Tura prin Anzi si Patagonia

[angus_young]

fabulos , respect maxim

 

exista si o varianta mai lunga a filmuletului ?

Editat Februarie 7, 2018 de angus_young

[drapeanu]

Mai baieti, ce facurati aici?

Pana una alta am facut harta tot pe google, ca tyre asta e aplicatie care trebe instalata si n-aveam chef de asa ceva

https://drive.google.com/open?id=1j1zdupnq5TwMQevDZC2Z29KuLjK8kgYN&usp=sharing

Si doua printscreenuri pentru cei care nu vor sa dea clickuri.

 

O sa apara si varianta mai lunga, dar pana acolo mai e o paine de mancat.

 

[b374]

misto ...si mai misto acu ca vizualizez

[Proxi]

alti calatori cu care e f usor sa intri in discutie, la localnici care sunt foarte prietenosi in general

Ce limba ati folosit pentru conversatii, spaniola?

[Adrian M.]

Ms de reply. Intuiam eu ca sunteti itisti!

Fara vize, misto. Asa ati putut sa umblati dupa bunul plac, in mai toate directiile. Hai cu poze mai multe, filmulete, povesti. 3 luni, e ceva continut acolo! Si, planificati deja urmatoarea??

[SONYC]

Felicitari, superba tura. La mai multe!

[anapurna]

felicitari.

mai multe detalii...

[chif]

[drapeanu]

So, let's get started.

 

Partea Intai - drumul pana in Peru

Toata distractia a inceput cu o escala de doua zile la Amsterdam, care s-a dovedit un oras foarte fain si care are multe de oferit pe langa celebrele coffee shop-uri. Aici am prins si vreme faina, asa ca si asta a contribuit.

Terminam repede cu Amsterdam-ul si ajungem pe fast forward la Valparaiso, dupa o escala de somn in Santiago. In Valparaiso lucrurile s-au miscat cu mult talent, Enzo, tipul care se ocupa de vama pentru Sambor ajutandu-ne sa ne recuperam motoarele in aceeasi zi (foarte ok oamenii si tot procesul, chiar daca comunicarea nu e punctul forte al lui Sambor, nu am avut nici o pb nici acum, nici in alte dati cand am mai avut de-a face cu el). Fiindca eram dornici sa facem niste km, nu stam nici in Valparaiso (am ramas la intoarcere 3 zile) si ii dam bice spre Argentina chiar de a doua zi de dimineata. Trecem prin pasul Libertadores si avem prima intalnire cu vremea sud-americana, in pas ninge serios si sunt 2-3 grade.

In zilele urmatoare continuam drumul spre Fiambala de unde noi speram sa facem pasul San Francisco, insa aici aflam ca pasul e inchis asa ca ne regrupam si ne hotaram sa mergem spre pasul Jama. Oricum, Fiambala a fost un oras dragut, unde am dat de primele dune de nisip mai serioase si de primele terme din excursie.

Plecam dinspre FIambala pe faimoasa Ruta 40 inspre Paso de Jama, drum care s-a dovedit absolut genial. Primele bucati din el sunt perfect drepte, mergeai 40-80km, venea o curba, dupa care iar drept. Insa dupa ce am trecut de bucata asta ajungem la primele bucati de ripio (drum de pamant, pietris), trecem prin Quebrada de las Flechas si urcam pana in Abra del Acay la 4972m, toate in aceeasi zi - una din cele mai reusite si spectaculoase zile din excursie. A doua zi continuam spre Paso de Jama si San Pedro de Atacama - desi gandindu-ma acum poate ar fi fost mai fain sa mergem prin Paso Sico.

San Pedro de Atacama a fost un oras fara prea multe de oferit, insa foarte bine pozitionat - un loc numai bun pentru a stabili ' tabara de baza'. De aici am mers pana la Valle de la Luna (una din multele vai ale lunii de prin tarile astea, f aproape de oras, 10km) si apoi pana aproape de Paso Sico (si ne-am lamurit ca e de 10 ori mai misto decat Jama) unde am vizitat cateva lagune. Tot din San Pedro se poate merge pana la unii din multii vulcani de prin zona, si daca ai viza necesara poti intra in Bolivia si sa faci celebra Ruta de las Lagunas. Noi nu aveam viza necesara, si nici cojones pentru a face traseul asta doi pe motor asa ca am zis pas.

Utima bucata pana in Peru a presupus doar desert - Calama, Iquique, Arica - singurul lucru spectaculos de pe drum fiind vantul - aici a fost prima oara cand am vazut cum e vantul prin tarile astea - prima oara cand am avut ocazia sa mergem cu 65km/h pe drum drept si sa ne dam jos de pe motor cu febra la maini

 

Cam astea is pozele din prima parte, sper ca in curand sa fie gata si filmul cu bucata asta.

Editat Februarie 12, 2018 de drapeanu

[DrDre]

Atat??!!

[drapeanu]

Neah, nu doar atat.

Doar ca editarea pozelor si mai ales a clipuletelor dureaza foarte mult.

Oricum, am gatat si filmul primei parti:

» Post actualizat in 02 Mar 2018 18:07

Aaaaand.... I'm back!

A durat ceva, mai ales fiindca nu eram multumit de felul in care a iesit primul film.

Asa ca am pus burta pe carte si degetele pe tastatura, si asta e rezultatul:

 

 

Revenind la subiectul principal al serii aceasta: Peru

Am oprit in primele zile in Arequipa, care e un oras destul de fainut, cu un aer colonial - destul de diferit de restul oraselor peruane, si ne-am facut si vaccinul pentru febra galbena tot aici (mai putin de jumatate din pretul vaccinului in RO, in jur de 320 de lei am dat pentru doua persoane). Am continuat apoi spre Colca Canyon unde am zis sa facem si un traseu de o zi - am coborat in canion (1200m verticali), ne-am balacit putin prin oaza de jos si pe urma inapoi sus prin soarele amiezii. Aici socotelile au dat cu virgula, a fost extrem de cald, nici un pic de umbra, 1200m in sus, am fost aproape de un shutdown intern . Dupa ziua asta plina, planul era sa mergem spre Cusco si Machu Pichu. Nu ne-a iesit insa, fiinca drumul din Colca spre Cusco, desi e trecut ca drum national nu se prezenta foarte bine, mult pietris adanc si nisip, camioane, pasuri pe la 4000m. Dupa 30 km renuntam la ideea asta si ne hotaram sa mergem intai spre Puno si abia apoi spre Machu Pichu.

Puno s-a dovedit un oras complet turistic, totul parea fals, era mai degraba ca un muzeu in care traiau si niste oameni al caror scop este sa faca bani de pe urma ta. Usor dezamagiti pornim spre Machu Pichu. Aici stiam deja de costurile exorbitante, si ne-am decis sa fentam calatoria cu trenul si sa mergem cu motorul pana la centrala hidroelectrica, si apoi 10km pe jos pana in Aguas Calientes, orasul care exista doar ca aiba oamenii unde dormi cand merg spre Machu Pichu. Drumul pana acolo s-a dovedit demential, curba dupa curba dupa curba, iar dupa ce treceai pasul pe partea cealalta te trezeai direct in jungla, vegetatie luxurianta in contrast cu altiplano-ul de pe cealalta parte.

Aguas Calientes s-a dovedit o mizerie de oras, doar hoteluri si restaurante, cu niste preturi exagerate pentru serviciile oferite, iar Machu Pichu a fost fain, mai ales ca nu am prins foarte aglomerat.

Am plecat inapoi pe acelasi drum o bucata, insa la intoarcere am avut parte de vreme ceva mai nasoala - multa ploaie intreaga zi. Am continuat spre Nazca, care iar mi s-a parut dezamagitor, liniile alea erau mult mai mici si mai subtiri decat ma asteptam eu asa ca am continuat inspre Huacachina. AIci ne-a placut maxim, o oaza in desert, cald, piscina, buggy ride prin nisip dimineata - si fiindca am vruat neaparat dimineata, am fost doar patru oameni - tot desertul pentru noi.

Lima - un oras boem, cu oceanul langa si cu niste cartiere foarte faine dar atat de diferite intre ele. Un oras ca o bula, in contrast cu restul Perului. De aici ne-am luat si viza de Bolivia.

Si desi planul initial era sa mergem pana in Huascaran, sa vedem Cordilera Blanca, am decis sa dam skip la zona asta fiindca de doua saptamani ploua incontinuu si nu erau semne ca s-ar opri.

Asa ca facem cale intoarsa inspre Bolivia, de data asta pe coasta. Mult desert, drum drept, mult vant, dar si oceanul Incredibil cum poate sa arate Pacificul - are o maretie pe care nu o poti pune in cuvinte - cu adevarat impresionat de el.

Singurul loc ceva mai special unde ne-am oprit a fost Paracas de unde am facut o plimbare cu barca pana la Insulele Ballestas - o rezervatie nationala cu multe pasari si foci.

 

Nu vreau sa se inteleaga ca nu ne-a placut in Peru - insa ne-am simtit mult mai bine in zonele mai putin turistice, in oraselele mici in care am oprit seara, la bodegile de pe drum pe unde am mancat. Peruani sunt niste oameni faini si majoritatea sunt cu adevarat prietenosi si dornici sa te ajute.

De asemenea mancarea pe aici a fost cea mai buna din toata excursia, legume, multe fructe, mai ales exotice si mult peste.

 

Cam asa a fost bucata Peruana pe care am vazut-o noi, intre timp va las cu poze si clipul din Peru.

 

 

 

 

 

» Post actualizat in 02 Mar 2018 18:08

Nu-s sigur de ce nu se vede filmul din Peru, mai incercam o data:

 

[kaiten]

Woah ce tare... ce animal era la 2:17? parea delicios...

 

Super tari filmuletele

[luccyus]

Foarte frumoasa excursie! Ne bucuram ca o impartasiti cu noi.

[drapeanu]

Saru'mana de aprecieri

Kaiten(Mihaie) - ala era un strut - un animal de care noi credeam ca exista doar in Australia, dar aparent isi face veacul si pe acolo. Partea amuzanta e ca el venea spre noi sa ne atace, si destul de tarziu s-a retras, dar din pacate nu am reusit sa prindem pe camera toata tarasenia asta, ci doar partea de final.

Intre timp baietii de la gopro si toate produsele lor incep sa ma enerveze din ce in ce mai tare - am zis ca fac o branza daca iau un card reader pentru tableta, intrucat toate filmele sunt editate pe ea - rezultat 0, nervi intinsi la maxim. Ideea e ca mai dureaza putin pana editez si filmuletul din Bolivia, dar va veni si el.

 

And now back to our regular program - Bolivia

 

Am intrat in Bolivia cand deja se insera, si drumul pana la La Paz s-a desfasurat la lumina farurilor. Aici distractie mare de cand am intrat in oras, desi era sambata si 8 seara - cel mai infect trafic pe care l-am intalnit in viata mea, soferi care pareau sa conduca cu ochii inchisi, plus niste strazi in panta destul de zdravana, rezultatul - 2 ore pana la cazare. La Paz mi s-a parut un oras neinteresant, murdar, mare, aglomerat - impresie la care cred ca a contribuit si raul de inaltime cu care ne-am confruntat si eu si Oana. Desi mai fusesem in excursia asta la astfel de inaltimi de vreo doua saptamani statusem mai mult la nivelul marii, asa ca banuiesc ca ne-am deaclimatizat.

Singurele chestii care merita mentionate - Valle de la Luna, aparent au si ei una si faimosul Death Road. Drumul propriu-zis e mai mult decat accesibil, cred ca il poti face si cu o vitezana in momentul asta. Peisajul este festul de fain in schimb, fiindca nu mai sunt stancile alea golase din altiplano, ci se intra cu totul in jungla. Mai cu emotii decat pe Death Road a fost intoarcerea in La Paz, unde la un moment dat a trebuit sa ma opresc pe o strada in panta din cauza semaforului. Piatra cubica, oleaca uda si constat ca si cu ambele frane puse incepem sa o luam inapoi cu mobra. Oana se sperie zdravan, io si mai rau de atat, iau frana si ii dau putin gaz asa ca problema evitata, ajungem cu bine inapoi la cazare.

Din La Paz plecam spre Oruro, oras de care nu stiam mare lucru, era doar o oprire in drum spre Uyuni. S-a dovedit un oras foarte fain,viu, colorat si foarte animat. Aici exista un carnaval imens (al doilea dupa Rio) in luna Februarie, iar cand am ajuns noi tot orasul era in febra pregatirilor. Cum stateam in pat pe la 10 noaptea incepe sa se auda muzica data in blana. Iesim si noi afara sa vedem ce se intampla - in jur de 100 de oameni repetau pentru festival - am inteles ca asa e cam pe toate strazile din Oruro in perioada aia.

Plecam cu greu din Oruro cu destinatia Potosi - unde ne propusesem sa vedem celebrele mine de argint. Potosi ne primeste si el cu bratele deschise si o parada in centrul orasului cu copii de gradinita - varianta lor de Serbare de Craciun ( daca tot se apropia Craciunul). Legat de mine imi e greu sa spun ceva coerent chiar si acum la mai bine de 3 luni dupa ce am fost acolo. Munca de acolo e mai mult decat grea, de-a dreptul inumana, iar muncitorii din mina sunt incredibil de mandri de ceea ce fac si de influenta pe care au avut-o in lungul secolelor asupra istoriei Boliviei. Nu lucreaza pentru firme, se aduna in cooperative si muncesc pentru ei, iar din cauza asta trebuie sa achizitioneze totul ei insisi. Am fost si noi la un supermarket din-asta de unde am luat fara probleme dinamita - pe care le-am oferit-o minerilor din put, in schimbul faptului ca ii incomodam.

Despre Salar de Uyuni iar nu stiu ce sa zic - oricum primul gand a fost: ba, asta nu e asa alb cum apare in poze caci sarea este putin maronie, nu albul acela imaculat din poze. Senzatia este stranie cand mergi cu 100 km/h pe acolo si cu toate astea simti ca parca nu inaintezi deloc, parca stai pe loc. Iar cand sa iesim de pe salar, hop tzop incepe o furtuna de nisip - ca de-astea nu prinsesem pana atunci. Ne adapostim in dreptul unui panou timp de vreo jumatate de ora pana s-a mai potolit furtuna si apoi spre cazare unde ne-am sapunit bine sa scoatem nisipul de ne intrase peste tot.

Pornim apoi spre Tupiza, insa pe drumul mai lung dar asfaltat prin Potosi (la anul oricum cred ca o sa fie si asta asfaltat in totalitate) intrucat afara ploua, pe mine ma luase o raceala si parca nu erau chiar conditii ideale pentru 200km de drum neasfaltat.

In ultima zi in Bolivia sarbatorim ziua mea de nastere cu o amenda pentru viteza (amenda luata chiar langa granita) apoi revenim pe taram Argentinian si pierdem repede de tot toata altitudinea din altiplano.

 

P.S. - daca e cineva binevoitor sa dea un comment dupa asta al meu ca vad ca ca daca scriu eu doua posturi la rand mi le comaseaza si nu se mai intelege nimic din toata treaba. Mersic

[Doctor X]

Bagă!

[Adrian M.]

Asteptam clipul!

 

 

[drapeanu]

Ei bine, problemele tehnice au fost rezolvate, clipuletele taiate si bibilite, iar rezultatul urcat pe iutub.

Enjoy!