Moroccan Adventures 2014

[ERU]

B374 se referea la verde cu 5 frunze palmate.

Și intradevăr munți Reef sunt "main production plant". La început nu intelegeam ce semne obscene ne fac oamenii de pe marginea drumului. După care ne-am prins ca semnul nu era obscen ci se mima fumatul.

[Vizitator _Raul_]

Da da ...un verde maro asa... )))....

[Galen]

Wow! Am lipsit cateva zile si voi ati si inceput!Ei bine,ma culc pe chestia asta cu o ora mai tarziu pentru ca savurez fiecare intamplare din spatele cuvintelor. Maine reiau de la inceput! Vant in pupa si la povestit doamnelor si domnilor! Ca imi place al naibii cum suna povestea! big like!

[MAN!AC]

au trecut 2 zile de „nepoveste”...păi ce facem, cum ne mai destindem și visăm noi acum?

[rul]

Asa hai cu povestea..vreau mai mult Maroc..am fost anul trecut,acum alaturi de voi retraiesc acelesi senzatii pe care le voi amplifica la toamna..!!

[Ramish]

Asa hai cu povestea..vreau mai mult Maroc..am fost anul trecut,acum alaturi de voi retraiesc acelesi senzatii pe care le voi amplifica la toamna..!!

 

Imi place! Cred ca ai putea sa ne completezi si tu pe alocuri, Rul, daca tot am impartit drumul asta la un moment dat

Continuarea vine pe seara, doar sa ajung la fotografii.

[rul]

Astep sa treceti la sud de Marrakech..de acolo a inceput aventura cu baietii!!

[Ramish]

Ploaia ramane suspendata pentru o clipa doar. Avea sa ne urmeze toata ziua, si cum ne zvantam putin ne inmoaie iar. Si pentru ca am petrecut noaptea precum amfibienii, azi dam o tura pe coasta marii Alboran (partea cea mai vestica a Marii Mediterane). E frumos foc chiar si asa cu norii astia grei si gri. Marea si muntii Rif. Gri si albastru si verde. Aerul miroase a menta.

 

 

 

O luam spre Tetouan pentru hranirea noastra si a mobrelor. Vantul ne bate in toate partile. Nu prea ne arde de fotografiat plouati si costumati cum suntem.

 

 

 

De dimineata am sarit micul dejun datorita conditiilor meteorologie si acum umblam usor irascibili in cautarea unei crasme, cu vedere la parcare, care sa acomodeze o gasca de motociclisti plini de nori (cum le sade bine motociclistilor si motoarelor dansilor).

 

Se serveste un “moroccan kefta” sandwich (un fel de mix de chiftele la gratar cu legume) si o salata cu de toate, adica chiar toate legumele de sezon, sfecla, parizer de la conserva si ton de conserva. Bem un cafe au lait. Mie imi place, e lapte cu iz de cafea.

 

- Momentul asta cred ca nu l-am imortalizat. Eram prea pusi pe mancat.

 

Tetouan spre Chefchaouen, destinatia Fes. Ne apropiem tot mai mult de muntii Rif. Ne adapostim pentru un moment de ploaie si ne incalzim cu o cafea/ceai super dulce si dam atacul la punga cu portocale. Mama, cele mai bune portocale pe care le-am mancat vreodata.

 

 

 

Peisajul e tot mai frumos. Ploua constant. Patri ne face o fotografie.

 

 

 

 

Ne oprim devreme, sa fi fost 3pm. Nu prea mai putem continua in ritmul asta, ploua cu galeata Tragem pe dreapta si ne facem comozi la o alta cafea si la wifi.

Ploaie e mai puternica decat dorul de duca si cu dezamgire se hotaraste camparea la hotel. Suntem uzi, corturi, izoprene, costumatii.

 

 

Dus cald, supa la plic, crenvursti, parizer, tuiculita, haine uscateeeee. Nu cred ca la 5 stele te poti simti cum ne-am simtit noi la Hotel Al Manzah.

 

[rul]

In ce localitate este acest "hotel al manzah "?

[Ramish]

In ce localitate este acest "hotel al manzah "?

 

E in Chefchaouen. Vine Costi mai acusi cu harta si traseul zilei

[rul]

Multumesc..acum strang cat mai multe informatii sa pun "cap la cap" un traseu!!!Sper ca nu supara pe nimeni ca pun aceste intrebari aici pe topic!!

[ERU]

Day 1 [2 Aprilie]

 

 

Asa deci ....eram dupa o noapte dormita mai mult sau mai putin.

 

Dupa ce reusim sa ne punem in miscare ne indreptam spre Tetouan, cat de repede putem. Pe drum incercam sa cumparam benzina dar la nici una din benzinarii nu se accepta plata cu plastic. Asta e suntem la tara, gasim in Tetouan de toate si benzinarie si perete pt plastic si cel mai important ceva de mancare. Pe drum destul de aproape Africana lui Sebi ramane fara benzina dar generos SuperTenere-ul regurgiteaza vre-o 2 litri intr-un pet si plecam mami departe. Ajungem in oras si prima grija este benzina, al doilea lucru pe ordinea de zi bancomat. Cu astea 2 rezolvate ne apucam sa ne cautam o crasma.

Si dupa ce ne invartim de 3 ~4 ori prin tot orasul gasim pana la urma un loc unde mancam pe saturate.

Dupa masa ne aburcam cu greu pe mobre si oarecum impotriva vointei noastre. A plouat de dimineata cu intermitente, acum e intermitenta insa cu siguranta o sa mai ploua. Dar cautam sa profitam de acalmia de moment si lovim asfaltul. Planurile noastre pe ziua in curs erau sa ajungem in Fes si asta si cu vre-o 2 "scurtaturi" pe offroad, insa in conditiile actuale pe langa ca ar fi cam hard nu ne arde deloc, asa ca stam linistiti pe asfaltul care ne poarta intâi catre Azla apoi pe malul Mediteranei o bucata inainte de a se afunda intre munti.

Oprim sa ne desfatam un pic cu imaginea mediteranei pe care nu o vam mai vedea pana la sfarsitul turei ocazie buna pt mine sa trag cateva portrete.

 

 

Apoi intram in munti, unde ne ploua in continuare, tot intermitent. Unde mama naibii e caldura aia sufocanta? Unde e desertul?

 

Ne mai oprim intr-o pauza de ploaie si peisajul din jur este verde, prea verde :

 

 

Iar ma intreb unde este ariditatea aia despre care vorbeste toata lumea, nu mai vreau ploaie vreau desert.

 

Incepe sa ploua si noi ne punem iar in miscare si cum ne ploua asa incepe sa scada si temperatura. Cam cand era ploaia mai in toi si termometrul la 10 grade ajungem in Chefchaouen, unde Alecul se decide sa ne dea o pauza binemeritata dea altfel intr-o crasma pe m arginea drumului unde un al 12 simt al lui a detectat niste ceai cald. Stam la un ceai/cafea/suc si au si WIFI. REusesc sa sun acasa [traiasca Viberul] si cam cand incepusem sa ma foiesc a plecare cineva nu mai stiu cine [dar il supectez pe Alecu in marinimia lui] vine cu propunerea de a dormi la hotelul atasat crasmei. Ca prin farmec se rezolva tot. Cazare pt echivalentul sumei de 20 de ron. Evident ca dupa ce dai banii lucrurile nu mai stau asa de roz, si cand spun asta nu ma refer la hotel, nu sunt prea pretentios insa de unde parcarea mobrelor era inclusa in pret acum ni se cer 5 euro pe mobra. Pana la urma dam 5 euro pt toate si ramânem la hotel. Sincer cat nu-mi plac mie hotelurile parca nu prea aveam chef sa intind cortul care era strâns ud.

 

Asa se incheie prima zi plina de Africa.

 

Si traseul:

 

 

 

[CipriAT]

Super!

[bob66]

Frumos

 

Cat a fost cel mai cald? si cel mai frig?

 

Bob

[ERU]

Frumos

 

Cat a fost cel mai cald? si cel mai frig?

 

Bob

 

 

Cel mai cald 42 grade iar cel mai frig -3, insa nu am ajuns cu povestea acolo inca.

» Post actualizat in 11 Jul 2014 15:28

Dupa ce am raspuns mi-am dat seama ca astea nu sunt maximele respectiv minimele absolute ci ceea ce am vazut eu pe dispaly-ul mobrei.

Stiu asta, pt ca cel putin in materie de minusuri, intr-o noapte am avut sub -5 estimez un -8 intrucât apa din sticle era inghetata integral.

[Ramish]

Deschidem ochii si ne ciulim urechile, inca se aude ploaia sau e doar apa ce se scurge prin burlane?

Pe la 8-9am decidem ca nu putem sa ne petrecem ziua in varful patului si ploaia parca sta.

 

 

Nici nu iesim bine din Chefchaouen si ne ajunge de undeva din urma. Parca avem mai mult curaj sa o infruntam dupa o noapte uscata si calduta.

Cu o zi inainte ne propusesem 350km pana la Fes, aveam vreo 150 facuti si inca 200 de parcurs. E un fel de intrecere intre noi si ploaie. Nu scapam, dar intre reprize se mai zvanta hainele pe noi. Asta pana la un punct.

 

 

La amiaza se ingroasa gluma, suntem uzi bine de tot. Eu am fost foarte viteaza si mi-am lasat salopeta de ploaie acasa, aveam doar pelerina. La fel si Alecu, doar ca el e mega rezistent la intemperii, ceea ce ma face si pe mine mai viteaza, dar tot cu pantalonii uzi leoarca. Nu pot sa ma plang, bocancii imi sunt uscati la interior, iar sa fii uscat la picioare e un lux. Manusi imbibate de apa, temperaturi sub 19 grade, prin urmare congelasem la maini.

 

Inaintam asa 100km la finalul carora dam de un oras mai acatari unde tragem la o crasma pentru incalzirea extremitatilor si umplerea burtilor. Crasma era un fel de restaurant, cam cel mai din zona. Intram, ne scuturam de apa si continuam sa tremuram de frig pentru o vreme, cel putin eu.

 

 

Comandatul mancarii e un haos complet, si asa avea sa fie de acum inainte. O rupem in franceza si engleza, fiecare cu alte obiceiuri culinare, incercam sa ne dam seama cu ce ne vom alege in farfurii. Ies castigatori cei care au optat pentru clasica kefta. Printre altele, intotdeauna suntem tare infometati si dureaza prea mult.

 

In asteptarea mancarii Gabi de la Cluj (capusang) incearca sa-si usuce actele si banii ce ii plutesc de ceva vreme in buzunare.

 

 

Alecu fotografiaza delicatesele.

 

 

Omlette au fromage, oua ochiuri cu La Vache Qui Rit un cubulet.

 

Pauza de incalzire/mancare se transforma in vreo 2 ore jumatate. Pe parcursul calatoriei ne dam seama ca asta nu o se schimbe niciodata

100km pana la Fes si poate acolo dam de vreme buna.

 

De cate ori vad un petec albastru pe cer Alecu o ia in directia opusa. Imi vine sa-l intreb din cand in cand daca sigur e asta directia de inaintare. Nu se poate ajunge in Fes pe sub un cer albastru? Ma incurajaza ca dincolo de Fes e vremea mai buna. Nu stiu de unde stie el, dar il cred. Cand te ploua o zi intreaga nu te mai bucuri la fel de locurile prin care treci, in schimb, te faci mic mic de tot si speri ca asa mai ramane un locusor uscat pe undeva.

 

Intram intr-o ceata groasa si ploua mocaneste. Suntem depasiti si depasim niste batranei francezi cu o rulota. Marocul e plin de turisti rulotisti si pensionari. Ceea ce nu e rau deloc pentur marocani si de asemenea pentru pensionari.

 

Nu se mai vede nimic o vreme pana ce.. in dreapta mea, jos e Fes-ul si deasupra lui, spre Sud, marea de nori are o margine. Inca sunt neincrezatoare.

 

 

Coboram cu avant ultimii 20 de kilometrii si suntem la marginea orasului vechi, Medina. E ora 5pm.

Privelistea ce ni sea arata din directia asta nu e tocmai una prietenoasa. Cam un rau de gunoi se revarsa din orasul vechi cocotat pe culme, cladirile par intr-o stare deplorabila. Toata imaginea asta pe mine ma face sa vreau sa fug cat mai departe de civilizatie.

 

Un tanar scuterist ne taie calea la infinit si aproape ne urcam pe el si el pe noi de cateva ori. Vrea sa ne ofere seriviciile sale de ghid. Ii explicam ca nu e nevoie, avem propriul nostru ghid, dar degeaba, nu vrea sa renunte.

 

Ne indreptam sprea partea mai noua si periferica a orasului unde stim ca vom gasi un camping. Ploaia se opreste momentan, dar e inca frig sau suntem noi infrigurati. La camping cam balteste apa. Sunt multe rulote, dar nici un cort. Parca nu prea ne vine sa ne punem cortul in balta, in plus avem iar hainele ude.

Dupa vreo 10 minute de discutii ne ajunge din urma scuteristul, care se ofera sa ne gaseasca cazare la un pret accesibil. Ralu ii explica ca “We don’t have any money” si negociaza pretul cazarii. Asa ajungem sa ne stabilim in Medina, pentru 100Dirhami/persoana si rezolvam acoperis pentru motoare la un pret de 40-60Dirhami. Daca bine imi amintesc. Iesim la pret de camping.

 

 

Conditiile de cazare sunt putin sub cele de la Hotel Al Manzah, dar avem 4-5 camere si o sufragerie semideschisa spre cer. Iarna cred ca e nevoie de foc deschis in sufrageria asta. Si fara dus ca e scump si tocmai ce am facut unu in seara precedenta.

 

 

Ne minunam la decoratiuni.

 

 

Vrem sa vizitam Medina(orasul vechi) ca de asta ne-am abatut prin Fes in drumul nostru.

Facem un schimb de palinca si impresii cu gazda noastra care ne recomanda si un ghid ce vorbeste foarte bine engleza/franceza. Acceptam pentru ca e tot mai tarziu si foarte usor sa te pierzi prin Medina, in plus poate un ghid ne poate vorbi despre lucrurile ce le vedem.

Platim baiatul ce ne-a gasit cazarea si soseste ghidul.

 

 

Dansul e ghidul. Ne ia cam 15 minute sa incepem sa intelegem ce vorbeste. E super simpatic si se maimutareste spre amuzamentul nostru si.. cam atat.

Pornim grupati si in pas vioi, dar curand ramanem in urma unii de altii. Ghidul incearca sa mentina grupul, dar spre exasperarea sa nu ascultam deloc. Incercam sa fim atenti la ceea ce ne povesteste, dar nu prea intelegem ce zice.

 

 

Medina e interesanta. Nici nu stiu cum sa o descriu. Multe alei inguste pietruite ce dau in alte alei inguste, marginite de constructii inalte, si usi dupa usi, dupa usi. Seara cand se inchid toate buticurile de o parte si de alta a aleilor sunt doar usi de lemn zavorate, in timpul functionarii lor in spatele fiecarei usi e de fapt o tejghea. Tejgheaua asta e si calea de acces a comerciantului in magazin. In spatele tejghelelor e o cu totul alta lume atat de bogata vizual si olfactiv. De la mirodenii, condimente de tot felu, foietaje scufundate in miere, legume si fructe coapte, de sezon la mirosul macelariilor, unde animalele pot fi chiar adapostite si taiate proaspat. Aici vezi o prajitura, dincolo atarna un cap de oaie, in cel mai bun caz. Pe urma avem atelierele. De la tamplarie, croitorie, cizmarie, fierarie, tesatorie si pielarie la agentii imobiliare, toate sunt incaperi micute la demisol. Incercam sa ne inghesuim capetele pe usi sa vedem si noi ce-o fi. Pe stradutele astea marfa se transporta doar cu magari sau in carucioare. Si unele si altele dau peste noi de cateva ori.

 

 

Vizitam o vopsitorie de piei, faimoase de altfel. Aici pieile curatate sunt inmuiate in excremente de pui, bogate in amoniac (de unde si mirosul in zona), iar apoi scufundate in vopsele vegetale multicolore. Vase de piatra asezate sub forma de fagure si piei atarnate la uscat.

 

 

Oprim la o drogherie/parfumerie de unde lumea pleaca incarcata de musk si alte uleiuri esentiale, si unde baietii incearca sa-si stimuleze cresterea parului cu diverse tratamente homeopate. Fara rezultat

 

 

Si la un magazin de tesaturi.

 

 

Cautam ceva de mancare si suntem atat de absorbiti de arome pe drumul de intoarcere, si atat de pierduti pe stradute ca ratam in nehotararea noastra majoritatea buticurilor cu mancare. Seara se incheie intr-o dugheana aglomerata unde cumparam toate placintele si prajiturile ce mai ramasesera. Facem schimb de-o muscatura din fiecare si suntem multumiti.

 

 

Mohamed mai bea o gura de tuica cu noi la hotel si se declara multumit.

Se pregateste traseul pentru a doua zi, se pun ziare-n cizme si se storc sosete. Ne bucuram pe cat posibil de pat incercand sa nu atingem nimic altceva decat sacii de dormit.

 

[capusang]

Mama deci tabloul ala pfffff nr 1. ))),......super misto ...sa inteleg ca motoretele au mers blanaaa.... ))

 

 

roata de 21, cauciucuri on-road. oare ce motor au fetele si care ii pasager?

[ERU]

Day 2 [3 Aprilie]

 

Conform prognozei azi ar trebui sa fie soare ........ nu este, si asta nu ar fi nimic dar ploua, din nou. Cum optiunea stam in pat sa treaca ploaia nu prea exista, ne echipam in scârba si plecam spre Fes.

Nici nu iesisem bine din oras si vad in oglinda o mobra in spate, ba nu chiar 2. De obicei merg in fata grupului avand GPS il mai ajut pe Alecu la navigatie, dar acum nu mai stiu din ce motiv eram chiar ultimul. Prima mobra din spatele meu este un 9X0 dar ce naiba e cealalta? Dupa ceva vreme de chiorât in oglinda imi dau seama brusc. E 1190 si e chiar R. Ma gandesc ca la prima oprire o sa se opreasca si ei si o sa ma uit mai in detaliu la ea, insa nu se intampla asa pt ca ei trag pe dreapta la o benzinarie.

Continuam asadar prin ploi intermitente si drumurile incep sa se inrautateasca, asta neinsemnand ca pana acum au fost foarte bune, insa apar portiuni de multi km fara urma de asfalt. Si exact pe o astfel de portiune intru mai in viteza, in anturaj cu Alecu si constat brusc ca e pietris afanat pe drum, noroc cu amortizorul de ghidon. ne mai alergam un pic prin ploaie si in cele din urma oprim la crasma selecta de care pomenea si Ramish care e la o intersectie de drumuri intr-o localitate minuscula numita Ain Dorij, care incepe cu asfalt proaspat dar asa de brusc cum a inceput si dispare si anume la iesirea din localitate.

Dupa binevenita umplere a burtiilor, incepem sa urcam pe niste drumuri virajate si vag asfaltate. Problema nu ar fi ca urcam, ci ca scade temperatura, care scade si iar scade pana ajunge la un minim de 6 grade frumoase combinate cu picioare ude si maini la fel, ah iubesc desertul marocan, mai am un pic de noroc cu manerul incalzit.

Nu sunt ele inalte dealurile astea, dar cu siguranta ca le-am simtit. Si uite asa, ajungem la un moment dat sa avem o minunata panorama a Fes-ului, iar la intrarea in oras dam de agasantul scuterist antementioant care pana la urma s-a dovedit a fi destul de util, intrucat corturile noastre sunt tot ude si afara tot ploua. Astfel incat iar am optat pt un "hotel" in loc de camping insa nu ne-a parut rau, mai ales avand in vedere ca "hotelul" era situat chiar in medina.

Ne cazam si pe noi si mai important mobrele si decidem ulterior sa fim turisti pana la capat si sa platim un ghid sa ne duca prin medina. S-a dovedit ulterior ca a fost si asta o decizie foarte inspirata.

 

» Post actualizat in 14 Jul 2014 11:58

Asa ca pe finalul de zi vizitam tabacariile deja celebre unde din pacate nu a mai fost suficienta lumina pt niste poze bune calitativ asa ca am pozat un tablou care le reproduce:

 

 

Stradutele mici si intortocheate sunt fascinante mai ales ca am apropae un fetis pt usi, ferestre si porti vechi :

 

 

 

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:33

Dar desi medina are un aer incarcat de istorie si de mirosuri interesante din loc in loc apar si semne ale zilelor noastre:

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:41

Ideea unui ghid a fost buna mai ales pt faptul ca singuri nu am fi gasit celebrele tabacarii, ghidul insa avea un "business agreement" cu un magazin de marochinarie de pe terasa caruia se puteau vedea celebrele bazine de prelucrare a pieilor, astfel treceai prin magazin si la urcare si la coborare ba chiar ti se facea o prezentare a produselor. Insa acesta nu era singurul magazin cu care exista intelegerea astfel incat am mai ajuns intr-un magazin de tesaturi si unul de "arborism".

Daca atat magazinul de marochinarie si cel de produse din plante erau veritabile cel de tesaturi mi-a lasat impresia de distributie marfa China desi altfel era frumos aranjat si decorat, iar povestea lor la fel de bine pusa la punct. Pentru mine insa surpriza a fost combinatia aia intre famacie cosmetica si diverse altele numita de ei arborism de unde am si plecat cu diverse chestii printre care si vestitul ulei de Argan in varinata lui alimentara , chestie care la intoarcerea in tara avea sa starneasca nervozitatea "jumatatii melele mai bune".

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:48

Dupa ce am terminat cu plimbarea pe strazile largi pline de camioane de aprovizionare : tot ghidul ne-a dus la o bodega relativ aproape de hotel unde sa mancam ceva. Noi am dorit in mod explicit o crasma unde mananca localnicii; care nu numai ca mancau beau un ceai si se uitau la TV dar si fumau chestii destul de relaxati si de la vedere.

Deliciul serii l-a constituit insa ghidul care intrebat fiind daca e ok cu banii [ne-a zis initial ca ii dam cat vrem bazandu-se pe dealul cu magazinele si pe faptul ca suntem Europeni] a dorit sa-i dam o bere. I-am explicat atunci ca suntem pe mobre si nu am avut unde cara lazi de bere insa o sa-i dam ceva mai bun/tare. Instantaneu i-au lucit ochii si spunea aproape mecanic " A little bit more please." More what ...pai tuica evident, desi i-am explicat ca ar trebui sa-i ajunga 2 saptamani si sa nu o bea brusc ca ajunge pe orbita. Si mai amuzant a fost ca in acel moment s-a sesizat si patronul hotelului, sau gazda care a vrut si el un pic sau "little bit more."

 

Mi-a stat pe limba sa-i intreb daca le da voie Allah dar m-am abtinut.

 

 

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:49

Asa s-a incheiat si ziua 2 si odata cau ziua asta pt mine au mai cazut niste mituri:

• Allah nu da voie

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:51

• Cauciucurile Mitas E09 sunt dubioase pe asfalt ud. Dupa 3 zile de mers pe ploaie aproape nonstop pot sa spun cu mana pe inima ca e un mit urban sau de forum.

Acum sa nu se inteleaga ca sunt super aderente, ca nici eu nu am incercat " sa pun genunchiul jos" mai ales in conditii de temperaturi scazute, dar s-au comportat absolut ok, adica nu mi-au dat nici un val de adrenalina.

» Post actualizat in 15 Jul 2014 17:32

[rul]

Si....mai departe ?

[Vizitator _Raul_]

Cauciucurile Mitas E09 sunt dubioase pe asfalt ud. Dupa 3 zile de mers pe ploaie aproape nonstop pot sa spun cu mana pe inima ca e un mit urban sau de forum.

 

Acum sa nu se inteleaga ca sunt super aderente, ca nici eu nu am incercat " sa pun genunchiul jos" mai ales in conditii de temperaturi scazute, dar s-au comportat absolut ok, adica nu mi-au dat nici un val de adrenalina.

Modelele vechi chiar erau dubioase pe asfalt ud.

[Ramish]

In dimineata asta suntem tare entuziasmati. E soare, e caldut, suntem uscati. Azi lasam in urma Fes-ul si ne continuam drumul catre sud.

 

 

La revedere! Pe cat de mult imi doream de acasa sa vad toate locurile astea turistice, pe atat de mult imi doresc acum sa ma indepartez de ele si sa ne pierdem in pustietate.

Pe la amiaza oprim intr-un sat pentru cumparaturi. Primele legume de Maroc, si fructe si parizer O multime de tineri se ingramadesc in jurul nostru. Alecu pleca la piata si imi lasa in grija paza si protectia mobrei. Ma intorc cu spatele pentru cateva secunde si ma trezesc cu un gagiu aruncandu-se in sa, respir usurata ca vad motorul inca pe cric si ma alatur distractiei si sesiunii de fotografii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Peisajul pare in schimbare, ne indreptam spre Atlasul mijlociu si in curand urcam pasul Tizi n’Tiskine unde e atat de frumos ca hotaram sa poposim pentru degustarea celor cumparate. Atractia aici a fost atat muntele cat si parizerul rosu-ticlam, mancabil, cu gust de pate vegetal. Nu as putea sa spun ce contine. Sfecla? Am mancat ca apucatii si ne-am bucurat.

 

 

 

Trecem padurea de cedrii de la Tafferte si ne indreptam spre pasul Tizi-bou-Zabel. E inca zapada. Suntem mai mult cu gura cascata.

 

 

La o rascruce de drumuri dam nas in nas cu un om de zapada, cu Sambor aka Sambor1965 aka Krzysztof Samborski si vreo 7-8 motoare. Baietii schimba impresii, noi facem fotografii. Despre intalnirea asta de gradul III Eru poate povesti mai multe, el e mare fan. Acum ca stiu cine e si cu ce se ocupa domnul Sambor pot sa ma declar si eu fan, dar tot il las pe el.

 

 

Urcarea pe drumul asta e super frumoasa.

 

 

 

 

Sus ne mai oprim o data pentru o gura de aer rece si o privire peste orizonturi.

 

 

 

 

Pe coborare suntem multi multi si mie imi place. Ma caznesc sa dau niste fotografii in sapte fara sa deranjez. Imi iese si nu prea.

 

 

Dincolo de pasul asta, in doar cativa kilometrii imprejurimile arata tot mai aride, roca tot mai erodata si vegetatia incepe se dispara treptat, pana ce nu mai e.

 

 

 

 

 

Doar tufe de iarba inaltuta, sursa de hrana pentru multe turme de oi, si piatra de diferite dimensiuni, nepotrivite pentru asternerea cortului.

Intr-un final dam de niste delusoare, acoperite de musuroaie de iarba, in marea asta de piatra galbui-roscata. Nu e departe de sosea, dar nici nu pare foarte circulata soseaua, doar capre si oi mai trec transversal.

 

 

In varful dealului un tanar ciobanas ne observa, lasa caprele si o rupe la fuga in intampinarea noastra. Vine in alergare si ne saluta printr-o sincera strangere de mana pe fiecare in parte. Pare tare bucuros sa ne vada, sa ne observe. Comunicam prin semne.La lasarea serii dispare asa cum a aparut.

 

 

Gabi organizeaza un foc de tabara ad-hoc. Tufa ierbivora aproape inghite ciorapii crocanti de ploaie si de cizme ai lui Alecu. Ii salvam in ultima clipa.

 

Prima noapte calda, fara ploaie, dincolo de munti si inspre desert, la cort. Eu nu prea reusesc sa dorm.

[ERU]

Day 3 [4 aprilie]

 

Ne trezim si pentru prima data de cand am calcat pe sol african e soare. Si ce soare, dar cat l-am asteptat.

Asadar astazi urmeaaz sa lasam in urma Fes-ul si in mare sa ne indreptam spre Merzouga. Nu vom ajunge astazi dar oricum avem de trecut Atlasul de mijloc.

Prima escala este in Ahermoumou de unde ne aprovizionam cu mancare. Am decis sa mancam dupa ce luam un pic de altitudine, adr cu toate astea oprirea in micul orasel ne releva alte diferente culturale:

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:18

Lasam in urma mica asezare si incepem sa urcam. Destul de repede apare primul obstacol, sau asa am crezut initial, pare un vad dar cumva realizez ca e un vad amenajat. Aveam sa-mi dau seama in zilele urmataore ca asa se fac trecerile de apa in Maroc. Nu se chinuie sa faca poduri pt ca cele mai multe cursuri de apa sunt temporare in schimb betoneaza albia la intersectia cu drumul ca sa nu sape apa.

Dar asta nu a fost singura revelatie cu ocazia trecerii apei. Tota atunci mi-am dat seama ca bocancii mei sunt praf, nu numai ca iau apa ca un burete dar talpile stau sa le cada. Cand am plecat de acasa aratau ok. Chiar nu imi dau seama cum de au ajuns in halul asta atat de repede. Evident ca nu am cu ce sa-i inlocuiesc, cealalta pereche de incaltari pe care o am la mine sunt niste sandale.

Si uitea sa cum ma gandeam eu la bocanci si sandale trece pe lânga noi evident in contrasens un plug. Pana sa ma dezmeticesc si in momentele in care ma intrebam daca am vazut bine, dintr-o curba mai apare un plug. WTF ?!?!?!?

Nici nu apuc sa imi impartasec mirarea si incepem sa zarim crestele albe:

 

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:24

In scurta vreme ne oprim pt masa

 

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:24

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:29

Iar eu constat ca nu sunt singurul ganditor. Plugurile alea .... nici nu ma asteptam ca in Maroc sa existe asa ceva, dar ploaia aia care pe la 700m avea 6 grade probabil ca la peste 2000 a devenit solida. O sa ne descurcam sunt sigur.

In timpul mesei vb cu Alecul pe tema zapezii. [o sa fiu un pic spoiler] Ne propusesem sa urcam si pe un vf 4k+ Alecul sustinea ca nu o sa fie zapada, intre timp ne reconfiguram ideile si deja ma bucur cami-am luat parazapezile. Nu stiu ce o sa ma fac de bocanci ca astia au zilele numarate si firar sa fie exact pt vf ala am lasat cizmele moto acasa.

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:44

Dupa masa continuam sa urcam si peisajul devinde tot mai interesant. De fapt nu peisajul ci culorile. Ne apropiem tot mai mult de zona alba care contrasteaza foarte interesant cu pamantul rosu:

 

Tot urcand ajungem la o bifurcatie, noi urmand sa o luam in sus sau la dreapta. Opriti in intersectie sunt 2 motociclisti, oprim si noi sa-i salutam. Momentan sunt doar cu Luci si Patry, ceuilati s-au oprit la poze probabil. Cum facem cunostiinta cu ei ma bufneste brusc invidia. Unul din ei e calare pe un Xchalenge si are bagaje mult mai mici ca ale mele.

Baietii sunt din Polonia, si cum stam noi asa la o vorba odata cu restul grupului apare si grupul lor, toti calare pe DRZ-uri mai putin asta cu X-Chalenge-ul si vad ca au si o duba 4x4. Aha deci de-aia au bagaje la misto, m-am mai linistit, dar ceva de la duba imi atrage atentia. AdvFactory ...hmmm parca suna cunoscut :

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:45

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:48

In timp ce o iau in sus imi aduc aminte. E Sambor, chiar el insusi ca sa zic asa. Omul e o legenda vie si nu nu mai ca e viu dar ii mai si plimba pe altii, daca ma mai intalnesc si cu MetalJockey pot sa mor linistit.

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:54

Sus in pas facem cunostiinta si vorbim un pic despre planurile noastre.

 

 

Sambor ne mai da niste sfaturi apoi dupa o pauza destul de lunga mai ales pt mine care am picioarele fleasca si inghetate deja o luam la vale. Sunt destul de nerabdator sa cobor spre caldura si uscaciunea desertului si parca baietii lui Sambor imi stau in drum. II depasim curand si ne continuam drumul.

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:54

Sus in pas facem cunostiinta si vorbim un pic despre planurile noastre.

 

 

Sambor ne mai da niste sfaturi apoi dupa o pauza destul de lunga mai ales pt mine care am picioarele fleasca si inghetate deja o luam la vale. Sunt destul de nerabdator sa cobor spre caldura si uscaciunea desertului si parca baietii lui Sambor imi stau in drum. II depasim curand si ne continuam drumul.

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:57

Nici nu stim cand am coborat pasul si cand au disparut zapezile si plantele care erau din abundenta pe cealalta fata a versantului. Ne oprim la cateva minute dupa ce ajungem la asfalt :

 

 

Planul pe astazi este sa ajungem la Missour de unde trebuie sa ne reaprovizionam cu benzina si mancare pentru seara.

» Post actualizat in 17 Jul 2014 17:08

In oras pe cand stateam probabil la unicul semafor din oras ca sa intram pe strada principala vedem o turma de unicorni. In fine nu erau toti unicorni dar totusi o gasca de 3 HP2-uri un 950SE si un R90 si un 990 nu poate trece neobservata. Din pacate nu apucam sa intram in vorba cu ei si cu motoarele lor bestiale pt ca pana sa avem noi verde ei deja se pierdusera in asfintit, insa dupa reaprovizionare ne mai intalnim cu o gasca de baieti calare pe AT-uri 800-uri si un 690.

Parasaim orasul si deja suntem cu ochii dupa un loc de campare. Din pacate se pare ca tot ce e verde e cultivat. Si uite asa tot cautand un loc de cort mai mergem aprox 60 km pana ne hotaram sa stam chiar pe marginea drumului. Si in timp ce ne destrabalam cu mobrele prin niste nisim si pietre Sebi care era nemultumit se intoarce si ne zice ca gasit loc bestial de campare pe un drum secundar la dreapta. Super tare ne luam dupa el si in scurta vreme campam printre niste boscheti, in fapt niste smocuri de iarba pe steroizi.

Aici ne intalnim cu un pui de pastor de capre care din motive numai de el stiute e megafericit. Am vrea sa-i dam ceva dar nu prea stim ce, dar intr-un final imi vine ideea sa-i dam ceva dulce primt de la Sambor la olalta cu o sticla de sampanie parca.

Cu tabara pusa ne apucam sa ne facem de mancare si eu deja ma gandesc cum sa-mi carpesc bocancii ca sa nu raman descult ceea ce era deja sa mi se intample. Maine dimineata os a incerc cu niste epoxy.

 

Editat Iulie 17, 2014 de ERU

[rul]

Cu scuzele de rigoare!!!..ai uitat sa postezi traseul!!

[ERU]

Scuzele vin din partea mea.

[rul]

OK...mare domn!!