu tine, pasaportul si talonul motorului. Apropos asigurare iti trebuie. In principiu treburile asta le poti face si singur, dar nu stiu daca vei avea succes. Nenea sigur e pe o mana cu cei de la vama. Daca vrei sa nu stai o eternitate ignorat in vama e musai. Spaga se da cam cat vrei. Noi am dat 5 euro pentru toti 10. Nu li s-a parut lor suficient, nenea a inceput efectiv sa umble dupa noi cu mana intinsa. Oricum actele erau deja rezolvate, iar banii se dau la final. Ne-a mai crescut si tensiunea. Tot ce trebuie sa faci e sa ii ignori si sa te obisnuiesti cu ideea.

 

 

Mai mult decat fericiti pe la 1 jumate suntem oficial in Maroc. E tare tarziu si intunericul nu face atmosfera prea placuta. Strazile sunt goale cum e si normal. Mai trecem rapid pe langa cate un local. Doar barbati. Pe mine chestia asta ma cam sperie. Facem o dreapta pe un deal si pornim in cautarea unui loc de pus cortul. Vremea e in schimbare. Oricat ne departam de oras nu gasesti un loc cu adevarat pustiu. Chiar si in cel mai pustiu loc, unde casele par parasite, locuieste cineva. Terenul e accidentat rau. Tot felu de arbusti, boscheti, pietre si bulgari de pamant. Frumos probabil, momentan e doar intuneric in jurul nostru si mai mult decat frumos, pare neprietenos. Mai facem o ora si nimic. Incepe sa ploua. Ma gandesc cu groaza ca nu gasim nimic, ca ploua, ca sunt obosita si imi vine sa dorm. Ma imbarbatez. Maxim ce se poate intampla e sa ne udam bine si doar haine de schimb mai sunt. Doar ca asta e Marocul? Ce-I cu ploaia asta si frigul, nu pricepem nici unu.

 

 

Pe la 3am gasim ceva in varful unui deal, loc de cort. Tocmai in varful dealului. Nu prea ne dam seama pe unde suntem. Ne dam jos de pe motoare si in cea mai mare graba punem corturile. La 5 minute dupa se dezlantuie ploaia si vantul. Ne-a suflat vantul si a batut ploaia de ne-a ametit. Nu stiu cate ore am dormit cu mainile pe sus tinand cortul. Supratenta uda mi se lipea de fata, mai era si apa-n cort. Nu mai puteam dormi de vreo doua ore si nu puteam iesi afara. Macar vantul de s-ar opri.

 

 

 

 

Prima noapte de Maroc. Nu avea vreo legatura cu asteptarile noastre. Dimineata, cand am reusit sa iesim din cort am avut o mare surpriza. Era foarte frumos totul in jurul nostru. Iar din varful asta de deal puteai sa vezi pana in departare in toate directiile. Desi vremea nu se indreptase eram tare fericita sa fiu exact in locul in care eram.

 

 

 

[Buggy]

Hehe cam verde ptr maroc....oricum frumos .....plus ca avem 2 povestitori si o poveste ....vanfi interesant...)))...

[b374]

Hehe cam verde ptr maroc....oricum frumos .....plus ca avem 2 povestitori si o poveste ....vanfi interesant... )))...

 

marocu' e destul de verde - macar riful... fiecare intelege ce vrea

[Buggy]

Da da ...un verde maro asa...)))....

[b374]

Da da ...un verde maro asa... )))....

 

il bate doar... afganistanu'

[ERU]

B374 se referea la verde cu 5 frunze palmate.

Și intradevăr munți Reef sunt "main production plant". La început nu intelegeam ce semne obscene ne fac oamenii de pe marginea drumului. După care ne-am prins ca semnul nu era obscen ci se mima fumatul.

[Vizitator _Raul_]

Da da ...un verde maro asa... )))....

[Buggy]

Pai daca ajungeam acolo ....ma mai opream in africa de sud....))))

[Galen]

Wow! Am lipsit cateva zile si voi ati si inceput!Ei bine,ma culc pe chestia asta cu o ora mai tarziu pentru ca savurez fiecare intamplare din spatele cuvintelor. Maine reiau de la inceput! Vant in pupa si la povestit doamnelor si domnilor! Ca imi place al naibii cum suna povestea! big like!

[MAN!AC]

au trecut 2 zile de „nepoveste”...păi ce facem, cum ne mai destindem și visăm noi acum?

[rul]

Asa hai cu povestea..vreau mai mult Maroc..am fost anul trecut,acum alaturi de voi retraiesc acelesi senzatii pe care le voi amplifica la toamna..!!

[Ramish]

Asa hai cu povestea..vreau mai mult Maroc..am fost anul trecut,acum alaturi de voi retraiesc acelesi senzatii pe care le voi amplifica la toamna..!!

 

Imi place! Cred ca ai putea sa ne completezi si tu pe alocuri, Rul, daca tot am impartit drumul asta la un moment dat

Continuarea vine pe seara, doar sa ajung la fotografii.

[rul]

Astep sa treceti la sud de Marrakech..de acolo a inceput aventura cu baietii!!

[Ramish]

Ploaia ramane suspendata pentru o clipa doar. Avea sa ne urmeze toata ziua, si cum ne zvantam putin ne inmoaie iar. Si pentru ca am petrecut noaptea precum amfibienii, azi dam o tura pe coasta marii Alboran (partea cea mai vestica a Marii Mediterane). E frumos foc chiar si asa cu norii astia grei si gri. Marea si muntii Rif. Gri si albastru si verde. Aerul miroase a menta.

 

 

 

O luam spre Tetouan pentru hranirea noastra si a mobrelor. Vantul ne bate in toate partile. Nu prea ne arde de fotografiat plouati si costumati cum suntem.

 

 

 

De dimineata am sarit micul dejun datorita conditiilor meteorologie si acum umblam usor irascibili in cautarea unei crasme, cu vedere la parcare, care sa acomodeze o gasca de motociclisti plini de nori (cum le sade bine motociclistilor si motoarelor dansilor).

 

Se serveste un “moroccan kefta” sandwich (un fel de mix de chiftele la gratar cu legume) si o salata cu de toate, adica chiar toate legumele de sezon, sfecla, parizer de la conserva si ton de conserva. Bem un cafe au lait. Mie imi place, e lapte cu iz de cafea.

 

- Momentul asta cred ca nu l-am imortalizat. Eram prea pusi pe mancat.

 

Tetouan spre Chefchaouen, destinatia Fes. Ne apropiem tot mai mult de muntii Rif. Ne adapostim pentru un moment de ploaie si ne incalzim cu o cafea/ceai super dulce si dam atacul la punga cu portocale. Mama, cele mai bune portocale pe care le-am mancat vreodata.

 

 

 

Peisajul e tot mai frumos. Ploua constant. Patri ne face o fotografie.

 

 

 

 

Ne oprim devreme, sa fi fost 3pm. Nu prea mai putem continua in ritmul asta, ploua cu galeata Tragem pe dreapta si ne facem comozi la o alta cafea si la wifi.

Ploaie e mai puternica decat dorul de duca si cu dezamgire se hotaraste camparea la hotel. Suntem uzi, corturi, izoprene, costumatii.

 

 

Dus cald, supa la plic, crenvursti, parizer, tuiculita, haine uscateeeee. Nu cred ca la 5 stele te poti simti cum ne-am simtit noi la Hotel Al Manzah.

 

[rul]

In ce localitate este acest "hotel al manzah "?

[Ramish]

In ce localitate este acest "hotel al manzah "?

 

E in Chefchaouen. Vine Costi mai acusi cu harta si traseul zilei

[rul]

Multumesc..acum strang cat mai multe informatii sa pun "cap la cap" un traseu!!!Sper ca nu supara pe nimeni ca pun aceste intrebari aici pe topic!!

[ERU]

Day 1 [2 Aprilie]

 

 

Asa deci ....eram dupa o noapte dormita mai mult sau mai putin.

 

Dupa ce reusim sa ne punem in miscare ne indreptam spre Tetouan, cat de repede putem. Pe drum incercam sa cumparam benzina dar la nici una din benzinarii nu se accepta plata cu plastic. Asta e suntem la tara, gasim in Tetouan de toate si benzinarie si perete pt plastic si cel mai important ceva de mancare. Pe drum destul de aproape Africana lui Sebi ramane fara benzina dar generos SuperTenere-ul regurgiteaza vre-o 2 litri intr-un pet si plecam mami departe. Ajungem in oras si prima grija este benzina, al doilea lucru pe ordinea de zi bancomat. Cu astea 2 rezolvate ne apucam sa ne cautam o crasma.

Si dupa ce ne invartim de 3 ~4 ori prin tot orasul gasim pana la urma un loc unde mancam pe saturate.

Dupa masa ne aburcam cu greu pe mobre si oarecum impotriva vointei noastre. A plouat de dimineata cu intermitente, acum e intermitenta insa cu siguranta o sa mai ploua. Dar cautam sa profitam de acalmia de moment si lovim asfaltul. Planurile noastre pe ziua in curs erau sa ajungem in Fes si asta si cu vre-o 2 "scurtaturi" pe offroad, insa in conditiile actuale pe langa ca ar fi cam hard nu ne arde deloc, asa ca stam linistiti pe asfaltul care ne poarta intâi catre Azla apoi pe malul Mediteranei o bucata inainte de a se afunda intre munti.

Oprim sa ne desfatam un pic cu imaginea mediteranei pe care nu o vam mai vedea pana la sfarsitul turei ocazie buna pt mine sa trag cateva portrete.

 

 

Apoi intram in munti, unde ne ploua in continuare, tot intermitent. Unde mama naibii e caldura aia sufocanta? Unde e desertul?

 

Ne mai oprim intr-o pauza de ploaie si peisajul din jur este verde, prea verde :

 

 

Iar ma intreb unde este ariditatea aia despre care vorbeste toata lumea, nu mai vreau ploaie vreau desert.

 

Incepe sa ploua si noi ne punem iar in miscare si cum ne ploua asa incepe sa scada si temperatura. Cam cand era ploaia mai in toi si termometrul la 10 grade ajungem in Chefchaouen, unde Alecul se decide sa ne dea o pauza binemeritata dea altfel intr-o crasma pe m arginea drumului unde un al 12 simt al lui a detectat niste ceai cald. Stam la un ceai/cafea/suc si au si WIFI. REusesc sa sun acasa [traiasca Viberul] si cam cand incepusem sa ma foiesc a plecare cineva nu mai stiu cine [dar il supectez pe Alecu in marinimia lui] vine cu propunerea de a dormi la hotelul atasat crasmei. Ca prin farmec se rezolva tot. Cazare pt echivalentul sumei de 20 de ron. Evident ca dupa ce dai banii lucrurile nu mai stau asa de roz, si cand spun asta nu ma refer la hotel, nu sunt prea pretentios insa de unde parcarea mobrelor era inclusa in pret acum ni se cer 5 euro pe mobra. Pana la urma dam 5 euro pt toate si ramânem la hotel. Sincer cat nu-mi plac mie hotelurile parca nu prea aveam chef sa intind cortul care era strâns ud.

 

Asa se incheie prima zi plina de Africa.

 

Si traseul:

 

 

 

[CipriAT]

Super!

[bob66]

Frumos

 

Cat a fost cel mai cald? si cel mai frig?

 

Bob

[ERU]

Frumos

 

Cat a fost cel mai cald? si cel mai frig?

 

Bob

 

 

Cel mai cald 42 grade iar cel mai frig -3, insa nu am ajuns cu povestea acolo inca.

» Post actualizat in 11 Jul 2014 15:28

Dupa ce am raspuns mi-am dat seama ca astea nu sunt maximele respectiv minimele absolute ci ceea ce am vazut eu pe dispaly-ul mobrei.

Stiu asta, pt ca cel putin in materie de minusuri, intr-o noapte am avut sub -5 estimez un -8 intrucât apa din sticle era inghetata integral.

[Ramish]

Deschidem ochii si ne ciulim urechile, inca se aude ploaia sau e doar apa ce se scurge prin burlane?

Pe la 8-9am decidem ca nu putem sa ne petrecem ziua in varful patului si ploaia parca sta.

 

 

Nici nu iesim bine din Chefchaouen si ne ajunge de undeva din urma. Parca avem mai mult curaj sa o infruntam dupa o noapte uscata si calduta.

Cu o zi inainte ne propusesem 350km pana la Fes, aveam vreo 150 facuti si inca 200 de parcurs. E un fel de intrecere intre noi si ploaie. Nu scapam, dar intre reprize se mai zvanta hainele pe noi. Asta pana la un punct.

 

 

La amiaza se ingroasa gluma, suntem uzi bine de tot. Eu am fost foarte viteaza si mi-am lasat salopeta de ploaie acasa, aveam doar pelerina. La fel si Alecu, doar ca el e mega rezistent la intemperii, ceea ce ma face si pe mine mai viteaza, dar tot cu pantalonii uzi leoarca. Nu pot sa ma plang, bocancii imi sunt uscati la interior, iar sa fii uscat la picioare e un lux. Manusi imbibate de apa, temperaturi sub 19 grade, prin urmare congelasem la maini.

 

Inaintam asa 100km la finalul carora dam de un oras mai acatari unde tragem la o crasma pentru incalzirea extremitatilor si umplerea burtilor. Crasma era un fel de restaurant, cam cel mai din zona. Intram, ne scuturam de apa si continuam sa tremuram de frig pentru o vreme, cel putin eu.

 

 

Comandatul mancarii e un haos complet, si asa avea sa fie de acum inainte. O rupem in franceza si engleza, fiecare cu alte obiceiuri culinare, incercam sa ne dam seama cu ce ne vom alege in farfurii. Ies castigatori cei care au optat pentru clasica kefta. Printre altele, intotdeauna suntem tare infometati si dureaza prea mult.

 

In asteptarea mancarii Gabi de la Cluj (capusang) incearca sa-si usuce actele si banii ce ii plutesc de ceva vreme in buzunare.

 

 

Alecu fotografiaza delicatesele.

 

 

Omlette au fromage, oua ochiuri cu La Vache Qui Rit un cubulet.

 

Pauza de incalzire/mancare se transforma in vreo 2 ore jumatate. Pe parcursul calatoriei ne dam seama ca asta nu o se schimbe niciodata

100km pana la Fes si poate acolo dam de vreme buna.

 

De cate ori vad un petec albastru pe cer Alecu o ia in directia opusa. Imi vine sa-l intreb din cand in cand daca sigur e asta directia de inaintare. Nu se poate ajunge in Fes pe sub un cer albastru? Ma incurajaza ca dincolo de Fes e vremea mai buna. Nu stiu de unde stie el, dar il cred. Cand te ploua o zi intreaga nu te mai bucuri la fel de locurile prin care treci, in schimb, te faci mic mic de tot si speri ca asa mai ramane un locusor uscat pe undeva.

 

Intram intr-o ceata groasa si ploua mocaneste. Suntem depasiti si depasim niste batranei francezi cu o rulota. Marocul e plin de turisti rulotisti si pensionari. Ceea ce nu e rau deloc pentur marocani si de asemenea pentru pensionari.

 

Nu se mai vede nimic o vreme pana ce.. in dreapta mea, jos e Fes-ul si deasupra lui, spre Sud, marea de nori are o margine. Inca sunt neincrezatoare.

 

 

Coboram cu avant ultimii 20 de kilometrii si suntem la marginea orasului vechi, Medina. E ora 5pm.

Privelistea ce ni sea arata din directia asta nu e tocmai una prietenoasa. Cam un rau de gunoi se revarsa din orasul vechi cocotat pe culme, cladirile par intr-o stare deplorabila. Toata imaginea asta pe mine ma face sa vreau sa fug cat mai departe de civilizatie.

 

Un tanar scuterist ne taie calea la infinit si aproape ne urcam pe el si el pe noi de cateva ori. Vrea sa ne ofere seriviciile sale de ghid. Ii explicam ca nu e nevoie, avem propriul nostru ghid, dar degeaba, nu vrea sa renunte.

 

Ne indreptam sprea partea mai noua si periferica a orasului unde stim ca vom gasi un camping. Ploaia se opreste momentan, dar e inca frig sau suntem noi infrigurati. La camping cam balteste apa. Sunt multe rulote, dar nici un cort. Parca nu prea ne vine sa ne punem cortul in balta, in plus avem iar hainele ude.

Dupa vreo 10 minute de discutii ne ajunge din urma scuteristul, care se ofera sa ne gaseasca cazare la un pret accesibil. Ralu ii explica ca “We don’t have any money” si negociaza pretul cazarii. Asa ajungem sa ne stabilim in Medina, pentru 100Dirhami/persoana si rezolvam acoperis pentru motoare la un pret de 40-60Dirhami. Daca bine imi amintesc. Iesim la pret de camping.

 

 

Conditiile de cazare sunt putin sub cele de la Hotel Al Manzah, dar avem 4-5 camere si o sufragerie semideschisa spre cer. Iarna cred ca e nevoie de foc deschis in sufrageria asta. Si fara dus ca e scump si tocmai ce am facut unu in seara precedenta.

 

 

Ne minunam la decoratiuni.

 

 

Vrem sa vizitam Medina(orasul vechi) ca de asta ne-am abatut prin Fes in drumul nostru.

Facem un schimb de palinca si impresii cu gazda noastra care ne recomanda si un ghid ce vorbeste foarte bine engleza/franceza. Acceptam pentru ca e tot mai tarziu si foarte usor sa te pierzi prin Medina, in plus poate un ghid ne poate vorbi despre lucrurile ce le vedem.

Platim baiatul ce ne-a gasit cazarea si soseste ghidul.

 

 

Dansul e ghidul. Ne ia cam 15 minute sa incepem sa intelegem ce vorbeste. E super simpatic si se maimutareste spre amuzamentul nostru si.. cam atat.

Pornim grupati si in pas vioi, dar curand ramanem in urma unii de altii. Ghidul incearca sa mentina grupul, dar spre exasperarea sa nu ascultam deloc. Incercam sa fim atenti la ceea ce ne povesteste, dar nu prea intelegem ce zice.

 

 

Medina e interesanta. Nici nu stiu cum sa o descriu. Multe alei inguste pietruite ce dau in alte alei inguste, marginite de constructii inalte, si usi dupa usi, dupa usi. Seara cand se inchid toate buticurile de o parte si de alta a aleilor sunt doar usi de lemn zavorate, in timpul functionarii lor in spatele fiecarei usi e de fapt o tejghea. Tejgheaua asta e si calea de acces a comerciantului in magazin. In spatele tejghelelor e o cu totul alta lume atat de bogata vizual si olfactiv. De la mirodenii, condimente de tot felu, foietaje scufundate in miere, legume si fructe coapte, de sezon la mirosul macelariilor, unde animalele pot fi chiar adapostite si taiate proaspat. Aici vezi o prajitura, dincolo atarna un cap de oaie, in cel mai bun caz. Pe urma avem atelierele. De la tamplarie, croitorie, cizmarie, fierarie, tesatorie si pielarie la agentii imobiliare, toate sunt incaperi micute la demisol. Incercam sa ne inghesuim capetele pe usi sa vedem si noi ce-o fi. Pe stradutele astea marfa se transporta doar cu magari sau in carucioare. Si unele si altele dau peste noi de cateva ori.

 

 

Vizitam o vopsitorie de piei, faimoase de altfel. Aici pieile curatate sunt inmuiate in excremente de pui, bogate in amoniac (de unde si mirosul in zona), iar apoi scufundate in vopsele vegetale multicolore. Vase de piatra asezate sub forma de fagure si piei atarnate la uscat.

 

 

Oprim la o drogherie/parfumerie de unde lumea pleaca incarcata de musk si alte uleiuri esentiale, si unde baietii incearca sa-si stimuleze cresterea parului cu diverse tratamente homeopate. Fara rezultat

 

 

Si la un magazin de tesaturi.

 

 

Cautam ceva de mancare si suntem atat de absorbiti de arome pe drumul de intoarcere, si atat de pierduti pe stradute ca ratam in nehotararea noastra majoritatea buticurilor cu mancare. Seara se incheie intr-o dugheana aglomerata unde cumparam toate placintele si prajiturile ce mai ramasesera. Facem schimb de-o muscatura din fiecare si suntem multumiti.

 

 

Mohamed mai bea o gura de tuica cu noi la hotel si se declara multumit.

Se pregateste traseul pentru a doua zi, se pun ziare-n cizme si se storc sosete. Ne bucuram pe cat posibil de pat incercand sa nu atingem nimic altceva decat sacii de dormit.

 

[Buggy]

Mama deci tabloul ala pfffff nr 1. ))),......super misto ...sa inteleg ca motoretele au mers blanaaa....))