vreo 18.000 km prin America de Nord

[Titishor]

HA! Eram sigur )))))

Prea din topor se terminase tura

Sanatate paianjenului ca ti-a sustinut continuarea tripului !

[Adixgl]

hahaha....auch....hahaha, sper ca paianjenul a scapat nu de alta dar mai mare tupeu nici ca am vazut pana acum, ma refer la paianjen.

Oricum multumim paianjenului pentru sustinerea povestirii.

[Akbert]

era clar ca mai urmeaza ceva, ca nu ieseau cei 18k kilometrii

 

foarte tare povestea ta!!! ne-a tinut pe jar pana a venit caldura

[Titishor]

nu ieseau cei 18k kilometrii

si mie imi dadea cu virgula numarul de km

[TETEA.]

Suuper! Incerc sa mi te imaginez cu gemenii si cu catelul. Se putea face un film numai cu zilele alea... )

[Mario MT 03]

Te-am urmarit si eu pana acum, faina calatorie. Astept continuarea, baga mare .

[rhadu87]

Extraordinar de misto locurile in care ai ajuns. Dar in acelasi timp nu imi pot imagina ce te-a posedat sa pleci sa te plimbi tocmai toamna in canada si alaska. Adica avand-o pe sora ta acolo te-ai fi putut duce in oricare alta perioada anului, cum ar fi fost mijlocul verii in care te-ai fi putut bucura la maxim de absolut tot ce ai vazut acolo, si mai ales de banii pe care i-ai cheltuit, ca nu-ti poti permite asa ceva anual(sau ma rog..nu stiu situatia ta, dar cred ca am bagat in aceasi oala majoritatea populatiei din romania) Sunt motociclist de vreo 12 ani, dar nu inteleg cum te poti bucura de o plimbare cu motocicleta la mai putin de 10 grade (sa nu zic de temperaturile negative la care ai facut referire dealungul povestirii, zapada si gheata).Sincer daca as fi fost fortat sa parcurg traseul in conditiile alea cred ca ar fi fost mai mult o lupta pt supravietuire decat o plimbare (pt mine).

[Titishor]

Daca citesti si povestirea turei de aici, vei gasi si explicatia la ce ai intrebat

[George M.]

nu inteleg cum te poti bucura de o plimbare cu motocicleta la mai putin de 10 grade

 

Am primit si eu "intrebarea" asta si n-am stiut raspunde, dar nici nu m-am chinuit sa gasesc o explicatie. E placut si atat. Depinde si de stilul de motociclism pe care il practici, In acelasi timp, si organismul poate sa-ti fie mai puternic ori mai sensibil.

Daca ar fi sa caut o paralela, as zice ca iti place sa mergi cu motocicleta, desi e frig, asa cum si nevasta ti-o iubesti, desi e la menstruatie. Pentru ca acestea sunt evenimente care se intampla ocazional.

Si de multe ori am trait satisfactii atat de mari pe motocicleta la temperaturi scazute, incat un frig la picioare si la degete mi se pare un pret infim de mic platit pentru ceea ce am primit.

 

Petrica, esti primul roman pe care il stiu care a trait visul american.

[pasquinel]

Acu', ca mi s-a intors de la crasma persoana pe care o platesc sa scrie in locul meu, ma gandesc ca n-ar strica sa mai arunci si tu cu aventuri pe-aicea, Chif, ca ai avea ce povesti... cacalau, Maria-Ta, si in plus ai si tu darul povestitului.

 

Am trecut la vreo 200 m pe langa casa lui Andrei spre Apache Junction. Locul asta este acel loc pe care il vezi in multe filme americane, inclusiv barul, stancile...te simti ca pe platourile de filmare de la Hollywood...dar de fapt cred ca toata America a fost ca pe platourile de filmare.

Bai, Petrica, tocmai mi-ai confirmat un vis: americanii sunt foarte pragmatici, nu prea au imaginatie, ashea ca au trebuit sa-si imagineze cum va arata Hollywood-ul si au creat... America.

Tocmai acest aspect este cel care ma atrage spre America: senzatia de platou de filmare, ideea de indieni, de cow-boy, de spatii nesfarsite. Voi ajunge acolo, chiar de-ar fi sa trec inot bazinul de la Gura Humorului si raul Suceava la un loc! Chiar de-ar trebui sa invat injuratura aia... cum ii zice... ah, gata,stiu: alahu acbar! (asta chiar e gluma, sincer, chiar nu am nimic cu alahu', suntem prieteni, ne mai citim din cand in cand... ma rog, macar eu il mai citesc...), chiar de-ar trebui sa invat limba romana si engleza la un loc, chiar de-ar trebui sa seman cu Clint Eastwood cand erea constipat... adica incruntat, desigur, chiar daca ar trebui sa pilotez Titanicu' pana acolo, chiar daca Titanicu' meu ar fi marca Pegas cu elice, chiar daca ar trebui sa-mi las perciuni si sa devin zgarcit. Voi ajunge, in viata asta sau in urmatoarea (gladiatoru'). But not yet... not yet. Nenorocitii inca nu mi-au dat viza, desi le-am aratat VISA! (joc de cuvinte, that is).

No, super-faina povestea, ai un talent sa bagi omu' in peisaj, ceva de speriat! Astept continuarea cu bale si muci.

[blonduzx7r]

Extraordinar de misto locurile in care ai ajuns. Dar in acelasi timp nu imi pot imagina ce te-a posedat sa pleci sa te plimbi tocmai toamna in canada si alaska. Adica avand-o pe sora ta acolo te-ai fi putut duce in oricare alta perioada anului, cum ar fi fost mijlocul verii in care te-ai fi putut bucura la maxim de absolut tot ce ai vazut acolo, si mai ales de banii pe care i-ai cheltuit, ca nu-ti poti permite asa ceva anual(sau ma rog..nu stiu situatia ta, dar cred ca am bagat in aceasi oala majoritatea populatiei din romania) Sunt motociclist de vreo 12 ani, dar nu inteleg cum te poti bucura de o plimbare cu motocicleta la mai putin de 10 grade (sa nu zic de temperaturile negative la care ai facut referire dealungul povestirii, zapada si gheata).Sincer daca as fi fost fortat sa parcurg traseul in conditiile alea cred ca ar fi fost mai mult o lupta pt supravietuire decat o plimbare (pt mine).

pai nu e ca si cum as cauta sa ma plimb cand e frig, dar cand calatoresti multe mii de km pe directia nord-sud nu ai cum sa nu dai si zone cu frig, zapada etc. Iar daca calatoreti cu lunile nu ai cum sa prevezi vremea asa cum ai putea sa o prevezi pentru o excursie de 5 zile...ideea e sa fii cat de cat pregatit. Una peste alta pentru ce e renumita Alaska?..pentru frig, pustietati, salbaticie si frumusetea peisajelor...asta trebuie sa simti si sa vezi acolo. Nici acuma nu a fost mare vitejie sa merg iar a merge vara in Alaska este ca si cum te-ai duce in Alpi vara, este plin de benzinarii, campinguri deschise, localuri cu mancare, plin de motociclisti, biciclisti, caravanisti, masinisti si nu iti trebuie nici un echipament special, doar motocicleta, un top case cu chiloti si foarte important un card cu bani.

» Post actualizat in 25 Mar 2016 08:56

Am primit si eu "intrebarea" asta si n-am stiut raspunde, dar nici nu m-am chinuit sa gasesc o explicatie. E placut si atat. Depinde si de stilul de motociclism pe care il practici, In acelasi timp, si organismul poate sa-ti fie mai puternic ori mai sensibil.

Daca ar fi sa caut o paralela, as zice ca iti place sa mergi cu motocicleta, desi e frig, asa cum si nevasta ti-o iubesti, desi e la menstruatie. Pentru ca acestea sunt evenimente care se intampla ocazional.

Si de multe ori am trait satisfactii atat de mari pe motocicleta la temperaturi scazute, incat un frig la picioare si la degete mi se pare un pret infim de mic platit pentru ceea ce am primit.

 

Petrica, esti primul roman pe care il stiu care a trait visul american.

 

Am primit si eu "intrebarea" asta si n-am stiut raspunde, dar nici nu m-am chinuit sa gasesc o explicatie. E placut si atat. Depinde si de stilul de motociclism pe care il practici, In acelasi timp, si organismul poate sa-ti fie mai puternic ori mai sensibil.

Daca ar fi sa caut o paralela, as zice ca iti place sa mergi cu motocicleta, desi e frig, asa cum si nevasta ti-o iubesti, desi e la menstruatie. Pentru ca acestea sunt evenimente care se intampla ocazional.

Si de multe ori am trait satisfactii atat de mari pe motocicleta la temperaturi scazute, incat un frig la picioare si la degete mi se pare un pret infim de mic platit pentru ceea ce am primit.

 

Petrica, esti primul roman pe care il stiu care a trait visul american.

exact....prinzi si zile cand iti e frig pe motor , placut sau neplacut fiecare stabileste pentru el asta.

Asta cu visul american e comica pentru ca am tot intrebat pe acolo care e treaba cu visul american si ce inseamna pentru ei si am aflat ca American Dream sa transformat in Living the Dream. Conceptul nu se refera la a calatori prin America ci la a face ce vrei ca sa fii fericit: unul traieste visul daca are o casa, masina si servici, altul traieste visul daca locuieste in buricul New Yorkului sau altul sa calatoreasca de nebun asa ca eu pot sa ii zic Living the Romanian biker dream in USA

» Post actualizat in 25 Mar 2016 10:28

Multumesc baieti,

 

dupa ce am pus cortul am facut o baie scurta in lac deoarece toata ziua fusese foarte cald si transpirasem bine, am mancat si cred ca pe la ora 9 deja ma bagam la somn. Nu am reusit sa dorm decat cateva ore pentru ca pe la 12 ma trezeste un zgomot de masina. 2 cupluri cu cu un pick up care tracta o barca s-au gandit sa vina langa mine. De la 12 si pana la 4 dimineata am auzit incontinuu : Fucking weed, Good sheet, Good stuff...evident se refereu la iarba pe care o fumau si tot pana la 4 dimineata s-au chinuit sa puna cortul si sa dea jos barca in lac. Am iesit sa vorbesc putin cu ei dar erau deja prea fumati si beti si nu prea eram pe aceeasi lungime de unda. Pana la urma si dimineata a venit, mi-am strans lucrusoarele si la drum spre Parcul National Petrified Forest. Drumul a fost in continuare de piatra, gol inca vreo 80 de km dupa care de la barajul Roosevelt a devenit de asfalt. Incepea sa imi placa USA pentru ca vedeam pe harta foarte multe drumuri forestiere (de piatra) pe langa cele de asfalt...si normal ca am gasit alt drum de piatra care sa ma scoata la Petrified Forest. Cum mergeam eu si ma bucuram de caldura, drum forestier simt senzatia de cauciuc moale pe spate.... opresc si vad ca roata e destul de dezumflta, hmm. nu e bine. Am mai mers asa ceva timp pana am ajuns la o gospodarie izolate prin padurile alea, am oprit si am intrebat de un compresor, noroc ca aveau, am umflat roata si am continuat drumul. Nu dupa foarte multi km observ ca din nou e moale...dar ciudat e ca nu se dezumfla cu totul...ajungea pan ala un anumit punct dupa care nu se mai dezumfla. In primul satuc pe care l-am intalnit in drum am oprit la un magazin de piese auto si am cumparat un spray de facut pene, poate ca e doar un por si rezolv asa. Am pus o jumate de spray in camera si parea ca functioneaza....doar ca acuma alta era problema...daca mergeam nu se dezumfla roata, dar cum opream isi dadea drumul. Intr-un final am ajuns si in oraselul de unde se intra in Petrified Forest oras mic turistic, toata lumea vindea lemn pietrificat. Am mers din nou la un service si am umflat roata bine pe spate in speranta ca va tine si in drum spre intrarea in parc am vazut pe marginea drumului niste lemn pietrificat, am oprit si am luat si eu cateva bucati pentru ca arata interesant. La intrarea in parc observ ca roata tot se dezumfla daca stau pe loc....asa ca nu trebuia sa stau prea mult pe loc.

O paranteza: in America sunt foarte multe parcuri nationale amenajate foarte frumos si intrarea costa undeva in jur de 15-25 dolari de persoana...dar exista si niste abonamente anuale care sunt valabile si in Canada si in USA, care costa 90 de dolari si sunt foarte rentabile daca esti un plimbaret. La plecare Calin isi facuse un astfel de abonament, care de fapt arata ca un card cu o semnatura a cumparatorului pe el . La plecare l-am luat cu mine in ideea sa il folosesc.

La intrare in parc ma intreaba la bariera cum platesc, eu ii zic ca am abonament, il dau se uita putin la el si imi cere permisul de conducere sa il verifice....m-am facut toate culorile, am dat permisul pentru ca nu stiam ce vrea sa verifice oricum. Imi da permisul si abonamentul inapoi, la care eu il intreb ce anume a verificat iar el imi zice ca a vrut sa vada daca semnatura corespunde. Ma uit si eu pe abonament si pe permis.....care sunt sansele ca semnatura mea de pe permis sa fie aproape identica cu a lui Calin ? El e are la fel initialele numelor cu C si cu P ...si semnatura zici ca e indigo ) tare m-am amuzat in sinea mea de situatie. Ma mai intreba rangerul daca am pietre din afara parcului la mine la care eu ii zic ca nu ( aveam lemn pietrificat dar nu pietre) ...nu prea am inteles motivul intrebarii dar urma sa il inteleg la iesire.

Intr-un final am intrat in parcul lung de vreo 35 km , un drum de sfalt care trece prin cele mai frumoase locuri din parc, multi copaci pietrificati si treci si prin Painted Desert, dune de nisip solidificate si foarte frumos erodate si colorate de la mama natura. Nu prea puteam eu sa stau prea mult intr-un loc pentru ca roata se tot dezumfla si la un momet dat era deja foarte moale, am oprit un masina , avea un compresor mic, am umflat si tot asa pe graba spre iesire. La iesirea din parc obesrv o poarta de aia ca in aeroport prin care trebuia sa treci sa fii scanat sa nu fi luat lemn pietrificat din parc si acuma intelegeam si eu de ce am fost intrebat daca am pietre la mine.....deci eram infractor pentru ca nu as fi putut demonstra ca le am de dinafara pentru ca nu le declarasem...ce oare ma fac acuma ? Erau 2 masini la coada care trecea prin scaner, am observat un spatiu pe langa poarta, m-am bagat pe acolo cu un zambet pe buze si multumiri catre cel care scana, el rade la mine cu inteles ca e ok sa trec pe acolo si uite asa am scapat cu fata curata.

Urmatorul punct unde vroiam sa ajung astazi era Cannyon de Chelly National Monument la cateva sute de km mai in nord. Spre seara am ajuns in oraselul Chinle, locul de intrare in Parc, care de altfel este si rezervatie de indieni navajo. Afara se racise destul de bine si pe ultima parte a traseului si plouase putin deci nu imi era prea confortabil, unde mai pun ca eram tot cu distractia cu pana, oprit umflat si mers mai departe. Am oprit la un supermarket sa cumpar niste bere dar spre surprinderea mea nu aveau bauturi alcoolice si nici nu era vreo un liquer store in oras ca intrebasem si aflasem ca este interzisa comercializarea alcoolului in rezervatii (cica sunt prea betivi ameridienii). Ciudat e ca am stat parcat vreo 10 minut elanga intrare si au venit la mine 3 omuleti beti care mi-au cerut bani...ca pe la noi cersatorii. Intr-un final am plecat dezamagit de la supermarket sa caut un loc de cort, oamenii m-au indrumat spre un camping de la marginea orasului. M-am invartit vreo jumatate de ora sa gasesc camping-ul...dar nu am gasit decat moteluri asa ca pana la urma am tras intr-un parc, am pus cortul.

» Post actualizat in 25 Mar 2016 10:31

[???]

Blondule, deja incep sa imi pregatesc ritualul sepuku... E prea mult pentru mine.

Daca ma rasgandesc, imi zici si mie de unde pot sa fac rost de acele ammo cans, pe care le aveai pe kawa? Cica sunt extraordinare. Cum te-ai inteles cu ele? Vreau si eu! Dar costa prea mult transporta pana in Romania. Stii cum as putea sa fac rost de asa ceva mai ieftin? Ca n-am bani de cutii din aluminiu... nici macar din plastic.

[blonduzx7r]

Kapo @ cutiile alea erau destul de ieftine la vanzare acolo, dar nu pot sa iti zic pret la ele pentru ca eu le-am luat cu motoreta. De bune au fost foarte bune ca sunt din fier sau otel, am trantit bine motorul pe ele si nu au avut nici o indoitura dar erau si foarte grele ...sa nu mai zic ca si cam micute pentru cate car eu. Al doilea dezavantaj este ca nu aveau nimic cu ce sa le incui, in america nu prea vine nimeni sa iti fure din ele cat esti in hotel peste noapte...dar in Romania nu stiu ce sa zic. Una peste alta eu am fost tare multumit de ele. De cumarat din State nu cred ca se merita caci cu siguranta numai transportul ajunge vreo 100 dolari, mai adauga pretul lor de vreo 150 si mai adauga 20 % tva la noi si vama...ajungi la 300 dolari , bani cu care gasesti aici de aluminiu noi.

 

Dimineata a venit si cum imi legam eu toate lucrurile pe motor observ ca roata spate e pana cu totul, lasata pe janta. INtre timp mai apare si politia rezervatiei sa ma intrebe ce e cu mine pe acolo. Le arat ca am pana si ii intreb unde este o vulcanizare, imi zic 2 locuri care erau foarte aproape si pleaca in treaba lor. Mai aveam putin spray de facut pene in tub, l-am bagat in roata si deja puteam circula. Am mers la vulcanizare, am unflat bine roata si am plecat sa vizitez canionul , pentru ca oricum trebuia sa ma intorc pe acelasi drum si planuiam fac pana la intoarcere.

 

Ca o paranteza: in USA tare fain sunt gestionate parcurile nationale, au un loc de intrare unde platesti taxa de vizitare dar tot de acolo iei si cate brosuri cu tot ce poti sa faci in parc, care sunt carari de bicla, de treking, cati km etc (fara informatiile alea te plimbi ca vaca prin trifoi) iar pe langa asta este si asfalt sa intri cu masina, locuri de parcare unde lasi masina si mergi pe jos spre punctele de belvedere, cascade etc. De obicei parcurile (asfaltul pentru masina) au lungimi destul de mari : 20 - 50 km, in unele intri pe o parte si iesi prin alta sau sunt sub forma de bucla si iesi pe unde ai intrat.

 

In acesta aveam de mers vreo 15 km pana la finele canionului si mi-am zis ca oricum tine roata pana la intoarcere. Cat am tot oprit sa fac fotografii si sa ajung la balcoanele de belvedere si pana in capatul parcului se scurse ceva timp si roata mea nu mai arata asa bine. La ultimul balcon din parc unde era si cea mai spectaculoasa belvedere intalnesc 2 fete, Claire care avea 23 de ani, din Seattle care isi cumparase o caravana oldies Ford, indoita bine in vreo 3 locuri si a plecat un an sa se plimbe prin USA- foarte tare. Mai era cu Claire o tipa ameridiana din Chinle care era un fel de ghid pentru 2 zile cu Claire. Am stat vreo jumate de ora acolo cu fetele la povesti si am ras ca nebunii...erau comice fetele rau, am luat numarul lui Claire...sa vedem in urmatoarele zile poate , poate ne intalnim pe undeva sa calatorim impreuna. Nu a fost sa fie din pacate deoarece ea venea din directia in care mergeam eu . Termin cu parere de rau discutia cu fetele si ma intorc la motor ....il gasesc cazut pe jos, roata se lasase cu totul si cum oricum el nu statea bine pe gheara.....a picat. De aici incetucu am facut cei 15 km pana la vulcanizare, 2 baieti bastinasi mi-au facut pana pentru 10 dolari si da-i gaz mai departe spre Utah.

 

Drumul foarte fain dar pentru ca eu nu mergeam pe cele principale si pentru ca, cautam tot timpul cele mai mici eram foarte singur....ma simteam ca in Alaska doar ca era cald. Am mai intrat in 2 benzinarii unde nu era decat vanzatorul, iar benzinariile erau de fapt super marketul micii asezari pe care nu o vedeai....pentru ca erau doar cateva case aruncate pe dupa dealuri la km distanta ...asa cum stii USA din filmele western. Utah-ul este unul dintre cele mai spectaculoase state pentru aventurieri, este de fapt un platou inalt plin de canione, este unul dintre cele mai slab populate state din USA...dar pentru motociclistii adventure este o Mecca. Stiam din Romania un drum foarte celebru de vreo 40 km, in Utah(unde s-au si filmat multe filme): Valley of Gods si spre el ma indreptam acuma. Cred trecuse bine de ora pranzului cand ajungeam la intrare lui si ma bucuram ca nu este nici o bariera si nici o restrictie. Drumul de piatra, foarte spectaculos...un drum de ala pe care te bate Dumnezeu daca te grabesti si nu opresti din km in km sa il savurezi la maxim. Asa am facut si eu si in momentul in care ieseam de pe el si soarele se baga dupa niste culmi. Mai aveam in apropiere un punct fain de vazut Gooseneck National Monument doar ca la 10 km in alta directie decat cea pe care mergeam eu, dar nu puteam sa il ratez si in ideea sa punsi cortul undeva pe acolo. Am ajuns acolo cu o secunda inainte sa se intunece bine, am vazut , am facut ceva poze dar nu prea imi placea ca era foarte expus, se facuse foarte frig si batea si vantul foarte tare...nu prea bun de pus cortul. Am plecat mai departe spre un alt loc fain Natural Bridge National Monument...la vreo 80 km de unde eram, dar speram sa opresc undeva pe drum, mai ferit de vant sa pun cortul. Afara se intunecase bine, iar eu sunt ochelarist....daca ziua conduc linistit cu peste 100 la ora, noaptea nu am curajul sa depasesc 50 , deci drumul meu pana la monument devenise unul destul de lung. La un moment dat am urcat si un pas destul de abrupt...de fapt urcasem pe platoul Utah si vremea dintr-o data s-a schimbat..frig de zici ca era iarna si vantul sufla cu putere de trebui sa opresc din 20 in 20 km sa ma incalzesc, mai ales ca eu eram imbracat de vara. Intr-un final, destul de tarziu in noapte si inghetat bocna am ajuns in campingul de la Monument, totul era inchis, cateva rulote aruncate prin camping, nimeni pe cine sa intreb unde sa plateste... mi-am pus si eu cortul intr-un colt.

 

» Post actualizat in 29 Mar 2016 13:54

» Post actualizat in 29 Mar 2016 13:55

[Titishor]

In continuare balesc

[Titishor]

Ne mai zici?

[Leon Popescu]

Ai un mare talent de a scrie, nemaipunand la socoteala felul tau ghidus de a fi si de te descurca.

Multumim ca ne incanti cu povestile si cu imaginile de pe traseu.

Numai bine!