Moroccan Adventures 2014

[Ramish]

Incerc sa-mi amintesc cand a inceput sa incolteasca ideea plecarii in mintea mea si e ceata, sa fii fost dupa tura din toamna (Romania-Serbia-Muntenegru-Albania-Macedonia) cand prinsesem gustul calatoriei pe doua roti. Stiam de dorinta si planurile lui Alecu, doar discutam despre asta muuult, dar imi era greu sa cred ca voi putea obtine o luna de concediu, cand anul abia incepuse si se preconiza o perioada nebuna de munca. Si am obtinut-o, cu greu si cu promisiunea ca e ultima data . Important e ca puteam pleca!

 

Adevarata planificarea a turei a inceput prin decembrie anul trecut cand a venit momentul racolarii celor ce urmeaza a fi personajele acestei istorii, membrii lui Maroc 2014.

Nu stiu daca ar trebui sa incep in sens invers povestitorului, dar tinand cont de faptul ca e prima data cand fac pe povestitorul si ca sunt novice pe motociclism, am sa ma prezint pe mine insami, prima. Eu sunt Ramona, inginer geolog de profesie si cu rol de pasager in aceasta poveste (insa cu aspiratii de sofer), pe o Africana RD03 calarita de Alecul.

 

Alecu e si el inginer geolog, fost coleg de facultate , si de meserie total diferita de a mea momentan. El activeaza intens in cadrul HeavyDuties, unde creeaza cu mintea si cu mainile lui doua (plus doua a lui Vlad, plus multe alte cate doua ale celorlalti baietii care ii sustin si muncesc cot la cot cu ei) accesorii pentru tot felu’ de motoare, ce ne poarta pe noi povestitori si cititori in calatorii on si offroad. Ar mai fi de spus ca el este omul responsabil cu organizarea grupului nostru, telefoanele, planificarea transportului, procurarea hranei, s.a.m.d. Alecu calareste o Honda Africa Twin RD03 din ’88, parte africana/parte KTM ce nu mai seamana cu ce a fost odata, ba e mai frumoasa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe Costi il cunosc in toamna cu ocazia unei delegatii la Cluj, sub pretextul jobului. Isi doreste tare mult sa poata participa la aceasta tura desi se pregateste la fel de intens pentru meseria de tatic de baietel. El este mandrul posesor al unui BMW F800 GS cu modificarile de rigoare; suspensii, faruri..

 

 

 

 

 

Tot in toamna dam o tura de o zi prin Apuseni ocazie cu care ii cunosc pe Luci si Patricia. Baietii ne-au scos la o tura de impins motoarele, hard-enduro, ce se finalizeaza cu legarea unei frumoase prietenii pecetluita de pamantul si pietrele ce ne-au sarit in cap pe parcursul urcarii. Sa nu credeti ca nu ne face placere. Patri si Luci au hotarat rapid sa ni se alature si au venit calare pe o Yamaha XTZ 750 SuperTenere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In iarna, la o petrecere, il cunosc pe Gabi Capusan sau Gabi de la Cluj, cum va fi cunoscut pe parcursul povestii, care e si el hotarat sa petreaca o luna in Maroc. Sotia si copiii sunt intelegatori si il sustin pe intreg parcursul calatoriei. E si el mare iubitor de aventura, iar inainte de marea plecare in tura ne-am mai innoroiat cu mobrele prin Apuseni. El vine cu a sa Honda Transalp XLV600 cu suspenii modificate, cel putin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fratii Clinciu sunt urmatorii pe lista participantilor. Pe Gabi, impreuna cu a sa Dana, de-acum sotie, i-am cunoscut cu ocazia turei din toamna. Gabi e printre altele instructor de ski si ghid turistic. Ei vin de la Brasov si nu fara de sacrificii. Dana isi da demisia in urma deciziei sefului de a nu ii acorda concediul necesar turei noastre. De asemenea in toiul pregatirilor de nunta, cei doi grabesc starea civila pentru a porni la drum la sfarsitul lunii martie. Asta da dedicatie cauzei. Motorul lor e tot o africana, Honda Africa Twin RD07 A.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sebi, fratele mai mare, vine cu a lui iubita, Raluca. Raluca e un sulfet artistic, responsabila de designul logo-ului pentru tricouri si stickere. Sebi e soferul oficial al WW Transporter, Van of Fun, ce a purtat majoritatea membrilor lui Maroc pana in Spania, si sufletul distractiei, nu se da inapoi in fata provocarilor. Ei vin pe o a treia Honda Africa Twin RD04.

 

 

 

 

 

Vineri 28.03 lumea se asterne la drum, de la Bucuresti si Brasov se pleaca spre Cluj. La Cluj se fac ultimele pregatiri, atat pentru motoare cat si cumparaturi, bagaje. Costi ajunge la noi, dupa un drum lung cu apa in bocanci, si il primim cu o masa calda la Kaufland, in jur de 30 de sandwich-uri de facut pentru drum si ne punem la treaba. A fost foarte dragut si ne-a ajutat. Ne calculam vreo 7 ore de somn, pentru ca avem nevoie, si tragem cortina, cu emotie, peste ultima seara acasa.

 

 

[rul]

Bine...Ramo!!!...asteptam continuarea.. la asa gasca trebuie sa fie super faina si plina de peripetii !!!

[Vizitator _Raul_]

Multumim pentru poveste, Ramona!

Foarte fain stilul tau de relatare - cu un aer diferit, fresh, entertaining, diferit de ceea ce intalnesc pe forum.

Astept(am) continuarea si transmite, te rog, salutarile mele jumatatii tale !

[Buggy]

Super tenere ....aaaaaa adica super tare calatoria....clar asta fac si eu dupa 35 ani ....asteptam continuarea....si o mica parere povestitoarei daca se permite ....sa faca bine si sa treaca singura la ghidon...clar e mult mai misto.....vezi si cazul into the world...sucees

[sebicozaurus]

Mica rectificare la tipul unei motociclete: NU a fost un SuperTenere ... a fost un SuperTDM!!!!

[Ramish]

Multumesc si multumim tare frumos pentru aprecieri si pentru ca cititi. In seara asta vine continuarea.

 

Buggy, asta e planul, sa stii. Strang la pusculita pana la primavara aviatoare, in caz ca nu imi cade una in brate de undeva ;)

 

Sebi! Ar fi tare fain ca Luci sa vina cu povestea transformarii SuperTenere-ului in SuperTDM. Daca nu, poate primesc eu aprobare. Altfel va pup si mi-e dor de voi!

[rul]

Mica rectificare la tipul unei motociclete: NU a fost un SuperTenere ... a fost un SuperTDM!!!!

Se putea sa nu spui tu ceva!!! ...nu mai dati in povestitoare!!...atragetii atentia mai finut pe PM!!

Editat Iulie 2, 2014 de rul

[Buggy]

Din ce stiu eu este ca oricum e traditie la super tenere cu motor de tdm....doar e predecesorul mai mare si mai frumos...))...scuzati off topic ul ......sa vina pozele si povestea...

[ERU]

Inainte sa inceapa povestirea propriuzisa un mic preview asupra traseului.

 

 

 

Si de asemenea câteva statistici legate de popularitate:

 

Motocicleta : Africa Twin [3 bucati]

Casca: Uvex Enduro

Anvelope: Mitas E09 Dakar

Masini: Volkswagen

 

 

[Ramish]

Responsabila cum sunt cu trezirea, zi de zi, acum si mai mult decat atat, a celor doi barbati din casa, sunt prima sus. Incerc sa profit de linistea dinaintea furtunii si pregatesc bagajele pentru a putea fi doar scoase pe usa. Fac si un dus ca nu se stie cand mai prind o asemenea ocazie.

 

Odata baietii treziti ne mai ia cateva minute sa o luam spre “hala”, hala care e jumate sediul HeavyDuties, jumate sediul muncii mele. Asadar imbarcam bagajele de acasa in masina si constatam ca tocmai am umplut pancheta din spate plus portbagajul care e chiar foarte incapator. Nu e vina lui Costi, exact cum va inchipuiti el are cel mai mic bagaj. Si nu e nici vina mea, nu am luat nici un accesoriu cosmetic de machiaj! Eu cred ca e vina polarelor lui Alecu Reorganizam la hala.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ajungem, nici nu ne dezmeticim bine, bem 3 cafele de unu si sosesc Patri, Luci si Gabi de la Cluj. Transferam din masina in genti, coburi (care pot sa va spun ca sunt extrem de incapatoare) si baietii se ocupa de dezmembrarea mobrelor si incarcarea lor pe remorca. In fata halei parcheaza si WW Transporter cu doua africane pe remorca si gasca de la Brasov. Cred ca suntem in formula completa. Baietii continua sa isi faca treaba, iar noi fetele dam o fuga pentru o ultima sesiune scurta de cumparaturi, mai aveam loc in coburi si nu-l puteam lasa asa.. gol.

 

 

 

 

 

 

Plecarea de la 10 se transforma in 12:30 sau 13:30 sau mai mult? Eu nu-mi amintesc exact decat ca nu a fost 10. Si plecam!

 

 

 

 

Drumul cu masinile nu a fost nici el lipsit de peripetii. Fericiti si entuziasti pentru ceea ce urmeaza masinile au rasunat de rasete si conversatii aprinse, ne-am cunoscut mai bine si ne-am placut. Traversam granita dupa granita, Romania-Ungaria-Slovenia-Italia, adormim unu cate unu sau doi cate doi, sa ne tinem de urat, si prima noapte/dimineata trec in ritmul asta.

 

 

 

 

 

 

A doua zi traversam Italia si Franta, Cote d’Azur de la distanta uuuuu, ne bucuram ca niste copii desi suntem tocmai sus pe autostrada de unde se vede un petec de pamant si marea. Oprim intr-un popas si constatam ca greutatea mobrelor noastre a dus la consumarea cauciucurilor remorcii, pe interior .. efectiv lipseste cate o fasie din ele (aici va puteti da seama de cunostiintele mele semiavansate de mecanica; sa stiti ca incerc sa invat ). Se cam citeste ingrijorare pe chipul baietilor tinand cont de calea lunga ce ne asteapta si de faptul ca in ritmul asta, cu tot cu rezerva, nu facem drumul de intoarcere. Ne asternem la o masa copioasa pentru ca inca mai avem diverse bunatati gatite de fete si curand suntem din nou in miscare.

 

 

 

 

 

 

Cred ca asta e seara cu dormitul la camping langa Tarascon. Mama ce frumos e la Avignon. Mai mult decat superb, ma simt aici de parca am iesit la pensie, in sensul bun al cuvantului daca se poate spune asa. Bineinteles nu gasim campingul de care eu trebuia sa ma ocup si care il gasisem acasa, listasem toate directiile pe el si il lasasem pe birou. Se si face cam tarziu, 8pm, se cam inchid receptiile. In ratacirea asta, reusim sa dam, fara sa vrem si cand deja se acumulase o oarecare dezamagire, exact campingul cu pricina. Care e frumos si avem super bafta sa ajungem la 7:55pm. Dormim bine la corect, facem un dus (asta chiar ca e pe o saptamana!) si de dimineata mergem sa vedem castelul de la Tarascon. E frumoasa zona asta Provence-Alpes-Cote d’A zur.

 

 

 

 

 

 

Atmosfera e mai relaxata acum. Ah, am uitat sa va spun! Zic am uitat, dar de fapt nu imi amintesc clar succesiunea peripetiilor, nu am luat notite la timp si de atunci am omorat multi neuroni Dar am sa le enumar:

Discurile de frana tocmai schimbate, de la masina noastra, cedeaza aproximativ subit si se ovalizeaza fara vreun motiv aparent. Cedeaza in sensul in care nu iti prea vine sa calci frana cu toata incarcatura asta la felul in care reactioneaza masina. Se merge constant cu 90-100 si pe autostrada, cumva ne descurcam pana in Spania la gazda noastra, unde vedem ce-I de facut.

Aceeasi masina. Telescoapele spate curse, portbagajul nostru e aproape pe jos. Solutia vine in a muta temporar, adica pana la destinatie J), toate bagajele grele in Transporter, care pare fara fund. Umplem Passatul-ul de casti si geci si protectii, 1 cutie de supe la plic-vreo 100 si o punga de mancare, esentiala. 4 perechi de coburi plini, vreo 4-5 roll bag-uri si inca vreo 3 genti, 1 topcase si tot ce o mai fi fost greu, stau acum in Transporter si pe remorca ce acesta o tracteaza impreuna cu 7 oameni inauntru.

 

 

Cred ca va inchipuiti nebunia din Van. 7 oameni, se doarme pe sus, pe jos, se striga, se rade, se bea cu moderatie ca opririle nu sunt foarte dese si oricum sunt pe baza de bere.

Peste toate astea ambele masina au o problema de putere, tot din cauza greutatii ce o tracteaza. Passat-ul ramane fara Turbo cand ti-e lumea mai draga. Baietii taie contactul/pun contactul, da-i restart, iar e ok, iar nu e. Alecu si Luci soferi de schimb pe Passat sunt, cred, mai mult stresati decat distrati. In Transporter lucrurile nu stau cu mult mai bine. Pe urcari, Sebicozauru da caldura la maxim! J) pentru a raci apa care raceste motorul in care presiune uleiui bate la rosu, ca doar era prea incins datorita efortului supra-masinist la care e supus bietul FunVan. Se trece de la tinuta de concurs de costume de baie cu toate geamurile deschise(la tinuta cu 3 polare si sosete de lana pana reusim sa inchidem trapa (cu care ne caznim 10 minute la deschidere si la fel la inchidere). E tragico-megacomic. Pe urcari suntem depasiti de Passat, pe coborare depasim Passat-ul. Ne facem cu mana si aclamam. Povestesc ca ci cum as fi fost in ambele masini in acelasi timp, am fost doar pe rand, doar ca nu mai stiu zilele si randurile.

 

 

 

 

 

In ultima seara de drum Romania-Spania, colac peste pupaza, cum inaintam noi asa agale, cu o extrem de legala tinand cont de greutate si remorca, la capatul unor curbe sinuoase ne fac semn de oprire pe dreapta doi domni politisti si ne iau la puricat. Evident prea atragem priviri. Prima si ultima chestie de care se leaga, si care ne-a ajuns, a fost carnetul de sofer a lui Alecu care nu detinea categoria necesara (BE?) condusului unei autovehicul cu remorca pe teritoriul tarisoarei lor. Nu intru in detalii ca prea rasucesc cutitul in rana. Norocul ne surade cu Luci, care dupa spusele politistilor este singurul care ar putea conduse, el detinand toate categoriile, inclusiv autobus! Luci primeste sentinta si isi face datoria exemplar pe mai departe. Platim amenda de salariu mediu pe economie in Romanica, sa tot fie vreo 250 de euro si moralul ne mai scade putin. Se lasa si linistea peste noi.

 

 

Dar asta nu e tot. Oricat de tare ne-au suparat spaniolii am vrea si noi niste carburant de la dansi, dar pe bucata asta de autostrada nu gasim o benzinarie deschisa dupa miezul noptii. Hotaram sa abandonam pentru o bucata autostrada si in curand patrundem intr-un orasel cochet , dar adormit. Dam ture peste ture cu remorcile dupa noi. Dam si peste niste limitatoare de viteza cat caru la care trebuie sa franam… ah! Ne streseaza tot mai tare franatul asta. Aproape ne imprastiem de vreo doua ori din cauza lor (mai exagerez de dragul actiunii) Nu gasim! Oprim intr-o benzinarie inchisa de unde reusim sa oprim o masina a … politiei, pentru ca ne place.

“Do you speak english?” “Where can we find an open gas station?” “Gas?” “AAAA gasolinera!” da da. Primim cu voie buna escorta politiei, fix drum intors prin tot oraselul cu stradute inguste, si limitatoare de viteza, si ni se pare ca nu mai ajungem. Astia ne duc la sectie? Tot pe drumul cu indicatoare spre sectia de politie ajungem frumos in celalalt capat de oras la benzinarie si e deschis. Politistii ne fac cu mana si o iau din loc. Buuun!

Dupa succesul incununat in gasirea combustibilului pornim pe ultima bucata de drum. E trecut de 12 noaptea si suntem tot mai morti de oboseala. Pe la doua nu mai facem fata adormim cu totii, raman doar soferii. Sa fi fost inspre 2am cand realizam ca e mai bine sa tragem un pui de somn. Gasim o benzinarie inchisa, normal si ne asternem pe jos in masini si printre masini la somn, care pe unde picam.

 

 

 

 

 

La un moment dat Costi se trezeste, cred ca el a fost, inconjurat de covorase si cantece J) Erau tovarasii nostrii de autostrada, devotati ai lui Mohamed. Pentru unii dintre noi asta a fost o experienta unica. Altfel noi in sinea noastra suntem un fel de circ ambulant. Ne toaletam prin benzinarii, avem ochii umflati si parul valvoi, bem cafele 3 in 1 facute la sticla cu apa rece si nu mai aratam ca-n prima zi.

Azi ajungem la Villanueva del Trabuco. Un orasel foarte simpatic, la vreo 45Km de Malaga, marginit de cel putin o pereche de munti in partea sudica a caror nume nu-l stiu, dar frumosi foc. Vai ce usurare a fost atingerea punctului de destinatie al masinilor. Verificam. Nu am pierdut nimic, avem toate motoarele, rotile si tot ce mai era agatat dupa noi si pe ele, masinile sunt cu probleme dar intregi, noi suntem toti bine. Inca nu am inceput sa ne scoatem ochii

 

 

 

 

Aici ne asteapta Carmen Gea, prietena (a se citi amica!) lui Alecu, care nu e romanca dupa cum am crezut cu totii. Carmen are o mica afacere de familie cu lactate de capra, din care am si degustat, suuuper bune. Ea a fost foarte draguta si ne-a primit masinile in gazda pentru urmatoarele trei saptamani cat noi ne-am facut de cap prin Maroc.

Plecam intr-o ora maxim si se da startul despachetarii, impachetarii, dat jos motoare, pus sus bagaje si pasageri. Ne intindem pentru inceput satra.

 

 

 

 

[Vizitator _Raul_]

Fain ca de obicei! Asteptam continuarea !

[Buggy]

Mistooo....cam aveau dreptate militienii cu remorca....cam depasea cele 750 kg legale....asteptam urmatorul episod...mama ce serial misto am gasit....)))

Editat Iulie 2, 2014 de Buggy

[Dan Rosca]

Foarte frumos. Asteptam continuarea.

[ERU]

De mare efect poza aia cu Africana pe duna.

Mobra cu faruri smecheresti e tot Africana?

Scuze pt întârzierea cu care-ți raspund dar nu ți-am văzut postul.

 

Dacă te referi la cea galben cu albastru si cu furcă USD Africană sau mai bine zis a fost. Acum e 30% KTM și 10% aftermarket, aparține userului Alecul.

» Post actualizat in 04 Jul 2014 05:07

Mistooo....cam aveau dreptate militienii cu remorca....cam depasea cele 750 kg legale....asteptam urmatorul episod...mama ce serial misto am gasit.... )))

Nu a fost nici o clipă vorba despre cât cântăreste remorca întrucât polițiștii nu aveau cântar, ci de cum e trecută în acte, iar din câte îmi aduc aminte e trecută cu 1500 kg.

Aparent peste 750 kg trebuie să ai B+E. Și parcă tot peste 750 kg remorcile trebuie să aibă sistem de frânare.

[b374]

2.5 zile pana in Malaga, sau am inteles gresit?

[Ramish]

2.5 zile pana in Malaga, sau am inteles gresit?

 

Au fost 3.5 zile. O noapte alba, o noapte la camping in Franta si o jumatate de noapte intr-o parcare. Am plecat sambata la amiaza si am ajuns in Malaga marti dupa-masa daca nu ma insel. Sigur Eru are notat pe undeva

[Buggy]

Scuze pt întârzierea cu care-ți raspund dar nu ți-am văzut postul.

 

Dacă te referi la cea galben cu albastru si cu furcă USD Africană sau mai bine zis a fost. Acum e 30% KTM și 10% aftermarket, aparține userului Alecul.» Post actualizat in 04 Jul 2014 05:07

Nu a fost nici o clipă vorba despre cât cântăreste remorca întrucât polițiștii nu aveau cântar, ci de cum e trecută în acte, iar din câte îmi aduc aminte e trecută cu 1500 kg.

Aparent peste 750 kg trebuie să ai B+E. Și parcă tot peste 750 kg remorcile trebuie să aibă sistem de frânare.

Pai dasta zic...ca oricine mai cu ochiul format isi da seama ca ansamblul remorca incarcatura depaseste 750 kg ceea ce nu mai intra la categ B ...si daca remorca e in acte cu 1500 tot nu intra la categ........aia cu sistemul de franare nu e neaparat valabila...asta o zic ca un veritabil....instructor moto ce am fost...)))...

[gabyshor]

super, astept cu nerabdare continuarea povestii.

[ERU]

Desi aveam planuri mari pentru ziua de sâmbata, cum ar fi sa ajungem la hala la 8.00 AM si sa plecam la 10.00 cel mai târziu, evident si anticipabil lucrurile se complica.

E ceva statistic, cand vorbim de un numar asa de mare de oameni. De altfel surprizele sunt si placute. Constat ca avem un tricou oficial al expeditiei pe care pe langa brandul Heavy Duties contine si nise initiale ciudate HCMM [ii las pe altii sa explice care e semnificatia acestora]

 

 

Dar asta imi lasa mie timp pentru niste reparatii de maxima finete :

 

<iframe width="1280" height="720" src="//www.youtube.com/embed/M27M4_jhl0w" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

 

» Post actualizat in 05 Jul 2014 08:31

Dupa aceste activitati pline de migala, pentru ca haosul era inca in toi, m-am apucat sa inspectez un pic ultima versiune de coburi HD :

 

 

Ulterior ma apuc sa-mi dau jos roata fata, pt a pregati mobra de urcare pe platforma ce o va duce pana in Spania :

 

 

Dar intrucat Alecu mesterea ceva la priza electrica pentru remorca si la indemnul si cu ajutorul lui Gabi de Cj scot si roata spate le aruncam in bena camionetei lui impreuna cu gumele noi si mergem la un service de moto ca sa fac schimbul. Regret dar nu imi mai amintesc cum se cheama service-ul respectiv, unde oamenii au lucrat bine si repede.

Cand ne intoarcem numai bine totul este aproape gata. Scoatem remorca din hala

 

Mai facem cateva poze imbracati toti cu tricourile oficiale ale expeditiei si in sfarsit plecam

 

Altfel drumul pana in Spania este destul de plictisitor avand in vedere "iuteala maxima" cu care ne deplasam. Asta e dubeta se incalzeste ca iadul la urcari iar Passatul a ramas fara frane deci cu grija la coborâri. Altfel pot sa spun ca atmosfera e rupta din filemele cu hippie, jur imrejurul meu sunt numai cutii cu bere si veselie maxima.

La un momentdat ne oprim intr-o parcare pe marginea autostrazii sa mâncam ocazie cu care verificam si masini +remorci moment in care se constata necesitatea inlocuirii anvelopelor la remorca mare. Noroc ca anvelopele de rezerva sunt de fapt roti de rezerva.

 

www.youtube.c...bed/uquNHgP25ps

 

Sar peste episodul cu amenda insa pot sa spun ca trezirea din benzinaria spaniola inconjurati de supusii lui Alah a produs un efect dramatic deosebit, pregatindu-ne oarecum pt "socul cultural de pe continentul negru".

Editat Iulie 6, 2014 de Dan Cata

[Buggy]

Haideti mai baieti inteleg ca e weekend dar avem nevoie de episoade noi....))

[ERU]

 

 

Dupa o eternitate si jumatate, ajungem in micul orasel spaniol care ne va gazdui masinile si platformele cat timp noi vom haladui prin Maroc. Amica lui Alecu, pare chair sa se bucure ca ne vede, si dupa cateva minute de palavrageala ne apucam sa ne dam jos mobrele de pe platforme si bagajele de pe oriunde sunt ele.

Cum motoreta mea a fost ultima uracata pe platforma acum e prima coborâta, oricum e o munca de echipa pt e cam greu spre imposibil sa dai singur mobra jos, [evident cu conditia sa ramâna cu scutul in jos] bagajele mele sunt putine ca numar si nu necesita cine stie ce resortare, asa ca sunt gata relativ repede.

Si cum ma bucuram eu de faptul ca sunt gata si ca bagajele sunt relativ mici, primesc cado o sacosa de Real pe care sa o duc. Gasesc repede [ca de, le pusesem la indemâna] chingi suplimentare si plasa si asez sacosa pe sa in spatele meu.

 

 

Ne apropiem de final cu descarcarea si pregatirea motoarelor si se face din ce in ce mai cald, astfel incat optez sa raman cu armura si in final dupa o poza de grup plecam.

 

 

Evident ca alegem un drum secundar intre Villanueva del Trabuco si Malaga , drum care trece peste niste dealuri mai inalte, ca sunt prea mici sa fie considerate munti. Drumul desi asfaltat e frumos dpdv peisagistic si relativ virajat. Acum sa fiu sincer nu as baga mana in foc ca drumul era asa de frumos dar dupa 3500 de km de autostrazi, cu masinile, urcatul pe mobra este deja un act sublim in sine.

Dar cel putin in cazul meu extazul trece destul de repede si inainte sa ajung la agonie opresc tot grupul, cu scuzele de rigoare. Nu pot sa merg asa. Asa dezbracat, caci odata cu intrarea pe dealuri a scazut temperatura, dar mai important asa inghesuit. N-am loc de afurisita aia de punga de Real; dar imi scot sculele la repezeala si imi mut rack-ul de bagaje mai in spate. Iubesc rack-ul asta, este cel mai misto pe care l-am vazut pana acum indiferent de modelul de mobra. In aprox 10 min sunt gata si cu bagajele reorganizate si imbracat.

Repornim la drum si in scurta vreme se termina drumul nostru virajat si intram pe un drum principal. Un soi de DN care la noi ar fi direct autostrada. De unde stiu ca nu este ...pai simplu nu platim. Nu inca. Si cum ne plictisim noi asa pe drum vad sapca lui Alecu ca zboara, reusesc totusi sa-mi anulez instinctul de a trage pe stanga aband in vedere ca prin jurul nostru vajaiau masinile.

Si in cele din urma dupa un drum de aprox 200 Km ajungem in Algeciras, unde localizam repede portul si ferry-ul. Alecul cu Seby parca, pleaca dupa bilete, intre timp noi ramanem in parcarea vasta si ne zgaim la oameni si locuri.

 

 

Vedem la un momend dat un alt grup de motoretisti, dar sunt cam neprietenosi, calaresc BMW-uri niste boxere si singurul cu 800 ne si saluta. In fine, cu biletele de ferry luate dus intors, intram la imbarcare unde ne intalnim cu 2 cehi sau polonezi, nu-mi mai amintesc exact calare pe alte 2 boxere, daca la primul grup am avut vre-o indoiala, in cazul astora e spulberata din start, sunt de inchiriat. Baietii au un program ambitios care prevede cam 800 de km pe zi in fiecare zi. E evident si dupa km si dupa anvelope ca nu vor prea iesi de pe asfalt. Stam ceva la povesti cu ei si intr-un final primim semnalul de imbarcare.

 

 

Ne suim pe ferry, mobrele noastre sunt bine priponite si noi urcam in zona rezervata pasagerilor. Mancam ceva si apoi haladuim pe punte si la un moment dat o vad. Mama cum arata. Nu e o blonda bine, e o furtuna care sta sa ne loveasca.

Cu toate astea nu se intampla nimic, pare suspendata in timp si spatiu.

Debarcam inpreuna cu noii nostri prieteni si incepe aventura cu trecerea vamii. E un haos total. Nimeni nu iti spune exact ce ai de facut. Dar ca o consolare, in procesul de completare a diverselor acte, aflu ca am un " BMW motocross".

Cu o mica spaga, care face subiectul unei dezbateri despre etica, trecem si de vama, asa ca ne suim pe mobre si ii dam bice prin intuneric. Noroc cu GPS-urile. Nu stim exact unde vrem sa dormim asa ca ideea este sa iesim din oras si sa cautam niste coclauri unde sa ne punem corturile, observ in tacere ca de data asta nu mai sunt doritori pt dormitul direct sub stele.

Si cum cautam noi locuri de cort, ajungem din ce in ce mai sus pe niste dealuri, care de fapt sunt promontorii ale muntilor Reef. In cele din urma sub presiunea furtunii care nu mai pare asa suspendata in timp in special ne intindem corturile ca la concurs. Mi-am lasat mobra cam departe de cort. Mare greseala. Cortul meu este nou, la prima utilizare. Din fericire pt mine am renuntat la cuiele ultralight din titan si am luat unele mai generoase ca suprafata din aluminiu, cu sectiune in forma de V. Din nefericire pt mine, in cel mai solicitat punct de ancorare nu a fost suficient, nu cu unul dar nici cu 2 astfel de cuie. Am iesit noaptea in plina furtuna si am incercat sa dreg ancorarea, dar nu a tinut prea mult. Ar fi trebuit sa folosesc niste cuie de nisip, pe care de altfel le si aveam la mine insa nu am realizat in momentul ala ca solul se transformase intr-o mlastina. M-am gandit la un moment dat sa imi aduc motorul langa cort, ca sa imi sparga vantul si sa-mi leg cortul de mobra, dar Sebi se gandise la asta inaintea mea, asa ca nu am vrut sa-i las cortul sa fluture, asta e pretind ca dorm partial intr-un sac de bivuac. Totusi e bine ca e nou cortul, e dat cu spray DWR si nu intra apa deloc prin el iar cusaturile vulcanizate sunt impecabile.

 

Dimineata ne trezim, daca pot folosi termenul asta, cu niste localnici pe cap, care vor evident bani. Nu prea suport eu cersetorii oricum, iar dupa noaptea minunata, nu sunt intr-o dispozitie prea binevoitoare, dar imi aduc aminte ca sunt la ei acasa, si decid sa fiu marinimos. Ii crut si le explic mai mult prin semne ca trebuie sa vb cu Alecul, el e seful si la el sunt banii, [scuze Alecu] ceea ce este foarte adevarat mai ales in cazul meu. Am uitat sa povestesc un mic amanunt care insa pe mine m-a lovit puternic. Exact in noaptea in care cautam o benzinarie prin orasul adormit, am aflat de la vanzatorul de la benzinarie, ca mi-a expirat card-ul. WOW asta da aventura. La aprox 3500 de km de casa cu 20 de euro in portofel. Asa ca printr-un transfer bancar, am aruncat tot ce aveam in cont la Alecu.

 

Termin de strans cat de repede pot. Sunt un car de draci. Ploua,sunt ud de la interior, si exteriorul este ud, cortul este strans plin de noroi, Toate bagajele sunt contaminate cu noroi, bocancii mustesc de apa si sunt plini de noroi. Ah bocancii, dar despre asta mai incolo. Momentan imi cobor mobra la drum sa nu-i mai vad pe marocanii cersetori, doar am decis ca-i las in viata, nu vreau sa ma razgandesc.

 

 

» Post actualizat in 06 Jul 2014 07:43

Era sa uit Printscreen-ul din GE :

[guy_ana]

Super teasere! Iti lasa gura apa dupa texte! Sunt acolo cateva poze unice chiar si pentru Maroc! Megabestial pare sa fi fost, ma faceti sa ma rasgandesc cu privire la tara aia, so... go on, make me!

[rul]

Fain!!..abia astept sa va calc pe urme!!..in octombrie am programata o tura similara dar cu un traseu preponderent asfalt cu mici incursiuni pe "piste"... Costi sau Ramo(altcineva din grup) puteti va rog sa descrieti un pic mai in amanunt trecerea vamii ! aici sau PM...multumesc anticipat!!

[ERU]

Pai nu imi este clar ce ai vrea sa-ti detaliez. De principiu iti trebuie pasaport si talonul mobrei. Am impresia ca nici macar asigurare nu-ti trebuie. Dupa care trebuiesc completate o succesiune de acte despre care habar nu am ce sunt si la ce folosesc. Poti lua in calcul un minim o ora pt trecerea vamii.

Daca dai 5 euro treci ca prin branza. Vamesul de la sosire, sau ce mama naibii era ala ca nu mi-a fost foarte clar, era direct cersetor, adica statea cu mana intinsa, avea si privirea specifica.

Acum o sa se supere Alecul si pe buna dreptate ca noi ii invatam asa, ca le dam si are perfecta dreptate.

[b374]

Dupa care trebuiesc completate o succesiune de acte despre care habar nu am ce sunt si la ce folosesc.

 

Declaration D'Admission Temporaire de Moyens de Transport