paul_biker

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/update-tragedie-la-cristesti-doi-tineri-au-murit-dupa-ce-au-intrat-cu-motocicleta-intr-un-tir--331271.html Dumnezeu sa-i ierte

Pe toti care nu vor sa scape de omul vechi, de pacate, care nu vor sa asculte poruncile... nu ca as fi eu mai breaz, sunt doar un pacatos, dar sub nici o forma nu trebuie sa batjocorim lucrurile sfinte pentru ca atunci atragem nenorociri in viata noastra si chiar moartea iar dupa moarte nu mai poate fi pocainta.

Iata un mare adevar spus de PS Macarie: Nu există a treia cale pentru om! Fie în comuniune cu Dumnezeu, fie în robie cu diavolul Cine se pune impotriva Bisericii, infiintata de insusi Hristos,se pune impotriva lui Dumnezeu si se aliaza cu diavolul. Luati aminte, tembelilor anti-biserica, IADUL ii asteapta pe toti care il dusmanesc pe Dumnezeu!

Sectărel, Biblia Cornilescu e o mizerie plina de erori. Doar diavolul si slugile sale neaga crucea lui Hristos! Pentru ca se tem de ea! Da o cautare in Biblia Ortodoxa sa vezi de cate ori apare cuvantul " Cruce" in Noul Testament. Religiile false da, inclusiv ateismul care tot o religie e (trebuie sa crezi ca nu exista, nu poti demonstra). Adevarul insa niciodata! Si cand va aparea Semnul Fiului Omului pe cer - Sfanta Cruce - toti dusmanii ei se vor cutremura! Luati aminte ca nu mai e mult!

Iata dovada ca voi toti antiBOR, anticrestini ce sunteti, faceti de ras tot neamul vostru si stramosii vostri ce si-au varsat sangele pentru tara si dreapta credinta in Dumnezeu! Acusi vine si sfarsitul peste noi, o sa dea disperarea peste toata lumea, cine o sa va salveze de distrugere? Cine o sa va duca sufletele la loc de odihna dupa moarte? Numai mistocareala si batjocura puteti, nimic serios! Pentru voi si-au dat sangele marii nostri voievozi??? "Ștefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Bătrîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii ăștia de sectari au ieșit acum. Nici o sectă nu exista în țara noastră pe atunci. Să știți că rădăcina și viața poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credința cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreștinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfîntului Apostol Andrei. Ați văzut dumneavoastră, de la primii voievozi creștini ai românilor, de când sunt cele trei Țări Ro­mâne, Moldova, Muntenia și Ardealul, toți au fost creștini ortodocși. Ați văzut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost călugăriță. Du-te la Mănăstirea Cozia și vei afla lângă Mircea cel Bătrân, care a întemeiat această mănăstire și-i înmormîntat acolo, o lespede de piatră pe care scrie: «Aici odihnește monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul» – ai auzit? El, domn peste trei Principate și mama lui, călugăriță. Apoi și Ștefan cel Mare. Du-te la Mănăstirea Probota, unde este îngro­pat Petru Rareș, făcută de el. Vei vedea lîngă dînsul scris: «Aici odihnește roaba lui Dumnezeu, monahia Maria Oltea, mama lui Ștefan cel Mare». Ei domni, și mamele lor, călugărițe! Vedeți voi câtă unire era atunci între credință și conducere? Așa trebuie să murim! Ați văzut că toți își făceau câte o mănăstire? Fericiți și de trei ori fericiți au fost domnii noștri ortodocși: Ștefan cel Mare și Sfânt la Putna; Eremia Movilă și Gheorghe Movilă la Sucevița; Petru Rareș la Probota; Lăpușneanu la Slatina; Alexandru cel Bun la Bistrița; Mircea cel Bătrân la Cozia. Ai auzit unde era inima lor? Unde este inima ta, acolo va fi comoara ta. Pentru aceea au făcut ei mănăstiri, ca să fie pomeniți sute de ani la Sfânta Liturghie. "In vremea de apoi vor ieși hristoși mincinoși și prooroci mincinoși, și vor face semne și minuni ca să-i înșele de va fi cu putință și pe cei aleși (Marcu 13, 22). Păziți-vă de sectari, care dau broșuri prin trenuri, prin gări și prin cutiile de poștă și unde văd oameni, dau gratuit otrava lor. Să țineți credința pe care ați supt-o de la piepturile maicilor voastre! Să țineți credința pe care o avem de două mii de ani! Nu vă luați după slugile satanei care vin din apus cu milioane de dolari. Ei cumpără pe cei proști și nelămuriți în credință, să rupă uni­tatea în sufletul poporului român, și vor să facă cele mai mari erezii și nebunii în țara asta. Păziți-vă de aceștia! Au case de rugăciuni, dar acolo e casa satanei. Unde nu sînt preoți și Arhierei, nu este Hristos. Că Mântuitorul suflând asupra Apos­tolilor, le-a spus așa: "Luați Duh Sfânt, cărora le veți ierta păcatele, se vor ierta lor, și cărora le veți ți­nea, ținute vor fi.." (Ioan 20, 22-23). Nu la sectari le-a spus aceasta, ci la Apostoli, la Episcopi și la preoți. Căci Apostolii, prin punerea mâinilor și prin succe­siunea apostolică, au dat darul Duhului Sfânt la toți preoții din lume, prin hirotonii. Deci, băgați de seamă că: sectarii nu au ierar­hie canonică, nu au cele șapte Sfinte Taine, nu cin­stesc pe Maica Domnului și Sfânta Cruce și nu au mântuire. De aceea, feriți-vă de sectari.“ Părintele Cleopa

“Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică. Iar eu le-am spus: “Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul aces­ta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambilă…”. După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar alţii cu musca. Cei care seamănă cu musca in orice situaţie caută să afle ce rău există şi se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot orice bine există. Omul stricat gândeşte, pe toate le interpretează de-a stânga şi le vede anapoda. In timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, îşi va pune în minte gândul cel bun. Sfantul Paisie Aghioritul

M-ai intrebat despre Rai, ti-am dat despre Rai. Nu iti place, treaba ta. DRUMUL SUFLETULUI DUPÃ MOARTE Frații mei, sã ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Sã știți cã suntem pe pãmânt strãin și cãlãtori. Auziți ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pãmânt și strãin ca toți pãrinții sãi. Nimeni nu rãmâne în lumea aceasta. N-am venit sã stãm aici. Aici este o trecere necontenitã; am rãsãrit prin naștere și asfințim prin moarte. Sfântul acela, dumnezeiescul Iov, zice așa: Din pântecele maicii mele am cãzut în groapã. Ați auzit? Atât i s-a pãrut viața pe pãmânt, dupã 400 de ani. Cã, dupã bãtaia aceea Dumnezeu i-a mai dãruit 140 de ani de viața, dupã ce l-a încercat cu atâtea chinuri și boli; și atât i-a pãrut, cã din pântecele maicii sale a sãrit în groapã. O sãritura i-a pãrut viața. Voi nu auziți cu ce ne aseamãnã Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Și iarãși: Zilele lui ca umbra trec.Și iarãși: Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat. Și iarãși zice: S-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscãciunea s-au uscat. Și iarãși: Zilele anilor noștri ca pânza pãianjenului.Cu pânza pãianjenului s-au asemãnat zilele vieții noastre. Adicã, cât este de slabã pânza pãianjenului, așa-i de slabã viața noastrã pe pãmânt; suntem umbra, vis și floare pe pãmânt! Dumnezeu zice lui Isaia: Ascultã, proorocule, strigã și zi așa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarbã și toatã slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a cãzut, iar cuvântul Domnului rãmâne în veac.Deci, sã nu punem bazã pe viața aceasta, cã-i umbrã și vis. Știți ce rãmâne în veci? Sufletul. Trupul vedeți cã se face țãrânã. Cã îngropãm și dezgropãm morții și se fac în puținã vreme țãrânã. Mai ales dupã o vreme nici oasele nu mai rãmân; toate se fac nimic. Asta-i și porunca cea dintâi, cã pãmânt ești și în pãmânt vei merge. Dar sufletul nu moare niciodatã. Sufletul rãmâne în vecii vecilor, cã el este duh și nu poate sã moarã. Așa l-a fãcut Dumnezeu. Dar, ca sã știți ce se întâmplã cu sufletul când moare omul, am sã vã spun care-i drumul sufletului imediat dupã moarte, dupã tradiția Bisericii Ortodoxe. De când murim și pânã la 40 de zile, când are loc judecata particularã a sufletului și se hotãrãște de Dumnezeu unde o sã stãm, la bine sau la rãu, pânã la judecata de apoi, este un timp de tranziție, adicã un timp provizoriu, pentru drepți și pentru pãcãtoși. Când moare omul și când își dã sufletul, în clipa aceea apar în fața lui atâția diavoli, câte pãcate a avut omul și atâția îngeri sfinți, câte fapte bune a avut el în viațã. Așa aratã Sfântul Efrem Sirul. Și este o mare luptã atunci. Cã sfintele puteri se luptã cu diavolii cum sã ia sufletul, cã ei zic cã este al lor, cã are pãcate mai multe; iar îngerii zic cã are mai multe fapte bune. Și este o mare luptã și de aceea se teme sufletul sã iasã din trup. I se leagã limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate sã spunã. El ar spune: "Uite, câți diavoli au venit!". A vãzut la Agapia Veche, pãrintele Eftimie, cu o sãptãmânã înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: "Uite cum se luptã! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap și-i lovesc pe draci. Uite cum fug!" Cu o sãptãmânã înainte a spus când va muri, cãci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toți vãd taina aceasta, și sã o poatã spune; o vãd, dar nu o pot spune. Atunci în ceasul morții are mare îndrãznealã îngerul de la botez. Când vine acesta, toți se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vã rugați acasã, dupã ce ați terminat rugãciunile, sã faceți și câteva închinãciuni la îngerul pe care îl aveți de la Botez și sã ziceți așa: "Sfinte Îngere, pãzitorul vieții mele, roagã-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine pãcãtosul sau pãcãtoasa!". Pentru cã acest înger, nu numai cã ne pãzește acum, dar el ne pãzește și în vremea morții. El cãlãtorește cu noi prin vãmile vãzduhului, pânã la 40 de zile și îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacã nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea. Auziți ce zice în Psaltire: Nici sã dormiteze cel ce te pãzește. Și iarãși zice: Tãbãrî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul și-i va izbãvi pe ei. Deci este clar cã îngerul este cel ce ne pãzește și în viața de acum și dupã ce murim, pânã la 40 de zile. Vine acel înger și zice: "Dați-vã la o parte, diavolilor! Eu știu viața acestui suflet, de când s-a nãscut și pânã acum". Și îngerul, venind, începe a vorbi cu sufletul așa: "Nu te teme, frate suflete!" Sfântul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru cã și îngerul și sufletul sunt ființe raționale, de sine stãpânitoare, cuvântãtoare și sunt duhuri, cum zice Sfânta Evanghelie: Și vor fi toți ca îngerii lui Dumnezeu. Iatã trupul tãu! Ia aminte, frate suflete, acesta-i trupul tãu, aceasta-i casa ta în care ai stat pânã acum. Cu acesta te-ai zãmislit în pântecele maicii tale, cu acesta ai trãit 20, 60, 80, câți ani a vrut Dumnezeu sã-ți dea pe pãmânt; cã la Dumnezeu este viața, iar nu la noi. Ia aminte, frate suflete, când va suna trâmbița judecãții de apoi, într-o clipealã a ochilor are sã învie acest trup, cum îl vezi, și ai sã intri într-însul și ai sã mergi la judecatã, cum spune Apostolul Pavel: Toți vor sta înaintea divanului judecãții lui Iisus Hristos, ca sã ia fiecare dupã cum a lucrat, bine sau rãu. Îngerul pãzitor îi aduce iar aminte: "Iatã, frate suflete, când erai copil mic - sau copilițã micã - te-a trimis mama sã aduci o cãldare de apã sau sã aduci zarzavat din grãdinã, sau sã aduci gâștele de la pãscut, sau sã faci o treabã cât de micã în ogradã. Uite, așa gândeai tu atunci; așa înțelegeai tu atunci". Și începe sã-i aducã aminte din mica copilãrie ce bine a fãcut el cu trupul acesta și ce rãu a fãcut. "Uite așa ai fãcut, când erai în clasa întâi la școalã, în a doua, a treia; uite așa fãceai! Dupã ce ai ieșit în lume, când erai fatã mare sau flãcãu, când te-ai însurat sau mãritat, uite așa fãceai". Și-i aduce aminte din pruncie și pânã la moarte în fiecare zi și ceas ce a fãcut. Cã sufletul, dupã ce iese din trup, foarte tare ține minte. Este ca razele soarelui. Nu-l mai îngreuneazã pãmântul, nici trupul ca sã uite. Toate le vede ca o oglindã. Aceasta se întâmplã în ziua întâi dupã moarte. Ziua a doua dupã moarte se întâmplã un lucru mai înfricoșat. În ziua a doua dupã moarte îl ia îngerul pãzitor și-l duce pe unde a umblat omul toatã viața. Atunci se întâmplã ceea ce spune în Psaltire: Pentru ce mã tem în ziua cea rea? Cã fãrãdelegea cãlcâiului meu mã va înconjura. Toatã icoana vieții omului se descoperã a doua zi dupã moarte. Dar ai sã spui: "Pãrinte, cum poate sufletul omului sã meargã într-o zi pe unde a mers toatã viața?" Sufletul înconjoarã pãmântul cât ai clipi din ochi. Sufletul nostru și îngerul pãzitor merg mai repede ca razele fulgerului, cum spune în Biblie: Alerga-vor, Doamne, în grabã și mai repede ca razele fulgerelor, sufletele drepților se vor întoarce la Tine, citim la proorocul Iezechiel și în multe locuri. Sufletul este ființã gânditoare și nici nu am zis cu limba un cuvânt și cu gândul am și înconjurat pãmântul mai înainte de a-l pronunța; uite cum aș spune eu acum: Pekin, New York, Moscova, București, Sihãstria. Așa de repede merge sufletul, dupã ce ieșim din trup. Și nu-i o greutate sã se ducã el, în ziua a doua, cu îngerul pe unde a umblat toatã viața. El numai gândește și a și ajuns în locul acela, cãci merge ca gândul. Și unde-l duce în ziua a doua? Îl duce pe unde a umblat omul toatã viața, și-i aratã unde a fãcut bine și unde a fãcut rãu. Și nu-i aratã decât adevãrul. "Uite, aici ai jucat, aici te-ai îmbãtat, aici ai desfrânat cu atâtea femei sau cu bãrbați; aici ai înjurat, aici ai fumat, aici ai avortat atâția copii, aici ai ocãrât, aici ai furat, aici ai cântat, aici te-ai lenevit, aici te-ai rãzbunat pe cineva. Ai batjocorit, ai blestemat, ai bãtut. Nu te-ai spovedit, n-ai postit și te-ai împãrtãșit cu nevrednicie!" Și-i aratã și faptele bune: "Uite, suflete, aici ai mers la bisericã; aici ai ascultat cuvântul lui Dumnezeu, aici ai miluit pe cei sãraci, aici ai învãțat pe copii frica de Dumnezeu; aici ai citit sfintele cãrți, aici ai mers la bisericã, aici ai rãbdat necazurile cu bucurie, aici ai dat un cuvânt de folos la altul, dincolo ai fãcut milostenie, ai îmbrãcat pe cel gol, ai adãpat pe cel însetat, ai primit pe cel strãin". Îi aratã toate, toate, și sufletul sãracul nu poate zice nimic, cã nu-i aratã decât adevãrul, pentru cã îngerul nu poate sã mintã. Îi aratã și cele bune și cele rele. Și se minuneazã sufletul foarte și îl întreabã pe înger: - Sfinte îngere, cum de știi tu acestea toate? - Cum sã nu știu, dacã pururea am fost cu tine! Tu ai mâncat, eu nu pot mânca; tu ai dormit, eu nu am dormit; tu ai bãut, eu nu pot bea; tu ai stat degeaba, eu nu pot. Eu nu-s duh care poate mânca, sau bea sau dormi. Eu pururea am fost treaz - cum zice în Psaltire: Nici sã dormiteze cel ce te pãzește. Cã dacã nu aș fi fost eu cu tine, diavolii ar fi fãcut mare prãpãd, împreunã cu vrãjmașii tãi vãzuți și nevãzuți. Eu te-am apãrat și pururea am fost lângã tine și mereu am scris ce gândești tu. Cã eu știu gândurile tale și ce vorbești tu și ce faci tu, bine sau rãu". Asta se întâmplã în ziua a doua. Îl duce îngerul pãzitor pe suflet pe unde a umblat toatã viața. Iar în ziua a treia dupã moarte, sufletul ne vede pe noi. Vede cã plânge mama, plânge sora sau soția sau soțul. Vede cã plâng neamurile dupã el și îi pare rãu. Dar nu mai are grija noastrã; el se gândește atunci numai la el, și zice: "Ei rãmân pe pãmânt și se vor pocãi, cã mai au vreme sã facã fapte bune. Dar eu unde mã duc? Cine mã va ajuta pe mine acolo?" Și așa merge ziua a doua pe unde a mers toatã viața. Iar în ziua a treia, lucru și mai înfricoșat. I se mai dau îngeri însoțitori sufletului nostru șase îngeri purtãtori de luminã și cu cel de la Botez, sunt șapte, ca sã treacã înfricoșatele vãmi ale vãzduhului. Ați auzit de cele 24 de vãmi ale vãzduhului. Se fac slujbe pentru cei ce vor sã aibã milã de la Dumnezeu și sã-i scape de duhurile întunericului din vãzduh. Cele mai importante slujbe pentru cei care mor sunt spovedania generala și Sfânta Împãrtãșanie, precum și împãcarea cu toți. Iar imediat dupã moarte se face 40 de zile Sfânta Liturghie și parastase cu dezlegãri și milostenie la cei sãraci, care ajutã sufletul cel mai mult când trece vãmile. Cã Biserica, fiind mama noastrã spiritualã, se roagã acum pentru bietul sufletcare-i fiul ei dupã dar din Botez, sã treacã ușor atunci vãmile vãzduhului. Ce se întâmplã pânã ce va trece sufletul vãmile vãzduhului? Atunci vede omul cât de folos îi era lui sã fie mãrturisit curat de pãcate. Dacã nu ar fi lãsat Dumnezeu între El și noi taina Sfintei Spovedanii, nici un om nu s-ar mântui. Cã zice Apostolul Iacov cã: Toți multe greșim și nimeni nu-i fãrã pãcat. Dar între noi și Dumnezeu s-a lãsat taina Spovedaniei, care-i al doilea botez, cum zice preotul; ați auzit cã zice la mãrturisire: "De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupã rânduiala Tainelor creștinești". Acum vede sufletul cât de folos îi era, dacã era mãrturisit, când trece vãmile. De aceea, vã rog sã țineți minte: Cãnd vezi cã s-a îmbolnãvit în casã mama, sora, fratele, soția, nepotul, copilul, tata, fiica, nu aduce întâi doctorul; întâi adã preotul și-l spovedește curat de toate pãcatele. Omul trebuie sã se spovedeascã obligatoriu de patru ori pe an toatã viața, în cele patru posturi, cât trãiește el, dar mai cu seamã când vezi cã s-a îmbolnãvit rãu. Atunci cheamã preotul repede sã-l spovedeascã. Nu cãnd i s-a legat limba sau și-a pierdut conștiința; ci din vreme, când are mintea clarã și ține minte. Și-i spune: tatã, mamã, bãiete, spune tot ce-ai fãcut! Pune-l sã scrie pe un caiet, dacã știe, și sã-și aducã aminte tot, cã dacã ai reușit sã faci o spovedanie bunã, ai câștigat sufletul lui. Cã ce spun sfinții Pãrinți? Chiar de a avut cineva pãcate de moarte foarte grele, dacã a murit spovedit, îl scoate Biserica. El stã în iad numai pânã se curãțã de pãcat, pentru cã spune Sfânta Evanghelie: Nimic necurat nu va intra în Împãrãția cerurilor. Ai auzit ce spune un sfânt? El a vãzut o mare de flãcãri și din marea aceea ieșeau porumbei albi ca zãpada și zburau la cer. Și acolo era iadul și auzea țipete și vaiete. "Cum, Doamne, din foc ies porumbei?" s-a întrebat el. Porumbeii erau sufletele oamenilor drepți, care s-au curãțit prin canon stând în iad și și-au plãtit tot ce aveau de plãtit. Pentru cã Biserica intervine de pe pãmânt cel mai mult prin Sfânta Liturghie. Cã jertfa și rãscumpãrarea noastrã se face prin sângele lui Iisus Hristos. Cum zice și Apostolul: Sângele Lui ne curãțã de orice pãcat. Creștinul, dacã a murit mãrturisit și dacã, Doamne ferește, are pãcate grele și nu și-a fãcut canonul, el își face canonul dincolo, în iad. Dar din iad îl scoate Biserica prin Sfânta Liturghie, prin dezlegãri și milostenie și tot la rai merge. Iar dacã a murit cineva nespovedit din tinerețe și a avut pãcate de moarte, grele, aproape cum ar muri nebotezat. Toate slujbele care se fac pe pãmânt pentru un asemenea suflet, foarte puțin îl ajutã, fiindcãnimic necurat nu va intra întru Împãrãția cerurilor. Așa au așezat dracii vãmile cã, dacã ar putea, nici unul sã nu treacã la cer. Știți de ce au ei ura și zavistia asta pentru oameni? Pentru cã sufletele drepților completeazã numãrul din care au cãzut ei. Lumea asta atât o ține Dumnezeu - cum aratã Sfântul Simeon Noul Teolog - pânã se va împlini numãrul îngerilor cãzuți, din sufletele drepților. Nu citiți la Psaltire? Pânã se împlinește numãrul îngerilor care au cãzut, cã au fost foarte mulți; a treia parte din îngeri, cum zice Apocalipsa: Am vãzut un diavol mare, roșu, care a tras cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pâmãnt. A cãzut o treime de îngeri din toate cetele; și din heruvimi și din serafimi, din toate cetele, care au fost de-un gând cu satana, ca sã se facã asemenea lui Dumnezeu. Și de aceea au atâta urã diavolii, cã știu cã fiecare suflet, dacã trece la cer, cum spune Evanghelia: Și vor fi toți ca îngerii lui Dumnezeu, va fi în locul lor și le va lua dregãtoriile. De aceea stau în vãzduh și zic: "Iatã pe noi ne-a dat Dumnezeu jos din cer, iar sufletele acestea vor sã treacã pe aici la Dumnezeu ne vor lua locul!". Și atunci Dumnezeu le-a dat voie, cu dreptate diavolilor sã stea în calea sufletelor, cãci Dumnezeu, este și drept, nu numai milostiv, și au fãcut aceste stații sau vãmi, între cer și pãmânt, ca sã arunce în iad pe cei ce mor nepocãiți, în grele pãcate. Și iatã cum sunt așezate: Vama întâi este pentru vorbirea de rãu; vama a doua, pentru clevetire; vama a treia, pentru mânie, apoi lãcomia și așa mai departe, de la cele mai mici pãcate, pânã la cele mai mari. Și cine n-a vorbit de rãu?Cine nu s-a mâniat? Cine nu s-a lãcomit? Cine nu s-a lenevit? Cine n-a bãut un pahar mai mult în viațã? Sau cine n-a cãzut cu gândul, cu imaginația și chiar cu fapta în desfrânare în beție, îndoialã în credințã și în celelalte pãcate trupești sau sufletești, cum citim în viața Sfintei Teodora? Ați vãzut ce a spus Sfânta Teodora, când a ajuns la vama beției? "Mã minunam foarte cã dracii îmi aduceau aminte de toate paharele de rachiu și de vin pe care le-am bãut în viațã. Și-mi arãtau și când am bãut, în ce clipã și cu cine am fost și de câte ori m-am îmbãtat și de câte ori am bãut. Și îi întrebam pe sfinții îngeri: - Cum de știu diavolii toate acestea? - Dacã ei au fost îngeri!" Sã știți, însã, cã de la Botez, pe lânã îngerul bun, care stã de-a dreapta creștinului, mai ai un înger din ceata stãpânilor iadului, un diavol care stã pe umãrul stâng. Acela scrie tot ce ai fãcut tu rãu și ce ai vorbit tu rãu și de toate pãcatele ce le-ai fãcut în viațã. Iar îngerul bun scrie și cele bune și cele rele, cum spune acolo. Așa crede Biserica lui Hristos. Acum sã vedem ce se întâmplã cu sufletul celui mãrturisit, când vine diavolul cu zapisul unde sunt scrise toate pãcatele omului. Nu le mai gãsește scrise! Atunci diavolii urlã, rãcnesc și se mãnie cã pe acest suflet care avea pãcate mari, avorturi, preacurvii, furturi, înjurãturi, beții și altele, nu-l mai gãsește scris cu nimic. Când creștinul a fost dezlegat de preot pe pãmânt, Duhul Sfânt a șters de acolo toate pãcatele lui. Cuvântul lui Hristos care zice: Tot ce va dezlega preotul pe pãmânt, va fi dezlegat și în cer. N-ați auzit? Ce va lega el pe pãmânt, este legat și în cer. Deci, spovedania, taina aceasta este așa de mare, încât are putere sã-l curețe pe om de orice pãcat, sã-i dezlege toate pãcatele. Numai dacã omul a fost cuminte în viațã, dacã s-a spovedit curat, acela trece ușor înfricoșatele vãmi ale vãzduhului a treia zi. Și i se cântãresc faptele cele bune cu cele rele. Faptele cele bune sunt în formã de pietre scumpe, iar faptele cele rele în formã de pietre simple sau alte greutãți. Sufletul este foarte înțelept. El vede singur încotro merge. Dacã la vãmi vede cã trag pãcatele mai greu, începe a plânge foarte și a se întrista, mai ales cã vede la vãmi mii de diavoli care vor sã-l rãpeascã la fiecare vamã. Și-i zice îngerul pãzitor: - Nu te teme, frate suflete, cã nu știi judecãțile lui Dumnezeu! Nu te teme! Sufletul se bagã sub aripile îngerilor, când vede atâtea mii de draci. Un drac atât este de urât cã dacã ar veni aici unde stãm noi acum, cum este el în iad, nu mai rãmâne unul viu. Toți muirm de atâta urâciune și spaimã a îngerului cãzut. Iar sufletul, când vede atâtea mii de draci se bagã sub aripile îngerului și zice: - Domnii mei îngeri, nu mã lãsați! Tare mã tem de aceștia! Și-i zic îngerii: - Nu te teme, frate suflete, cã ești cu noi! Noi suntem garda lui Dumnezeu, care te însoțim pe tine! Doamne ferește, la 40 de zile sã nu cumva sã cazi în mâinile lor! Dar acum n-ai grijã, cã noi te pãzim! În ziua a treia sufletul nostru trece vãmile vãzduhului și exact a treia zi, când a ieșit din trup, în aceeași clipã ajunge prima datã la scaunul Preasfintei și de viațã fãcãtoarei Treimi. Și ce vede el acolo? Cã Sfânta Scripturã spune: Pe Dumnezeu nimeni odinioarã nu L-a vãzut. Dar ce vede sufletul atunci? Cã pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a vãzut toatã lumea. Și n-a fost Dumnezeu? L-a vãzut Avraam, L-a vãzut Moise; dar L-a vãzut cu pogorãmânt, dupã închipuire, cum a vrut sã se arate. Dar ființa lui Dumnezeu nimeni nu a vãzut-o, nici heruvimii, nici serafimii. Ființa lui Dumnezeu este inaccesibilã oricãrei minți raționale din cer și de pe pãmânt. Deci, ce vede sufletul nostru a treia zi, când ajunge prima datã la tronul lui Dumnezeu? Iatã ce vde, dupã mãrturisirea Sfinților Pãrinți. Vede strãlucind o luminã negrãitã, de miliarde de ori mai tare ca soarele, și mireasma Duhului Sfânt. Aude cântãrile heruvimilor și serafimilor și apar niște nori de aur azurii, mergând spre rãsãrit și îngerii îngenuncheazã pe ei, împreunã cu sufletul. Și odatã se opresc în loc cãtre rãsãrit. Cã de aceea, sã țineți minte, ne închinãm la rãsãrit când facem rugãciunile; pentru cã tronul lui Dumnezeu este la rãsãrit. N-ai vãzut ce zice Sfânta Scripturã? Și au sãdit rai în Eden spre rãsãrituri. N-ați auzit ce spune Isaia? Rãsãrit este numele Lui. N-ați auzit ce spune Psaltirea, pe care o aveți în casã? Dumnezeu s-a suit peste cerurile cerurilor, spre rãsãrituri. Deci, la rãsãrit este tronul Sfintei Treimi. Și se opresc norii aceștia și îngerii care satu în genunchi cu sufletul care-i la fel cu ei. A treia zi aude acest glas pe limba lui Adam: "Duceți sufletul acesta în Rai șase zile". Cã șase zile trece sufletul nostru prin Rai, cu iuțeala gândului. Atunci îngerii cei buni îl iau cu iuțeala fulgerului și-l duc cãtre grãdinile Raiului. Când ajunge sufletul acolo cu îngerii, nimeni nu poate spune ce frumusețe este. Și atunci vede acolo cã o floare din Rai, cum spune Sfântul Andrei, este mai scumpã decât toate popoarele lumii, decât toate podoabele și bogãțiile veacului de acum; pentru cã aceea floare are viațã și niciodatã nu se mai vestejește sau nu moare. Acolo vede el, cum am zis, "Raiul desfãtãrii", "Palatul Noului Sion", "Ierusalimul ceresc" și câte spune Sfânta Scripturã. Dar o negrãitã bucurie este când sufletul aude cântãrile a milioane de îngeri, de heruvimi și de drepți, care cântã acolo. Apoi vede corturile drepților, despre care se spune la panahidã, cum spune și Sfântul Cosma, care a fost prin Rai. Numai acolo câtã frumusețe este! Ajunge în niște livezi, niște pometuri care n-au margini. Apar niște pomi cu frunza de aur, cu florile de aur și sub fiecare pom este un cort și în cort este o masã de aur, și în pomii aceia cântã pãsãri ale cãror aripi nimeni nu poate spune cât de frumoase sunt; și acele pãsãri nu mai mor în veacul veacului. Și se minuneazã sufletul, cã la unul cortul este de argint, la altul este de mãrgãritar, la altul este de iachint, la altul de onix, la altul este de sardonix, la altul de ametist, la altul este de rubin, la altul de safir și de celelalte pietre scumpe, de care se spune la Apocalipsã. El vede cã și mesele nu-s toate la fel. Și copacii rodesc pe o singurã ramurã câte 70 feluri de roade. Cântã și frunzele pomilor, cântã și florile lor, cântã și pãsãrile; curg râuri de miere și de lapte prin livezile acelea ca oglinzile. Este o mireasmã a Duhului Sfânt, pe care omul nu o poate spune. Dar cea mai mare bucurie când trece sufletul prin Rai alta este. Se întâlnește cu neamurile lui. Voi, fraților, sã știți cã din neamul nostru avem și în Rai, avem și în iad, cã Dumnezeu este drept. Cine a fãcut rãu, s-a dus în iad; cine a fãcut bine, s-a dus în Rai. Și acolo în Rai nu cunoști când ai ajuns, numai pe bunicul sau pe strãbunicul. Dacã te-aș întreba acum pe mata: "Cunoști pe strãbunicul de 300 de ani în urmã?" De unde sã-l știi! Cã de-abia dacã îl cunoști pe cel de 50-60 de ani în urmã. Acolo în Rai, însã, se cunosc oameni unii cu alții. Sfântul Ioan Gurã de Aur zice: "Mã întrebi dacã se cunosc sufletele în Rai? Ia aminte la Evanghelia cu bogatul și sãracul Lazãr. Când a murit bogatul și când a murit Avraam? Cu mii de ani înainte și se cunoșteau și vorbeau". Acolo în Rai îți ies înainte neamurile toate care sunt la bine și au palate de aur și pietre scumpe și livezi și zic: "Mãi, nepoate, mãi! tu ești al cutãruia, tu ești a cutãreia, din țara cutare, din satul cutare. Noi suntem neamuri cu tine. Noi am murit înaintea ta cu 100 de ani, cu 300 de ani. Tu ești al cutãruia, tu nu ne cunoști pe noi, dar noi te cunoaștem. Noi știm unde mergi tu. Tu mergi la judecata particularã a sufletului. La 40 de zile se va hotãrî cu tine unde mergi, în Rai sau în iad. De vei afla milã la Dumnezeu și te va da la bine, sã vii la locașurile noastre, cã iatã ce frumuseți avem aici; ce palate și ce minunãții, pe care nu poate sã le înțeleagã omul. Și așa îl petrec neamurile lui și îngerii, mergând prin Rai șase zile. Sufletul atunci uitã cu totul cã a trãit pe planeta asta, cã a avut mamã, cã a avut sorã, cã a avut frate... Cã el vede acolo alte bucurii, strãine cu totul de lumea asta trecãtoare. Și atunci îngerul de la Botez, când vede cã el se bucurã tare, cãci acolo nimeni nu poate sta întristat de atâta bucurie, se apropie de el și-i spune așa, dacã știe cã este drept: "Frate suflete, iatã, la 40 de zile ai sã vii sã ocupi un loc de aici!" Iar dacã-l știe cã-i pãcãtos îi zice: "Frate suflete, nu te bucura; nu te-am adus sã rãmâi aici. Te-am adus sã vezi ce-ai pierdut în puținã vreme cât ai trãit pe pîmânt, dacã n-ai avut fricã de Dumnezeu și nu te-ai mãrturisit și n-ai postit și n-ai mers la bisericã și n-ai fãcut fapte bune!" Când aude sufletul cã nu va rãmâne în Rai - cãci el credea cã va rãmâne acolo în veci - cât de mare bucurie este în Rai, el se mâhnește și începe a plânge cu amar. - Cum, n-am sã rãmân aici? întreabã el pe îngerul sãu pãzitor. - Nu! îi rãspunde îngerul. Pe aici treci numai sã vezi în puținã vreme ce-au câștigat oamenii cu frica lui Dumnezeu și ce-au pierdut cei necredincioși, care nu s-au închinat lui Dumnezeu! Așa trece sufletul șase zile prin Rai și cu trei, care au fost pânã au ajuns la tronul Sfintei Treimi, se fac nouã. Iar la nouã zile vin iarãși, ca fulgerele cerului pe nori, îngerii, și-l duc înaintea Preasfintei Treimi, în lumina cea neapropiatã gânditoare. El nu vede pe Dumnezeu, cã nici heruvimii nu-L vãd; numai luminã și luminã negrãitã, care nu se poate spune. Și se opresc norii aceștia și la nouã zile aude acest cuvânt, dacã sufletul este drept: "Acest suflet sã aibã desfãtarea și bucuria cea fãrã margini a celor nouã cete îngerești!" Iar dacã-i pãcãtos: "Sufletul acesta sã nu aibã parte de fericirea și slava celor nouã cete îngerești!" Acest cuvânt îl aude la nouã zile și apoi aude, zicând: "Duceți sufletul acesta prin iad 30 de zile". Atunci îl iau îngerii și-l întorc cãtre miazãnoapte și cãtre apus, la locurile iadului, care nu au margine. Și atunci sufletul, când îl duc îngerii la iad, vede acolo ce spune Sfânta Scripturã: "Iadul cel mai de jos", "Fântâna adâncului" și "Iezerul de foc" de la Apocalipsã. Acolo vede el viermele cel neadormit, despre care a spus Hristos, Dumnezeul nostru; vede focul cel nestins, gheena, foc negru care-i de miliarde de ori mai fierbinte ca focul pãmântesc și care n-are margine adâncimea lui. Acolo vede el întunericul cel mai dinafarã, cel mai dinãuntru, scrâșnirea dinților și tartarul, câte mai auziți la Sfânta Liturghie și în Scripturã. Și când vede el atâtea feluri de munci și atâtea feluri de draci, vede acolo muncindu-se și neamuri de-a lui, cum vedea mai înainte în Rai. Și neamurile știu pe unde trece și-i ies înainte și strigã cãtre el: "Frate, nepotule, vãrule, moșule, matale te duci la judecata particularã. Te rugãm din inimã, adu-ți aminte de noi și te roagã lui Dumnezeu pentru noi, dacã te va da la bine. Uite, noi ne muncim aici de atâția ani, de 200 de ani, de 300 de ani, de 500 de ani fiecare!" Dupã cum se bucura sufletul mai înainte în Rai, cã și-a vãzut neamurile lui la bine, acum se scârbește de aceste neamuri ale lui, care, pentru pãcatele lor, au fost rânduite la osândã. Și trec cele treizeci de zile prin iad și cu nouã care au fost când s-a întors din Rai sunt 39 de zile. Iar în a 40-a zi ãl iau îngerii și-l duc a treia oarã la scaunul Preasfintei și de viațã fãcãtoarei Treimi, în lumina cea neapropiatã, gânditoare, spre închinare. Și atunci, la 40 de zile, aude acest glas în limba aramaicã a lui Avraam, dacã sufletul este drept: "Duceți acest suflet în Gan Eden!", adicã în desfãtare și bucurie fãrã margini; iar dacã, Doamne ferește, este pãcãtos aude: "Duceți sufletul acesta în Șeol sau Hades", adicã în iad și în muncã. Îngerii lui Dumnezeu, cât sunt de buni și preamilostivi, însã, dacã le dã poruncã Dumnezeu sã-l ducã la greu, îl duc în iad. Dacã ar vedea atunci cineva cum se roagã sufletul nostru la îngeri, când vede cã-l duc la chinuri, ar plânge temeliile pãmântului. Se bagã sub aripile îngerilot și zice: - Îngerii lui Dumnezeu, cei preasfinți, cei preabuni, nu mã lãsați! Unde mã duceți?Într-ale cui mâini mã duceți? Cine ar sã mã mai scoatã pe mine de acolo? Cine mai are milã acum de mine?Cine știe de pe fața pãmântului în ce chinuri mã duc eu acum? Iar îngerii plâng și-i spun: - Frate suflete, noi suntem slugile lui Dumnezeu, noi avem poruncã. Nu putem face nimic mai mult, decât cum poruncește Ziditorul: sã te ducem la bine sau la rãu! Și-l duc, dacã, Doamne ferește, sufletul a trãit rãu, în pãcate și fãrã pocãințã la rãu sau dacã-i bun și a pãzit poruncile Domnului, îl duc la Rai, potrivit cu faptele lui bune sau rele. Aceasta se întâmplã la 40 de zile dupã moarte. De aceea Biserica, mama noastrã cea duhovniceascã, are mare grijã sã facã pomeniri dupã fiecare mort la 3 zile, la 9 zile și la 40 de zile, pentru cã atunci se hotãrãște unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu. De la 40 de zile mai rãmâne o singurã portițã deschisã pentru suflet. Dacã sufletul a fost în credința ortodoxã adevãratã și a fost fiu adevãrat al Bisericii lui Hristos, și dacã n-a cãzut în vreo sectã sau în alte rãtãciri, sau pãcate grele și dacã a fost spovedit și împãrtpșit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe și prin milostenie. Biserica este mama noastrã spiritualã, care ne-a nãscut pe noi la dumnezeiescul Botez prin apã și prin duh. Biserica este stâlpul și întãrirea adevãrului, Biserica este trupul lui Hristos, Biserica este mireasa Mielului, cum spune la Apocalipsã. De aceea, are mare îndrãznealã cãtre capul ei din ceruri care este Hristos. Ați auzit ce spune Hristos în Evanghelie: Eu sunt buciumul, vița - adicã trunchiul copacului - și voi sunteți ramurile; toatã vița care rãmâne întru Mine, aduce roadã multã, iar care nu rãmâne întru Mine, în foc se aruncã. Deci, bãgați de seamã! Cine nu rãmâne în Bisericã, nu rãmâne în trupul lui Hristos. Cine s-a rupt de Bisericã, toți sectanții care au ieșit și au împânzit lumea - cãci sunt peste 800 de secte numai în Europa - aceștia sunt neghinã în grâu, aceștia sunt semințele satanei; Doamne, zice Evanghelia, n-ai semãnat sãmânțã bunã în țarina Ta? Dar de unde are neghinã? Un om vrãjmaș, adicã diavolul a fãcut aceasta. Sectanții sunt buruieni crescute la umbra Bisericii, oameni stricați la minte și la credințã, prin care satana vrea sã rãtãceascã și pe alții. Sã nu-i ascultați! Cine s-a rupt de Bisericã, s-a rupt de trupul lui Hristos. Ia sã vã dau o imagine: Dacã copacul acesta ar fi încãrcat cu flori pânã în vârf sau cu roade, un copac roditor, și dacã o mlãdițã s-a rupt de acolo cumva și a cãzut cu greutatea roadelor sale jos, mai rodește aceea? Ce se întâmplî? Se usucã și o punem pe foc. Așa-i sufletul care s-a rupt de Bisericã. S-a rupt de trupul lui Hristos. Cã Biserica este, cum spune marele Apostol Pavel, trupul lui Hristos. Și acea mlãdițã, acel suflet care s-a rupt de Bisericã, în veacul veacului nu mai rodește și nici mântuire nu are. Pentru cã Duhul Sfânt și seva Duhului Sfânt, vine numai prin punerea mâinilor, de la Apostoli la episcopi, de la episcopi la preoți și de la preoți se lucreazã în rândul credincioșilor prin Tainele care le-a hotãrât Dumenzeu sã le lucreze preotul, ca iconom al Tainelor lui Dumnezeu. Pe altã cale nu vine Duhul Sfânt în Bisericã. Feriți-vã! Fugiți cât puteți, ca de diavoli, de acei care vã învațã sã nu vã închinați Sfintei Cruci, sau Maicii Domnului, sau sã nu mergeți la Bisericã, sau sã nu ascultați de preot. Aceia vin cu satana în inimã și-n minte, sã vã rupã de Bisericã, de adevãrul nostru dogmatic, de credința noastrã ortodoxã, care este neschimbatã de 2000 de ani, de la Hristos. Acum sectele au ieșit ca ciupecile dupã ploaie, și toate sectele au venit mai mult din Occident. Cele mai multe au venit de la oameni bolnavi la minte. Eu am o sectologie care s-a tipãrit la București, și-am arãtat și istoricul, de unde au venit, cu ce scop au venit. Vin cu scopul sã ne strice și credința și neamul, sã ne piardã sufletele! Nu ieșiți din corania mântuirii. Nu plecați din Biserica lui Hristos. Biserica este mama noastrã duhovniceascã. Ea ne-a nãscut prin apã și prin duh, la Botez. Deci, sã cinstiți Biserica și pe preoți și pe arhierei și pe Sfântul Sinod. țineți-vã de Biserica noastrã cea de totdeauna. Sã fiți creștini buni și cetãțeni buni, și sã împliniți porunca Sfântului Apostol Pavel: Dați celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, fricã, și nimãnui cu nimic sã nu rãmâneți datori. Se spune la Epistola cãtre Romani: Tot sufletul sã se supunã stãpânirii celor mai înalte, cã nu este stãpânire decât de la Dumnezeu. Și iar spune: Cel ce nu se supune stãpânirilor, legii lui Dumnezeu se împotrivește. A ieșit o sectã blestamatã, foarte periculoasã pentru țarã și Bisericã, care se cheamã "Martorii lui Iehova". Aceștia sunt cei mai înverșunați împotriva conducerii de stat și a Bisericii. Sã fugiți ca de diavoli, ca de satana de aceștia! Aceștia, nu numai cã nu sunt creștini, dar sunt mai rãi decât toți pãgânii. Cã nu recunosc nici Biserica, nici statul și nu cred în Hristos. Pãziți-vã de orice sectã, rãmâneți fii ai Bisericii lui Hristos, cum au fost pãrinții și bunicii voștri și strãmoșii din veac. Rãmâneți în Bisericã, țineți-vã de mama noastrã, care este Biserica. Cã, doamne ferește, chiar dacã omul merge la iad pentru pãcatele lui, Biserica îl poate scoate prin dumnezeiasca Liturghie, prin pomeniri, prin milostenii și prin jertfe. Fãrã Bisericã nu este mântuire! Cine a ieșit din Bisericã, nu mai are pe Hristos, cã Biserica este trupul lui Hristos. Cine a oeșit din Bisericã, nu mai este fiu dupã dar al lui Dumnezeu din Botez, ci este fiu al satanei, cãci s-a rupt de la mama lui duhovniceascã și a luat-o dupã capul lui și s-a pierdut. Dumnezeu sã vã ajute. Cu aceasta închei și vã rog din toatã inima sã aveți frica lui Dumnezeu, sã nu uitați rugãciunea, și sã vã rugați și pentru noi pãcãtoșii. Amin. Pãrintele CLEOPA

DESPRE RAI Acum am să vă spun ceva despre Rai într-o istorioară care urmează de aici înainte. V-am spus că marele Apostol Petru pe Tabor ar fi voit veşnic să rămână acolo împreună cu Hristos, învăţătorul său, cu Ilie şi cu Moise, pentru că a gustat câteva clipe din slava raiului şi din slava dumnezeirii lui Iisus Hristos. Şi iată ce am a vă spune. A fost în Constantinopol un împărat roman pe la anul 814 şi a avut un frate al său după trup.Acesta nu s-a mai însurat. A fost un om foarte evlavios, foarte credincios şi văzând cum trece viaţa aceasta ca fumul şi ca visul, ca floarea şi ca umbra, s-a gândit să se ducă la o mânăstire să se facă călugăr. Şi s-a dus la o mânăstire din munţii Constantinopolului, la apa Şangarului. Şi-a împărţit toată averea lui şi a dat-o la săraci şi s-a îmbrăcat în rasa călugărească, primind numele de Cozma. Iar călugării ştiindu-l că învăţase carte cu împăratul şi văzând ascultarea şi smerenia lui, l-au pus stareţ; şi a stăreţit timp de 10-12 ani. Apoi a căzut într-o boală foarte grea şi a zăcut mai mulţi ani, iar în una din zile şi-a dat duhul. Şi s-au adunat călugării care erau aproape trei sute, şi au început a plânge după păstorul lor cel iubit care murise, cu numele Cozma căci aşa îl chema. Şi stăteau uimiţi şi plângeau că un stareţ ca acela nu avusese mânăstirea de la începutul ei. Dar a murit fericitul Cozma, iar a doua zi, cu voia lui Dumnezeu a înviat. Când a înviat privea cu ochii, cum stătea culcat cu faţa în sus pe laiţă, în podul casei. Şi cum stătea cu ochii aţintiţi în podul casei, şoptea cu buzele sale încet nişte cuvinte neîncheiate şi neînţelese de nimeni. Şi a stat aşa timp de aproape o zi întreagă. După aceasta a deschis ochii şi când a văzut pe călugări în jurul lui, a început a căuta în sân. Şi căutând în sân, îi întreba pe călugări: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Şi mai trecea oleacă şi iar căuta în sân şi întreba: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Atunci călugării au văzut că el a avut mare descoperire şi au început a plânge, zicând: - Părinte sfinte, dar cum de vorbeşti sfinţia ta acum? Ştii c-ai murit? - Ştiu. - Ştii că de ieri, pe vremea aceasta ai fost mort? Spune-ne nouă, dacă poţi, te rugăm cu lacrimi, unde ai fost 24 de ore, cât ai fost mort? Şi ce pâine ceri de la noi? Ce bucăţi de pâine cauţi în sân? Două bucăţi de păine uscată. Atunci şi-a dat el seama că a fost răpit în cealaltă lume şi a zis ucenicilor săi: - Dragii mei, adunaţi-vă aici că am să vă spun câte am văzut şi câte am auzit pe unde am fost şi câte mi-a ajutat Dumnezeu să ţin minte. Apoi a început să le spună aşa: "Ştiu că ieri pe vremea aceasta, am murit. Şi când am murit, au venit în jurul meu o mulţime de diavoli, care de care mai urâţi. Unii boncăluiau ca taurii, alţii nechezau ca şi caii, alţii croncăneau ca şi corbii, alţii şuierau ca şerpii şi toţi se repezeau la mine să mă ia. Şi spuneau: "N-ai făcut pocăinţă destul! Ai fost frate de împărat, ai trăit în palate şi încă nu ţi-ai ispăşit păcatele prin pocăinţă la mânăstire. Eşti al nostru!" Şi zicea stareţul Cozma: "Eu cât am trăit, aveam în chilia mea icoana celor doi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi m-au luat dracii, unii mă împingeau din urmă, alţii mă trăgeau înainte, alţii mă împungeau, alţii mă muşcau şi mă duceau. Iar eu strigam la Maica Domnului şi la cei doi sfinţi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul, să vină, să nu mă lase. Şi m-au dus diavolii şi deodată am ajuns la o prăpastie, o râpă, care nu era mai largă decât cât ar arunca un om voinic o piatră, ca o azvârlitură de piatră, dar adâncimea ei era până la iad. Şi se auzeau în acea râpă, în acea prăpastie mari ţipete, mari vaiete, mari tânguiri. Şi peste toţi care erau acolo înăuntru mergea un rând de foc şi ei strigau: "Vai de noi şi de noi şi de cei ce ne-au născut pe noi". Şi dracii voiau să mă dea în prăpastia aceea. Deodată s-a făcut o punte mică peste prăpastie, numai de două degete, dar fără bară. Şi ziceau dracii: "Din două una ai să faci: ori te dăm aici în prăpastia aceasta, ori treci puntea". Şi spunea Sfântul Cozma: "Îmi era foarte greu şi una şi alta. De cad în prăpastie, mi s-a spus că aceea este gura iadului şi mă înghite şi nu mai ies. Ca să mă sui pe punte era de asemenea imposibil că toţi cădeau. Atunci când ei mă târau să mă arunce în flăcări, am strigat: Maica Domnului, nu mă lăsa! Şi deodată a apărut o femeie îmbrăcată în alb, ca fulgerul, şi doi apostoli. Erau Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi a zis Maica Domnului către Apostoli: "Ioane şi Andrei, luaţi sufletul acesta din mâinile dracilor şi-l duceţi până la Raiul desfătării". Şi atunci dracii au fugit toţi, şi m-au luat cei doi apostoli, iar Maica Domnului s-a făcut nevăzută. Şi a zis apostolul: "Nu te teme, frate Cozma, de acum mergi cu noi. Sai pe punte!" Şi-au sărit ei pe puntea aceea numai de două degete. Şi un apostol mă ducea de mână înainte şi unul mergea în urmă şi mă ţinea. Şi-am trecut acea mare prăpastie pe puntea cea îngustă, dar la capătul punţii, era un arap care se părea că ajunge până la nori şi limba lui de zeci de metri afară de focşi ochi de flăcări şi acest arap stătea cu o mână deasupra prăpastiei şi mâna aceea care stătea deasupra prăpastiei era umflată ca un stâlp, iar cealaltă era zbârcită şi lungă. Acela când ne-a văzut pe noi cu greu s-a dat în lături şi scrâşnea cu dinţii la mine: "Mi-ai scăpat de data aceasta, dar ai să mai vii odată pe aici". Şi eu, după ce am trecut de arapul acela, am întrebat pe Apostolul Andrei şi pe Ioan: - Sfinţii ai lui Dumnezeu Apostoli, cine este arapul acela care stă la capătul punţii aceleia pe unde am trecut? - Acela este satana. Ai auzit ce spune Apostolul Petru? Domnul puterii văzduhului. - Dar de ce are mâna aceea umflată, care o întinde deasupra prăpastiei aceleia? - De-atâtea suflete câte ia de pe punte, şi-i aruncă mereu în gura iadului. Că veşnic, veşnic vin de pe faţa pământului şi i s-a umflat mâna cât ia de pa punte şi aruncă în iad! - Dar eu, am întrebat, am să scăp de el? - Tu ai să scapi, fiindcă ai avut pe Maica Domnului ocrotitoare şi pe noi. Deci nu te teme de el, căci mergem până la Raiul desfătării. Şi am mers după ce am trecut de arapul acela şi am dat de nişte câmpii verzi cu milioana de milioane de flori de multe feluri de culori şi era o mireasmă de flori cum nu este pe faţa pâmăntului şi cum nu poate să-şi închipuie nimeni. Şi florile acelea le bătea un vântişor aşa cald, iar deasupra florilor erau cete, cete de copii cu aripi strălucitoare, care mergeau şi zburau deasupra florilor şi cântau aşa: "Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta". Mergând noi printre milioanele acelea de grupuri de copii, care zburau pe deasupra florilor, în mijlocul acelei câmpii am zăzut un bătrân cu barbă albă, frumoasă, veşmintele lui străluceau ca soarele şi am mers acolo. Şi când am mers noi cu apostolii, cu Andrei şi cu Ioan, bătrânul acela a binecuvântat pe apostoli şi i-a sărutat pe frunte, iar ei i-au sărutat mâna. Atunci am întrebat eu pe apostoli: - Domnii mei, cine este bătrânul acesta aşa de frumos şi de ce sunt atâtea milioane de copii care zboară pe aici? - A auzit de "Sânul lui Avraam"? - Am auzit în Evanghelie. - Ei, acesta este Avraam Patriarhul, iar milioanele de copii care cântă aici şi zboară pe deasupra florilor sunt sufletele drepţilor care au intrat în "Sânul lui Avraam" şi care au fost drepţi şi milostivi ca el. După aceea ne-am luat rămas bun, de la acela care zicea că este Avraam şi am pleact zburând; mergeam prin văzduh cu iuţeală mare şi am ajuns în altă parte şi acolo odată s-au făcut nişte ziduri de aur şi de pietre scumpe şi nişte porţi în forma fulgerului, iar nişte tineri foarte frumoşi, încinşi cu curcubee de aur, stăteau la porţi şi aveau săbii de foc; la poartă şi pe poartă era, ca şi cum ar răsări soarele, lumină ca fulgerul. Şi au întrebat acei de la poartă pe Apostolul Andrei şi pe Ioan: - Unde duceţi sufletul acesta? Şi a zis Apostolul Andrei: - Avem poruncă de la Maica domnului şi de la Domnul nostru Iisus Hristos să-l ducem până la Raiul desfătării. Atunci s-au deschis porţile singure şi am intrat după acele ziduri. Acolo am văzut nenumărate biserici şi palate ale cerului. Nimeni nu putea să numere atâtea biseric, şi atâtea minuni se vedeau, încât limbă de om nu poate povesti. Erau pomi care numai pe o singură ramură rodeau 60-70 feluri de roade. Florile şi frunzele pomilor cântau slavoslovia lui Dumnezeu. Şi fiecare pom avea un cort; dar nici pomii nu semănau unii cu alţii şi nici corturile. Şi în cort era o masă şi un scaun de aur şi bucate şi băututri scumpe pe masă. Dar bucatele nu semănau, iar la fiecare cort, la fiecare masă stătea o persoană foarte frumoasă, ca de treizeci de ani. Toţi erau de această vârstă, căci la judecată toţi vor învia cu vârsta de treizeci de ani, după cum arată Sfinţii Părinţi. Şi acolo cântau păsări, milioane şi milioane, dar nici păsările dintr-un pom nu semănau cu cele din alţi pomi. Culoarea aripilor păsărilor numai Dumnezeu o ştia şi păsările acelea unele erau albastre, altele roşii, altele vişinii, altele gri, altele albe, altele trandafirii, şi cântau negrăită frumuseţe, psalmi şi rugăciuni. La unul pomul era de mărgăritar, la altul de onix, la altul era de rubin, la altul era de safir, la altul era de ametist, şi aşa mai departe. Şi mesele, la unul era de marmură, la altuş de aur, la altul de argint, şi nici scaunele nu semănau. Şi era atîta frumuseţe şi atâta cântare acolo, iar mulţimea pomilor şi a corturilor şi felurimea aceea atât de frumoasă nu mai avea margini. Şi mergând noi pe acolo, eram uimiţi de atâta frumuseţe şi cântare. Atunci am întrebat pe Apostolul Andrei: - Domnii mei, aici este Raiul desfătării? - Nu frate, de abia am ajuns la pământul celor blânzi. Vezi ce spune în fericirea a treia din Evanghelie: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Să nu credeţi că este vorba de pământul acesta stricăcios. Auzi ce pământ îi aşteaptă pe cei blânzi! Şi de-abia am ajuns la pământ şi am întrebat: - Dar de ce corturile sunt altfel şi bucatele şi băuturile altfel şi pomii altfel şi scaunele altfel şi păsările cântă altfel dintr-un copac în altul? Atunci mi-a spus Apostolul Andrei: - N-ai auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie? În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri şi Eu Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Deci aici, frate Cozma, să ştii că şi cortul şi masa şi pomul şi poamele şi păsările toate sunt după mărimea faptelor bune ale fiecărui om. Cum şi-a împodobit cineva pomul pe faţa pământului cu post, cu facere de bine, aşa îl găseşte dincolo şi se va veseli în vecii vecilor, că aici nu mai este bătrâneţe, nu mai este boală, nu mai este moarte, nu mai este durere. De aceea este depărtare şi deosebire de la un pom la altul, pentru că este după măsura faptelor bune ale fiecărui suflet care a ajuns aici. Şi a mers sufletul dreptului aceluia zburând ca gândul, că aşa merge sufletul ca razele soarelui de repede. Şi a mers cam cât ar merge un om cinci sute de ani pe jos. Noi am mers deci în câteva minute, pentru că mergeam ca gândul. Şi am dat de alte zidiri de milioane de ori mai frumoase ca cele dintâi. Şi la alte porţi în forma fulgerului şi la ele nu mai erau tineri, ci erau serafimi cu şase aripi care păzeau. Şi am întrebat: - Domnii mei, ce ziduri, ce cetate este aici? Şi au zis: - Acum, frate, ne apropiem de Palatul Noului Sion al lui Hristos, care-l va da celor doisprezece Apostoli după Judecata de Apoi. Şi îndată porţile cele în chipul fulgerului s-au deschis şi serafimii aceia au întrebat: - Unde duceţi sufletul acesta? Şi a zis Apostolul Ioan Evanghelistul: - Poruncă avem de la Mântuitorul şi de la Maica Domnului să-l ducem până la Raiul desfătării. Atunci ne-au dat drumul şi am intrat. Când am intrat dincolo de aceste ziduri, am văzut munţi de aur şi am văzut un palat, care avea douăsprezece temelii, cum spune la Apocalipsă, cu douăsprezece pietre scumpe şi douăsprezece uşi în douăsprezece părţi şi acoperit cu aur curat şi lumina ca ziua şi era o lumină acolo care strălucea de milioane de ori ca soarele, iar soarele nu se vedea acolo. Şi palatul acesta avea douăsprezece uşi şi n-am văzut acolo nici pasăre, nici om, nici fiară, nici îngeri, nici oameni. Şi am întrebat pe Apostolii care mă conduceau: - Domnii mei, ce este palatul acesta şi câtă mărime are? Şi a zis Apostolul Andrei: - Acest palat este atât de mare, cât ar merge un om o mie de ani pe jos şi nu-l înconjură. Acesta este palatul celor doisprezece Apostoli, care se cheamă Noul Sion şi care-l vor lua Apostolii după Judecata de Apoi pentru osteneala lor, că au predicat Evanghelia în lume şi au murit martiri şi li s-au tăiat capetele pentru dragostea şi credinţa în Iisus Hristos. Şi am trecut şi de acel palat şi zburam peste munţii cei de aur şi era o mare de cristal, cu apa ca cristalul de limpede şi avea o mireasmă de trandafiri care nu se poate spune pe faţa pământului. Şi am trecut pe deasupra acelei mări şi am ajuns la un râu care curgea ca cristalul şi erau ierburi şi flori multe şi nişte copaci înalţi şi foarte frumoşi, cum nu am mai văzut pe faţa pământului şi erau flori până sus şi nişte păsări mari cântau acolo şi ziceau aşa: Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Şi am întrebat pe Apostolul Andrei: - Domnul meu, ce zic păsările acestea, căci cântă din psalmi? - Ai auzit ce zic? Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Păsările acestea, fiule, nu mai mor în veacul veacului. Ele sunt pline de Duhul Sfânt şi proorocesc şi arată că aici în frumuseţea aceasta nu are să poată intra nimeni decât acela căruia i se vor ierta păcatele şi i se vor acoperi fărădelegile. Atunci am întrebat: - Dar care păcate se iartă la om şi care se acoperă? Şi a zis: - Păcatele pe care le-a cunoscut omul că sunt păcate şi le-a mărturisit la duhovnic şi i-a părut rău şi a făcut canon pentru ele, se iartă. Iar acelea pe care omul nu le-a ştiut că sunt păcate sau le-a uitat, nu din rea voinţă, ci din neputinţă, acelea se acopăr din mila lui Dumnezeu, că altfel nici un suflet nu ar fi ajuns aici. Pentru că, auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va intra întru împărăţia cerurilor. Mergând noi aşa, s-a făcut un tunel, un munte de aur şi un tunel mare, dar tunelul acela lumina ca soarele şi acolo era o masă mare, căreia nu i se vedea marginea. Şi stăteau oamenii la mese şi îngerii slujeau la mese şi puneau băuturi cereşti şi mâncăruri cereşti şi era mare veselie. Şi erau mii şi mii care se veseleau şi cântau şi stăteau la mese. Şi spune Sfântul Cozma: - Când m-am uitat la masă, am început a cunoaşte oameni de la noi din oraş, din Constantinopol şi din sat şi călugări de-ai noştri şi neamuri care au mers la bine şi foarte mă bucuram că am dat acolo peste oameni cunoscuţi. Dar ce folos, că am stat acolo numai câteva minute şi numai am auzit un glas: "Luaţi pe stareţul acesta de aici, şi-l duceţi înapoi, iar în locul lui aduceţi pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Trăian!" Că era mânăstirea de la Alfa apropiată de mânăstirea Trăian cum este mânăstirea noastră, Sihăstria, aproape de mânăstirea Secu, aproape. Şi îndată a venit îngerul Domnului, zicând: - Frate Cozma, iată n-am ajuns la Raiul desfătării. - Dar unde suntem? - Dacă treceam tunelul acesta ajungeam în Raiul desfătării, dar este porunca lui Hristos să te ducem înapoi în trup, căci plâng călugării după tine, că au rămas fără păstor. Şi avem poruncă să te ducem. Deci nu mai ajungem la Raiul desfătării. Deci, mi-am luat rămas bun de la aceia şi toţi îmi spuneau: "Nu te teme, frate Cozma, că tot aici ai să vii, când va fi sfârşitul tău!" Şi m-au luat pe altă cale şi am trecut şapte iezere de munci, şi m-au dus de am văzut muncile iadului şi am ajuns iarăşi în câmpia aceea unde era Avraam şi ne-am dus la el şi a întrebat Patriarhul Avraam: - Dar l-aţi dus până la Raiul desfătării? Iar ei au zis: - Nu, ci până aproape de Raiul desfătării, căci a venit poruncă de la Dumnezeu să-l ducem în trup şi să învie, căci plâng după el fiii săi duhovniceşti! Atunci Avraam a zis: - Dacă se duce înapoi pe faţa pământului şi învie, am să-i dau şi eu ceva. Şi mi-a dat un pahar de aur cu vin, şi trei bucăţi de pâine albă, curată. Şi-am băut din vinul acela puţin, şi atât era de bun şi dulce că a trecut în toate simţirile mele şi ştiu că am mâncat şi o bucată de pâine şi am zburat din grădinile acelea. Şi am ajuns iarăşi la arapul acela care se lăuda că am să mai trec şi am trecut iarăşi prăpastia aceea mare pe care o trecusem şi deodată m-am văzut în mânăstire şi acum, cum mă vedeţi. Ştiam că Patriarhul Avraam mi-a dat trei bucăţi de pâine, şi numia una am mâncat-o şi am băut vin acolo în "Sânul lui Avraam". Însă două bucăţi de pâine au rămas şi ştiu că le-am pus în sân. Aceasta caut eu acum. Vă rog, daţi-mi cele două bucăţi de pâine pe care mi le-a dat Părintele Avraam, căci ştiam că le-am pus în sân. Şi dacă vreţi, duceţi-vă repede până la Mânăstirea Trăian şi vedeţi dacă monahul Atanasie nu cumva a murit! Când s-au dus fraţii, atunci îl scoteau pe năsălie din chilie. Şi a spus cuviosul Cozma: Ştiţi unde se duce Atanasie? Se duce în preajma Raiului desfătării, la acea masă, îngerească, căci am auzit că mi-a spus mie: "Luaţi-l pe acesta de aici, duceşi-l în trup, că plâng călugării după el şi aduceţi în locul lui pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Traian". Deci să ştiţi că monahul Atanasie s-a dus în locul meu şi se va bucura în vecii vecilor. Aşa a fost Sfântul Cozma în Rai şi a văzut acolo şi pământul celor blânzi şi lăcaşul drepţilor. Aduceţi-vă aminte de predica aceasta, de pământul celor blânzi că fiecare îşi împodobeşte acolo pomul şi masa şi bucatele şi poamele şi păsările, toate, după cum se va osteni în viaţa aceasta ca să facă voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel zice: Petrecerea noastră este în ceruri. Ferice de creştinul acela care trăieşte pe pământ, iar cu mintea lui trăieşte în cer; cu mintea lui se înalţă la Dumnezeu şi după puterea lui se osteneşte să facă fapte bune, ca să se ducă în Raiul desfătării. Acolo nu mai este moarte, nu mai este bătrâneţe, nu mai este durere, nu mai este boală, nu mai este frică. Ci veşnic va avea, cum zicea Apostolul Pavel, dreptate şi bucurie şi pace întru Duhul Sfânt. Dumnezeu şi Preacurata Lui Maică să ne ajute la toţi să ajungem şi noi păcătoşii măcar cât de cât să moştenim "un colţişor de Rai", cum spune bătrânul Părinte Paisie câteodată la molitfă, numai să nu fim afară de Raiul lui Dumnezeu, ca nu cumva, Doamne fereşte, să ne chinuim în veci. Părintele CLEOPA

Nu multumesc, nu am ce sa invat din cartile care sustin minciuni si sunt impotriva lui Dumnezeu.

Iti raspund la intrebare pe alt topic, nu aici. Aici e vorba despre Biserica. Ce mi se pare absurd? Totul in principiu. Explica-mi tu cum si de ce au iesit animalele din apa si pe ce baza au dezvoltat membre si in cat timp s-a petrecut treaba asta?

In visele ateilor poate, in realitate nu a fost niciodata observata sau demonstrata. Evolutia de care vorbesti tu e imposibila si absurda, doar o teorie masonica de zapacit mintile celor slabi si necredinciosi. Nu toti, aproape toti, comunitatea stiintifica e controlata oricum de ei. Documentarul pe care l-am pus mai sus dovedeste asta dar voi aveti ochelari de cal. Dar daca esti ignorant nu ai cum sa intelegi amploarea conspiratiei. Dobzhasnky daca credea in evolutie atunci nu era ortodox, cele 2 credinte sunt incompatibile.

Hai sa vedem, unde este prezenta? Arata-mi dovada ca o specie a evoluat intr-o complet diferita alta specie. Daca tot zici ca sunt destule... sa vedem niste exemple. Nu exista nici o compatibilitate intre teoria Big Bang si crestinism, absolut deloc. Lumea si tot ce este in ea a fost zidita de Dumnezeu prin cuvantul sau, prin energia/puterea sa. Varsta Pamantului are cf. calendarului bizantin 7528 ani de la Geneza, asadar nici vorba de miliarde si miliarde de ani. Toate legile fizicii, chimiei s.a. care guverneaza lumea au fost tot de Dumnezeu date, observate partial de stiinta. Oamenii de stiinta atei sunt cei mai nebuni, au impresia ca stiu ceva dar in realitate abia au zgariat cu degetul din misterele si tainele creatiei lui Dumnezeu. Adevaratii oameni de stiinta sunt creationisti, inteleg ca lumea nu putea lua fiinta fara Dumnezeu. Oriunde exista creatie/design, trebuie sa existe si un designer, creator. Complexitatea lumii in care ne aflam nu este intamplatoare, este rodul intelepciunii supreme a creatorului suprem. Pentru toti ateii de aici, va mai las o vorba a pr. Arsenie Boca, referindu-se la vremurile de sfarsit: "Acum e pe crezute, atunci va fi pe vazute". La sfarsitul acestui veac, al 8-lea, dupa cum s-a profetit, dupa caderea imparatiei lui Antihrist, sau Noua Ordine Mondiala care se chinuie sa se instaleze acum prin trepadusii de la Guvern, se va intoarce Hristos cu multa slava pe cer si milioane de ingeri ii vor gati calea. Toata lumea il va vedea pe Fiul lui Dumnezeu si toti genunchii se vor pleca atunci pentru ca toti oamenii ii vor recunoaste autoritatea. Va fi vai si amar de toti cei care nu i-au ascultat cuvantul, inclusiv de cei credinciosi. Asa ca, sa luam aminte, mult timp nu mai e, Infricosata Judecata e aproape... Si eu imi pierd vremea cu tine. Care notiuni de baza, alea din teoriile inventate de masoni? Stiinta inseamna lucruri pe care sa le putem observa, studia, testa si demonstra. Big Bang si Evolutia sunt la fel de mult o religie ca oricare alta, trebuie sa crezi in ele. Nici Big Bangul nici Evolutia nu pot explica cum a aparut viata pe Pamant. Ambele sunt aberatii nedemonstrate, bagate de masoni in scoala pentru a indeparta lumea de Dumnezeu si Adevar. Sunt destul de multi oameni de stiinta care sunt constienti de lucrurile astea dar ei sunt cenzurati de puterea ateista care controleaza totul. Am dat niste exemple mai sus... dar pentru cei orbiti de propaganda ateista nu e interesant nici un argument oricat de valid ar fi. Stiinta moderna e complet in intuneric cand vine vorba sa explice tot felul de lucruri, spre exemplu de unde a venit viata pe pamant, sau ce se intampla dupa moarte sau cum se intampla unele vindecari miraculoase sau de ce unele icoane lacrimeaza? Dar cu toate astea isi aroga dreptul de a stabili ce e adevarat si ce nu? Hai sa fim seriosi! Poate explica stiinta moderna minunea luminii sfinte de la Ierusalim? Si de ce aceasta nu arde in primele minute?

Inainte de a intra mai departe in cateva intrebari si argumente as vrea sa mentionez un aspect important, foarte multe teorii care dau stiinta din scolile prezentului sunt rodul unor distincti oameni de stiinta care se intampla sa fi fost masoni, fie ca vorbim de Isaac Newton, Galileo Galilei sau Charles Darwin. Orice crestin cat de cat documentat stie ca Masoneria, cu toate ordinele si lojele ei secrete, este o organizatie oculta ce il venereaza pe Lucifer, dupa cum o recunosc public personalitati importante ale organizatiei. Astfel, este lesne de inteles ca teoriile masonilor vin in contradictie directa cu Creationismul din moment ce liderul lor spiritual, Diavolul, este dusmanul nr. 1 al lui Dumnezeu si implicit al Adevarului. Sa o luam cu inceputul. Ateismul este tot o religie, trebuie sa crezi ca nu exista Dumnezeu, nu ai cum sa demonstrezi asta. Toate religiile lumii incearca sa raspunda la urmatoarele 4 intrebari: Cine sunt (si ce valorez), de unde vin, de ce sunt aici si unde ma duc dupa ce mor. Modul in care raspunzi la intrebarile astea depinde de felul in care vezi tu lumea. Exista doua moduri de a vedea lumea: unii se uita si zic “wow, e uimitor, un Big Bang a facut lumea asta din nimic – perspectiva umanista in care omul, gandirea sa, e ridicat la rang de dumnezeu, altii se uita si zic wow ce design spectaculos, trebuie sa fi fost un creator!” Asta e perspectiva creationista. Adevarul absolut nu poate cuprinde ca ambele perspective sa fie corecte, deci in mod clar una e gresita. Daca teoria evolutiei ar fi adevarata, cum vei raspunde a cele 4 intrebari fundamentale ale vietii? Cine sunt si ce valorez: Daca evolutia ar fi adevarata, nu esti nimic important, doar o biata bucata de protoplasma “scuipata” pe plaja. Defapt, nu doar ca nu esti important ci esti parte din problema, pentru ca esti unul din poluantii mediului, si cu cat scapam de mai multi ca tine cu atat mai bine! (sac!) De unde vin? Daca Big Bangul ar fi adevarat, dintr-o “tuse” cosmica de acum 20 de miliarde de ani. De ce sunt aici, care e scopul? Daca evolutia e adevarata, nu exista nici un scop asa ca fa tot ce poti sa te simti bine si sa te distrezi (carpe diem). Unde merg dup ace mor? In pamant si vei fi ingrasamant pentru plante. Cam trista existenta nu? Insa in Sfanta Scriptura, omul capata un sens mult mai profund. De acolo aflam ca Dumnezeu a facut cerul si pamantul , ca El a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa! Ca omul are scopul de a dobandi virtutile, sau de a se sfinti si ca dupa moarte el poate ajunge in Rai, in imparatia Creatorului sau, sau in Iad daca a facut mai mult voia diavolului. Teoria Big Bangului e doar o teorie , nu a fost niciodata demonstrata si nici nu va fi. Ideea ca totul sa vina dintr-un nimic super condensat care a explodat, fara nici un sens, fara o directie, un scop, e pur si simplu absurda. Dar ca sa para mai credibila s-au adaugat “miliardele” de ani, ca sa se creada ca in timp, orice aberatie poate sa ia fiinta, oricat de absurda ar fi. Crestinismul nu este impotriva stiintei insa stiinta este plina de teorii false, minciuni si neadevaruri (multe inserate rau voitor de masoni). Exista foarte multi oameni de stiinta care sunt creationisti, ati urmarit vreodata argumentele lor? 50 din ei au scris si o carte care sustine Creationismul in defavoarea Evolutiei. Iata o scurta traducere a descrierii cartii, de pe Amazon: De ce orice om de știință educat cu un doctorat ar pleda o interpretare literală a celor șase zile de creație? De ce, într-adevăr, când doar unul din trei americani crede „Biblia este adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu și trebuie luat literalmente, cuvânt cu cuvânt”, potrivit unui sondaj recent Gallup. Știința nu poate nici să dovedească și nici să nu conteste evoluția mai mult decat poate sa dovedeasca sau sa conteste creationismul.. Cu siguranță, nu există niciun fel de relatări ale martorilor oculari umani. Cu toate acestea, astăzi sunt prezenți anumiți factori care sunt capabili să-și schimbe convingerile într-un fel sau altul. În această carte sunt mărturiile a cincizeci de bărbați și femei care dețin doctorate într-o gamă largă de domenii științifice, care au fost condamnați de dovezile de a crede într-o creație literală de șase zile. De exemplu, întâlniți: Geneticianul care concluzionează că trebuie să fi fost 150 de miliarde înaintași ai „omului modern” pentru ca selecția naturală necesară evoluției să fi avut loc în dezvoltarea omului. Dovada unui număr atât de vast de „om preistoric” este în penurie. Ortodontul care a descoperit că fosile muzeului european ale omului antic au fost modificate pentru a adera la teoriile evoluției. Geologul care a studiat sub regretatul Stephen Jay Gould și a tăiat Biblia în bucăți înainte de a respinge total evoluția. Toți cei cincizeci dintre acești oameni de știință, prin credință și fapt științific, au ajuns la concluzia că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și totul și-a avut originea nu cu atât de mult timp în urmă, la început, în șase zile. Cuvantul Evolutie are mai multe sensuri si doar unul din ele e cu adevarat stiintific: 1. Evolutie Cosmica - originea timpului, spatiului si a materiei - Big Bangul, nedemonstrata 2. Evolutie Chimica - originea elementelor chimice din heliu si hidrogen - minciuna ca prin fuziune au aparut restul elementelor, nedemonstrata 3. Evolutie Stelara - originea planetelor si a stelelor, nimeni nu a vazut vreodata o stea cum se formeaza 4. Evolutia Organica , originea vietii. Undeva, cumva, viata a trebuit sa inceapa din materie moarta. Nedemonstrat. Multi scuza Evolutia ca nu acopera acest capitol si zic ca Abiogeneza se ocupa cu asa ceva, numai ca Abiogeneza nu ofera un raspuns clar. Stiti ce a spus faimosul Richard Dawkins la intrebarea, de unde origineaza viata? De la extraterestrii! :)) 5. Macro-evolutia - cand un animal se schimb intr-un alt animal, nedemonstrata. N-a vazut nimeni un caine care sa evolueze in altceva decat tot intr-un caine, fie el mai mic sau mai mare. Si nu admitem aici exemple de coioti, lupi si vulpi care sunt practic din acelasi tip/gen de animale. Vorbim de un gen de animal care sa se transforme in cu totul alt gen. Poti incrucisa un cal cu o zebra dar nu o zebra cu un rechin. 6. Micro-evolutia - singura adevarata care poate fi numita si stiintifica, e vorba de variatii in cadrul genului de specie si nu poti pune pe umerii microevolutiei uriasa minciuna ca din niste bacterii au evoluat toate speciile de pe pamant. Primele 5 sunt pur religioase pentru ca trebuie sa crezi in ele, la fel cum un crestin trebuie sa creada in Dumnezeu, nu au fost demonstrate niciodata. Stiinta inseamna lucruri pe care sa le putem observa, studia, testa si demonstra. Lucruri ca prima lege a termodinamicii "Materia nu poate fi creata sau distrusa" Si daca materia nu poate fi creata sau distrusa, cum a ajuns lumea in stadiul asta? Ori a facut-o Dumnezeu, ori s-a facut singura. Dar ca sa crezi ca s-a facut singura trebuie sa crezi ca s-a facut singura din literalmente nimic, un nimic care a explodat si a dat tot. Cum ar putea o explozie fara sens sa dea legi, creatie armonioasa, design? E ca si cum as pune 10 miliarde de litere intr-o cisterna si dupa ce as detona-o m-as astepta sa gasesc carti copertate si cu cuprins pe langa cisterna... Celor care nu cred in Dumnezeu dar nu sunt chititi doar pe a fi gica contra, le recomand cu caldura documentarul de mai jos, care arata fara dar si poate ca exista un consens in a vana oamenii de stiinta creationisti, din simplul motiv ca nu sunt pe placul ateilor / masonilor care controleaza lumea. Puteti vedea parerea unor reputati oameni de stiinta creationisti despre CENZURA ce se intampla in mediul academic. Ben Stein's "Expelled: No Intelligence Allowed" is a movie about the freedom of speech suppression to which Intelligent Design proponents are being subjected to by the atheistic American academic dictatorship. As dori sa mai adaug, special celor care se bat cu pumnul in piept cu stiinta, stiinta, urmariti minidocumentarul de mai sus care demonstreaza stiintific ca Arca lui Noe e cat se poate de reala, inainte sa veniti aici sa combateti in fel si chip Biblia si existenta lui Dumnezeu. Un comentariu interesant de la documentarul de mai sus: "The living cell is NOT SIMPLE it consists of mitochondrion, cytoskeleton (which has a microtubule, intermediate filament, and microfilament), peroxide, flagellum, lysosomal, cent rile, rough endoplasmic reticulum, smooth endoplasmic reticulum, Nucleus, ribosomes, golgi apparatus and a plasma membrane to hold things together. Remove any one of these and the single cell can't exist. The architecture of the cell, including the cell wall, nucleus, sub-cellular compartments and a myriad of molecular machines, did not originate from DNA, but was created separately and alongside DNA. Neither can exist without the other. Thus, a large, yet immeasurable, part of biological information resides in living organisms outside DNA. The atheist will tell you that the simple cell was created from a primordial soup while zapped by lightning. You see atheists believe in magic but they don't admit it." Argumente care arata ca viata are in spate un designer, inteligenta superioara Urmariti si aici de la minutul 19:35 sa vedeti cum sunetul/vibratia poate determina forma materiei pentru a intelege cum a putut zidi Dumnezeu lumea prin Cuvantul sau sfant. Geneza 1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2.Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

Logica e departe tocmai cand il scoti pe Dumnezeu din creatie. Lumea nu s-a creat singura. Teoria Big Bangului e o aberatie fara margini, la fel ca si cea a evolutiei , iar Abiogeneza nu explica nimic practic. Mai sus puteti vedea dovezile ca arca lui Noe e cat se poate de reala prin urmare se confirma si Sfanta Scriptura. Lumea este ( plina de ) Creatie, nu se poate Creatie fara Creator.

Habar nu ai tu cat de cat mult conteaza slujbele pe care le face Biserica dupa moarte pentru mantuirea sufletului unui om. Atat de mult incat il pot scoate si din iad! "De la 40 de zile mai rãmâne o singurã portițã deschisã pentru suflet. Dacã sufletul a fost în credința ortodoxã adevãratã și a fost fiu adevãrat al Bisericii lui Hristos, și dacã n-a cãzut în vreo sectã sau în alte rãtãciri, sau pãcate grele și dacã a fost spovedit și împãrtpșit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe și prin milostenie." Pr. Cleopa Foarte simplu, Biserica a decis prin sfintii ei, care este crezul: Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. ... Fiii lui Dumnezeu” în Vechiul Testament Oare se contrazice Sfânta Scriptură cu privire la unicitatea Fiului lui Dumnezeu? Din perspectivă vechitestamentară ideea că Dumnezeu ar fi putut să aibă unul sau mai multi fii era de neacceptat: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Deuteronomul 6,4). Unicitatea Sa era pentru evrei literă de lege cu atât mai mult cu cât poporul ales trăia într-un context politeist de care trebuia să se delimiteze prin credinţă. În ceea ce-i priveşte pe creştinii de pretutindeni sintagma „Fiul lui Dumnezeu” este lipsită de echivoc fiind frecvent folosită în cultul Bisericii, în diverse rugăciuni sau formule liturgice, dar şi în texte cu caracter teologic denumind cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt conform mărturisirii de credinţă niceo-constantinopolitane. Altfel spus, este vorba de o persoană unică şi inconfundabilă, adânc înrădăcinată în conştiinţa oricărui creştin respectabil, a cărui existenţă tinde spre viaţa „cu” şi „în” Hristos. Până aici toate sunt „bune foarte” dacă ar fi să rămânem în canoanele limbajului biblic, dar în context vechitestamentar apare de mai multe ori expresia ebraică „bnei Elohim” - în traducere literală fiii lui Dumnezeu -, care în mod justificat naşte semne de întrebare în mintea cititorului. Principalele ocurenţe ale expresiei bnei Elohim în Scriptura Vechiului Testament, care au prezentat dificultăţi de înţelegere, sau de interpretare pot fi rezumate la cartea Facerea şi cartea Iov. Continuarea aici: https://doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/fiii-lui-dumnezeu-vechiul-testament Tu degeaba incerci sa o faci pe-a desteptul si sa iti dai aere de superioritate prin cunostinte biblice, ca esti sub amagirea duhului sectar si nu ai discernamantul necesar sa vezi adevarul. Cum spunea pr. Arsenie Boca, sectantii merg la iad cu Biblia in mana, asa si tu...

Vina copilului dar conteaza si viteza de deplasare a motociclistului in ecuatie, la 50-60km/h mai poti evita, impactul poate fi evitat sau mai redus etc... Eu vad zilnic cum merg majoritatea motociclistilor prin Bucuresti, cel putin aia cu vitezane merg cu viteza mare pentru oras, de parca au ceva de demonstrat la fiecare semafor - cat de tare trage motorul, cat de bine le suna toba s.a.. In general orasul e un mediu imprevizibil tocmai de aia s-au stabilit niste limite de viteza...

Cand faci o fapta buna, fa-o in taina, sa nu stie nimeni, ca daca te lauzi cu ea n-ai facut nimic, ai pierdut rasplata de sus.

Dogmatica Ortodoxa este formata nu doar din Sfanta Scriptura ci si din toate scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii, sau Sfanta Traditie - respinsa de secte, si aici se includ si Canoanele date in timpol celor 7 Sinoade Ecumenice. ------------ Argument - Izvorul credintei crestine Cel mai important lucru care formeaza motivul suficient pentru ca cineva sa fie crestin ortodox, este de a intelege sursa credintei. Un protestant este invatat (iar el a acceptat fara nici un fel de verificare si documentare) ca sursa credintei crestine este Sfanta Scriptura si nimic altceva in afara de Scriptura. De fapt, un protestant chiar crede ca Sfanta Scriptura contine 66 carti, fara a primi vreodata o explicatie de ce protestantismul a omis 10 carti care sunt recunoscute de Ortodoxie. Cand o astfel de persoana afla ca Sfanta Scriptura are inca 10 carti, si ca Sfanta Scriptura NU este singura „sursa de credinta crestina”, dar ca sursa credintei este viata vie a Bisericii in Duhul Sfant (pe care noi o numim Sfanta Traditie), si ca Noul Testament a fost definitivat in secolul 4 d.Hr., de catre Biserica Ortodoxa, acea persoana este, in mod inevitabil, la o rascruce. Atunci incepe sa se intrebe daca ceva nu este adevarat in ceea ce protestantismul l-a invatat ca fiind „adevarat” si „neindoielnic”. Baza credintei sale este nimicita. Devine evident pentru el ca este absurd sa respinga Biserica Ortodoxa care i-a daruit Sfanta Scriptura, un produs al Bisericii Ortodoxe. Iar daca aceasta persoana cauta cu sinceritate adevarul, incepe sa indrazneasca sa priveasca treptat lucrurile prin punctul de vedere ortodox si intelege de ce „stalpul si temelia adevarului” este Biserica ( 1 Tim 3, 15), si nu Sfanta Scriptura. Biserica Ortodoxa este, prin urmare, acea biserica care are o TEMELIE STABILA SI SOLIDA ca sursa de credinta, in contrast cu protestantismul. Biserica se sprijina pe viata duhovniceasca a sfintilor care au marturisit-o, cu pretul vietii, de-a lungul istoriei de la inceputurile ei si pana astazi. ------------ Articol complet aici https://saccsiv.wordpress.com/2012/02/21/protestantii-intreaba-de-ce-sa-fim-ortodocsi/ Sfânta Tradiție sau Sfânta Predanie este învățătura dată (lăsată și transmisă) de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu. Ca și Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viața Bisericii în Duhul Sfânt (sau "viața Duhului Sfânt în Biserică" - Vladimir Lossky) și curentul, fluviul viu al vieții Bisericii. Altfel definită, Tradiția sfântă este "învățătura dată de apostoli primilor episcopi, iar aceștia celor de după ei până astăzi, prezentă în definițiile sinoadelor ecumenice, în scrierile Sfinților Părinți și în cărțile de slujbă ale Bisericii" (Dicționar religios). Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură De la moartea Mântuitorului Iisus Hristos și până la compunerea primelor scrieri inspirate de către sfinții Apostoli, învățătura creștină s-a transmis prin viu grai. Din această transmisie orală s-au născut diferite scrieri, au constituit în timp ceea ce numim azi Noul Testament. Evanghelistul Luca zice în prologul evangheliei sale ca a studiat toate documentele despre Iisus pe care le-a putut găsi (Luca 1, 1-3). Așadar, Noul Testament s-a născut din această Tradiție, în cadrul Bisericii (alte compoziții care pretindeau a fi inspirate au circulat și înainte și după, în comunități creștine ne-ortodoxe). Noul Testament face deci parte din Tradiție, din unul și același fluviu al vieții Duhului Sfânt în istorie. De aceea, în Biserica Ortodoxă nu există propriu-zis diferență de "autoritate" între Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură.

Este o blasfemie ce zici, exista doar un Fiu al lui Dumnezeu, de-o fiinta cu El, nu exista decat un Mantuitor, nu mai multi. Religia musulmana e o religie inventata de diavol. Iar secta din care faci parte, are doar o parte din adevar. Dogmatica completa si desavarsita se afla numai in Biserica Ortodoxa. Si apropos de secte, verifica si tu sa vezi anul in care a fost infiintata si de cine. Toate sectele au aparut ca urmare a caderii Bisericii Catolice din har la Marea Schisma, dupa protestul lui Luter , si toate sunt opera diavolului care merge pe principiul Divide et Impera. Acest minidocumentar explica fara dubii exact ce s-a intamplat Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine”. Pilde 1:7 Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Ioan 14:6

Cine esti tu sa spui ca Biserica are ineptii, chiar nu ti-e rusine? Esti tu mai mare decat Mihai Viteazu, decat Stefan cel Mare? Decat Sf Ioan Botezatorul, Sf. Nicolae si alte mii si mii de sfinti? Esti tu mai destept decat Imparatul Costantin? Sfintii martiri Brancoveni? Cine ti-a dat tie autoritate sa pui ca Biserica are ineptii si ca tine de Evul Mediu? Vorbesti aiureli din strafundul ignorantei tale, daca te-ai documenta putin ti-ai da si tu seama, asa trancanesti aiurea fara rusine.

Eu doar am sugerat ca regulile sunt pentru toti nu doar pentru prosti. Crestinismul implica un set de reguli/principii morale pe care e bine sa le urmam daca vrem sa ajungem unde trebuie dupa moarte. Crestinismul nu e spalare pe creier sau indoctrinare sau manipulare sau control, e pur si simplu un ghid de la Dumnezeu pentru a nu ne irosi sufletul in viata de dincolo de moarte. E firesc sa existe un nivel de control pentru ca daca noi nu suntem in stare sa ne limitam, auto controlam, atunci macar sa tinem cont de recomandarile unei autoritati mai inalte pentru a iesi castigati din viata asta.

Fa-ti tie desen, eu nu vorbeam cu tine deci raspunsul nu era pentru tine. Ia uita-te tu la pacatele tale inainte sa te iei de mine, prea esti chitit sa-mi dai mie raspunsuri. Tu defapt ce vrei sa-mi demonstrezi?

Eu am reactionat la ce a zis pinochio "Pe prosti îi controlezi cu reguli." Pe oamenii fara constiinta da, nu stiu cu ce ii mai poti opri daca nu ar mai fi reguli...

Se referea la nebunii atei, la tradatori, la materialisti, la caldicei, la toti cei care il tradeaza pe Dumnezeu, din orice categorie ar face ei parte.

Scoti din context si vorbesti aiurea. Vorbeste in numele tau.